Fond funciar. Decizia nr. 3377/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3377/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 3377/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3377
Ședința publică din data de 17 Decembrie 2015
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTOR - C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta – reclamantă N. E., domiciliată în Ploiești, ., județ Prahova și a apelului provocat declarat de intimatul P. C. P. M. - C. A.-S., cu domiciliul în P. M., DN 1, nr. 257, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5805 din 05.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații–pârâți C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR P. M., cu sediul în .. 257, județ Prahova, C. JUDEȚEANĂ PRAHOVA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ, cu sediul în Ploiești, județ Prahova, U. S., domiciliat în com. P. M., ., județ Prahova, N. F., domiciliată în com. P. M., ., județ Prahova, N. L., domiciliat în com. P. M., .. 140, județ Prahova și N. G. G., domiciliată în com. P. M., .. 140, județ Prahova.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanta-reclamantă reprezentată de avocat Ș. M., în substituire avocat Ș. R. și intimații-pârâți U. S., N. F., N. L. și N. G. G. reprezentați de avocat D. I., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul apelantei-reclamante, avocat Ș. M. în substituire avocat Ș. R., depune la dosar împuternicire avocațială și delegație de substituire.
Tribunalul, din oficiu, în temeiul art. 493 C.pr.civ., invocă excepția inadmisibilității apelului provocat și, pune în discuția părților prezente această excepție.
Apărătorul apelantei-reclamante, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la această excepție.
Apărătorul intimaților-pârâți U. S., N. F., N. L. și N. G. G., avocat D. I., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la această excepție.
Tribunalul urmează a se pronunța asupra excepției inadmisibilității apelului provocat, invocată din oficiu, odată cu soluționarea pe fond a apelului.
Părțile, având cuvântul, pe rând, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului declarat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului declarat.
Apărătorul apelantei-reclamante, având cuvântul, arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece terenul care a făcut obiectul titlului de proprietate aflat în intravilan a fost stăpânit netulburat de apelanta-reclamantă și de autorul acesteia. Susține că terenul nu a făcut obiectul legii fondului funciar și nici al Legii nr. 18/1991, precum și că acesta a figurat înscris în rolul fiscal, iar reclamanta a plătit taxele și impozitele aferente acestui teren cu mult timp anterior. Arată că instanța de fond a recunoscut că apelanta-reclamantă are calitate procesuală activă în cauză și interes în cauză. Menționează că intimații au arătat că autoarea acestora a fost persoana îndreptățită pentru acordarea terenului, întrucât a formulat cerere de reconstituire, a înscris terenul în CAP, iar terenul s-a aflat în disponibilul Legii 18/1991, însă terenul a fost vândut fiului primarului. Arată că instanța de fond nu a avut în vedre elementele esențiale din perspectiva Legii nr. 18/1991, fiind incidente disp. art. 8 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 care se referă la persoanele îndreptățite să beneficieze de acest drept de proprietate. Arată că instanța de fond a reținut faptul că reclamanta nu a făcut dovada că este îndreptățită să dețină acest teren, deoarece nu a formulat cerere de adeziune, însă există o cerere de adeziune formulată de alte persoane. De asemenea, arată că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nu se regăsește în evidența Primăriei, iar această situație rezultă din relațiile pe care C. Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 le-a depus în cauză. Susține că art. 11 din Legea nr. 18/1991 nu a fost avut în vedere de instanța de fond la soluționarea cauzei, precum și că care C. Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunicat apelantei-reclamante faptul că terenul în litigiu nu a făcut niciodată obiectul Legii nr. 18/1991. Arată că pentru a face obiectul Legii nr. 18/1991 terenul ar fi trebuit ca în data de 01.01.1990 să existe în posesia CAP, însă nu a fost înscris în CAP, iar autorul reclamantei și reclamanta nu au fost membrii în CAP, astfel că, terenul nu face parte din categoria celor colectivizate. Susține că partea adversă în întâmpinare a arătat că terenul a făcut obiectul Decretului nr. 119/1959, însă tocmai această împrejurare dovedește că terenul nu a fost colectivizat, astfel că terenul în litigiu nu a fost niciodată colectivizat. Arată că instanța de fond a încălcat și disp. art. 18 din Legea nr. 18/1991, deoarece terenurile care au rămas la dispoziția Comisiei Locale trebuia să îndeplinească condițiile art. 18 din Legea nr. 18/1991, iar acest teren trebuia să intre în patrimoniul CAP, însă nu a intrat. De asemenea, arată că terenurile care au făcut obiect al Decretului nr. 119/1959 nu au constituit un temei legal. Precizează că acest teren nu putea face obiectul titlului de proprietate al părții adverse. Arată că s-a luat interogatoriul celor doi dobânditori, rezultând că terenul aparține reclamantei, era îngrădit de reclamantă, aceasta obținând o autorizație de construcție pe teren. Arată că terenul nu era disponibil și nu a făcut obiectul unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate. Susține că art. 18 din Legea nr. 18/1991 se referă doar la terenurile aflate în extravilan, iar din raportul de expertiză întocmit a rezultat că terenul în litigiu se află în intravilan mai mult de jumătate. Solicită, potrivit probelor administrate în cauză, admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond, admiterea cererii, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților-pârâți U. S., N. F., N. L. și N. G. G., avocat D. I., având cuvântul, solicită respingerea apelului principal, menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, arătând că instanța de fond a fost investită de reclamantă pentru a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate emis pe numele numitei U. N., cererea fiind motivată în fapt și în drept. Arată că pe parcursul cercetării judecătorești au făcut dovada că autoarea lor a efectuat demersuri pentru obținerea terenului, astfel că, apărările apelantei-reclamante cu privire la faptul că nu au făcut dovada formulării cererii, sunt nefondate. Arată că din probele administrate în cauză rezultă că autoarea pârâților s-a adresat cu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la data de 18.03.1991 înregistrată în Registrul General al cererilor de reconstituire sub nr. 2238. Arată că autoarea pârâților s-a adresat și Comisiei Locale cu întreaga documentație pentru reconstituirea dreptului de proprietate, inclusiv cu cererea de adeziune, cererea de reconstituire, iar în urma acestei cereri de reconstituire, C. Locală a fondului funciar a admis cererea și a înaintat documentația Comisiei Județene care a validat propunerea Comisiei Locale de reconstituire a dreptului de proprietate și, după 1 an prin cererea nr. 523/1991 s-a modificat cererea din numele „S.” în „U.”. Arată că există suficiente argumente din care rezultă că autoarea pârâților s-a adresat cu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru teren. Cu privire la cel de-al doilea motiv ce vizează faptul că autoarea pârâților nu a fost înscrisă în CAP cu acest teren, arată că nu este obligatoriu ca reconstituirea dreptului de proprietate să se realizeze pe acest teren deținut anterior, deoarece C. Locală a acordat amplasamentele pe care le avea la dispoziție în acel moment. Susține că în mod legal instanța de fond a considerat că nu există niciun fel de motivare a cererii de chemare în judecată și a respins acțiunea formulată de reclamantă. Arată că autoarea pârâților a formulat în anul 1991 cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, iar până în anul 2012 nu s-a realizat punerea în posesie, ci abia în anul 2012. Precizează că instanța de fond în mod corect a constatat că nu a fost motivată nici în drept cererea formulată de reclamantă, iar pârâții sunt îndreptățiți să li se reconstituie dreptul de proprietate și să fie puși în posesia terenului în litigiu. Cu privire la reclamanta N. E. arată că nu a fost înscrisă cu terenul în CAP, registrul Agricol și în evidențele cadastrale, ci a urmărit să se folosească de Legea nr. 18/1991, potrivit căreia i s-a eliberat procesul-verbal de punere în posesie ce a fost emis nelegal de către un organ neabilitat. Susține că reclamanta a încercat pe căi legale să se adreseze către justiție pentru a rezolva problema dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, însă acțiunea formulată de aceasta a fost respinsă, după care a promovat alte trei acțiuni în constatare pentru constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în litigiu, toate fiind anulate, întrucât nu a achitat taxele judiciare de timbru. Arată că reclamanta nu are drept de proprietate, iar tatăl cumpărătorului terenului a fost primarul comunei timp de 12 ani și nu s-a dorit punerea în posesie a altor persoane, tocmai pentru ca reclamanta să rezolve problema dreptului de proprietate și, în final, s-a realizat punerea în posesie pe numele reclamantei a terenului în litigiu. Solicită respingerea apelului principal ca nefondat, cu obligarea, în solidar, a apelantei-reclamante și a apelantului privind apelul provocat - P. comunei P. M. - C. A.-S., la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar.
Apărătorul apelantei-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, potrivit art. 452 C.pr.civ. care stipulează că dovada cheltuielilor de judecată care pot fi acordate de instanță se poate face cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. Cu privire la susținerile apărătorului intimaților arată că nu există o hotărâre judecătorească care să desființeze uzucapiunea și depune la dosar practică judiciară.
Tribunalul ia act de susținerile părților prezente și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului declarat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanta N. E. a chemat în judecată pe pârâții C. L. de Fond Funciar P. M., C. Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată, U. S. și N. F., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/05.07.2012 eliberat pe numele U. N., în ceea ce privește suprafața de teren de 2.504 mp situată în T 87 P 566/1/1, categoria de folosință extravilan arabil.
În motivare, reclamanta a arătat că, asupra terenului de 2.504 mp menționat în titlul de proprietate exercită o posesie continuă, utilă, netulburată și sub nume de proprietar de aproximativ 50 de ani, începând să exercite posesia în jurul anilor 1964-1965, după ce s-a căsătorit cu soțul său în data de 21.12.1962, în prezent soțul fiind decedat.
Având în vedere posesia, a promovat pe rolul Judecătoriei Ploiești acțiunea nr._ pentru constatarea uzucapiunii de lungă durată, în care s-a depus întâmpinare și titlul de proprietate a cărui anulare o solicită.
Anterior i se comunicase, prin adresa nr. 3143/22.02.2009, de către Primăria P. M., că terenul aflat în posesia sa nu a făcut obiectul legilor funciare. S-a adresat Primăriei cu cererea nr._/10.04.2013, cerând să i se comunice dacă numita U. N. a figurat înscrisă în Registrul agricol, iar prin adresa nr. 3377/25.04.2013 a primit răspuns în sensul că aceasta nu a figurat, emiterea titlului de proprietate în litigiu s-a făcut ”din eroare a fostei conduceri a comisiei locale de fond funciar a comunei P. M.” și ”nici măcar nu există formulată o cerere de reconstituire în temeiul legilor fondului funciar a dreptului de proprietate pe numele U. N.”.
Reclamanta a solicitat anularea titlului de proprietate întrucât, în condițiile existenței acestuia, nu poate fi admisă acțiunea în constatarea uzucapiunii mai-sus menționată.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. III lit. a) pct. I din Legea nr. 169/1997.
Pârâta C. L. de Fond Funciar P. M. a depus întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii și anularea absolută parțială a titlului de proprietate, arătând că în arhiva instituției nu a fost găsită o cerere de reconstituire formulată de numita U. N. și aceasta nu a figurat cu amplasamentul acestui teren în Registrul agricol.
Pârâții U. S. și N. F. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantei, arătând că nu a urmat procedura specială instituită de Legea nr. 18/1991 și nu există niciun folos practic din anularea titlului, pentru că nu se poate emite un titlu în favoarea reclamantei, atâta timp cât nu are, la rândul său, un drept asupra terenului.
Pârâții au mai arătat că reclamanta are la îndemână acțiunea petitorie ce face deja obiectul dosarului nr._, vizând același teren, iar titlul lor, odată intrat în circuitul civil, devine opozabil tuturor persoanelor.
În același timp, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că au vândut terenul în cauză.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat, reclamanta a solicitat respingerea excepțiilor ridicate de pârâți, ca neîntemeiate, arătând că justifică atât calitate, cât și interes, întrucât stăpânește imobilul de mai mult de 30 de ani, iar vânzarea terenului nu are nicio relevanță în ceea ce privește anularea titlului de proprietate, acțiunea în anulare fiind în contradictoriu cu persoanele în favoarea cărora a fost emis titlul.
Pârâta C. Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
La data de 13.09.2013, reclamanta a depus cerere completatoare, prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 341/23.01.2013, prin care pârâții U. S. și N. F. au înstrăinat, printre alte suprafețe de teren, și suprafața de 2.504 mp din titlul de proprietate a cărui constatare a nulității face obiectul acțiunii, chemând în judecată, ca pârâți, pe cumpărătorii N. L. și N. G. G..
În acest sens, reclamanta a susținut că, pentru cauză ilicită și imorală, contractul este lovit de nulitate absolută parțială, tatăl cumpărătorului pârât N. L. fiind fost primar al localității P. M., care și-a folosit influența pentru a se obține un titlu de proprietate pentru o persoană interpusă care nu era îndreptățită la reconstituire, persoană care mai apoi a vândut fiului primarului terenul.
Pârâții N. L. și N. G. G. au depus întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei de interes a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale active, a inadmisibilității acțiunii, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că reclamanta face o . referiri care nu au nicio legătură cu legalitatea contractului de vânzare-cumpărare, iar tatăl pârâtului, fostul primar, nu a împiedicat-o în niciun fel pe reclamantă să își rezolve situația juridică. Reclamanta a mai promovat două acțiuni în justiție, care i-au fost anulate ca netimbrate, iar titlul de proprietate a fost eliberat în anul 2012 în condiții de legalitate. Numita U. N. (fostă S.) a formulat cerere de reconstituire la 18.03.1991, conform evidențelor din registru, cerere înregistrată sub nr. 2238/18.03.1991, reconstituirea s-a realizat prin Hotărârea Comisiei județene nr. 101/12.09.1991, sub numele de S., ulterior, prin Hotărârea nr. 523/27.05.1993, fiind modificat numele în U..
Autoarea părților era îndreptățită la reconstituire, deoarece a deținut pământ înscris în registrul agricol, a avut cerere de intrare în CAP, a formulat cerere de reconstituire și a urmat toate procedurile prevăzute de Legea nr. 18/1991.
Pârâții U. S. și N. F. au depus completare la întâmpinare, prin care au arătat că terenul în litigiu, care a fost reconstituit mamei lor, a aparținut defunctului P. C. și i-a fost confiscat conform Decretului nr. 493/13.06.1960. Devenind proprietate de stat, pretinsa posesie a fost exercitată de reclamantă în afara legii. Totodată, reclamanta a obținut un proces-verbal de punere în posesie pe terenul în cauză, însă procesul-verbal a fost anulat definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 5725/24.05.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Ploiești.
Pentru termenul din 22.10.2013, P. comunei P. M. a depus cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/05.07.2012 eliberat pe numele U. N., în ceea ce privește suprafața de teren de 8.700 mp cuprinsă în titlul de proprietate categoria extravilan, . și categoria intravilan, ., motivând că numita U. N. nu a fost înscrisă în Registrul agricol cu amplasamentul respectiv, nu există cerere de reconstituire a acesteia în arhivele Comisiei locale, iar taxele și impozitele pentru parte din suprafețele din titlu au fost plătite de terțe persoane.
Instanța a admis în principiu cererea de intervenție formulată de Primar prin încheierea din data de 10.12.2013.
Prin încheierea din data de 01.04.2014, excepțiile invocate de pârâți au fost unite cu fondul cauzei.
În cauză, a fost încuviințată și administrată în cauză proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu și cu expertiză tehnică în specialitatea topografie.
În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr. 5805/05.05.2015 prin care a respins excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei de interes a reclamantei și excepția lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiate, a respins acțiunea astfel cum a fost completată, formulată de reclamanta N. E., în contradictoriu cu pârâții C. L. de Fond Funciar P. M., C. Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată, U. S., N. F., N. L., N. G. G. și intervenientul P. comunei P. M. – C. A. – S., privind anularea titlului de proprietate și a contractului de vânzare-cumpărare, ca neîntemeiată.
Prin aceeași sentință, instanța a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul P. C. P. M. – C. A. – S., ca neîntemeiată și a dispus obligarea reclamantei la cheltuieli față de pârâții N. L. și N. G., 2.000 lei, onorariu avocat redus și 3.000 lei onorariu avocat redus, față de pârâții U. S. și N. F..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, titlul de proprietate nr._/05.07.2012 a fost eliberat pe numele U. N., urmare Hotărârii Comisiei județene Prahova nr. 101/12.09.191, numele persoanei îndreptățite fiind schimbat din S. în U., prin Hotărârea Comisiei județene Prahova nr. 523/27.05.1993 (fila 92, tabel fila 94 poz. 14).
Pronunțându-se mai întâi asupra excepțiilor invocate, instanța a constatat că art. III din Legea nr. 169/1997 conferă calitate procesuală activă oricărei persoane care justifică un interes în promovarea acțiunii în constatarea nulității titlului de proprietate.
Atâta timp cât reclamanta susține că are un drept de proprietate asupra suprafeței de teren de 2.504 mp situată în T 87 P 566/1/1, categoria de folosință extravilan arabil din titlul de proprietate, instanța a reținut că aceasta justifică un interes în promovarea acțiunii în constatarea nulității, interesul fiind justificat înainte de verificarea existenței dreptului, aceasta din urmă fiind o chestiune ce ține de fondul cauzei.
Față de acestea, instanța a constatat că excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active invocate de toți pârâții sunt neîntemeiate.
De asemenea, instanța a constatat că și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții U. S. și N. F. este neîntemeiată, ținând seama de obiectul acțiunii, care este constatarea nulității titlului de proprietate, neavând vreo relevanță înstrăinarea terenului, acțiunea în nulitate desfășurându-se în contradictoriu cu cei în favoarea cărora a fost emis titlul de proprietate. Or, instanța a constatat că pârâții U. S. și N. F. sunt succesorii defunctei din titlul de proprietate, U. N., astfel că aceștia au calitate procesuală pasivă, excepția lipsei calității procesuale pasive fiind respinsă, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâții N. L. și N. G. G., instanța a constatat că nu este vorba de o excepție, ci de apărări privind temeinicia acțiunii în constarea nulității contractului de vânzare-cumpărare.
Pe fondul cererii reclamantei de anulare a titlului de proprietate, în baza art. III alin. 1 lit. a) din Legea nr. 169/1997, potrivit cărora - sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, instanța este chemată să constate dacă defuncta U. N. era sau nu îndreptățită la aceasta, iar nu să constate dreptul de proprietate al reclamantei.
Instanța analizează doar legalitatea emiterii titlului de proprietate în cauză, iar nu condițiile uzucapiunii de lungă durată invocată de reclamantă și cu privire la care mai există pe rolul instanței dosarul nr._ . Pentru ca titlul să fie nul, constatarea și recunoașterea dreptului de proprietate pe calea uzucapiunii ar fi trebuit să preceadă emiterii acestuia.
Instanța a înlăturat atât susținerile reclamantei, ale pârâtei C. locală și ale intervenientului în nume propriu, privind inexistența vreunei cereri de restituire formulată de numita U. N., ori că aceasta nu a deținut teren în Registrul agricol, având în vedere înregistrarea sub nr. 2238/18.03.1991 din Registrul cererilor pe Legea nr. 18/1991 (fila 99), cererea sa de înscriere în CAP și copia registrului agricol (filele 89-91), precum și cele reținute în Raportul de expertiză completare întocmit de expert B. L., defuncta figurând în registrul agricol cu 0,87 ha teren, exact cât i-au fost reconstituite.
De asemenea, instanța a constatat că reclamanta nu a făcut dovada că a figurat în vreun fel cu terenul de 2.504 mp situat în T 87 P 566/1/1 în vreun registru anterior colectivizării, că s-a înscris în CAP, ori că a formulat cerere de reconstituire. În același timp, constatarea uzucapiunii nu face obiectul prezentei cauze.
Instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile art. III din Legea nr. 169/1997 indiferent dacă terenul a fost reconstituit pe un alt amplasament, atâta timp cât reconstituirea este permisă de lege pe un amplasament aflat la dispoziția Comisiei locale, iar la momentul la care aceasta s-a făcut, reclamanta nu avea vreun drept asupra terenului, opozabil terților.
Față de cele de mai sus, instanța a constatat că nu există temei pentru anularea titlului de proprietate, acțiunea în constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/05.07.2012 fiind neîntemeiată.
Reclamanta a solicitat, prin completarea acțiunii, constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 341/23.01.2013.
Instanța a reținut că prin acest contract, pârâții U. S. și N. F. au înstrăinat, printre alte suprafețe de teren, suprafața de 2.504 mp din titlul de proprietate a cărui constatare a nulității face obiectul acțiunii, cumpărătorilor pârâți N. L. și N. G. G..
În privința cauzei ilicite și imorale, instanța a reținut că nu au fost dovedite în niciun fel susținerile reclamantei privind implicarea frauduloasă a primarului localității în emiterea titlului de proprietate, emis în condițiile legii, și cu atât mai puțin în perfectarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de fiul acestuia, autentificat sub nr. 341/23.01.2013, astfel încât un astfel motiv de nulitate absolută nu este întemeiat.
Prin prisma principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial - resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis – instanța a reținut că actul de proprietate al transmițătorului, titlul de proprietate nu a fost anulat, astfel că actul subsecvent, contractul de vânzare-cumpărare rămâne valabil din această perspectivă.
În ambele cazuri, instanța a constatat că nu s-a probat vreo rea-credință a părților contractante.
În aceste condiții, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată, sub ambele capete de cerere.
Pentru aceleași motive, instanța a constatat că cererea de intervenție principală formulată de Primar este neîntemeiată, astfel că a dispus respingerea acesteia.
Respingând acțiunea, instanța a constatat că reclamanta a căzut în pretenții, astfel că, în baza art. 453 C. pr. civ., a dispus obligarea acesteia la plata către pârâții care au solicitat, a cheltuielilor de judecată efectuate de aceștia, reducând onorariul avocațial, conform art. 451 alin. 2 c.pr.civ., față de pârâții N. L. și N. G., la 2.000 lei, și 3.000 lei, față de pârâții U. S. și N. F..
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, reclamanta N. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată completata și, pe cale de consecință, să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ din 05.07.2012 emis de C. Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor pe numele U. N., în ceea ce privește terenul în suprafață de 2504 mp situat în T. 87, P. 566/1/1, categoria de folosință extravilan arabil și nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 341/23.01.2013 de Biroul Notarului Public I. C., cu privire la același imobil.
În motivarea cererii apelanta a arătat că terenul în suprafață de 2504 mp menționat în titlul de proprietate în litigiu ca aflându-se în T. 87, P. 566/1/1, categoria de folosință extravilan arabil este situat la adresa poștală din .. 457, jud. Prahova.
Ulterior încheierii căsătoriei dintre apelantă și defunctul său soț, respectiv începând cu anul 1962, a exercitat posesia asupra acestui teren, îngrijindu-l și comportându-se ca adevărați proprietari.
De altfel, întreaga comunitate locală i-a perceput ca fiind proprietarii acestui imobil, atât timp cât aproximativ 50 de ani, împreuna cu copiii lor, au fost singura familie care s-a ocupat de acest teren, având edificată o construcție provizorie pentru care fiului său, N. C., i-a fost eliberată autorizație de construire.
Aflându-se în situația de a exercita o posesie atât de îndelungată asupra imobilului, fără a deține un titlu care să ateste calitatea de proprietari, a demarat procedurile legale în vederea recunoașterii dreptului dobândit pe calea prescripției achizitive de lungă durată.
Prin întâmpinarea depusă de . Primar în cadrul respectivului litigiu, s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pe considerentul că acest teren ar fi făcut obiectul legilor fondului funciar, fiind în acest sens emis titlul de proprietate a cărui nulitate absolută parțială solicită a se constata prin prezentul litigiu, pe care l-a promovat ulterior.
Prima instanță a considerat neîntemeiate criticile formulate cu privire la nelegalitatea titlului de proprietate în litigiu, întemeindu-și soluția pronunțată pe trei înscrisuri asupra validității cărora nu s-a făcut nici măcar o analiză sumară.
Astfel,cele trei înscrisuri ce au format opinia instanței au fost înregistrarea nr. 2238/18.03.1991 din Registrul cererilor formulate în baza Legii nr. 18/1991, cererea de înscriere în CAP aparținând numitei U. N. și copia Registrului agricol al localității.
Apelanta a arătat că instanța a omis să analizeze celelalte înscrisuri administrate în cadrul probei cu înscrisuri de aceasta și de intervenientul P. comunei P. M., care dovedeau modalitatea ilicită în care a fost emis titlul de proprietate în litigiu.
Astfel, prin adresa nr. 3143/22.02.2009 emisă de Primăria . s-a comunicat în mod expres faptul că terenul aflat în posesia sa nu a făcut obiectul legislației funciare.
De altfel, la dosarul cauzei nu a fost depusă nicio dovadă din care să reiasă că terenul asupra căruia exercită posesia a intrat la CAP, pentru a putea fi ulterior reconstituit persoanelor îndreptățite potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991.
Prin cererea înregistrata la aceeași unitate administrativ teritorială sub nr._/10.04.2013, a solicitat să i se comunice dacă numita U. N. a figurat înscrisă în Registrul Agricol al . terenul în suprafață de 2504 mp, situat în extravilanul comunei, T. 87, P. 566/1/1, teren pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza dispozițiilor legilor funciare, prin emiterea titlului de proprietate în litigiu și, în condițiile unui răspuns negativ, să i se comunice motivul pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe numele acestei persoane asupra terenului folosit de apelantă.
Prin adresa nr.3377/25.04.2013 i-a fost adus la cunoștință faptul că numita U. N. nu a figurat înscrisă în registrul agricol cu acest teren, emiterea titlului de proprietate în litigiu s-a făcut dintr-o eroare a fostei conduceri a comisiei locale de fond funciar a comunei P. M. și nici măcar „nu exista formulată o cerere de reconstituire în temeiul legilor fondului funciar a dreptului de proprietate pe numele U. N.”.
Apelanta a solicitat ca, analizând înscrisurile avute în vedere de prima instanță, să se observe următoarele:
Aferent înregistrării nr. 2238/18.03.1991 din Registrul cererilor formulate în baza Legii nr. 18/1991 nu există o cerere prin care să se dovedească efectuarea corectă a acestei operațiuni în registrele oficiale.
Astfel, cererea propriu-zisă, pretins formulată de U. N. în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în baza dispozițiilor legislației funciare, nu există.
În ceea ce privește extrasul de rol agricol despre care se susține că a stat la baza emiterii titlului de proprietate în litigiu, apelanta a solicitat să se observe că acesta cuprinde grave neconformități în sensul în care numele titularului, respectiv R. C., este șters și înlocuit cu S. N..
Comparând scrisul existent pe acest registru de rol agricol, se poate observa în mod facil că acesta este identic pentru consemnările privindu-l pe R. C., fiind însă un scris diferit în ceea ce privește mențiunile privind-o pe S. N..
Apelanta a subliniat că există grave neconcordanțe și între cererea de adeziune privind-o pe S. N. și extrasul de rol agricol anterior evocat, în sensul în care această cerere de adeziune privește o suprafață de 1 ha înscrisă în CAP, iar în extrasul de rol agricol este prevăzută o suprafață de 8700 mp, dar și în ceea ce privește locația terenului cu care se susține că defuncta U. N. a intrat în CAP.
Astfel, dacă în cererea de adeziune se face vorbire de o suprafață de 1 ha care nu este situată în . pretinsul extras de rol agricol este menționată o suprafață de 8700 mp situată în .>
Analizând actele de stare civilă privind pe S. N., se poate observa că la momentul la care se pretinde că aceasta a devenit membru cooperator avea aproximativ 20 de ani și nu era știutoare de carte, fiind greu de înțeles cum ar fi putut să dețină în patrimoniu aceste imobile.
Nu în ultimul rând, apelanta a arătat că instanța a omis să aibă în vedere și faptul că s-a dispus reconstituirea unui teren pentru care a obținut o autorizație de construire și pe care a edificat o construcție.
În ceea ce privește petitul completator al cererii introductive de instanță, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 341/23.01.2013 de Biroul Notarului Public I. C., instanța a concluzionat eronat faptul că nu s-a făcut dovada existenței unei cauze ilicite și imorale la momentul încheierii actului autentic.
Or, apelanta consideră că din întreg materialul probator existent în cauză și chiar din poziția exprimată de intervenientul P. comunei P. M., rezultă fără îndoială aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 1179, art. 1236 și urm. Noul Cod Civil, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 341/23.01.2013 de Biroul Notarului Public I. C. fiind lipsit de una dintre condițiile esențiale de validitate, respectiv o cauză licită și morală.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1179 alin. (2) pct. 4 Noul Cod civil, cauza „licită și morală” este o condiție de validitate a contractului, dar și „motivul” încheierii contractului (art. 1235 Noul Cod civil).
„Cauza ilicită și imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună, ori, în caz contrar, a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia să o cunoască”- art. 1238 Noul Cod Civil.
Apelanta a precizat că a arătat în fața primei instanțe existența relațiilor de rudenie dintre pârâtul N. L. și fostului primar al localității P. M., N. C., persoana care a intermediat obținerea titlului de proprietate în litigiu în vederea cumpărării imobilelor teren prevăzute în cuprinsul acestuia.
Cu ocazia interogatoriilor ce au fost luate pârâților, aceștia au prezentat răspunsuri contrare privitoare la situația de fapt anterioară încheierii actului translativ de proprietate.
Astfel, în timp ce pârâtul U. S. a susținut că anterior încheierii tranzacției, s-a deplasat la teren împreună cu cumpărătorii, pârâtul N. L. a susținut că niciodată nu a mers la teren înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
De altfel, locuind în . N. au avut cunoștința că acest teren este folosit de către apelantă, iar ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu s-au prezentat niciodată la adresa unde este situat imobilul și nici nu au pretins să îl folosească. Această împrejurare a fost recunoscută cu ocazia administrării probei cu interogatoriul pârâților.
Mai mult decât atât, după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, aceștia nici măcar nu s-au deplasat la sediul Primăriei . a-și înscrie în rolul agricol imobilul cumpărat.
În dovedirea motivelor de apel, apelanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 466 și urm. C.pr.civ.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la data de 07.10.2015, sub nr._ .
În raport de motivele de apel, intervenientul în nume propriu P. . formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 5805/05.05.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, ca legal și temeinic.
În motivare, intimatul a arătat că judecătorul fondului a reținut în esență că nu sunt întrunite condițiile anulării titlului de proprietate în discuție, în baza art. III alin. 1 lit. (a) din Legea nr. 169/1997, atât timp cât s-a făcut dovada existenței cererii de reconstituire formulată de U. N., în baza înregistrării din Registrul cererilor pe Legea nr. 18/1991, sub nr. 2238/18.03.1991, aceasta deținând de asemenea teren în Registrul Agricol, așa cum rezultă din scriptele dosarului.
Deși, în aparență, soluția pronunțată se pliază pe o situație de fapt dedusă judecații, intimatul apreciază că instanța de fond nu a dat eficiență integral susținerilor părților, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică.
În analiza apelului formulat de către reclamanta-apelantă N. E., intimatul a solicitat a se avea în vedere considerentele expuse în cadrul apelului incident formulat de către P. comunei P. M., ce privesc aceeași situație de fapt și de drept, neimpunându-se reluarea acestora.
În dovedirea susținerilor sale, intimatul a solicitat să fie avute în vedere înscrisurile aflate la dosar.
În drept, au fost invocate prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 alin. (1) și (2), art. 205 Cod pr. civ.
Totodată, pârâtul P. . declarat apel provocat, în contra intimaților U. S., N. F., N. L., N. G.-G. și împotriva sentinței civile nr. 5805/05.05.2015 pronunțate de Judecătoria Ploiești, prin care a solicitat ca, în cazul admiterii apelului principal, să se dispună schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/05.07.2012 emis de pârâta C. Județeană Prahova pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pe numele numitei U. N., privind suprafața de 8700 m.p. cuprinsă în titlul de proprietate categoria extravilan, ./1/1 și 89 . categoria intravilan, ./5, ./1 și 30.
În motivare, apelantul-intervenient a arătat că mențiunea din Registrul cererilor pe Legea nr. 18/1991 ce figurează sub nr. 2238/18.03.1991, nu este suficientă pentru a proba formularea unei cereri de reconstituie a dreptului de proprietate, atât timp cât nu există dovada materială a acestui înscris. De altfel, această dovadă se impune să existe la dosarul cauzei și pentru a analiza conținutul său, ce prezintă importanță sub aspectul dimensiunilor suprafeței de teren reconstituite, independent de mențiunile din Registrul Agricol.
Din această perspectivă, apelantul a arătat că, atât timp cât nu se cunoaște ce suprafață de teren a fost solicitată în vederea reconstituirii prin presupusa cerere, nu se poate analiza în mod temeinic și legal îndeplinirea în cauză a condițiilor imperative prevăzute de Legea nr. 18/1991, cauza neputând fi analizată în mod just.
Totodată, apelantul a subliniat că, în cauza nu există înscrisuri din care să rezulte că numita U. N. s-a înscris în CAP cu suprafața ce face obiectul titlului de proprietate nr._/05.07.2012, iar în cadrul extrasului de Rol Agricol existent la dosarul cauzei apar modificări ulterioare redactării acestuia, în sensul că numele titularului R. C. este șters și înlocuit cu S. N..
Or, contextul acestor modificări și oportunitatea respectiv necesitatea acestora, nu rezultă din scriptele dosarului, această situație formând convingerea că, în trecut, au fost inițiate unele acțiuni nelegale de către fosta conducere a Comisiei locale (terenul în discuție a ajuns în patrimoniul familiei fostului Primar al Localității P. M.).
Apelantul a mai susținut că discrepante și neclarități apar și în ceea ce privește cererea de adeziune a numitei S. N., în baza căreia ne raportam la o suprafață de 1 ha neregăsită pe teritoriul administrativ al localității P. M., în timp ce în cadrul Extrasului de Registru Agricol se menționează doar o suprafață de 8.700 m.p situată pe teritoriul . în care se poate presupune că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, atât timp cât nu se cunoaște amplasamentul terenului solicitat (amplasamentul în ceea ce privește existența unei identități cu privire la localitate și nu poziționarea acestuia în cadrul aceluiași fond locativ).
Ca atare, apelantul consideră că se impune cenzurarea raționamentului instanței de fond, în ceea ce privește posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pe un amplasament regăsit la dispoziția Comisiei Locale (discutându-se de localități diferite).
Nu în ultimul rând, apelantul apreciază că inclusiv împrejurarea că parte din taxele și impozitele aferente terenurilor ce fac parte din titlul de proprietate contestat sunt achitate de terțe persoane și nu de persoanele în drept, în acord cu titlul existent, conturează ideea unei reconstituiri ilegale a dreptului de proprietate în cauză, aceste operațiuni având loc doar scriptic și nu faptic (S. N. nu a deținut și nu a folosit niciodată terenurile în discuție).
Pentru motivele ce preced, apelantul a solicitat admiterea apelului.
În drept, au fost invocate prevederile art.473 C.pr.civ., art. III din Legea nr. 169/1997 alin. (1) și (2).
În dovedirea susținerilor sale, apelantul a solicitat să fie avute în vedere înscrisurile aflate la dosar.
La rândul lor, pârâții N. L. și N. G. G. au formulat întâmpinare la apelul declarat de reclamanta N. E., prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 5805, pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 05.05.2015.
În fapt, intimații au arătat că apelanta - reclamantă a solicitat instanței de fond, printr-o cerere completatoare, constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare - cumpărare dintre aceștia și intimații – pârâți N. F. și U. S., autentificat sub nr. 341 de către BNP I. C., la data de 23.01.2013.
Ca și în fața instanței de fond, apelanta - reclamantă N. E. nu a arătat în mod concret care sunt motivele pentru care acest contract este nelegal, făcându-se o . referiri care nu au nicio legătură cu legalitatea acestui contract.
Astfel, apelanta - reclamantă a făcut referire la persoana tatălui intimaților, N. C., care a deținut funcția de primar, fără a dovedi în niciun fel implicarea frauduloasă a acestuia la emiterea titlului de proprietate supus prezentei cauze, titlu care a fost emis în condiții legale, cu atât mai puțin în cadrul perfectării contractului de vânzare - cumpărare a cărui nulitate parțială se solicită.
Cu privire la aceste susțineri, s-a arătat că în mandatele de primar ale tatălui intimaților, aceasta nu numai că nu a fost împiedicată să-și rezolve din punct de vedere legal situația juridică a acestui teren, fiind chiar îndrumată să uzeze de căile legale în justiție.
Astfel, la data de 27.01.2007, tatăl acestora, în calitate de primar, a comunicat în numele Primăriei P. M., județul Prahova, prin adresa nr. 545/2007 că, deoarece nu are reconstituit și validat dreptul de proprietate de către C. Județeană de Fond Funciar Prahova, trebuie să se adreseze instanței de judecată cu acțiune în constatare.
De altfel, în timpul mandatelor de primar, reclamanta a uzat de toate căile legale pentru a-și rezolva situația acestui teren, însă de fiecare dată a pierdut procesele.
În acest sens, intimații au arătat că, în cadrul dosarului nr._/281/2012 în care apelanta-reclamantă N. E. a chemat în judecată o persoană fizică, S. M., solicitând instanței să se constate că este proprietara acestei suprafețe de teren, cererea i-a fost anulată ca netimbrată.
De asemenea, în cadrul dosarului nr._/281/2009, care a avut ca obiect acțiune în constatarea dreptului său de proprietate pentru acest teren, s-a dispus anularea acestuia întrucât nu s-a achitat taxa judiciară de timbru.
Intimații au menționat că au mai existat astfel de demersuri ale reclamantei pe rolul instanțelor, dar i-au fost respinse sau anulate. Astfel, atunci când toate demersurile apelantei - reclamantei au fost epuizate, în perioada anului 2012 s-a eliberat titlul de proprietate pentru defuncta U. N. (fosta S.) autoarea vânzătorilor intimaților.
Cu privire la modul de eliberare a acestui titlu de proprietate, intimații au menționat că a fost eliberat în condiții legale.
Astfel, U. N. (fosta S.) formulase cerere de reconstituire a dreptului său de proprietate încă din data de 18.03.1991, conform evidențelor din registru, cererea fiind înregistrată sub nr. 2238/18.03.1991.
Reconstituirea dreptului de proprietate s-a realizat prin hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar nr. 101/12.09.1991 sub numele de S., iar prin hotărârea nr. 523 a Comisiei Județene de Fond Funciar Prahova din 27 mai 1993 s-a modificat numele din S. N. în U. N. (poziția 14 din tabelul nominal anexă la această hotărâre).
Intimații au susținut că autoarea părților era îndreptățită să i se reconstituie dreptul de proprietate, deoarece a deținut pământ în registrul agricol înainte de colectivizare, a avut cerere de intrare în CAP, a avut cerere de reconstituire conform Legii 18/1991 și a urmat toate procedurile prevăzute de Legea 18/1991.
Deși a avut reconstituit dreptul de proprietate prin Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar încă din 1991, aceasta nu a fost pusă în posesie cu vreo suprafață de teren reconstituită, astfel că rămăsese printre puținele persoane care nu a primit terenuri de la C. Locală P. M..
În aceste condiții, s-a eliberat Titlu de proprietate defunctei U. (S.) N. pentru mai multe suprafețe de teren care, însumate, au totalizat suprafața de teren reconstituită.
Intimații au susținut că această expunere a modului în care a fost eliberat titlul de proprietate defunctei U. (S.) N. reflectă realitatea și nu susținerile apelantei - reclamantei din prezenta cauză.
Privitor la pretinsa „construcție" a reclamantei aflată pe acest teren, intimații au arătat că, în realitate, este vorba despre o baracă metalică tip șantier, care se afla într-o stare avansată de degradare, nefiind folosibilă. De asemenea, nu este racordată la niciun fel de utilități și în mod eronat expertul a făcut aceste mențiuni, deși în realitate situația acestei barăci este cea prezentata de aceștia, aspecte ce se pot constata și din planșele foto depuse la dosar, baraca urmând să fie ridicată de către reclamantă de pe terenul proprietate intimaților.
În drept, apelanta-reclamantă își motivează cererea pe dispozițiile art. 1179 și art. 1236 și urm. N.C.Civ., invocând faptul că, contractul de vânzare-cumpărare este lipsit de una din condițiile esențiale de validitate, respectiv o cauză licită și morală, dar intimații au solicitat să se constate că acest contract de vânzare - cumpărare a fost încheiat cu respectarea condițiilor esențiale de validitate, motivarea în drept a reclamantei nefiind justificată în vreun fel, neexistând o cauză ilicită și imorală la încheierea acestuia.
Având în vedere aceste apărări, intimații au solicitat respingerea apelului, ca fiind nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.
În probațiune, intimații au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, întâmpinarea a fost formulată în conformitate cu dispozițiile art. 205 și urm. C., art. 453 C..
În același timp, pârâții U. S., N. F., N. L., N. G. G. au formulat întâmpinare la apelul provocat declarat de pârâtul P. . care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare intimații au arătat că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, apreciind că în mod corect instanța a respins acțiunea promovată de apelanta N. E. și cererea de intervenție formulată de apelantul-intervenient P. comunei P. M..
Astfel, intimații au arătat că cei doi apelanți fac aceleași susțineri, în sensul că nu există în materialitatea sa cererea de reconstituire a dreptului de proprietate adresată de autoarea lor Comisiei Locale de fond funciar Prahova, dar este culpa exclusivă a Comisiei Locale că nu deține în arhiva sa această cerere formulată la data de 18.03.1991 sau refuză să o prezinte din rea-credință.
Astfel, intimații au susținut că nu se poate explica complicitatea pe care P. comunei P. M. o are cu apelanta N. E. și vehemența cu care susține o cauză sortită eșecului, arătând că, în mod normal și firesc, această cerere de reconstituire, formulată de mama lor și înregistrată sub nr. 2238/18.03.1991, trebuia să existe, din moment ce în baza acesteia s-a declanșat întreaga procedură prevăzută de dispozițiile Legii 18/1991, procedură care s-a finalizat cu eliberarea titlului de proprietate.
Cererea formulată, împreună cu documentația, au fost luate în discuție de C. Locală de fond funciar în cursul anului 1991, fiind de acord cu acestea și înaintate ulterior Comisiei Județene cu propunerea de validare, lucru realizat de C. Județeană prin Hotărârea nr. 101 din 12.09.1991.
De asemenea, din Registrul agricol existent la dosar, care privește momentul colectivizării în . ca mama intimaților a deținut suprafața de 8 700 mp, suprafață identică cu aceea care a fost reconstituită în titlul de proprietate.
Privitor la susținerile Primarului comunei P. M., în sensul că autoarea intimaților nu a deținut terenuri în punctul în care i s-a făcut reconstituirea, intimații au solicitat să fie înlăturate ca neîntemeiate și lipsite de orice relevanță juridică, arătând că terenurile care compuneau suprafața totală de 8 700 mp, fiind situate în extravilan, nu aveau niciun fel de identificare cadastrală la nivel de . de 01.01.1990.
Totodată, intimații au menționat că aceste susțineri nu au relevanță din punct de vedere juridic deoarece, atât dispozițiile Legii nr. 18/1991, care erau în vigoare la momentul 18 martie 1991, cât și cele din prezent, prevăd că reconstituirea se face pe terenurile aflate la dispoziția Comisiei Locale și doar în cadrul acesteia se stabilește acest amplasament.
De altfel, intimații au susținut că apelanta - reclamantă N. E. nu avea niciun drept asupra acestui teren la momentul reconstituirii dreptului de proprietate mamei lor.
Având în vedere aceste apărări, intimații au solicitat respingerea apelului provocat, formulat de P. comunei P. M., ca fiind nefondat și obligarea intervenientului - apelant la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.
În probațiune, intimații au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, întâmpinarea a fost formulată în conformitate cu dispozițiile art. 205 și urm. C., art. 453 C..
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul reține următoarele:
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității apelului provocat, invocată de instanță din oficiu, tribunalul reține că potrivit art. 473 c.pr.civ. în caz de coparticipare procesuală, precum și atunci când la prima instanță au intervenit terțe persoane în proces, intimatul este în drept, după împlinirea termenului de apel, să declare în scris apel împotriva altui intimat sau a unei persoane care a figurat în primă instanță și care nu este parte în apelul principal, dacă acesta ar fi de natură să producă consecințe asupra situației sale juridice în proces.
Or, P. C. P. M. a avut calitatea de intervenient în interes propriu în fața primei instanțe, formulând cerere de intervenție în interes propriu la data de 18.09.2013, iar cererea sa a fost respinsă ca neîntemeiată și nu a înțeles să declare apel împotriva soluției de respingere ca neîntemeiată a cererii de intervenție.
În plus, ”apelul provocat” declarat de acesta este declarat împotriva unor intimați care sunt părți în apelul principal, astfel încât cererea sa nu se regăsește în accepțiunea apelului provocat astfel cum a fost reglementat de legiuitor prin textul de lege sus menționat fiind în realitate un apel tardiv, astfel că excepția inadmisibilității apare ca fiind întemeiată urmând a fi admisă și a se respinge apelul provocat ca fiind inadmisibil.
Cu privire la apelul principal declarat în cauză de reclamanta N. E., tribunalul reține că acesta este fondat, urmând a fi admis potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/05.07.2012 emis pe numele U. N., în ceea ce privește terenul în suprafață de 2504 mp. situat în T 87, P 566/1/1, categoria de folosință extravilan arabil.
Ca atare, ceea ce se impune a fi analizat este faptul dacă persoana pe numele căreia a fost emis titlul era îndreptățită la reconstituire, aspect corect reținut și de către instanța fondului.
Cu toate acestea, tribunalul constată că instanța fondului a făcut o greșită apreciere cu privire la documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat, cu privire la suprafața de teren sus menționată, astfel că, în mod greșit a respins acțiunea reclamantei, astfel cum a fost completată.
Din conținutul titlului de proprietate nr._/05.07.2012 rezultă că numitei U. N. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 8700 mp pe teritoriul comunei P. M., în care se regăsește și suprafața de teren de 2504 mp. situată în tarlaua 87, ..
Din adresa nr.3143/22.02.2009 emisă de Primăria comunei P. M. rezultă că terenul în litigiu nu a intrat în C.A.P., respectiv că nu a făcut obiectul legislației funciare.
La data de 10.04.2013 reclamanta a solicitat C. P. M. prin Primar să-i comunice dacă numita U. N. a figurat înscrisă în Registrul agricol al comunei P. M. cu terenul în suprafață de 2504 mp., ce face obiectul litigiului de față și care a fost reconstituit prin titlul de proprietate a cărui nulitate se solicită a se constata.
Totodată reclamanta a solicitat ca în condițiile unui răspuns negativ să i se comunice motivul pentru care acest teren a fost reconstituit numitei U. N., a solicitat eliberarea unei copii după cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de U. N., adresa poștală a terenului în litigiu, astfel cum este menționată în evidențele comunei cât și persoana care achită taxele și impozitele aferente acestui teren la bugetul local.
Prin adresa nr. 3377/25.04.2013 C. Locală de Fond Funciar P. M. a răspuns reclamantei că U. N. nu a figurat înscrisă în Registrul agricol al comunei cu acest amplasament, că din eroarea fostei conduceri a Comisiei locale s-a reconstituit acest teren; că în arhivă nu se regăsește cererea de reconstituire formulată în temeiul Legilor fondului funciar de către U. N.( fostă S.), dar din ”Registrul de evidență a cererilor la Legea 18/1991, volumul I, la nr.2238/18.03.1991 apare înscris S. N., care ulterior a devenit U., potrivit HCJ nr.523/27.05.1993.
Totodată s-a arătat că nu există cerere de reconstituire, în temeiul legilor fondului funciar, formulată de U. N.; că adresa poștală a terenului în litigiu, astfel cum este menționată în evidențele comunei este: comuna P. M., ..457 și că, taxele și impozitele locale sunt achitate, începând cu anul 1999, an în care Primăria a preluat evidențele fiscale de la DGFP, de către reclamantă.
Verificând copia Registrului evidență cereri Legea nr.18/1991 vol. I, tribunalul constată că la poziția nr.2238 apare menționată petenta S. N., însă la dosar nu a putut fi înaintată cererea formulată de această petentă.
Nu este de ignorat nici aspectul legat de faptul că, în calitate de pârâtă, C. Locală de Fond Funciar P. M. a fost de acord cu admiterea acțiunii reclamantei, motivat de faptul că în arhiva Comisiei nu se regăsește nicio cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de U. N., C. arătând că titlul a fost eliberat pe numele acesteia dintr-o vădită eroare.
Totodată C. a arătat că U. N. nu a figurat în Registrul agricol al comunei cu amplasamentul menționat în titlul de proprietate.
Că este așa rezultă din conținutul cererii de înscriere în G.A.C. formulată de S. Fl. N. ( fila 89 dosar fond), datată 19.02.1962, prin care aceasta a arătat că dorește să devină membru G.A.C. din . de 1 ha teren arabil.
Din copia registrului agricol aflată la filele 90-91 dosar fond rezultă că în Registrul agricol a figurat numitul R. D.C. și soția R. G. care locuiau la nr.308, cu teren arabil în suprafața de 77 ari și 10 ari curți-construcții, respectiv că au fost aduse în întovărășire 25 ari. Numele R. C. și R. G. au fost tăiate și a fost trecută S. N., de sex femeiesc, născută în anul 1930, fără a se șterge și numărul casei persoanei menționate inițial și fără a se vreo mențiune cu privire la modificările făcute în registrul, respectiv numele S. N. a fost scris cu alte caractere și alt stilou și nu există nicio semnătură sau ștampilă a autorității care să ateste sau să certifice legalitatea acestor mențiuni.
Ca atare este evident că mențiunile cu privire la suprafața deținută, categoria de folosință și suprafața adusă în întovărășire priveau pe R. C. și G. și nicidecum pe S. N.(care așa cum vom arăta nu este una și aceeași cu S. Fl. N., autoarea pârâților), în condițiile în care aceasta deținea 1 ha și acesta a fost adus în totalitate în întovărășire, dar pe raza localității Pietroșani.
Tribunalul reține că cele două file care reprezintă copii din Registrul agricol și care conțin ștersături și adăugiri, a căror legalitate este îndoielnică, nu pot face dovada faptului că U. N. a deținut suprafața de 0,87 ha, deci nici suprafața de 2.504 m.p., contestată în prezenta cauză.
Din conținutul Hotărârii nr.523/27.05.1993 emisă de C. Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, rezultă că au fost validate propunerile Comisiei Locale P. M., privind îndreptarea unor erori sau omisiuni constatate cu privire la stabilirea suprafețelor de teren ce se atribuie în proprietate sau folosință persoanelor îndreptățite, cu încadrare strictă în perimetrul C.A.P de la 01 ian.1990 în cazul terenurilor ce se restituie de la aceasta.
Din anexa la hotărâre rezultă că la punctul 14 s-a menționat că trebuie modificat din S. N. în U. N., în anexele 2a/309 și 1/290.
Din conținutul Hotărârii nr.101/1991 emisă de aceeași comisie, rezultă că s-a aprobat soluționarea contestațiilor formulate împotriva măsurilor stabilite de C. comunei P. M., respectiv că la poz. 309 figurează S. N. cu 0,87 ha teren înscris în C.A.P., 0,87 teren solicitat și 0,87 teren reconstituit, în condițiile în care așa cum am arătat aceasta s-a înscris în G.A.C. cu 1 ha.
Din copia registrului agricol aflate la filele 206 – 208 dosar fond rezultă că numiții P. C. și P. S. au figurat în Registrul agricol, respectiv că le-au fost preluate, conform Decretului nr.115/1959, terenuri pentru suprafața de 3 ha. Registrul cuprinde și alte mențiuni care de asemenea sunt modificate și nevalidate astfel că nu vor fi analizate.
Trebuie avut în vedere și faptul că în fața instanței de fond s-a formulat de către P. comunei P. M. cererea de intervenție în interes propriu prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis pe numele U. N. pentru aceleași considerente, respectiv că aceasta nu a figurat în Registrul agricol al comunei P. M. cu amplasamentul reținut în titlul de proprietate, că în arhivele Comisie Locale de Fond Funciar P. M. nu există o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de U. N., iar taxele și impozitele pentru o parte din terenurile reconstituite sunt achitate de terțe persoane fizice care exercită și posesia asupra acestora.
Aceste aspect concură la confirmarea susținerii reclamantei potrivit căreia U. N. nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, devreme ce nu a parcurs procedura expresă prevăzută de legile fondului funciar.
Din conținutul răspunsurilor la interogatoriul formulat de reclamantă pentru C. Locală de Fond Funciar P. Marii, rezultă că s-a recunoscut faptul că U. N. nu a figurat înscrisă în Registrul agricol cu suprafața de 2.504 m.p. în litigiu, că în arhivele comisiei nu se regăsește cerere de reconstituire formulată de U. N., ci doar în Registrul de evidențe a cererilor la Legea nr. 18/1991 - vol. I, figurează la nr.2238/18.03.1991 S. N. care ulterior a devenit U. conform H.C.J. nr.523/27.05.1993.
În plus s-a arătat că terenul în litigiu a făcut parte dintr-o suprafață de 5.000 m.p. care a făcut obiectul unei exproprieri conform Decretului nr.115/1959 și a fost trecut în proprietatea statului.
Coroborând aceste răspuns cu mențiunile din registrul agricol referitor la familia P. astfel cum a susținut și apelanta, tribunalul reține că este vorba de unul și același teren, respectiv că suprafața în litigiu a fost expropriată conform Decretului nr.115/1959.
Comparând totodată conținutul certificatului de naștere al numitei S. N. cu mențiunile din filele modificate ale registrului agricol, tribunalul constată că nu este una și aceeași persoană, în condițiile în care S. Fl. N. devenită U. prin căsătorie, era născută la data de 10.09.1937 și nu în anul 1930, cum se menționează în registrul prin adăugirile făcute după tăierea mențiunilor privind pe R. C. și R. Gheghina.
Ca atare, tribunalul reține că nu se poate reține că aceasta ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul în litigiu, prin cererea nr.2238/18.03.1991 sau că aceasta a fost înscrisă în C.A.P. cu suprafața reconstituită, mai ales că și cu privire la acest aspect există neconcordanțe, cum am arătat anterior, care conduc la concluzia că titlul de proprietate emis pe numele U. N. este lovit de nulitate absolută, raportat la considerentele arătate și la prevederile art. III, alin.1, lit. a din Legea nr.169/1997 coroborat cu art.8 și urm. din Legea nr.18/1991.
Cât privește terenul în litigiu, în suprafață de 2.504 m.p., tribunalul reține că acesta a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică-topografică, întocmit de expert B. L., că este situat în tarlaua 87, ./1 și că, expertul a precizat că din înscrisurile vechi din Registrul agricol pe anii 1959 – 1962 nu rezultă că U. N., fostă S., ar fi deținut teren în acest punct.
Concluzionând, tribunalul constată că susținerile apelantei potrivit cărora soluția instanței este greșită și se întemeiază în mod greșit pe trei înscrisuri asupra validității cărora instanța fondului nu a făcut nici măcar o analiză sumară sunt fondate și, urmare a analizării acestor înscrisuri, reține că nu s-a făcut dovada că S. N. devenită U. pe numele căreia s-a emis titlul de proprietate contestat a adus în C.A.P. suprafața de teren reconstituită (devreme ce mențiunile cu ștersături și adăugiri vorbesc despre o altă S. N.) și nici că aceasta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru a fi îndreptățită la reconstituire.
Ca atare, titlul de proprietate contestat se impune a fi anulat ca fiind nelegal emis pentru suprafața contestată de reclamantă, ceea ce conduce la concluzia că și actul subsecvent, care privește vânzarea-cumpărarea terenului în litigiu, este lovit de nulitate potrivit principiului „accesorium sequitur principale, în condițiile în care s-a vândut ceva ce nu se află în proprietatea lui U. N. și a succesorilor acesteia, motiv pentru care se va constata atât nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/05.07.2012 cât și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 341/23.01.2013 cu privire la terenul în suprafață de 2504 mp, situat în tarlaua 87, ., categoria arabil-extravilan, comuna P. M., .. Prahova.
Pe cale de consecință, pentru toate considerentele arătate, tribunalul va admite apelul principal declarat de apelanta N. E., va schimbă în parte sentința apelată în sensul că va admite acțiunea completată.
Va constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/05.07.2012 emis pe numele U. N., cu privire la terenul în suprafață de 2504 mp, situat în tarlaua 87, ., categoria arabil-extravilan, comuna P. M., .. Prahova, identificat în perimetrul punctelor A-B-C-D-E-F-9-10-G-H-I-A, în schița de plan anexă la raportul de expertiză topo B. L., cât și nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 341/23.01.2013 cu privire la terenul în suprafață de 2504 mp, situat în tarlaua 87, ., categoria arabil-extravilan, comuna P. M., .. Prahova.
Va menține dispozițiile sentinței cu privire la respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes și a lipsei calității procesuale pasive.
În temeiul art.453 C.pr.civ., va obliga intimații persoane fizice, în solidar, să plătească apelantei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității apelului provocat, invocată de instanță din oficiu.
Respinge apelul provocat declarat de intimatul P. C. P. M. - C. A.-S., cu domiciliul în P. M., DN 1, nr. 257, județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5805/05.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații–pârâți U. S., domiciliat în com. P. M., ., județ Prahova, N. F., domiciliată în com. P. M., ., județ Prahova, N. L., domiciliat în com. P. M., .. 140, județ Prahova și N. G. G., domiciliată în com. P. M., .. 140, județ Prahova, ca inadmisibil.
Admite apelul principal, declarat de apelanta – reclamantă N. E., domiciliată în Ploiești, ., județ Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5805/05.05.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații–pârâți C. Locală de Fond Funciar P. M., cu sediul în .. 257, județ Prahova, C. Județeană Prahova pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată, cu sediul în Ploiești, județ Prahova, U. S., domiciliat în com. P. M., ., județ Prahova, N. F., domiciliată în com. P. M., ., județ Prahova, N. L., domiciliat în com. P. M., .. 140, județ Prahova și N. G. G., domiciliată în com. P. M., .. 140, județ Prahova și intimatul - intervenient P. comunei P. M. - C. A.-S., cu domiciliul în P. M., DN 1, nr. 257, județ Prahova și, pe cale de consecință, schimbă în parte sentința apelată în sensul că admite acțiunea completată.
Constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/05.07.2012 emis pe numele U. N., cu privire la terenul în suprafață de 2504 mp, situat în tarlaua 87, ., categoria arabil-extravilan, comuna P. M., .. Prahova, identificat în perimetrul punctelor A-B-C-D-E-F-9-10-G-H-I-A, în schița de plan anexă la raportul de expertiză topo B. L..
Constată nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 341/23.01.2013 cu privire la terenul în suprafață de 2504 mp, situat în tarlaua 87, ., categoria arabil-extravilan, comuna P. M., .. Prahova.
Menține dispozițiile sentinței cu privire la respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes și a lipsei calității procesuale pasive.
Obligă intimații persoane fizice, în solidar, să plătească apelantei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2015.
Președinte, Judecător,
G. M. C.-A. M.
Grefier,
M.-D. B.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. M.G./Tehnored. S.L.F.
11 ex./ 22.01.2016
D.f._ – Judecătoria Ploiești
J. f. D. S.-I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 3346/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 3/2016. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
