Contestaţie la executare. Decizia nr. 232/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 232/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 12-02-2014 în dosarul nr. 232/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.232
Ședința publică din data de 12.02.2014
Președinte: A. G. H.
Judecători: N. C.
C. A. M.
Grefier: M. Ș.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta contestatoare D. G. A F. P. P. - ÎN N. AFPC BRAZI ȘI A TREZORERIEI BRAZI cu sediul în Ploiesti, .. 22, județul P., împotriva sentinței civile nr._/01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul S. G. C. domiciliat în ., județul P..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul, având in vedere actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiesti sub nr._, D. G. a F. P. P., a formulat contestație la executare împotriva înștiințării și adresei de poprire, emise în dosarul de executare nr. 181/2012/s al B. M. D. din Ploiești, creditor fiind intimatul S. G. C., iar titlu executoriu sentința civilă nr. 259/21.02.2012 a Tribunalului P., dosar nr._, prin care s-a dispus restituirea taxei de poluare.
În motivarea contestației, se arată de către contestatoare, că executarea se putea face de bunăvoie, pe baza unei simple cereri, în baza art. 117 lit. f) din OG nr. 92/2003, ceea ce intimatul nu a făcut, netrebuind să fie suportate cheltuieli de executare de către bugetul general consolidat, iar dintre acestea, onorariul avocațial de 600 de lei și cel al executorului judecătoresc de1424,3 lei sunt, exagerat de mare - în primul caz, respectiv netransparent - în cel de-al doilea.
În drept, au fost invocate disp. art. 399-404 C. pr. civ.
Intimatul, legal citat, s-a prezentat prin apărător, dar nu a depus întâmpinare
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depus în copie dosarul de executare.
Prin sentința civilă nr._/01.10.2013 Judecătoria Ploiești a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că împotriva contestatoarei a fost pornită executarea silită de către intimatul S. G. C., în cadrul dosarului de executare silită nr. 181/2012/s al B. M. D. din Ploiești.
Prin adresa de înființare a popririi din 15.05.2012 emisă în dosarul de executare menționat, au fost indisponibilizate conturile AFP Brazi deținute la terțul poprit Trezoreria Brazi, până la concurența sumei de 2024,25 lei, reprezentând: 477,65 lei cheltuieli de judecată, 289,60 lei cheltuieli de executare, 600 lei onorariu avocat și 657 lei onorariu executor.
Instanța de fond a constatat că poprirea a fost înființată după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG nr. 2/2002, astfel cum se precizează în adresa de înființare a popririi, ceea ce contestatoarea nu contestă. De asemenea, prima instanță reține ca neîntemeiate apărările contestatoarei privind necesitatea formulării inițiale a unei cereri de executare de bunăvoie, atâta timp cât termenul menționat a expirat, iar adresa nr._/20.01.2012 a Cabinetului Secretarului General- Ministerul Finanțelor P., la care face contestatoarea referire, dar pe care nu o depune, nu poate dovedi decât că s-a avizat/dispus plata, nu însă că aceasta s-a și realizat, neexistând probe în acest sens la dosar.
În privința onorariului avocatului și al executorului judecătoresc, instanța de fond constată că nu există temeiuri pentru reducerea acestora, prin raportare la munca depusă și față de prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006.
Împotriva sentinței civile nr._/01.10.2013 contestatoarea a declarat în termen procedural, recurs criticând hotărârea primei instanțe întrucât în mod eronat s-a reținut de către aceasta ca instituția recurentă trebuia sa execute voluntar obligațiile impuse prin titlu executoriu, conform dispozițiilor art.117 lit.f din OUG.nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala (R), cu modificările si completările ulterioare, care reprezintă prevederi legale ce reglementează posibilitatea restituirii la cerere a sumelor stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare către persoanele cărora li se cuvin aceste sume, in condițiile legii. In aceste condiții, s-a arătat că printr-o simpla cerere adresata recurentei-contestatoare si nu executorului judecătoresc, aceste sume pot fi restituite, fără a fi nevoie sa se plătească cheltuieli de executare - bugetul general consolidat neputând fi încărcat cu aceste cheltuieli inutile de executare, atâta timp cat restituirea sumelor se face, la cererea creditorului, conform prevederilor legale invocate mai sus.
Recurenta a mai precizat că nu a refuzat restituirea sumei, ca sa se poată trece la executarea silita – învederând totodată instanței faptul ca, prin adresa nr._/20.01.2012 emisa de Ministerul Finanțelor P.- Cabinet Secretar General s-a dispus restituirea sumelor privind taxa pe poluare, cat si a cheltuielilor de judecata - anexam alăturat adresa menționata).
S-a mai învederat de asemenea instanței faptul ca, potrivit dispozițiilor legale in materie, respectiv art.371 ind.1 alin.2 din Codul de procedura civila, „in cazul in care debitorul nu executa de buna voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silita, potrivit dispozițiilor prezentei cârti, daca legea nu prevede astfel" - creditorul preferând însă sa apeleze la serviciile unui executor judecătoresc, fără a se adresa înainte cu o cerere de restituire a sumelor stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare, cerere la care trebuia sa indice contul in care se putea vira suma, informație pe care organele fiscale nu aveau de unde sa o procure in lipsa cererii – fiind de reținut faptul ca, anterior cererii de executare silita, intimatul nu a făcut niciun demers in sensul solicitării executării de buna voie a obligației de către contestatoare.
Conform dispozițiilor art. 371 ind.1 alin. 1 Cod procedura civila, obligația stabilita printr-un titlu executoriu se îndeplinește de buna voie, insa de buna voie nu presupune neapărat ca inițiativa sa aparțină debitorului - sintagma «de buna voie» incluzând si executarea la simpla solicitare a creditorului, înainte de a apela la serviciile unui executor judecătoresc. Or, in prezenta cauza intimatul nu a făcut dovada ca a solicitat instituției noastre anterior cererii de executare silita sa se conformeze obligației si a fost refuzat.
F. de cele menționate mai sus, recurenta a solicitat instanței de recurs, sa admită recursul si pe cale de consecința sa schimbe sentința atacata, in sensul de a admite contestația la executare așa cum a fost formulata si sa se constate ca actele de executare nu au fost legal întocmite.
Primindu-se dosarul, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului P. sub nr._, la data de 17.12.2013.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul examinând cererea de recurs, actele și lucrările dosarului prin prisma textelor de lege incidente în cauză, retine următoarele:
Prin cererea formulata la data de 21.08.2012 creditorul-intimat a solicitat punerea in executare a titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr. 259/21.02.2012 pronunțata de Tribunalul P. in dosarul nr._ - executarea silită fiind încuviințată de Judecătoria Ploiești prin încheierea de ședința din data de 28.09.2012 și formându-se dosarul de executare nr.181/2012/s la B. D. M..
În cadrul dosarului de executare menționat s-a emis somația din data de 15.10.2012 prin care s-a pus in vedere recurentei contestatoare sa achite suma de 10.384,25 lei, din care 7356 lei reprezentând debit - taxa poluare, 1004,30 lei cheltuieli de judecată - conform sentinței arătate, precum si suma de 312,87 lei reprezentând cheltuieli de executare - stabilite prin procesul verbal încheiat la data de 15.10.2012 emis de același birou, 600 lei onorariu avocat, 1111,08 onorariu executor.
Debitoarea-contestatoare a declarat recurs împotriva hotărârii menționate, criticând-o numai sub aspectul respingerii contestației la executare.
Astfel, recurenta–contestatoare a invocat nesocotirea prevederilor art.117 lit. f din OG 92/2003 care reglementează posibilitatea restituirii la cerere a sumelor de bani stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare, arătând că intimata a preferat să apeleze la serviciile unui executor judecătoresc fără a înainta debitoarei o cerere de plată in care sa indice contul in care se puteau efectua plățile, încălcând astfel prevederile art. 3711 c.pr.civ. care arată că obligația debitorului se poate duce la îndeplinire prin executare silită în cazul în care aceasta nu este executată de bună-voie.
Din examinarea dosarului de executare cu nr. 181/2012s al B.E.J. D. M., rezultă că instanța de fond a reținut în mod corect ca au fost respectate dispozițiile legale în materie de executare, somația de executare fiind emisa si comunicata debitoarei potrivit prevederilor legale - apreciindu-se că susținerile contestatoarei, potrivit cărora în mod nelegal s-ar fi emis somația de executare întrucât nu a fost emisa în prealabil o cerere de executare benevola, nu pot fi primite, în condițiile în care executarea benevola se putea face de către contestatoare direct în baza titlului executoriu, fără îndeplinirea vreunei alte formalități prealabile.
Or, în prezenta cauza, contestatoarea a fost parte și a participat activ la soluționarea cauzei finalizate prin emiterea titlului executoriu, iar acesta i-a fost comunicat, astfel ca existau toate premisele pentru ca aceasta sa execute benevol obligațiile stabilite în sarcina sa, nefiind necesare în acest sens îndeplinirea unor alte formalități. Mai mult, deși hotărârea ce constituie titlu executoriu a rămas irevocabilă la data de 07.06.2012, conform mențiunii de pe sentința depusă în copie la dosarul de fond, iar creditorul a formulat cererea de executare silită după 2 luni și jumătate, la 21.08.2012 – recurenta-contestatoare, deși cunoștea hotărârea în care a figurat ca parte și care îi era opozabilă, nu a făcut niciun demers în vederea executării ori măcar în sensul demarării procedurilor necesare.
În ce privește cuantumul onorariului executorului judecătoresc, se constată că, pe de o parte, că recurenta contestatoare nu a înțeles să mai critice în recurs acest aspect, deși el a constituit un motiv al contestației le executare inițiale, iar pe de altă parte, se constată că prin procesul-verbal încheiat în data de 15.10.2012, s-a precizat cuantumul acestuia (inclusiv TVA) – cuantum ce se încadrează în prevederile Legii nr. 151/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 144/2007 pentru modificarea alin. (1) al art. 37 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, raportat la cuantumul creanței supuse executării și având în vedere și includerea TVA în suma totală reprezentând onorariu executor judecătoresc. De asemenea, onorariul avocatului ales a fost justificat prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de asistență juridică, împuternicirea avocațială - în care se precizează concret obiectul contractului și activitățile prestate de avocat - precum și chitanța aferentă.
Având deci în vedere considerentele arătate, Tribunalul constată că motivele de recurs formulate de recurenta intimată în cauză sunt nefondate, astfel că, în baza art. 312 alin.1 cu aplicarea art. 304 ind.1 Cod pr. civilă, coroborate cu art.399 și urm c.pr.civ., va respinge recursul declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr._/01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N. LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta contestatoare D. G. A F. P. P. - ÎN N. AFPC BRAZI ȘI A TREZORERIEI BRAZI cu sediul în Ploiesti, .. 22, județul P., împotriva sentinței civile nr._/01.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul S. G. C. domiciliat în comuna Gorgota, ., județul P., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
A. G. H. N. C. C. A. M.
GREFIER,
M. Ș.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. M.C.A./Tehnored.M.C.A.
2 ex./06.08.2014
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. D. S. I.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4635/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1202/2013. Tribunalul... → |
|---|
