Contestaţie la executare. Decizia nr. 1202/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1202/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 1202/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1202
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.09.2013
PREȘEDINTE: I. C.
JUDECĂTORI: D. G.
C. R.
GREFIER: M. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul contestator A. U. - A. AL ., cu sediul în ., .,jud.Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4633/14.03.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. . în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a răspuns recurentul personal lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul contestator având cuvântul depune la dosar taxă judiciară de timbru în sumă de 57,50 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Tribunalul ia act de taxa judiciară de timbru depusă de recurentul contestator și având în vedere actele și lucrările dosarului, constată ca în mod eronat a fost citat recurentul cu mențiunea de a timbra recursul cu 57, 50 lei taxă judiciară de timbru și nu cu suma de 97,50 lei, motiv pentru care pune în discuție recurentului amânarea cauzei.
Recurentul contestator personal având cuvântul solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a avea posibilitatea de a completa taxa judiciară de timbru cu diferența de până la suma de 97,50 lei, respectiv cu suma de 40 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a răspuns recurentul contestator, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul contestator personal având cuvântul depune la dosar diferența de 40 reprezentând completare taxă judiciară de timbru, după care arată că nu are alte cereri de formulat în cauză, solicitând cuvântul în dezbateri.
Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul având cuvântul arată că din anul 1995 societatea la care este administrator nu a mai desfășurat activitate, nu a avut cunoștință de datorii și nici nu a primit vreo somație în acest sens, instanța de fond nu a ținut cont că o mare parte din creanțe s-au prescris conform art. 24 din Codul de procedură fiscală.
Mai susține că somația nr. 1/10.10.1985 este lovită de nulitate și solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și să se dispună anularea somației nr._/10.10.2011 și celelalte .
Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 25.10.2011, sub număr de dosar_ , contestatoarea . a chemat în judecată intimata Administrația Finanțelor P. a Comunei Brazi, solicitând admiterea acțiunii si anularea titlului executoriu nr._/23.12.2010 și a titlurilor executorii înscrise în somația nr._/10.10.2011 pentru suma de 7.480 lei, ca nedatorate și suspendarea executării întrucât s-a înființat deja poprire pe conturile personale ale administratorului societății.
În motivarea contestației, s-a arătat că societatea a fost înființată în anul 1993 și a avut ca obiect de activitate comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, dar nu a mai avut activitate din anul 1999.
Contestatoarea a invocat excepția prescrierii obligațiilor fiscale întrucât stabilirea acestora s-a făcut după trecerea termenului de 5 ani prev. de C.proc.fiscală, întrucât consideră că obligațiile fiscale solicitate de către organele fiscale sunt anterioare anului 1999.
De asemenea, a invocat și prescripția dreptului de a cere executarea silită deoarece niciodată până la acest moment nu i s-a adus la cunoștință în vreuna din modalitățile de comunicare prevăzute de lege, că ar avea datorii către stat.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispoz. art. 173 C.proc.fiscală și art. 401 C.proc.civ.
În susținerea acțiunii, contestatoarea a depus la dosar, în copie: titlurile executorii nr._/23.12.2010 și nr._/10.10.2011.
La data de 15.12.2011, contestatoarea a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației.
La data de 15.12.2011, intimata a depus la dosar modificare și precizare la contestație prin care arată că contestator în prezenta cauză este și A. U., nu numai ..
La termenul de judecată din data de 02.02.2012, instanța de fond a admis excepția tardivității capătului doi de cerere privind contestarea somației nr._/10.10.2011 și a titlurilor executorii înscrise în aceasta și a respins acest capăt de cerere, ca tardiv formulat.
Prin sentința civilă nr. 3120 din data de 01.03.2012, instanța a admis excepția lipsei calității de reprezentant, invocată din oficiu de către instanță și a anulat cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate de reprezentant.
Prin decizia nr. 1373/11.10.2012 pronunțată de Tribunalul Prahova s-a admis recursul declarata de către recurenții-contestatori A. U. si S.C.A. I. S. prin lichidator, a fost casata sentința civilă nr. 3120 din data de 01.03.2012 si a fost trimisa cauza spre rejudecare către aceeași instanță de fond.
PrinSentința civilă nr. 4633 din 14.03.2013, Judecătoria Ploiești a respins acțiunea formulată de contestatoarea ., prin lichidator judiciar IPURL P. V., ca neîntemeiată, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în fapt, la data de 24.08.2011 a fost emis pe numele contestatoarei . titlul executoriu nr._ emis în dosarul cu același număr pentru suma de 1.431 lei. La baza emiterii titlului executoriu a stat decizia accesorie nr._/13.10.2010, decizie necontestată de contestatoare, la dosar nefiind depuse dovezi în acest sens.
Împotriva titlului executoriu nr._/24.08.2011 s-a formulat contestație la executare invocându-se prescripția obligațiilor fiscale întrucât stabilirea acestora s-a făcut după trecerea termenului de cinci ani prevăzut de C.proc.fiscală.
De asemenea, s-a invocat prescripția dreptului de a cere executarea silită deoarece nu i s-a adus la cunoștință că ar avea datorii la stat.
Instanța de fond a constat că susținerile contestatoarei sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Termenul de prescripție extinctivă este intervalul de timp, stabilit de lege, înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul de a cere executarea silită, sub sancțiunea pierderii posibilității de a obține executarea dreptului constat prin titlu executoriu. Termenul de prescripție, ca orice termen de altfel, are un început, marcat de data la care începe să curgă prescripția, o durată și un sfârșit, marcat de data împlinirii prescripției.
Codul de procedură fiscală reglementează distinct termenul pentru stabilirea obligației fiscale de termenul privind dreptul de a cere executarea silită a acestor creanțe.
În conformitate cu dispozițiile art. 91 C.proc.civ., dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.
Termenul de prescripție a dreptului prevăzut mai sus începe să curgă de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 131 C. proc. fiscală dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
De asemenea, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 172 din OG nr. 95/2003 pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor Codului de procedură fiscală de către organele de executare, contestația putând fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Contestația la executare fiind o cale de atac deschisă contra măsurilor de executare nelegale, instanța învestită cu soluționarea acesteia este ținută a se limita să cerceteze dacă actele de executare se realizează cu respectarea dispozițiilor legale privind executarea silită, neputând analiza existența și întinderea obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contestatoarei potrivit evidențelor fiscale ale intimatei. Astfel, nu pot fi primite motivele invocate de către contestatoarea cu privire la prescripția stabilirii obligației fiscale întrucât acestea puteau fi invocate pe calea unei constatații împotriva titlului de creanță, respectiv Decizia accesorie nr._/13.10.2010.
Cu privire la prescripția dreptului de a cere executarea silită instanța de fond a avut în vedere că potrivit art. 131 C. proc. fiscală dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
În speță, titlul executoriu este emis în baza unei decizii accesorii ce privește o creanță ce a luat naștere în anul 2000, astfel cum reiese din actele de executare depuse la dosarul cauzei (fila 28). Rezultă că dreptul de a porni executarea silită a acestor creanțe s-ar fi stins, conform art. 131 C. proc. fiscală, la data de 01.01.2006. Cu toate acestea, instanța de fond a avut în vedere că potrivit art. 133 lit. c C. proc. fiscală, termenul de prescripție se întrerupe pe data îndeplinirii, în cursul executării silite a unui act de executare silită.
Având în vedere că intimata a emis câte un act de executare în fiecare an începând cu anul 2002, prescripția s-a întrerupt, cu consecința începerii unui alt termen de prescripție, susținerile contestatoarei în sensul că dreptul de creanță este stins prin împlinirea termenului de prescripție sunt neîntemeiate.
Faptul că nu i-au fost comunicate actele de executare nu poate constitui motiv de anulare a acestora pentru intervenirea prescripției ci, în cazul în care susținerile contestatoarei sunt întemeiate, ar putea fi contestate în termen de 15 zile de la data la care a luat cunoștință de acestea.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins contestația la executare ca neîntemeiată, iar în baza art. 274 C.proc.civ. a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A. U. - administrator al contestatoarei ., solicitând să se admită recursul declarat, să se caseze în întregime Sentința Civila nr. 4633 și să se dispună anularea Somației de plată nr._/10.10.2011.
În motivarea cererii, recurentul a învederat că, în fapt, din examinarea somației de plată, precum și a titlurilor executorii anexate acesteia rezultă că suma pentru care s-a început procedura executării silite de către organul fiscal este prescrisă.
Recurentul a susținut că debitele cuprinse în titlurile executorii nr._,_ ,_, emise in data de 12.12.2005 sunt prescrise conform legii și în conformitate cu art. 24 "Stingerea creanțelor fiscale din Codul de procedura fiscala. Creanțele fiscale se sting prin...prescripție".
De asemenea, recurentul a susținut că, potrivit art. 131, alin 1 din Codul de procedura fiscala, "Dreptul de a cere executarea silita a creanțelor fiscale se prescrie in termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui in care a luat naștere acest drept" și în consecința, având in vedere ca titlurile executorii au fost emise in 2005, in acest an născându-se si dreptul de a cere executarea silita, aplicându-se regula de la art. 131 alin 1, rezulta ca termenul de prescripție a început sa curgă de la 01.01.2006, dreptul de a cere executarea silita pentru aceste debite fiind prescris la data de 01.01.2011.
Mai mult, recurentul a solicitat să se rețină faptul că somația de plata nr._ a fost emisa la data de 10.10.2011 pentru suma de 7.480 lei și, în concluzie, greșit a apreciat instanța că Somația de plata nr._/10.10.2011 nu ar intra sub incidența termenului de prescripție, in condițiile in care Direcția Generala a Finanțelor P. a comunei Brazi nu a făcut dovada de unde provin aceste datorii si nici faptul ca a primit vreo înștiințare de plata începând din anul 1999 și pana in anul 2011.
Pentru aceste motive, conform Codului Fiscal, recurentul a considerat că aceste datorii sunt prescrise la această dată.
Având in vedere cele de mai sus, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea în întregime a Sentinței Civile nr. 4633/14.03.2013, anularea Somației de plata nr._/10.10.2011 pentru suma de 7480 lei și restituirea sumei reținute de Administrația Finanțelor P. a comunei Brazi.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 299 Cod procedura civilă.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr._ .
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, dar si sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 304 si art. 3041Cod pr.civ., tribunalul constata ca aceste motive sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din conținutul somației nr._ emisa la data de 10.10.2011, rezulta că s-a început executarea silita împotriva contestatorului A. U. in solidar cu ., pentru recuperarea unei creanțe in suma totala de 7480 lei, reprezentând impozit pe salarii restante aferente anului 1999, impozit pe veniturile din dividende si impozit pe profit.
Titlurile executorii in temeiul cărora s-a început executarea silita au fost emise începând cu 12.12.2005 si cuprind si impozitul pe salarii aferent anului 1999, deși nu s-a făcut de către intimata dovada faptului că au fost inițiate demersuri pentru recuperarea sumelor aferente anului 1999, in cadrul termenului de prescripție fiscală, cu atât mai mult cu cât din certificatul constatator de la fila 104, emis de către Registrul Comertului Prahova, rezulta ca . ( obligata in solidar cu A. U.) a fost dizolvată la data de 22.02.2005.
In aceasta situație, tribunalul apreciază ca recursul este fondat, dat fiind faptul ca titlurile executorii in temeiul cărora a fost inițiată procedura executării silite nu menționează in mod clar cuantumul si natura sumelor datorate si neachitate, cu atât mai mult cu cât acestea au fost emise ulterior datei dizolvării societății obligată in solidar alături de A. U., nefiind astfel clar determinată natura obligației fiscale pretinse si contribuabilul care o datorează .
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite recursul declarat de recurentul contestator A. U. împotriva sentinței civile nr. 4633/14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești si prin urmare va modifica în tot sentința recurată, pe fond va admite contestația la executare modificată și precizată și dispune anularea Somației nr._/10.10.2011 și a tuturor formelor de executare efectuate în temeiul acesteia, va dispune restituirea sumei de 6517 lei achitată intimatei în temeiul somației nr._/10.10.2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul contestator A. U. domiciliat în ., ., jud.Prahova, împotriva sentinței civile nr. 4633/14.03.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. . în ..
Modifică în tot sentința recurată, pe fond admite contestația la executare modificată și precizată și dispune anularea Somației nr._/10.10.2011 și a tuturor formelor de executare efectuate în temeiul acesteia, dispune restituirea sumei de 6517 lei achitată intimatei în temeiul somației nr._/10.10.2011.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.09.2013
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. C. D. G. C. R.
Fiind la seminar semneaza Presedintele Tribunalului Prahova
GREFIER,
C. M. M.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.D.G./tehnored. A.Ș.P.
2 ex./25.09.2013
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. A. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 232/2014. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1223/2013. Tribunalul... → |
|---|
