Legea 10/2001. Sentința nr. 3123/2015. Tribunalul PRAHOVA

Sentința nr. 3123/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 3123/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

SENTINTA CIVILĂ NR. 3123

Ședința publică din data de 18.11.2015

PREȘEDINTE – M. N.

GREFIER – C. R.

Pe rol fiind, după casare, judecarea acțiunii având ca obiect „Legea nr.10/2001” formulată de contestatoarele E. R. I. și I. L. ambele domiciliate în București, ., nr.114, sector 1, în contradictoriu cu intimata . PRIMAR cu sediul în . Prahova.

Prezenta si susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 04.11.2015 când instanța pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar note scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 11.11.2015, iar ulterior având nevoie de timp pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării la data de 18.11.2015 când deliberând a pronunțat următoarea sentință:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra acțiunii civile de față, casare cu trimitere spre rejudecare potrivit deciziei Curții de Apel Ploiești nr. 102/16.01.2013, reține următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr._, contestatoarele E. R. I. și I. L. au solicitat ca, în contradictoriu cu intimata . Primar, să se dispună anularea deciziei nr.877/08.09.2010 emisă în baza Legii nr.10/2001 și obligarea intimatei la reparații în echivalent, constând în despăgubiri, care să acopere contravaloarea casei demolate și 1000 mp curte.

În motivarea contestației, contestatoarele au învederat că terenul și imobilul au fost cumpărate în anul 1947 de către defuncții P. și Lucreția I. de la proprietarul de la acea dată, doctorul C. I., iar construcția, construită în anul 1930, avea caracteristicile unei case de țară, fațada principală, orientată spre sud, prezentându-se ca în fotografia anexată contestației.

În plus, contestatoarele au mai precizat că în incinta proprietății, P. I. a plantat viță de vie nobilă și pomi fructiferi și a dezvoltat construcția prin executarea de anexe, pentru folosința agricolă, viticolă și vinicolă.

De asemenea, contestatoarele au susținut că după 1950, autorii lor au fost deposedați de proprietatea funciară și imobiliară, iar terenul și imobilul au fost preluate de organele locale ale regimului comunist astfel: terenul a trecut în administrarea ICVV, iar imobilul – folosit o perioadă ca local de școală pentru localnici.

După 1960, au menționat contestatoarele, pe laturile de nord și de est ale proprietății au fost amplasate două locuințe ale localnicilor, iar între anii 1970 – 1980, casa și anexele au fost demolate.

Dovada proprietății și a preluării de către stat au susținut contestatoarele că o fac cu registrul Agricol, Fișa Personală de încadrare la chiaburi din 1950 și cu martori, iar dovada că sunt moștenitoarele autorilor P. I. și Lucreția – cu certificate de stare civilă.

Referitor la dispoziția contestată, contestatoarele au precizat că în mod nelegal li s-a respins cererea formulată în baza legii nr.10/2001, mai ales că prin Hotărârea nr.4909/22.11.2006 a Comisiei Județene de fond funciar Prahova s-a validat restituirea suprafeței de 7,95 ha aflate în jurul imobilului descris în cuprinsul contestației, iar motivul respingerii potrivit căruia la preluarea abuzivă autorii lor nu aveau calitatea de proprietari este combătut de Fișa Personală din 1950, unde se constată calitatea de chiaburi a acestora și sunt izgoniți de pe terenurile lor, inclusiv din casa lor care devine școală, incinta de sondă petrolieră și vatra pentru alte locuințe ale localnicilor, strămutați temporar de către autoritățile comuniste.

De asemenea, au susținut contestatoarele, că nici celelalte motive de respingere a cererii lor nu sunt reale, inexistența dovezii preluării abuzive a imobilului fiind o modalitate specifică de deposedare, săvârșită de statul spoliator, iar calitatea de moștenitori a acestora a fost dovedită, contestatoarea E. R. I. fiind fiica autorilor P. I. și Lucreția, I. L. – soția supraviețuitoare a notificatorului I. A., fratele celei dintâi contestatoare, iar P. Belker – a decedat la data de 14.06.2003 și în privința lui funcționează acrescământul.

La termenul de judecată din data de 31.03.2011, tribunalul a luat act de transmisiunea convențională a calității procesuale active a contestatoarei I. L. către cealaltă contestatoare, E. R. I., conform contractului de partaj voluntar autentificat sub nr.391/28.09.2010 de B.N.P. A. L..

Intimata, legal citată, a depus la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii deciziei contestate și nu a formulat întâmpinare, însă și-a exprimat punctul de vedere prin intermediul concluziilor scrise depuse la ultimul termen de judecată.

După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 4179 pronunțată la 3 iulie 2012, Tribunalul Prahova a admis în parte contestația precizată și a anulat în parte dispoziția nr.877/08.09.2010 emisă de Primarul . sensul că a acordat contestatoarelor măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru imobilul construcție și anexe, în prezent demolat, situat în . din 3 camere, coridor, pridvor cu stâlpi, cramă, șopron și closet, având o suprafață construită de 116,4 mp, despăgubiri ce urmează a fi stabilite de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București; s-a menținut în rest dispoziția contestată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, potrivit Fișei Personale existentă în fotocopie la fila 31 dosar, P. I., tatăl contestatoarei, în prezent decedat, deținea în anul 1956 teren în suprafață totală de 7,95 ha, proprietatea fiind cumpărată de la I. C. din București și, deși în cadrul rubricii „situația materială” din cuprinsul acestui înscris nu este menționată și construcția casă de locuit, existența acesteia se deduce din împrejurarea că terenul în suprafață de 7,95 ha se compunea din parcele de diferite categorii de folosință, și anume: vie nobilă, livadă, fâneață și curte.

S-a mai arătat că, potrivit DEX, categoria de folosință „curte” se caracterizează prin scopul pentru care terenul respectiv se utilizează, termenul semnificând „spațiu (împrejmuit) în jurul unei clădiri, al unei gospodării etc. care ține de această clădire, gospodărie etc.”.

Prin urmare, coroborând mențiunile din cuprinsul fișei personale la care s-a făcut referire anterior, din care rezultă că autorul contestatoarei deținea în proprietate suprafața de 0,10 ha categoria „curte”, cu înscrisul existent la fila 36 denumit „Anexa”, tribunalul a constatat că P. I. (tatăl contestatoarei, decedat la data de 02.03.1979) a fost proprietar și asupra unei case de locuit și anexe, în prezent demolat, situat în . din 3 camere, coridor, pridvor cu stâlpi, cramă, șopron și closet, având o suprafață construită de 116,4 mp.

Tribunalul a mai reținut că, deși la dosarul cauzei nu există nici un act doveditor al preluării imobilelor respective în proprietatea statului, prin Hotărârea Comisiei Județene Prahova de aplicare a legilor fondului funciar nr.4909/22.11.2006, anexa 29, supliment 2, poziția 22, moștenitorilor defuncților P. I. și Lucreția le-a fost reconstituită suprafața de 7,95 ha (f.100), pentru imobilul casă de locuit și anexe fiind respinsă notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001.

Ca atare, tribunalul a apreciat că este de netăgăduit faptul că și acest imobil a fost preluat împreună cu suprafața de 7,95 ha teren cu privire la care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, chiar și în lipsa unui act normativ sau de autoritate de preluare de către stat a bunului.

Din coroborarea Fișei Personale cu celelalte înscrisuri existente la dosar, tribunalul a constatat că reclamanta E. R. I. a făcut dovada că tatăl său, P. I., a fost proprietarul terenului în suprafață de 7,95 ha situat în .. Prahova, precum și a construcției casă de locuit și anexe situate pe acesta.

De asemenea, s-a constatat că este dovedită și necontestată împrejurarea că terenul în litigiu a fost reconstituit moștenitorilor defuncților P. I. și Lucreția, iar construcția casă de locuit și anexe a fost preluată de către intimată, care este în imposibilitate de a indica actul normativ sau de autoritate în temeiul căruia acest bun a ajuns în detenția sa.

Instanța de fond a mai reținut că inexistența sau neidentificarea unui asemenea act nu echivalează cu neîndreptățirea contestatoarei de a beneficia de prevederile legii de reparație nr.10/2001, întrucât, în conținutul acțiunii de „preluare abuzivă” în sensul acestei legi, astfel cum este definită prin prevederile art.2, se includ, potrivit lit.i a acestui text, și preluarea oricăror imobile fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării. Existența de facto a bunului solicitat în detenția/administrarea intimatei, în condițiile neindicării ori neidentificării actului de preluare, nu înseamnă că bunul s-a aflat în proprietatea statului cu titlu, situație care, de asemenea, potrivit modificărilor aduse legii de reparație prin Legea nr.247/2005, constituie ipoteză a prevederilor Legii nr.10/2001.

Alegațiile intimatei, în sensul că respingerea notificării a fost justificată de inexistența dovezii de preluare abuzivă de către stat a imobilului ce face obiectul prezentului dosar, au fost apreciate de instanță ca fiind nefondate, în condițiile în care ceea ce este important în accepțiunea legii speciale este de a stabili dacă bunul solicitat s-a aflat în proprietatea persoanei îndreptățite, condiție îndeplinită fără echivoc în cauză.

Concluzionând, pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis în parte contestația și a anulat în parte dispoziția nr.877/08.09.2010 emisă de Primarul comunei V. Călugărească, în sensul că a acordat contestatoarei măsuri reparatorii constând în despăgubiri pentru imobilul construcție și anexe, în prezent demolat, situat în . din 3 camere, coridor, pridvor cu stâlpi, cramă, șopron și closet, având o suprafață construită de 116,4 mp.

Referitor la stabilirea și acordarea despăgubirilor la care contestatoarea este îndreptățită, tribunalul a reținut că acestea, după . Legii nr.247/2005, se fac prin parcurgerea procedurii reglementate de acest act normativ, după întocmirea raportului de evaluare Comisia centrală procedând la emiterea deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs intimata .>care a susținut că prin intermediul notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. 142/20.06.2001 la Biroul Executorului Judecătoresc "P. C.", reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele teren în suprafața de 7,95 ha și construcție, ambele situate în . defuncților I. P. și Lucreția, iar prin dispoziția nr.877/08.09.2010 notificarea a fost respinsă, motivat de faptul ca nu s-a făcut dovada proprietății autorilor acesteia cu privire la imobilele pentru care se solicita despăgubiri, dar nici dovada preluării abuzive.

A mai susținut recurenta că împotriva dispoziției nr.877/08.09.2010 s-a formulat prezenta contestație prin care s-a solicitat numai despăgubiri bănești cu privire la imobilul-construcție care este în prezent este demolat.

Învederează recurenta că, potrivit art.3 alin. 1 litera a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii numai persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar conform art. 24 alin. l din Legea nr.10/2001, în absenta unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

De asemenea, arată recurenta, art. 24 alin.2 din același act normativ - menționează că în aplicarea prevederilor alineatului 1 și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.

În cauză, consideră recurenta, din probele administrate, nu rezultă că defuncții P. I. și Lucreția ar fi deținut cu caracter de proprietate vreun imobil construcție și nici că din patrimoniul acestora s-ar fi preluat în mod abuziv un astfel de imobil, deoarece schițele de plan care au stat la baza efectuării expertizei specialitatea constructor nu îmbracă un caracter oficial, întrucât nu poartă semnătura și stampila vreunei instituții, iar pe de altă parte, "Fisa personală" din anul 1956 încheiată pe numele defunctului P. I., vizează numai terenul în suprafața de 7,95 ha situat în . privire la care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.247/2005), fără a se face vreo referire la construcția cu privire la care se solicita despăgubiri.

În temeiul art. 308 alin. 2 C.pr.civilă, intimata-contestatoare E. R. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin decizia nr. 102/16.01.2013 Curtea de Apel Ploiești a admis recursul formulat de intimata . primar, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea a constatat următoarele:

Curtea a apreciat că instanța nu a avut un rol activ în administrarea tuturor probatoriilor pentru aflarea adevărului și stabilirea raporturilor juridice existente între părți, cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale ce au incidență.

Astfel, Curtea reține că în motivarea hotărârii, astfel cum este expusă în considerente, este contradictorie, nu se bazează pe un probatoriu complet. Se menționează că din fișa personală existentă în fotocopie, la fila 31 dosar fond, P. I., tatăl contestatoarei, în prezent decedat, deținea în anul 1956 teren în suprafață totală de 7,95 ha, proprietatea fiind cumpărată de la I. C. din București. În cadrul rubricii “situație materială” din cuprinsul acestui înscris nu este menționată și construcția casă de locuit, instanța apreciază că existența acestuia se deduce din împrejurarea că terenul în suprafață de 7,95 ha se compunea din parcele de diferite categorii de folosință și anume vie nobilă, livadă și curte.

Deși instanța constată că din aceste documente nu rezultă că autorii contestatoarelor nu au fost înregistrați și cu imobilul casă de locuit și că la dosar nu există nici un act doveditor al preluării imobilului respectiv în proprietatea statului, motivează, fără a mai administra și alte probatorii, că din coroborarea fișei personale cu celelalte înscrisuri existente la dosar, reclamanta E. R. I. a făcut dovada că tatăl său a avut în proprietate casă și teren.

Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că se impune o prelungire a administrării de noi probe, ocazie cu care să se verifice susținerile contestatoarelor, dat fiind faptul că din dispoziția emisă de Primăria comunei V. Călugărească existentă la fila 8 dosar fond, nu rezultă că autorul contestatoarelor ar fi deținut în proprietate casă de locuit.

Sub acest aspect, Curtea a apreciat că instanța trebuie să verifice dosarul constituit pe Legea 18/1991 privind restituirea suprafeței de teren de 7,95 ha, actul de preluare al terenului respectiv dacă în acesta se face mențiunea existenței și a vreunei clădiri, precum și contractul de vânzare cumpărare încheiat între autorul contestatoarelor și numitul I. C..

De asemenea, se impune a se verifica și a se depune documente de la Arhivele Statului, întrucât se pretinde că imobilul a fost cumpărat în anul 1947 de către autorii lor, verificarea evidențelor deținute de către recurentă sau de la Arhivele Statului pentru a se constata dacă acea clădire a fost folosită ca școală, pe ce perioadă, așa cum se pretinde de către contestatoare în sensul că în cursul anului 1950 părinții lor au fost deposedați de imobil și nu în ultimul rând dacă acea clădire a fost demolată în anul 1960, așa cum au susținut contestatoarele.

Instanța, cu ocazia primei judecăți, a administrat probatorii cu martori și expertiză tehnică de specialitatea, lucrare întocmită de către expertul E. C., la care părțile nu au fost prezente, deși au fost convocate de către expert, acesta efectuând lucrarea numai pe baza actelor depuse la dosar, probatorii pe care instanța le consideră insuficiente pentru aflarea adevărului și drept consecință, conform dispozițiilor art. 312 alin.1, Cod pr. civilă, urmează a admite recursul, a se casa sentința primei instanțe și a se trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Prahova.

Cu ocazia rejudecării, instanța pe lângă considerentele sus menționate, în conformitate cu dispozițiile art. 315 Cod pr. civilă, va administra noi probatorii și va ține cont de toate apărările pe care părțile înțeleg să le folosească în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova la data de 18.02.2013, cauza a fost înregistrată sub nr._ .

În cauză s-a dispus suplimentarea probatoriilor cu înscrisuri, depuse la filele 29, 30, 35 - 66 și expertiză tehnică de specialitatea construcții, efectuată de exp. M. M., depusă la filele 104 – 112, completată cu lucrarea răspuns la obiecțiuni de la filele 151 – 152, la care părțile nu au avut de formulat obiecțiuni.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată următoarele:

Contestatoarea E. R. alături de I. A. și P. Belker, toți în calitate de moștenitori ai def. P. I. și Lucreția au notificat în temeiul legii nr. 10/2001 Primarul comunei V. Călugărească jud. Prahova, solicitând despăgubiri pentru imobilul în suprafață de 7,95 ha. în com. V. Călugărească, ., cuprinzând construcția edificată în anul 1930, cu fațada principală orientată spre Sud, prezentându-se ca în fotografia anexată. S-a precizat că în incinta proprietății, P. I. a plantat viță de vie nobilă și pomi fructiferi și a dezvoltat construcția prin executarea de anexe, pentru folosința agricolă, viticolă și vinicolă.

De asemenea, contestatorii au susținut că după 1950, autorii lor au fost deposedați de proprietatea funciară și imobiliară, iar terenul și construcțiile au fost preluate de organele locale ale regimului comunist astfel: terenul a trecut în administrarea ICVV, iar imobilul – folosit o perioadă ca local de școală pentru localnici, temporare, o sondă petrolieră, după 1960 pe laturile de Nord și Est ale proprietății au fost amplasate două locuințe ale localnicilor, iar în anii 1970 – 1980 casa și anexele au fost demolate.

Prin decizia nr.877/08.09.2010 s-a respins notificarea nr. 142/ / 20.06.2001, filele 51 – 52, cu motivarea că nu se face dovada că la momentul prezumtivei preluări abuzive autorii erau proprietarii imobilului conform dispozițiilor art. 3, alin. 1, lit. a din legea nr. 10/2001, nu se face dovada preluării abuzive a imobilului, conform disp. art. 3 din aceeași lege și nu se face dovada că notificatorii au calitatea de moștenitori, conf. Art. 4, alin., 2 din legea nr. 10/2001.

Prin Hotărârea Comisiei Județene de fond funciar nr. 4909/22.11.2006, anexa 29, supliment 2, poziția 22, moștenitorilor defuncților P. I. și Lucreția le-a fost reconstituită suprafața de 7,95 ha iar potrivit sentinței civile nr._/20.12.2011, pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, filele 44 și urm., fiind admisă in parte acțiunea precizata formulată de către reclamantul E. R. I., a fost obligată parata Comisia Locala V. Călugăreasca Fond Funciar sa emită proces verbal de punere in posesie pentru suprafața de 7,95 ha pe terenul rămas liber aflat pe teritoriul Bucov – Chițorani din administrarea ICDVV V. Călugărească, respectiv pe amplasamentul situat în extravilanul comunei Bucov, T 89 Parcelele 3889, parțial, + 3891+ 3920+3921+3922+3924 în suprafață de 79.500 m.p. categoria de folosință vie, respectiv pe aliniamentul 1-2-3-4-5-6-1, conform raportului de expertiză topografie A. F. efectuat în cauză, atașat la filele 48 și urm.

A fost obligată parata Comisia Locala V. Calugareasca de Fond Funciar sa inainteze Comisiei Judetene Prahova De Fond Funciar documentatia necesara in vederea emiterii titlului de proprietate de pe urma defunctilor I. P. și I. Lucreția pentru suprafata de 7,95 ha, suprafata asupra careia s-a reconstituit si validat dreptul de proprietate conform Hotararii Comisiei Judetene Prahova De Fond Funciar nr.2903/05.03.2003 iar parata Comisia Judeteana Prahova, sa emita titlu de proprietate de pe urma I. P. și I. Lucreția pentru suprafata de 7,95 ha, suprafata asupra careia s-a reconstituit si validat dreptul de proprietate conform Hotararii Comisiei Judetene Prahova De Fond Funciar nr.2903/05.03.2003 dupa înaintarea documentatiei aferente de catre Comisia Locala de Fond Funciar V. Calugareasca.

Tribunalul constată că potrivit înscrisurilor depuse la dosar, contestatoarele E. R. I. și I. L. sunt moștenitoarele def. P. I. și Lucreția. cărora le-a fost reconstitui dreptul de proprietate prin Hotărârea Comisiei Județene de fond funciar nr. 4909/22.11.2006.

Potrivit documentației care a stat la baza emiterii deciziei nr.4909/22.11.2006, anexa 29, supliment 2, poziția 22, prin care moștenitorilor defuncților P. I. și Lucreția le-a fost reconstituită suprafața de 7,95 ha în temeiul legii 18/1991, depusă la dosar la solicitarea instanței, după casare, tribunalul constată că nu rezultă că defuncții P. I. și Lucreția ar fi deținut în proprietate vreun imobil construcție și nici că din patrimoniul acestora s-ar fi preluat în mod abuziv sau cu alt titlu un astfel de imobil, deoarece "Fisa personală" din anul 1956 încheiată pe numele defunctului P. I., menționează numai terenul în suprafața de 7,95 ha situat în . privire la care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.247/2005), fără a se face vreo referire la construcția cu privire la care se solicita despăgubiri iar schițele de plan depuse de contestatori nu îmbracă un caracter oficial, întrucât nu poartă semnătura și stampila vreunei instituții.

Tribunalul efectuând adresă la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale, s-a primit adresa nr. 740 C/05.09.2013 la care s-a atașat copia procesului-verbal la 09.05.1960 încheiat între președintele fostului Sfat Popular și numitul P. I. care au convenit ca școala din satul Dosuri, al cărui sediu este insalubru, să se mute în clădirea foștilor proprietari, P. I., I. C. și Gall Benedec, cu mențiunea că pentru diferitele nevoi ale proprietarilor în legătură cu terenul ce și-au reținut, se atribuie în schimb clădirea și curtea de 0,05 ha din perimetrul proprietatea Sfatului Popular. Totodată s-a stabilit un termen de predare reciprocă la 25.05.1960.

Prin urmare, înscrisul făcând referiri la dreptul de proprietate cu privire la clădirea „foștilor proprietari, P. I., I. C. și Gall Benedec „ tribunalul apreciază că nu de referă la proprietatea autorilor contestatorilor notificatori, P. I. și Lucreția, ci la o cu totul altă proprietate.

Potrivit art.3 alin. 1 litera a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii numai persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, iar conform art. 24 alin. l din Legea nr.10/2001, în absenta unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.

De asemenea, potrivit art. 24 alin.2 din același act normativ se menționează că în aplicarea prevederilor alineatului 1 și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.

Tribunalul reține că din probele administrate în cauză nu rezultă că defuncții P. I. și Lucreția ar fi deținut cu caracter de proprietate vreo construcție și nici că din patrimoniul acestora s-ar fi preluat în mod abuziv sau altă modalitate un astfel de imobil, deoarece nu s-a putut prezenta nici un act de dobândire în proprietate sau vreo evidentă de rol iar schițele de plan prezentate neavând un caracter oficial, întrucât nu poartă semnătura și stampila vreunei instituții. Pe de altă parte, "Fisa personală" din anul 1956 încheiată pe numele defunctului P. I., vizează numai terenul în suprafața de 7,95 ha situat în . a se face vreo referire la construcția cu privire la care se solicita despăgubiri iar procesul-verbal de la 09.05.1960 se referă la un schimb vizând clădirea proprietatea altor persoane, P. I., I. C. și Gall Benedec.

Astfel, susținerea contestatorilor în sensul că terenul și construcția au fost cumpărate în anul 1947 de către defuncții P. și Lucreția I. de la proprietarul de la acea dată, doctorul C. I., nu a fost dovedită, urmând a fi înlăturată cu această motivare.

De asemenea, nu poate fi primită, fiind nedovedită, susținerea contestatoarelor că după 1950, autorii lor au fost deposedați de proprietatea ce face obiectul prezentei cauze, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, "Fisa personală" din anul 1956 încheiată pe numele defunctului P. I., vizează numai terenul în suprafața de 7,95 ha și nu atestă existența proprietății asupra construcției iar procesul - verbal de la 09.05.1960 nu atestă proprietatea autorilor și a altor persoane.

Pentru toate aceste considerente, Tribunalul apreciază că decizia contestată este temeinică și legală, urmând a respinge ca neîntemeiată prezenta contestație.

Văzând și prevederile art. 451 și urm. C.p.c. tribunalul va lua act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Rejudecând în fond după casare cu trimitere spre rejudecare potrivit deciziei Curții de Apel Ploiești nr. 102/16.01.2013, respinge contestația precizată formulată de contestatoarele E. R. I. și I. L. ambele domiciliate în București, ., nr.114, sector 1, în contradictoriu cu intimata . PRIMAR cu sediul în . Prahova, ca neîntemeiată

Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2015

Președinte, Grefier,

N. M. C. R.

Operator de date cu caracter personal nr.5595

Red. N.M./ Tehnored.A.IA.

5 ex/ 29.01.2016

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Sentința nr. 3123/2015. Tribunalul PRAHOVA