Contestaţie la executare. Decizia nr. 400/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 400/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-03-2012 în dosarul nr. 400/2012
ROMANIA
TRIBUNALUL PRAHOVA-SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR.5718/2009
DECIZIA CIVILĂ NR.400
Ședința publică din data de 13.03.2012
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTORI - C. N.
- R. C.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenții contestatori . cu sediul în com.Tg.Vechi, . C, jud.Prahova, prin lichidator judiciar I. P. V., . cu sediul în Ploiești, ..38, jud.Prahova, C. N. domiciliat în ., jud.Prahova, C. M. domiciliat in com.Tg.Vechi, ., jud.Prahova, toți cu domiciliul ales la C.. de avocat T. O. cu sediul în Ploiești, ..52 A, jud. Prahova împotriva Sentinței civile nr. 7939/28.07.2011 pronuntata de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata .) SA cu sediul în București, sect.1, ..90-92, . intimații terți popriți B.-S. P. cu sediul în Ploiești, ..8, jud. Prahova si B. T. S. P. - cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 06.03.2012, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data ce face parte integranta din prezenta, cand instanta, pentru a da posibilitate partilor sa depuna concluzii scrise, a amanat pronuntarea pentru data de 13.03.2012, cand a pronuntat urmatoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata:
P. contestația la executare înregistrata cu nr.5718/ 281/29.04.2009 la Judecătoria Ploiești, contestatorii ., SA I. S. SRL, C. N., C. M. au chemat in judecata pe intimatii . Bucuresti, tertii popriti B.-S. Ploiești, B. T. –S. Ploiești, solicitand instanței ca prin hotararea ce o va pronunța, sa se dispuna constatarea nulitatii, anularea tuturor formelor de executare silita, nulitatea clauzelor prevazute de art.5, 6, 9 din contractele de ganatie personala, art.7, 15 din conditiile generale, art.13 din contractele de imprumut incheiate intre parti, suspendarea executarii silite pana la solutionarea definitiva si irevocabila a contestatiei la executare, obligarea intimatei creditoare la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea contestației la executare, contestatorii au aratat ca intimata creditoare le-a acordat credite si o linie de credit, in baza contractelor de credit nr.3853/2007, 3855/2007, 3854/2007, in valoare de 1.950.000 lei, 700.000 euro scadente la 29.10.2017, insa, intimata creditoare, in mod nelegal, a procedat la executarea lor silita, in conditiile in care, imprumuturile nu au ajuns la scadenta, a fost de acord cu prelungirea liniei de credit, exista ipoteci asupra diferitelor bunuri imobile mentionate expres in contracte, diferite garantii asupra unor bunuri mobile, mai ales ca actele de credit invocate de catre creditoare, nu au fost investite cu formula executorie, nu reprezinta titluri executorii si ca, diferite clauze inserate in cuprinsul acestor acte, sunt nule.
La data de 05.06.2009, intimata creditoare a formulat o intampinare, solicitand respingerea contestatiei la executare, in totalitate, motivandu-se ca actele incheiate cu contestatorii, reprezinta titluri executorii, imprumuturile fiind ajunse la scadenta, iar contestatoarea debitoare, nu si-a respectat obligatiile contractuale inserate in contractele de credit, neachitand debitele conform graficului stabilit, motiv pentru care, in mod legal s-a procedat la executarea sa silita.
Dupa administrarea probelor cu acte, prin incheierea din 02.07.2009 a Judecatoriei Ploiești, a fost respinsa cererea de suspendare a executarii silite, reținându-se ca niciunul dintre argumentele invocate de catre contestatori in sustinerea cererii de suspendare a executarii silite nu este intemeiat, contestatorii avand posibilitatea sa-si continue activitatea, uzand de lichiditatile existente in conturi, de incasarile viitoare, neexistand riscul producerii vreunui prejudiciu, mai ales ca este posibila intoarcerea executarii silite.
Totodata, s-a menționat ca in ceea ce priveste executarea bunurilor mobile ale contestatorilor, s-a intocmit pur si simplu, numai adresa catre Serviciul Public Comunitar Inmatriculari Autoturisme, in vederea comunicarii numerelor de inmatriculare a 4 autoturisme, adresa ce nu atesta declansarea procedurii executarii silite mobiliare cu privire la aceste bunuri, iar argumentele invocate de catre contestatori privind necesitatea evitarii unui prejudiciu in cazul executarii silite imobiliare, nu sunt suficiente atat timp cat executarea silita are ca efect diminuarea patrimoniului debitorilor, creindu-se un prejudiciu inerent acestora, specific acestei proceduri.
Împotriva acestei incheieri, au declarat recurs contestatorii, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a incheierii, in sensul admiterii cererii de suspendare.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrata la nr.3529/105/20.07.2009.
În baza deciziei civile nr.1323/09.10.2009 a Tribunalului Prahova a fost admis recursul declarat de contestatori împotriva încheierii de ședință din data de 02.07.2009 pronunțata de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata și intimații terți popriți, a fost modificată in tot încheierea recurată in sensul ca a fost admisă cererea de suspendare a executarii silite formulata de contestatori impotriva intimatei creditoare si in contradictoriu cu intimații terti popriti și s-a dispus suspendarea executarii silite dispusa in baza Acordurilor de imprumut nr.FA3853/29.10.2007, FA3854/29.10.2007, FA3855/29.10.2007, actelor aditionale la acestea, contractul de cesiune de creanța nr.AC3857/29.10.2007, a actelor aditionale aferente la acesta, ce formeaza obiectul dosarului de executare silita nr.155/2009 al B. M. S.- Ploiești, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a prezentei contestatii la executare, motivându-se că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 403 c.pr.civ. pentru luarea acestei măsuri, existând motive temeinice care justifică suspendarea executării silite.
La data de 22.07.2011 contestatorii si-au precizat contestația solicitând să se constate că actele de credit nr. 3853/2007, 3855/2007, sunt încă în vigoare, având data scadentă la 29.10.2007, urmând să se achite în continuare conform graficului de plată, să se constate nulitatea absolută a clauzelor contractuale privind dobânzile penalizatoare, respectiv art.7 din condițiile generale, art.5 din contractele de garanție personală, art.4 din contractul nr. 3853/2007, art.7 din contractul nr. 3854/2007, art.5 din contractul nr. 3855/2007, fiind o dobândă peste dobanda creditului, interzisă expres de lege, fiind clauze abuzive, să se constate că sumele rămase de rambursat aferente celor două contracte de credit și contractului linie de credit, sunt cele calculate în baza expertizei contabile, să se dispună anularea în totalitate sau în subsidiar, în parte formele de executare aferente contractului nr.3854/2007 pentru suma totală de 492.040,93 euro
După administrarea probelor cu acte,interogatoriu, expertiză contabilă, prin sentința civilă nr.7939/28.07.2011 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă contestația la executare formulată de către contestatori împotriva intimatei, a terților popriți, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că între contestatoarea ., în calitate de debitor principal, ., C. N. si C. M., în calitate de giranți personali, și intimata . s-au încheiat 2 contracte de credit și o linie de credit, respectiv contractul de credit nr.3853/29.10.2007 în valoare de 1.950.000 lei scadent la data de 29.10.2017, contractul de credit nr.3855/29.10.2007 în valoare de 200.000 euro scadent la data de 29.10.2017, contractul de linie de credit nr.3854/29.10.2007 în valoare de 500.000 euro valabil pe o perioadă de un an, care urma să fie prelungit pentru o perioadă de încă un an, contracte modificate prin acte adiționale, contracte în urma cărora au fost încheiate și contracte de garanții imobiliare, mobiliare.
S-a menționat că debitorul principal . a înregistrat întârzieri în rambursarea celor doua facilitați de credit de peste 70 de zile motiv pentru care la data de 16.03.2009 banca a procedat la declanșarea exigibilității anticipate a tuturor contractelor conform prevederilor acestora, respectiv art. 15 din Condițiile Generale pentru împrumuturi, procedându-se la executarea silită a contestatorilor,însă în speță nu există nicio dovadă care să ateste nerespectarea unor dispoziții legale de natură să afecteze valabilitatea clauzelor înserate în cuprinsul contractelor, cu consecințe asupra anulării lor, mai ales că în cazul contractelor de garanție personală nu devin incidente disp. Legii nr. 193/2000 atât timp cât vizează garantarea executării unui credit contractat de o societate comercială în vederea desfășurării activității comerciale.
S-a specificat că în ceea ce privește actele de executare silită, acestea au fost întocmite cu respectarea normelor legale în materie, nefiind necesar ca contractele de credit bancar și de garanței reală sau personală să fie învestite cu formulă executorie, iar în ceea ce privește cererea de executare silită la data formulării acesteia codul de procedură civilă nu prevedea necesitatea încuviințării acestei cereri de către instanța de judecată, caz în care deciziile pronunțate de Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea unor dispoziții referitoare le neîncuviințarea cererilor de executare silită produc efecte din momentul publicării lor în Monitorul Oficial și doar pentru viitor și nicidecum retroactiv.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatorii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii contestației la executare motivându-se ca probele administrate în cauză atestă executarea silită pentru sume mult mai mari decât cele datorate, reținându-se eronat inexistența nulității clauzelor din contractele încheiate cu banca, fără să se țină seama de existența unor clauze abuzive, de scadența unor sume în 2017 și că eronat nu s-a ținut seama de existența unor contracte de credit cu ipotecă pentru anumite imobile, care depășesc valoarea liniilor de credit acordate, procedându-se nelegal și la poprirea conturilor prin blocarea activității bancare, mai ales că intimata nu avea dreptul să declare exigibile anticipat sumele din contractele de credit, clauzele din disp. art.15 din condițiile generale, art.13 din contractele de împrumut nr. 3853, 3854, 3855 având un caracter abuziv, fraudând legea datorită lipsei cauzei imediate în baza art.966 cod civil nemodificat și că renunțarea la beneficiul de discuțiune, diviziune din partea garanților personali, are un caracter abuziv, neavând posibilitatea negocierii acestor contracte, fiind de notorietate că un contract de creditare constituie un contract de adeziune în cadrul căruia părțile nu pot modifica clauzele contractuale, nu le pot negocia.
În continuare, contestatorii au arătat că dobânda penalizatoare reglementată de art.7 din condițiile generale, art.5 din contractele de garanție personală, fiind o dobândă peste dobânda creditului, are un caracter nul, fiind interzisă expres de lege conform deciziei ICCJ nr.11/ 2005, Legii nr. 193/2000, clauze abuzive în înțelesul acestei legi și că în baza art.4 din Lege nr.193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul, va fi abuzivă dacă ea însăși sau împreună cu alte prevederi creează în detrimentul consumatorului, contrar cerințelor bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, mai ales că actele de credit, de garanție personală reprezintă contracte de adeziune ce nu au putut fi negociate în niciun fel cu banca creditoare, în caz contrar fiind în situația de a numai încheia contracte și că este inacceptabil ca intimata să declare exigibile anticipat credite scadente în 2017, să procedeze la executarea garanțiilor personale ale unor terți,înaintea executării ipotecii constituite ca și garanție.
De asemenea, contestatorii au precizat că în cuprinsul contractelor există clauze care stabilesc posibilitatea declarării exigibile a tuturor sumelor, privind renunțarea la beneficiul de discuțiune, diviziune, la dobânda penalizatoare, clauze care creează ele însăși în detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și că toate formele de executare silită au un caracter nul, nefiind respectate disp. art.374 cod pr. civilă atât timp cât titlul executoriu nu a fost investit cu formulă executorie, cerință stabilită și în baza art.21 din Legea nr.34/2006 privind creditul ipotecar care stabilesc necesitatea investirii cu formulă executorie a contractelor de credit ipotecar, a celor de garanții reale și personale și că, în condițiile în care creanța nu are un caracter exigibil, nu poate avea loc executarea silită în temeiul art. 379 cod pr. civilă, fiind scadente numai ratele de credit achitate însă la zi.
Totodată, contestatorii au menționat că în baza deciziei nr.458/ 31.03.2009 a Curții Constituționale, a fost declarat neconstituțional art.3731 cod pr.civilă, decizie în baza căreia orice cerere de executare silită trebuie încuviințată de instanță, dispoziție nerespectată în cauza, impunându-se anularea executării și că prin nerespectarea acestor dispoziții, li s-a creat un prejudiciu datorită neinvestirii de către instanță a unui contract scadent în 2017, neîncuviințării executării silite pentru debite nereale, neexigibile, mai ales că suma pentru care s-a început executarea silită are un cuantum mult mai mare decât suma contractuală, neavând loc o scădere a ratelor plătite, a sumelor achitate cu titlul de dobânzi și că eronat au fost obligați la plata unor cheltuieli de executare pentru suma totală de 113.565 lei, exagerat de mare, datorită onorariilor de executor foarte mari.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 03.10.2011.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situatia de fapt retinuta, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.304 si 3041 c.pr.civila, ținându-se seama de dispozitiile legale incidente in cauza, constata ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
In baza acordurilor de imprumut nr.FA3853/29.10.2007, FA3854/29.10.2007, FA3855/29.10.2007, actelor aditionale la acestea, Egnatia B. SA Bucuresti- S. Ploiești, a acordat imprumuturi contestatoarei debitoare ., in valoare de 1.950.000 lei, 500.000 euro, 200.000 euro, 150.000 euro, 350.000 euro, in schimbul achitarii unor dobanzi calculate la rata BUBOR, plus un procent de 4%/an, 5%/an, in vederea achizitionarii unor imobile, acoperirii unor nevoi de capital, efectuarii unor lucrari de renovare, imprumuturi garantate de contestatori, de . prin instituirea unor ipoteci si interdictii de instrainare asupra unor imobile situate in:O., ., jud.Bacau, avand un teren si constructii-Autobaza nr.1, proprietatea debitoarei; com.Draganesti, . (teren si constructii) proprietatea lui C. N.; Ploiești, ., avand un teren proprietatea .; Ploiești, ., avand un teren proprietatea ., precum si prin instituirea unor garantii reale, mobiliare, asupra conturilor curente ale debitoarei, asupra biletelor la ordin, scrisorilor de cesiune de creante, ale tuturor contestatorilor.
P. contractele de cesiune de creanta nr.AC3857/29.10.2007, AC3862/29.10.2007, AC4156/14.12.2007, AC4155/14.12.2007, AC3858/ 29.10.2007, AC3860/29.10.2007, actele adiționale la acestea, contractele de garanție reala mobiliara nr.PC3856/29.10.2007, de garantii personale anexate, toti contestatorii au cesionat in favoarea Egnatia B. SA București - S. Ploiești, toate drepturile lor de creanța prezente si viitoare asupra tuturor clienților lor prezenți si viitori, asupra drepturilor de creanta nascuta ulterior constituirii garanțiilor deținute, inclusiv polite de asigurare, valoarea totala maxima a creantelor garantate fiind de pana la 1.950.000 lei, 700.000 euro, 350.000 euro plus dobanzi, speze, taxe, comisioane, cheltuieli aferente, etc., cu privire la imobilele sus-mentionate.
In cuprinsul contractelor de ipoteca nr.529/25.02.2008, 528/25.02.2008, 3887/29.10.2007, 527/25.02.2008, autentificate de BNP M. O., se specifica ca debitoarea contestatoare ., a constituit in favoarea creditoarei Egnatia B. SA Bucuresti-S. Ploiești, un drept de ipoteca de rang 4 asupra imobilului situat in Onești, ., avand un teren de 14.854,08 m.p. si constructii cu titlu de garanție, privind restituirea suplimentarii împrumutului de la 150.000 euro la 500.000 euro, acordat prin acordul de împrumut nr.FA3854/29.10.2007, actului adițional nr.1/25.02.2008, in timp ce . a constituit in favoarea aceleiasi creditoare, drepturi de ipoteca de rang 1, 2, 3, asupra imobilului situat in Ploiești, ., având un teren de 3322 m.p. si construcții, in vederea garantării împrumuturilor acordate de creditoare, contestatoarei debitoare, de 200.000 euro, 1.950.000 lei, 350.000 euro plus dobanzi, comisioane, cheltuieli aferente.
Conform cererilor de executare silita nr.155/2009, proceselor-verbale din 14.04.2009, dispozițiilor de poprire nr.155/2009, somatiilor nr.155/ 2009, adreselor nr.155/2009,_/2009, proceselor-verbale de situatie din 29.04.2009, 25.05.2009, intimata creditoare a solicitat executarea silita a tuturor contestatorilor si a ., in baza acordurilor de împrumut, actelor adiționale la acestea, a contractelor de cesiune de creanta nr.AC3857/2007, pentru recuperarea sumelor de 1.807.705,50 lei, 626.013,23 euro reprezentând debit, calculate pana la 01.04.2009, inclusiv dobânzi, penalități, pana la plata efectiva, plus cheltuieli de executare de 60.015,67 lei, ocazie cu care au fost emise somații, dispoziții de înființare poprire asupra veniturilor contestatorilor, adrese de înștiințare, fiind somați contestatorii sa achite sumele solicitate, in caz contrar, procedându-se la vânzarea imobilelor situate in Ploiești, . (construcții, teren de 3322 m.p.), . (teren 850 m.p. si construcții), . (construcție cu birouri), a bunurilor mobile aparținând acestora.
Potrivit procesului-verbal din 25.05.2009,s-ar fi procedat la distribuirea si eliberarea sumei de 172.346,76 lei ce ar fi fost realizata in urma executării silite a contestatorilor, din care, 155.112,76 lei ar fi fost virata in contul intimatei creditoare, iar 17.234 lei in contul executorului judecătoresc, cu titlu de cheltuieli de executare.
Din raportul de expertiză contabilă expert B. N., inclusiv refacere, reiese că recurenții contestatori datorează în baza contractului de credit nr.3853/2007 la 21.02.2011 suma totală de 19.820.803,70 lei, contractului de credit nr.3854/2007 la 21.02.2011 suma totală de 516.318,17 euro, contractului nr.3855/2007 la 21.02.201 suma totală de 122.886,66 euro.
În baza dispozițiilor art. 15 din Condițiile Generale, dacă oricare dintre obligațiile financiare ale împrumutatului nu este plătită la scadență, oricare dintre obligațiile financiare este declarată sau devine exigibilă înainte de scadență, sau oricare dintre creditorii împrumutatului dobândește dreptul de a declara oricare dintre obligațiile financiare ale împrumutatului exigibilă înainte de scadență, sau orice sarcină acordată de împrumutat devine exigibilă.
Conform disp. art.1 al.3 din Legea nr.193/2000 se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, prin consumator se înțelegându-se orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție,artizanale ori liberale.
Totodată, disp. art. 376 alin. 1 C.pr.civ. stabilesc că se învestesc cu formula executorie prevăzută de disp. art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege, în timp ce disp. art. 3741 Cod pr. civilă prevăd că înscrisurile cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formulă executorii.
De asemenea, disp. art. 120 din OUG nr. 99/2006, stipulează că actele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titlu executoriu, în timp ce în baza art.399 cod pr. civila, persoanele interesate sau vătămate prin executare pot formula contestatie la executare impotriva fie a executării silite, a oricarui act de executare, fie in cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu astfel incat nerespectarea dispozitiilor privind executarea silita insasi sau efectuarea unui act de executare atrage sancțiunea anularii actului nelegal.
Asadar, din analiza probelor administrate in cauză, rezulta ca in baza acordurilor de imprumut nr.FA3853/29.10.2007, FA3854/29.10.2007, FA3855/29.10.2007, actelor aditionale la acestea, a contractelor de cesiune de creanta nr.AC3857/29.10.2007, AC3862/29.10.2007, AC4156 /14.12.2007, AC4155/14.12.2007, AC3858/ 29.10.2007, AC3860 /29.10.2007, actelor aditionale la acestea, contractelor de garantie reala mobiliara nr.PC3856/29.10.2007,intimata creditoare a acordat cu titlu de imprumut contestatoarei debitoare ., diferite sume de bani in valoare de 1.950.000 lei, 500.000 euro, 150.000 euro, 200.000 euro, 350.000 euro plus dobanzi aferente, comisioane, taxe, etc., in scopul achizitionarii unor imobile, realizarii unor lucrari, satisfacerii necesitatilor de capital, împrumuturi garantate de contestatoarea debitoare si ceilalti contestatori, alaturi de ., cu diferite bunuri mobile, inclusiv creante, polițe, cesiuni de creante, imobile (terenuri, constructii) situate in Onești, ., ., Ploiești, ., Ploiești, ..
Pe de alta parte, conform actelor depuse la dosar, intimata creditoare a solicitat executarea silita a contestatorilor si a ., in temeiul acordurilor de împrumut, a actelor adiționale, a contractelor de cesiune, a contractelor de garanții reale mobiliare sus-menționate, in vederea încasării sumelor de 1.807.705,50 lei, 626.013,23 euro plus cheltuieli de executare, ocazie cu care au fost întocmite acte de executare silita constând in somații, procese-verbale de situație, adrese de înștiințare, dispoziții de înființare poprire privind executarea silita mobiliara, imobiliara si prin poprire asupra bunurilor aparținând contestatorilor, inclusiv a sumelor de bani aflate la terții popriți.
Ca atare, atât timp cât în baza acordurilor de împrumut, actelor adiționale, contractelor de cesiune de creanță, contractelor de garanție reală, mobiliare, imobiliare, contestatorii și-au asumat obligația de a restitui liniile de credit acordate la anumite termene scadente, dobânzi, comisioane, taxe, etc., instituind diferite garanții reale, mobiliare, imobiliare, asupra bunurilor mobile sau imobile pe care le dețin, înseamnă că în realitate prin însăși natura loc acordurile de împrumut, actele sus menționate reprezintă titluri executorii fără nicio altă formalitate, deoarece instituie în sarcina contestatorilor obligația de a restitui împrumuturile acordate plus dobânzi, comisioane etc. aferente și atestă în favoarea intimatei creditoare existența unor creanțe certe, lichide și exigibile, constând în existența efectivă a unor sume de bani datorate de contestatori într-un cuantum cert, calculat în baza actelor sus menționate, ajunse la scadență datorită expirării termenelor de plată începând cu anul 2007 și octombrie 2008.
De altfel, în condițiile în care contractele de credit, actele adiționale, contractele de cesiune de creanță, de garanții reale, reprezintă titluri executorii, demonstrând existența unei creanțe certe, lichide și exigibile a intimatei creditoare față de contestatori, înseamnă că în realitate în mod corect s-a procedat la executarea silită a contestatorilor, constând în urmărire mobiliară, imobiliară, poprire, întrucât titlurile sus menționate atestă neîndeplinirea la scadență de către contestatori a obligațiilor asumate prin aceste contracte la termenele scadente, constând în achitarea ratelor, dobânzilor comisioanelor aferente, aspecte confirmate de expertiza contabilă efectuată în cauză, caz în care toate actele de executare au fost întocmite cu respectarea normelor legale în materie, mai ales că intimata creditoare are dreptul să procedeze la executarea silită a contestatorilor prin toate formele reglementate de lege, datorită cuantumului foarte mare al debitelor datorate, neexistând nicio interdicție în acest sens.
Faptul că în cuprinsul acordurilor de împrumut s-au înserat anumite clauze, inclusiv cu privire la plata unor dobânzi, la renunțarea cu privire la anumite beneficii de diviziune, de discuțiune, la prelungirea unor termene privind restituirea împrumuturilor, nu înseamnă în mod automat că actele de împrumut, contractele sunt lovite de nulitate absolută având un caracter abuziv și că ar fi fost încheiate cu nerespectarea dispozițiilor din Legea nr. 193/2000, deoarece în realitate nu există nicio dovadă privind încheierea actelor sus menționate cu încălcarea normelor legale în materie în vigoare la data întocmirii acestora, contestatorii neputând să-și invoce propria culpă pentru a obține cu orice preț, pe calea contestației la executare, desființarea acestor contracte, în condițiile în care la data încheierii acestora au acționat în deplină cunoștință de cauză, manifestându-și voința de a-și asuma anumite obligații, nu numai de a beneficia de împrumuturile acordate, iar prin intermediul contestației la executare, nu se poate pune în discuție însăși legalitatea sau nelegalitatea, valabilitatea sau nevalabilitatea contractelor sus menționate, ci pur si simplu modalitatea de întocmire a actelor de executare, procedura de executare silită declanșată de către creditoare.
Mai mult chiar, din cuprinsul raportului de expertiză contabilă B. N., reiese cu certitudine că recurenții debitori și-au îndeplinit parțial obligațiile izvorâte din acordurile de împrumut încheiate cu creditoarea, înregistrând la un moment dat dificultăți economico financiare în urma cărora au fost în imposibilitate de a-și mai executa obligațiile constând în plata lunară a sumelor împrumutate, a dobânzilor, etc., datorând la un moment dat diferite sume de bani intimatei, calculate la 21.02.2011, astfel încât intimata creditoare are dreptul să pretindă executarea silită a contestatorilor pentru toate sumele stabilite în baza titlurilor executorii, inclusiv pentru cele scadente în viitor, tocmai datorită punerii de drept în întârziere a contestatorilor, în urma neachitării parțiale a debitelor restante, datorate creditoarei.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins contestația precizată, ca neîntemeiată, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.399 cod pr civilă în ceea ce privește anularea tuturor formelor de executare silită, deoarece toate actele de executare au fost întocmite cu respectarea normelor legale în materie, nefiind necesară la data formulării cererii, încuviințarea acesteia de către o instanță, ținându-se seama de normele legale în vigoare la data formulării cererii ce nu prevedeau o asemenea condiție, iar titlurile executorii reprezintă titluri care au un caracter executoriu, de drept, nefiind necesară investirea cu formulă executorie a acestora.
Susținerile recurenților conform cărora probele administrate în cauză atestă executarea silită pentru sume mult mai mari decât cele datorate, reținându-se eronat inexistența nulității clauzelor din contractele încheiate cu banca, fără să se țină seama de existența unor clauze abuzive, de scadența unor sume în 2017 și că eronat nu s-a ținut seama de existența unor contracte de credit cu ipotecă pentru anumite imobile, care ar depăși valoarea liniilor de credit acordate, procedându-se nelegal la poprirea conturilor prin blocarea activității bancare, nu pot fi avute în vedere, deoarece executarea silită vizează sumele datorate efectiv de către contestatori, ținându-se seama și de împrumuturile de care au beneficiat, neexistând nicio dovadă la dosar privind nelegalitatea contractelor, nevalabilitatea acestora, sumele devenind scadente datorită punerii în întârziere a debitorilor indiferent de termenele scadente în viitor, iar în speță executarea silită a contestatorilor nu este condiționată de existența unor sarcini asupra unor imobile, intimata având dreptul să îi execute silit prin toate formele reglementate de lege, inclusiv poprire.
Afirmațiile recurenților în sensul că intimata nu avea dreptul să declare exigibile anticipat sumele din contractele de credit și că clauzele din disp. art.15 din condițiile generale, art.13 din contractele de împrumut nr. 3853, 3854, 3855 au un caracter abuziv, fraudând legea datorită lipsei cauzei imediate în baza art.966 cod civil nemodificat, nu au relevanță în cauză, întrucât neîndeplinirea la termenele scadente a unor obligații de plată a unor sume de bani de către debitori, determină automat punerea în întârziere a acestora cu privire la toate sumele viitoare, inclusiv la cele împrumutate efectiv, cu termen scadent în 2017, iar în speță nu există nicio dovadă privind caracterul abuziv, încheierea frauduloasă a contractelor intervenite între părți, mai ales că prin intermediul contestației la executare, nu se poate pune în discuție însăși legalitatea sau nelegalitatea, valabilitatea sau nevalabilitatea acordurilor de împrumut încheiate între părți, caracterul abuziv al acestora, iar contestatorii au încheiat contractele în deplină cunoștință de cauză asumându-și toate riscurile ce ar fi putut izvorî în cazul neexecutării la scadență a obligațiilor.
Apărările recurenților în sensul că renunțarea la beneficiul de discuțiune, diviziune ar avea un caracter abuziv, neexistând posibilitatea negocierii contractelor, fiind de notorietate că un contract de creditare constituie un contract de adeziune în cadrul căruia părțile nu pot modifica clauzele contractuale, nu le pot negocia, nu au nici un fundament legal, deoarece în realitate normele legale în materie instituie posibilitatea renunțării din partea debitorilor la cele două beneficii, renunțare care nu are prin insăși natura sa un caracter abuziv, atât timp a fost reglementată de lege, iar în speță contestatorii nu mai pot pretinde la un anumit interval de timp de la data încheierii contractelor, imposibilitatea negocierii acestora, modificării unor clauze, în condițiile în care aceștia la data încheierii contractelor au acționat în deplină cunoștință de cauză, manifestându-și voința de a accepta, fără nicio condiție, toate clauzele, obligațiile înserate în cuprinsul contractelor respective.
Aspectele invocate de către contestatori conform cărora dobânda penalizatoare reglementată de art.7 din condițiile generale, art.5 din contractele de garanție personală, ar fi o dobândă peste dobânda creditului, având un caracter nul, fiind interzisă expres de lege, reprezentând clauze abuzive și că în baza art.4 din Legea nr.193/2000, o clauză contractuală negociată direct cu consumatorul, ar fi abuzivă dacă creează în detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, nu au nici un corespondent în probele administrate în cauză, întrucât potrivit normelor legale în materie la data încheierii contractelor, părțile de comun acord au stabilit modalitatea de restituire a sumelor datorate, ratele, dobânzile acordate, contestatorii fiind în imposibilitate să-și invoce propria culpă cu privire la modalitatea de stabilire a obligațiilor, pentru a obține cu orice preț exonerarea acestora de la restituirea sumelor datorate.
Existența disp. art.4 din Legea nr.193/2000, a unor decizii ale ICCJ cu privire la anumite obligații din partea comercianților, nu atestă existența unor clauze abuzive în cuprinsul acordurilor de împrumut intervenite între părți, a actelor adiționale etc., deoarece în speță la stabilirea obligațiilor existente în sarcina contestatorilor, se ține seama de toate clauzele înserate în cuprinsul contractelor respective, de acceptarea acestora în mod conștient de către contestatori, fără nicio obiecțiune la data încheierii contractelor, iar prin intermediul contestației la executare, nu se poate pune în discuție caracterul abuziv al unor clauze, existența reglementărilor sus menționate, împrejurări care nu fac parte din categoria apărărilor care pot face obiectul unei analize în cadrul contestației la executare, mai ales că existența anumitor reglementări în materie comercială, analiza acestora prin prisma contractelor încheiate între părți pot face obiectul unor analize doar pe cale principală, punând în discuție însăși legalitatea sau nelegalitatea, valabilitatea sau nevalabilitatea, contractelor încheiate între părți.
Motivele invocate de către contestatori în sensul că actele de credit, de garanție personală ar reprezenta contracte de adeziune ce nu au putut fi negociate cu creditoarea, fiind în situația de a numai încheia contracte și că ar fi imposibil ca intimata să declare exigibile anticipat credite scadente în 2017, să procedeze la executarea garanțiilor personale ale unor terți, înaintea executării ipotecii inițiale, sunt neîntemeiate, întrucât în speță nu se pun în discuție, nu se analizează caracterul contractelor ca fiind de adeziune, modalitatea de negociere a acestora, ci în ce măsură contestatorii și-au respectat obligațiile asumate la termenele scadente, iar înserarea unor clauze referitoare la scadența împrumutului în 2017, nu înlătură dreptul creditoarei de a executa silit pe contestatori, anterior expirării acestui termen, în condițiile în care aceștia nu și-au executat la termenele scadente obligațiile privind plata ratelor, dobânzilor, comisioanelor, etc.
Criticile contestatorilor potrivit cărora în cuprinsul contractelor ar exista clauze care stabilesc posibilitatea declarării exigibile a tuturor sumelor, renunțării la beneficiul de discuțiune, diviziune, existența dobânzii penalizatoare, clauze care le creează un dezechilibru semnificativ în calitate de consumatori, sunt nefondate, deoarece nu există nicio dovadă la dosar privind existența unei situații discriminatorii față de contestatori, a unui dezechilibru nejustificat, mai ales că recurenții se află în culpă datorită nerespectării la scadență a obligațiilor asumate de către aceștia, iar împrejurările sus menționate reprezintă aprecieri cu caracter pur subiectiv ale contestatorilor, fără nici un corespondent în probele administrate în cauză.
Susținerile contestatorilor în sensul că formele de executare silită ar fi nule, nefiind respectate disp. art.374 cod pr. civilă privind învestirea titlului cu formulă executorie, cerință stabilită și în baza art.21 din Legea nr.34/2006 și că nu poate avea loc executarea silită în condițiile în care creanța nu ar avea un caracter exigibil, fiind scadente numai ratele de credit achitate la zi, sunt nejustificate întrucât prin însăși natura lor contractele de credit, actele adiționale, contractele de garanții au un caracter executoriu, nefiind necesară investirea cu formulă executorie a acestora, condiție stabilită de Legea nr.34/2006, OUG nr.99/2006, iar în speță au fost respectate disp. art.379 cod pr. civilă, atât timp cât sumele calculate, datorate de către contestatori, reprezintă în favoarea intimatei o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Apărările contestatorilor în sensul că în baza deciziei nr.458/2009, au fost declarate neconstituționale disp. art.3731 cod pr.civilă, fiind necesară încuviințarea executării de către instanță, dispoziție nerespectată, impunându-se anularea executării și că li s-a creat un prejudiciu datorită neinvestirii de către instanță, a unui contract scadent în 2017, neîncuviințării executării pentru debite nereale, neexigibile, nu pot fi avute în vedere deoarece decizia sus menționată nu are un caracter retroactiv, producând efecte numai de la data pronunțării acesteia, executarea silită fiind declanșată anterior acestei decizii, dată la care nu era necesară încuviințarea executării, iar inexistența încuviințării, a învestirii, nu creează un prejudiciu contestatorilor atât timp cât aceștia au fost cei care nu și-au îndeplinit obligațiile asumate față de creditoare la termenele scadente, aceasta din urmă fiind cea care suportă un prejudiciu datorită imposibilității de a beneficia la termenele scadente de sumele acordate debitorilor.
Pretențiile contestatorilor potrivit cărora suma asupra căreia are loc executarea silită ar fi mult mai mare decât cea contractată, neavând loc o scădere a ratelor plătite, a sumelor achitate cu titlul de dobânzi și că eronat au fost obligați la plata unor cheltuieli de executare pentru suma totală de 113.565 lei, exagerat de mare, inclusiv onorarii de executor, sunt neîntemeiate, întrucât suma ce face obiectul executării silite vizează toate debitele datorate efectiv de către contestatori, calculate la data declanșării executării, fiind normal și firesc ca debitorii să datoreze diferite sume calculate în raport de conținutul propriu zis al contractelor, iar cheltuielile de executare au fost stabilite proporțional cu debitele datorate, în raport de toate cheltuielile generate de toate formele de executare silită, declanșate de către creditoare în vederea recuperării debitelor.
In raport de aceste considerente, tribunalul constatând ca nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie prev.de art.304 pct.1-9 c.pr.civ. si tinand seama si de disp.art.3041 c.pr.civ., in baza art.312 alin.1 c.pr.civ., va respinge recursul, ca nefondat.
Se va lua act ca intimata nu a solicitat cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții contestatori . cu sediul în com.Tg.Vechi, . C, jud.Prahova, prin lichidator judiciar I. P. V., . cu sediul în Ploiești, ..38, jud.Prahova, C. N. domiciliat în ., jud.Prahova, C. M. domiciliat in ., jud.Prahova, toți cu domiciliul ales la C.. de avocat T. O. cu sediul în Ploiești, ..52 A, jud. Prahova împotriva Sentinței civile nr. 7939/28.07.2011 pronuntata de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata .) SA cu sediul în București, sect.1, ..90-92, . intimații terți popriți B.-S. P. cu sediul în Ploiești, ..8, jud. Prahova si B. T. S. P. - cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Ia act ca intimata nu a solicitat cheltuieli de judecata.
IREVOCABILA.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 13.03.2012.
P., JUDECATORI,
M. C. N. C. C. R.
GREFIER,
I. N. C.
Fiind în CO semnează
P. Grefier
Operator de date cu caracter personal nr.5595.
Red.MC/tehn.TS
2 ex /03.07.2012
d.f._ J. Ploiești
j.f. A. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 433/2012. Tribunalul PRAHOVA | Drepturi băneşti. Sentința nr. 1729/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
