Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 399/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 399/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-03-2012 în dosarul nr. 399/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.399
Ședința publică din data de 13.03.2012
PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTORI: C. N.
: R. C.
GREFIER: CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant I. A. domiciliat in Baicoi, ., nr.11, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.2134/15.09.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimații parați P. ORASULUI BAICOI, cu sediull în B. . jud Prahova, G. A. domiciliat in Baicoi, ., nr.3, jud. Prahova, M. G. O. domiciliat in Baicoi, ., M. A. domiciliat în B., ., I. G. domiciliata in Constanta ., ., jud.Constanta, D. G. C. si D. D. V. ambii prin mandatar D. V. domiciliata în B., ., jud. Prahova.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 6.03.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 13.03.2012 când a dat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /28.01.2010 la Judecătoria Câmpina, reclamantul I. A. a chemat în judecată pe pârâții P. orașului B., G. A., M. G. O., M. A., I. G., D. G. C., D. D. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a dispoziției nr.110/28.05.2009 în ceea ce privește restituirea în natură a terenului de 350 mp, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.1441/5.10.2009 privind terenul în litigiu de 350 mp situat în B. ..
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în mod eronat s-a restituit în natură în baza dispoziției nr.110/2009 în urma aplicării Legii nr.10/2001 în favoarea moștenitorilor defunctului D. N., trenul de 350 mp fără să se țină seama că acesta reprezintă calea de acces la imobilul proprietatea sa, teren împrejmuit de peste 30 de ani, motiv pentru care și contractul de vânzare cumpărare nr.1441/2009 încheiat între pârâții persoane fizice este lovit de nulitate absolută, având la bază o cauză ilicită, fiind încheiat cu fraudarea legii datorită nerespectării formalităților de publicitate imobiliară, neprezentării de către cumpărători la fața locului pentru cunoașterea situației juridice a terenului.
La data de 25.03.2010 pârâții persoane fizice au formulat o întâmpinare solicitând respingerea acțiunii în condițiile în care actele contestate au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor Legii nr.10/2001, a dreptului comun, terenul în litigiu fiind liber la data atribuirii, iar reclamantul nu are nici un drept asupra terenului.
La data de 19.02.2010 pârâtul primarul orașului B. a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, excepție respinsă la data de 29.04.2010, motiv pentru care pârâtul a formulat o întâmpinare solicitând respingerea acțiunii în condițiile în care reclamantul nu are nici un drept asupra terenului în litigiu.
Totodată, pârâții G. G. C., D. D. V. au formulat o întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, deoarece contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat cu respectarea normelor Codului civil în vigoare la data întocmirii acestuia, fiind cumpărători de bună credință, ținând seama de dispoziția nr.110/2009 care atestă restituirea în natură în favoarea vânzătorilor a terenului în litigiu de 350 mp.
După administrarea probelor cu acte, expertiză tehnică topometrică, prin sentința civilă nr.2134/15.09.2011 a Judecătoriei Câmpina a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților, fiind obligat reclamantul la 2000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului primarul orașului B., reprezentând onorariu avocat.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că prin dispozitia nr.110/2009 s-a restituit în natură în temeiul Legii nr.10/2001 în favoarea moștenitorilor defunctului N. D. un teren de 350 mp situat în B. pe vechiul amplasament, teren înstrăinat ulterior de către moștenitorii defunctului, potrivit contractului de vânzare cumpărare nr.1441/2009 pârâților D. G. C., D. D. V., în timp ce reclamantul deține în proprietate o construcție edificată pe un teren ce a aparținut soacrei sale defunctei Ibală V., aspect confirmat de adeverința nr.2170/2009, procesul verbal nr.2339/2008, titlul de proprietate nr._/2008, astfel încât terenul în litigiu de 350 mp face parte din fosta proprietate N. D., teren pe care se află amplasați 2 stâlpi folosiți la alimentarea cu energie electrică a locuinței reclamantului, o conductă subterană de canalizare, un cămin, motiv pentru care acest teren aflat în patrimoniul statului preluat de la fostul proprietar a revenit în urma aplicării Legiinr.10/2001 moștenitorilor fostului proprietar, mai ales că acesta este liber, nefăcând parte din categoria amenajărilor de utilitate publică, nu deservește nevoile comunității.
În baza art.274 C.pr.civ. a fost obligat reclamantul la 2000 lei cheltuieli de judecată către primarul orașului B. reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii completate și precizate, motivându-se că în mod nelegal a fost respinsă acțiunea fără să se țină seama că terenul de 350 mp în litigiu nu constituie vechiul amplasament ce a aparținut defunctului N. D., de expertiza topo inițială în raport de care toate părțile au formulat obiecțiuni, solicitându-se clarificări suplimentare, inclusiv din oficiu de către instanță și că nu s-a răspuns în baza expertizei completare la obiecțiunile părților, la obiectivele formulate, expertul refuzând să ofere răspunsuri certe cu privire la aspectele litigioase deduse judecății.
În continuare, reclamantul a arătat că eronat i-a fost respinsă cererea privind refacerea expertizei ținându-se seama de încheierea din 28.04.2011, fiind în imposibilitate de a dovedi apartenența terenului de 350 mp gospodăriei sale, considerându-se eronat retrocedarea acestuia ca fiind vechiul amplasament al fostului proprietar și că nu există nici o dovadă certă privind existența unei identități între terenul în litigiu și vechea proprietate ce a aparținut defunctului N. D., atât timp cât la efectuarea expertizei nu s-a ținut seama de nici un act de proprietate, existând un plan al localității B., verificat în 1941 ce a aparținut fostei . ce viza Schela de Exploatare Liliești privind traseul unei conducte pentru gaze lichefiate, mai ales că lotul de teren nominalizat ca fiind N. D. nu cuprinde nici o cotă, neputându-se determina suprafața, neexistând nici o corespondență între planul localității B. având mențiunea,, verificat 15.05.1941,, și actele de proprietate pentru terenul din planul nr.14 - La Ungureni, între vecinătățile terenurilor.
De asemenea, reclamantul a precizat că în lipsa unor asemenea identități concluzia expertului privind vechiul amplasament are un caracter arbitrar, instanța de fond respingând nejustificat obiecțiunile la expertiză la 1.09.2011, nepronunțându-se asupra apărării privind nedovedirea respectării vechiului amplasament la momentul emiterii dispoziției nr.110/2009, asupra tuturor criticilor pe care le-a invocat ignorate în totalitate și că în baza art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001 sunt exceptate expres de la restituirea în natură terenurile pe care se află construcții noi autorizate, cele afectate de servituți legale, utilități publice, dispoziții ce au fost încălcate la data emiterii dispoziției nr.110/2009, mai ales că eronat s-a considerat că utilitățile ce deservesc proprietatea reclamantului nu fac parte din categoria amenajărilor de utilitate publică ale localității, indicându-se nejustificat existența posibilității reclamantului de a avea acces pe o altă cale aparținând unei terțe persoane care nu a figurat ca parte în prezenta cauză.
Totodată, reclamantul a menționat că eronat nu s-a ținut seama de imposibilitatea retrocedării în natură a terenurilor pe care se află construcții noi autorizate, de precizarea – completarea acțiunii din 7.01.2010, actele depuse la 2.06.2011 privind exproprierea sa prin Decretul nr.170/1973 de terenul de 399 mp, o casă de locuit, în vederea extinderii rețelei de energie electrică de înaltă tensiune, expropriere în urma cărei i s-a atribuit terenul situat în B. ., fostă Muntelui, . edificării unei locuințe atribuire efectuată în urma deciziei nr.99/1975 și că și-a edificat actuala gospodărie constând în casă de locuit, garaj, anexe, dotată cu instalații de energie electrică, apă curentă, canalizare, gaze, gospodărie amplasată pe un teren afectat de construcții noi autorizate ce nu poate face obiectul restituirii în baza dispoziției nr.110/2009, mai ales că toate construcțiile, dotările efectuate de reclamant au fost realizate pe bază de autorizație, utilitățile având la bază contracte încheiate cu instituțiile, societățile de specialitate, împrejurări care se circumscriu cazurilor reglementate de disp.art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Pe de altă parte, reclamantul a învederat că instanța de fond nu a ținut seama de toate împrejurările invocate, nu s-a pronunțat asupra capătului principal de nulitate, nu a menționat apărările pe care le-a invocat, nefăcând nici o trimitere la înscrisurile depuse la dosar, nu s-a pronunțat privind fraudarea legii la momentul încheieri contractului de vânzare cumpărare nr.1441/2009, nepronunțare ce echivalează cu o nemotivare și că eronat s-a specificat existența bunei credințe a pârâților D., fără să se pronunțe cu privire la nelegalitățile referitoare la actul de proprietate al vânzătorilor, dispoziția nr.110/2009 nefiind însoțită de un protocol de predare primire încheiat cu deținătorii actuali conform art.25 alin.5 din Legea n r.10/2001, condiție prevăzută de lege sub sancțiunea nulității, mai ales că răspunsul la interogatoriu al pârâtului primarul orașului B. privind lipsa necesității întocmirii acestui protocol atestă nerespectarea cerinței prevăzută expres de lege, vânzătorii neavând dreptul să întocmească formalitățile de publicitate imobiliară decât după însoțirea dispoziției de protocolul de predare primire în cadrul căruia era necesară semnătura reclamantului în calitate de deținător actual și că nerespectarea acestor condiții imperative prevăzute de Legea nr.10/2001 constituiau un argument juridic suficient pentru constatarea fraudării legii la data încheierii contractului.
În cadrul motivelor de recurs reclamantul a arătat că instanța de fond a fost în imposibilitate de a descrie posibilitatea realizării tuturor formalităților privind emiterea actelor de retrocedare, întabularea în CF, încheierea actului autentic într-un interval de timp de numai 5 zile, atât timp cât operațiunea de intabulare presupune efectuarea unor expertize topometrice, a unor planuri de situație, măsurători efective pe teren, operațiuni neefectuate niciodată atât timp cât gospodăria reclamantului a fost delimitată, îngrădită și că pentru efectuarea măsurătorilor cadastrale era necesară pătrunderea efectiv în curtea sa, măsurarea unei părți din teren, operațiuni nerealizate în realitate, caz în care transferul de proprietate a avut un caracter formal, fictiv, neexistând o identificare, o vizualizare a terenului în litigiu, aspecte ce dovedesc reaua credință a cumpărătorilor.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._ /10.11.2011.
La data de 6.03.2012 pârâții persoane fizice au formulat o întâmpinare solicitând respingerea recursului atât timp cât instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform dispoziției nr.110/28.05.2009, referatului nr.5742/26.05.2009, notificării nr.291 bis/2001, certificatelor de moștenitor nr.117/8.04.1997, 1145/12.07.1993, 619/5.06.1989, actelor de stare civilă existente la dosar, moștenitorii defunctului N. D., respectiv pârâții G. A., M. G. O., M. A., I. G., au formulat o cerere de restituire în natură a terenului de 4000 mp ce a aparținut autorului lor împreună cu o construcție situate în B., ., imobil preluat abuziv de către stat, motiv pentru care în temeiul dispoziției nr.110/2009 s-a dispus restituirea în natură în favoarea acestor pârâți în calitate de moștenitori legali ai defunctului N. D., în urma aplicării Legii nr.10/2001 a terenului de 350 mp situat în B. intravilan, fiind acordate despăgubiri pentru diferența de teren de 3500 mp și construcția de 170 mp imposibil de a fi restituite în natură.
În baza contractului de vânzare cumpărare nr.1441/5.10.2009 pârâții M. G. O., G. A., M. A., I. G., au vândut pârâților D. G. C., D. D. V. terenul de 350 mp situat în B. . nr.11, T 8, P.620/1, teren dobândit de către vânzători prin dispoziția nr.110/2009 în schimbul unui preț de 3000 lei.
În conformitate cu actul de vânzare nr.3318/1.09.1916, numitul G. P. a înstrăinat numitului D. N. un teren de 4000 mp situat în B. jud Prahova, teren pe care acesta din urmă l-a predat în arendă . o perioadă de 30 de ani în schimbul unei sume de 20.000 lei anuale, teren pe care se afla amplasată o construcție aflată în continuare în proprietatea numitului N. D., așa cum reiese din contractul de arendare nr.573/20.03.1923.
În cuprinsul convențiunii nr.3839/18,11,1942, certificatului nr.2026/28.05.1927 s-a mențio0nat că numiții M. M., D. C., D. A., D. P., D. V. au declarat că înțeleg să prelungească contractul de arendare nr.573/1923 încheiat de către autorul lor D. N. în favoarea . Anonimă ASTRA ROMÂNĂ începând cu data de 11.01.1953 și până la 7.01.1963, numitul N. D. figurând înscris în evidențele fiscale cu un teren în perioada 1923 – 1953, teren pe care Societatea Forajul ar ei edificat o construcție.
Potrivit testamentului nr. 523/27.11.1939 numitul N. D. a testat în favoarea soției sale D. P. și a copiilor săi, respectiv G. V., D. A., M. M., D. C., toate bunurile sale mobile și imobile, care se vor găsi în patrimoniul său la data decesului, ocazie cu care a dispus ca terenul de circa 4000 mp situat în B. dobândit prin contractul nr.2312/1920 să revină în indiviziune tuturor moștenitorilor săi legali și soției sale supraviețuitoare P. D..
În baza adeverințelor nr.2170/24.02.2009, 2773/25.05.1983, 2005/27.05.2002, declarației nr.140/16.02.1977, procesului verbal nr.2339/2.09.2008, certificatului de moștenitor nr.147/28.09.2006, reclamantul a figurat înscris în anul 1983 cu o construcție situată în B. ., declarând la data de 16.02.1977 că i s-a aprobat o cale de acces la locuința sa din ., figurând înscris în perioada 2007 – 2011 cu diferite suprafețe de teren de 1020 mp arabil, 1088 mp fâneață, 1490 mp curți construcții, o casă edificată în 1983, un garaj, iar de pe urma defunctului Ibală N. decedat la 14.09.2002 a rămas ca unică moștenitoare legală I. E. M. în calitate de fiică, precum și o masă succesorală compusă din imobilele situate în B. . având un teren de 850 mp, construcții, un teren de_ mp fiind străin de succesiune prin renunțare, Ibală E., în calitate de soție supraviețuitoare și Ibală N. în calitate de fiu.
P. titlul de proprietate nr._/9.12.2008 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitoarei defunctului Ibală N., respectiv Ibală V., asupra unui teren de 3598 mp situat în B. T 8, P 619, 620, 621, curți construcții, arabil, pășuni intravilan.
Conform contractelor depuse la dosar, adresei nr._/1973, deciziei nr.99/26.09.1975,în urma aplicării Decretului nr.170/23.03.1973 s-a procedat la exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor construcții în suprafață de 390,91 mp situate în județul Prahova în vederea construirii unei linii electrice aeriene de 400 kw Brazi-B., ocazie cu care i s-a atribuit reclamantului un teren de 100 mp situat în B. ..4 la data de 26.09.1975 la cererea acestuia formulată la 26.09.1975 privind atribuirea unui teren în vederea edificării unei construcții proprietate personală, construcție la care a executat lucrări privind introducerea instalației electrice, a furnizării apei potabile, de canalizare,etc.
Din raportul de expertiză tehnică topometrică inclusiv completare ing. P. A., reiese că terenul în litigiu de 350 mp situat în B. . nr.11 a făcut parte din suprafața totală de 4000 mp ce a aparținut defunctului N. D., teren ocupat în exclusivitate de diferite construcții aparținând unor terțe persoane, pe terenul în litigiu fiind amplasate 2 stâlpi de alimentare cu energie electrică a casei reclamantului, fiind traversat de o conductă de canalizare, de un cămin aferent acesteia ce deservesc locuința reclamantului, teren ce face obiectul dispoziției nr.110/2009 având o valoare de 14.000 lei și că acest teren este unul și același cu terenul descris în contractul de vânzare cumpărare nr.1441/2009, accesul la locuința reclamantului realizându-se și prin incinta proprietății numitului Ibală N..
Disp.art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001 stipulează că în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, inclusiv cea afectată de servituți legale, de alte amenajări de utilitate publică ale localităților urbane, rurale, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
De asemenea, disp. art.1, art.2 din Legea nr.10/2001 prevăd că în cazul imobilelor preluate abuziv de către stat în perioada 6.03.1945 – 22.12.1989, foștii proprietari sau moștenitorii acestora au dreptul la restituirea în natură a acestor imobile sau la atribuirea prin echivalent a unor despăgubiri, a altor măsuri reparatorii în cazul imposibilității restituirii în natură a imobilelor, prin imobile preluate abuziv înțelegându-se și imobilele preluate fără nici un titlu valabil.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că numitul N. D. a dobândit prin actul de vânzare nr.3318/1916 un teren de 4000 mp și o construcție, teren pe care l-a predat în arendă SA ASTRA ROMÂNĂ în temeiul contractului de arendare nr.573/1923 pe o perioadă de 30 de ani, imobile pe care le-a testat autorilor pârâților persoane fizice în baza testamentului nr.623/1939, moștenitorii acestuia înțelegând la rândul lor să prelungească contractul de arendare începând cu 11.01.1953 în urma decesului numitului N. D., astfel încât terenul de 4000 mp descris în actul de vânzare nr.3318/1916 este unul și același cu terenul de 4000 mp identificat în urma efectuării raportului de expertiză tehnică topometrică, inclusiv completare ing. P. A., pct. A B C D E F, teren ocupat în cea mai mare parte de diferite construcții, proprietăți particulare, singura parcelă de teren liberă fiind cei 350 mp pct. a b c d e ce a făcut obiectul restituirii în natură prin dispoziția nr.110/2009 în favoarea moștenitorilor defunctului N. D..
Ca atare, atât timp cât autorul pârâților persoane fizice N. D. a dobândit în timpul vieții în baza actului de vânare nr.3318/1916 un teren de 4000 m.p., o construcție, situate în B., ., nr.11, imobile predate în arendă la un moment dat . de către numitul N. D. în favoarea moștenitorilor săi prin testamentul nr.623/1939 dobândite de către aceștia în urma decesului acestuia, iar terenul în litigiu de 350 m.p. face parte din suprafața totală de 4000 m.p. descrisă în actul de vânzare nr.3318/1916, liber fiind restituit în natură în favoarea moștenitorilor defunctului N. D. prin Dispoziția nr.110/2009, dispoziție în temeiul căreia s-au acordat despăgubiri pentru diferența de teren de 3500 m.p. imposibil de restituit în natură, construcția demolată, înseamnă că în realitate prin însăși natura sa terenul în litigiu de 350 m.p. a aparținut în proprietate autorilor pârâților persoane fizice, teren preluat de către stat fără titlu valabil împreună cu întreaga suprafață totală de teren de 4000m.p..
De altfel, în condițiile în care autorul pârâților persoane fizice a deținut în proprietate terenul în litigiu de 350 m.p., teren ce face parte din suprafața totală de 4000 m.p. descrisă în actul de vânzare nr. 3318/1916, iar întregul teren de 4000 m.p. a fost preluat abuziv de către stat fără să existe vreun act normativ, un titlu valabil în baza cărora să aibă loc transmiterea în mod valabil a dreptului de proprietate de la fostul proprietar în favoarea statului înseamnă că în realitate o asemenea preluare a avut un caracter abuziv, urmărindu-se deposedarea fostului proprietar de imobilul sau, caz în care în mod corect și legal s-a procedat la emiterea dispoziției nr.110/2009 și la restituirea în natură a parcelei de teren de 350 m.p. liberă, neocupată de construcții care nu a făcut obiectul altei atribuiri.
Mai mult chiar, atât timp cât terenul în litigiu de 350 m.p. a aparținut în proprietate moștenitorilor defunctului N. D., fiind restituit în natură pârâților persoane fizice cu excepția familiei D. în calitate de succesori în drepturi ai acestora, în baza dispoziției nr.110/2009, înseamnă că în realitate pârâții au dispus de un asemenea teren în mod liber, neîngrădit, în mod legal, încheind contractul de vânzare cumpărare nr.1441/2009 cu respectarea normelor codului civil nemodificat, în vigoare la data încheierii contractului constând în transmiterea dreptului de proprietate în favoarea pârâților D., în schimbul achitării unui preș, dispoziția sus menționată reprezentând titlu de proprietate în favoarea pârâților vânzători care demonstrează dobândirea unui drept de proprietate asupra terenului în mod legal în urma aplicării unei legii cu caracter specială - Legea nr.10/2001.
Pe de altă parte potrivit probelor administrate în cauză reclamantul a dobândit în proprietate un imobil situat în B., ., procedându-se la exproprierea acestuia din urmă în urma aplicării Decretului nr.170/1973, Deciziei nr.99/1975, expropriere în urma căreia i s-a atribuit un teren de 100 m.p. situat în B., ., în vederea edificării unei construcții astfel încât accesul de la calea publică la imobilul proprietatea reclamantului se realizează prin traversarea fie a terenului în litigiu de 350 m.p. proprietatea pârâților D., fie a unui teren aparținând moștenitorilor defunctului Ibală N..
De fapt, în condițiile în care în baza probelor administrate reiese cu certitudine că terenul în litigiu de 350 m.p. a aparținut din totdeauna în proprietate moștenitorilor defunctului N. D., fiind preluat abuziv de către stat împreună cu întreaga suprafață de teren din care făcea parte de 4000 m.p. și restituit în natură în urma aplicării legii nr.10/_ în favoarea persoanelor îndreptățite înseamnă că reclamantul nu are nici un drept de proprietate sau orice alt drept real pentru a putea pretinde nulitatea absolută parțiala a Dispozițieinr.110/2009 și deci desființarea parțială a acesteia, mai ales că terenul de 350 m.p. nu a fost niciodată în proprietatea, în patrimoniul reclamantului, nu a făcut obiectul unei predări în favoarea acestuia în temeiul unor legii speciale în timpul regimului comunist, pentru ca reclamantul să fie îndreptățit să emită pretenții cu privire la acest teren.
Faptul că terenul în litigiu a fost folosit de către reclamant ca drum de acces de la calea publică la imobilul proprietatea acestuia și că pe acest teren se află amplasate o conductă de canalizare, un cămin de apă, ce ar deservi proprietatea reclamantului nu înseamnă în mod automat că este imposibilă restituirea în natură a terenului în litigiu, întrucât amplasarea unor utilități nu conferă terenului caracterul unui teren ocupat de construcții, utilității publice, neexistând nici un impediment cu privire la restituirea terenului, caracterul liber al acestuia analizându-se în raport de existența sau inexistența unui drept de proprietate din partea unei terțe persoane, iar folosirea de către reclamant a terenul în scopul de a ajunge la imobilul proprietatea sa de la calea publică, vizează o stare de fapt și nicidecum de drept, nu instituie un drept de proprietate asupra terenului în favoarea reclamantului ci pur și simplu atestă exercitarea unei folosințe asupra terenului fără niciun efect juridic, fără nici un drept, până la proba contrarie.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiată, constatând că în speță în mod legal s-a procedat la emiterea Dispoziției nr.110/2009, la încheierea contractului de vânzare cumpărare nr.1441/2009, respectându-se dispozițiile Legii nr.10/2001 republicată, privind restituirea în natură a terenurilor rămase libere preluate abuziv de la foștii proprietari de către statul comunist, precum și normele dreptului comun în ceea ce îi privește înstrăinarea terenului în litigiu de către pârâții persoane fizice în favoarea pârâților D. D. V., D. G. C., prevăzute de disp.art.1294-1295 c.civ. nemodificat în vigoare la data formulării acțiunii.
Împrejurările invocate de către reclamant în sensul că în mod nelegal a fost respinsă acțiunea fără să se țină seama că terenul de 350 mp în litigiu nu ar constitui vechiul amplasament ce a aparținut defunctului N. D., de expertiza topo inițială în raport de care toate părțile au formulat obiecțiuni, solicitându-se clarificări suplimentare, inclusiv din oficiu de către instanță, nu au nici un corespondent în probele administrate în cauză, deoarece terenul în litigiu de 350 m.p. face parte din suprafața totală de 4000 m.p. dobândită de numitul N. D., fiind singura parcelă de teren liberă, susceptibilă de restituire, iar în speță au fost clarificate toate situațiile fapt, de drept deduse judecății, reclamantul neavând nici un drept de proprietate asupra terenului în litigiu pentru a putea emite pretenții în raport de acest teren.
Susținerile reclamantului în sensul că expertul nu a răspuns în baza expertizei completare la obiecțiunile, la obiectivele formulate, refuzând să ofere răspunsuri certe cu privire la aspectele litigioase deduse judecății și că eronat i-a fost respinsă cererea privind refacerea expertizei, fiind în imposibilitate de a dovedi apartenența terenului de 350 mp gospodăriei sale, considerându-se eronat retrocedarea acestuia ca fiind vechiul amplasament al fostului proprietar nu pot fi avute în vedere întrucât expertul a răspuns la obiectivele stabilite în raport de actele existente la dosar, inclusiv de actele vechi de proprietate, neimpunându-se refacerea expertizei, iar în speță reclamantul nu are nici un act de proprietate care să îi confere un drept la restituirea în natură a terenului, la atribuirea acestuia, mai ales că terenul a fost preluat de către stat cu caracter abuziv de la moștenitorii defunctului N. Dobroiou și nicidecum de la reclamant sau autorii acestuia.
Aspectele invocate de către reclamant în sensul că nu ar exista nici o dovadă certă privind existența unei identități între terenul în litigiu și vechea proprietate ce a aparținut defunctului N. D., atât timp cât la efectuarea expertizei nu s-a ținut seama de nici un act de proprietate, existând un plan al localității B. din 1941, plan ce viza Schela de Exploatare Liliești privind traseul unei conducte pentru gaze lichefiate, sunt nejustificate deoarece raportul de expertiză topo, contractul de vânzare cumpărare nr.3318/1916, testamentul nr.523/1939, atestă dimpotrivă existența unei identități între terenul în litigiu și suprafața de 4000 m.p. descrisă în contractul sus menționat, iar la întocmirea expertizei s-a ținut seama de toate actele existente la dosar, de planurile cadastrale de natură să servească la identificarea terenului în litigiu.
Afirmațiile reclamantului în sensul că lotul de teren nominalizat ca fiind N. D. nu ar cuprinde nici o cotă, neputându-se determina suprafața, neexistând nici o corespondență între planul localității B. având mențiunea, verificat 15.05.1941, și actele de proprietate pentru terenul din planul nr.14 - La Ungureni, între vecinătățile terenurilor, nu au relevanță în cauză, întrucât în realitate la stabilirea modalității de identificare a terenului în litigiu nu se ține seama în mod automat de înscrierea sau neînscrierea unor elemente, cote în cuprinsul unor acte vechi de proprietate, ci de toate mențiunile inserate în cuprinsul tuturor actelor translative de proprietate existente la dosar, de toate planurile cadastrale existente inclusiv la nivelul localității, expertiza topo demonstrând posibilitatea identificării terenului în litigiu în raport de toate actele sus menționate, neexistând nicio dovadă privind imposibilitatea identificării terenului.
Apărările reclamantului în sensul că în lipsa unei asemenea identități concluzia expertului privind vechiul amplasament ar avea un caracter arbitrar, fiind respinse nejustificat obiecțiunile la expertiză, neexistând nicio analiză privind nedovedirea respectării vechiului amplasament la momentul emiterii dispoziției nr.110/2009, asupra tuturor criticilor pe care le-a invocat ignorate în totalitate nu au nici un fundament legal deoarece la stabilirea identității terenurilor, a vechiului amplasament s-a ținut seama de toate actele existente la dosar, fiind respinse justificat obiecțiunile, iar în speță au fost analizate toate împrejurările deduse judecății privind legalitatea emiterii dispoziției nr.110/2009, dovedirea dreptului de proprietate al moștenitorilor defunctului N. D. asupra terenului în litigiu.
Motivele invocate de către reclamant potrivit cărora în baza art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001 au fost exceptate expres de la restituirea în natură terenurile pe care se află construcții noi autorizate, afectate de servituți legale, utilități publice, dispoziții încălcate la data emiterii dispoziției nr.110/2009 și că eronat s-a considerat că utilitățile ce deservesc proprietatea reclamantului nu ar face parte din categoria amenajărilor de utilitate publică ale localității sunt neîntemeiate întrucât în speță nu devin aplicabile normele legale sus menționate, atât timp cât terenul în litigiu constituie un teren liber efectiv de construcții, utilității cu caracter public, iar amplasarea unei conducte, a unui cămin de apă ce deservesc locuința reclamantului nu conferă categoria de teren afectat de amenajări de utilitate publică, fiind destinat exclusiv interesului personal al reclamantului și nicidecum unui interes general, public, neexistând nici un impediment legal privind restituirea terenului în litigiu asupra căruia reclamantul ar putea pretinde un drept de trecere în temeiul dreptului comun și nicidecum în baza unor legi speciale sau legii nr.10/2001.
Criticile reclamantului, în sensul că eronat nu s-a ținut seama de imposibilitatea retrocedării în natură a terenurilor pe care se află construcții noi autorizate, de precizarea – completarea acțiunii, actele privind exproprierea sa prin Decretul nr.170/1973 de terenul de 399 mp, de o casă de locuit, în vederea extinderii rețelei de energie electrică de înaltă tensiune, expropriere în urma cărei i s-a atribuit terenul situat în B., ., fostă Muntelui, . edificării unei locuințe, sunt nefondate deoarece în speță nu există nicio dovadă la dosar privind imposibilitatea retrocedării terenului în litigiu moștenitorilor foștilor proprietari, iar împrejurările sus menționate nu îl îndreptățesc pe reclamant la atribuirea terenului în condițiile în care vizează exproprierea ,atribuirea unor suprafețe de teren total diferite, în timp ce terenul în litigiu a făcut parte din suprafața totală de 4000 m.p. ce a aparținut în proprietate defunctului N. D., teren ce nu a fost atribuit în urma exproprierii din 1973 în favoarea reclamantului pentru ca acesta să poată pretinde un drept de proprietate asupra terenului în litigiu.
Edificarea de către reclamant a unei gospodării constând într-o casă de locuit, anexe gospodărești dotate cu toate utilitățile necesare, amplasarea acesteia într-o anumită locație, executarea lucrărilor de edificare a construcțiilor pe baza unor autorizații, încheierea unor contracte cu furnizorii de utilități nu constituie prin însăși natura lor împrejurări care să ateste imposibilitatea restituirii în natură din punct de vedere obiectiv, legal a terenului în litigiu, deoarece în realitate executarea lucrărilor sus menționate nu a avut loc pe terenul în litigiu ci dimpotriva pe un teren reprezentând gospodăria actuală a reclamantului, teren diferit de terenul în litigiu care nu face parte integrantă din gospodăria actuală a reclamantului, având un regim juridic diferit, fiind proprietatea statului până la momentul emiterii dispoziției nr.110/2009 și nicidecum a reclamantului.
Susținerile reclamantului în sensul că nu s-ar fi ținut seama de toate împrejurările invocate, neexistând nicio pronunțare asupra cererilor privind nulitatea, fraudarea legii la momentul încheieri contractului de vânzare cumpărare nr.1441/2009, nefiind analizate apărările invocate, înscrisurile depuse la dosar, echivalând cu o nemotivare, nu au relevanță în cauză întrucât în realitate s-a ținut seama de toate situațiile de fapt, de drept deduse judecății, de toate probele administrate în cauză, inclusiv de actele depuse de către reclamant, iar în speță a avut loc o soluționare pe fond a tuturor capetelor de cerere formulate, ocazie cu care s-a constatat netemeinicia acestora în raport de normele legale în materie.
Afirmațiile reclamantului conform cărora eronat s-a specificat existența bunei credințe a pârâților D., fără să existe o analiză cu privire la nelegalitățile referitoare la actul de proprietate al vânzătorilor, dispoziția nr.110/2009, nefiind însoțită de un protocol de predare primire încheiat cu deținătorii actuali în temeiul art.25 alin.5 din Legea nr.10/2001, condiție prevăzută de lege sub sancțiunea nulității, nu pot fi avute în vedere deoarece pârâții D. au fost de bună credință la data încheierii contractului atât timp cât dispoziția nr.110/2009 constituie prin însăși natura sa un titlu de proprietate în favoarea pârâților vânzători, iar existența sau inexistența unui protocol de predare primire nu determină automat nulitatea absolută a dispoziției, fiind o simplă formalitate care nu înlătură dreptul moștenitorilor foștilor proprietari de a li se restitui în natură terenul liber ce a aparținut în proprietatea acestora, preluat abuziv de către stat.
Împrejurările invocate de către reclamant potrivit cărora lipsa protocolului ar demonstra nerespectarea unei condiții expres prevăzută de lege, aspect confirmat de răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului primarul orașului B., vânzătorii neavând dreptul să întocmească formalitățile de publicitate imobiliară decât după însoțirea dispoziției de protocolul de predare primire în cadrul căruia era necesară semnătura reclamantului în calitate de deținător actual și că nerespectarea acestor condiții imperative prevăzute de Legea nr.10/2001 constituie un argument juridic suficient pentru constatarea fraudării legii la data încheierii contractului, nu au nici un temei legal întrucât în realitate toate aceste împrejurări reprezintă pur și simplu supoziții ale reclamantului, simple aprecieri ale acestuia fără nici un corespondent în normele legale în materie, urmărindu-se în realitate desființarea prin orice mijloace a actelor juridice contestate și obținerea de către reclamant a terenului în litigiu, teren asupra căruia nu are niciun drept de proprietate, neputând să pretindă atribuirea terenului în favoarea sa.
Motivele invocate de către reclamant în sensul că nu au fost descrise formalitățile privind emiterea actelor de retrocedare, întabularea în CF, încheierea actului autentic într-un interval de timp de numai 5 zile, atât timp cât operațiunea de intabulare presupune efectuarea unor expertize topometrice, a unor planuri de situație, măsurători efective pe teren, operațiuni neefectuate, sunt neîntemeiate întrucât modalitatea de întocmire a formalităților publicitare în vederea încheierii contractului de vânzare cumpărare nu determină desființarea actelor juridice contestate, ci pur și simplu reprezintă exercitarea manifestării de voință a pârâților vânzători de a dispune în mod liber, neîngrădit de terenul în litigiu proprietatea acestora, iar reclamantul nu poate pretinde ca pârâții vânzători să efectueze anumite operațiuni în funcție de opțiunile, preferințele reclamantului care nu are niciun drept asupra terenului.
Criticile invocate de către reclamant în sensul că pentru efectuarea măsurătorilor cadastrale era necesară pătrunderea efectiv în curtea sa, măsurarea unei părți din teren, operațiuni nerealizate, transferul de proprietate având un caracter formal, fictiv, neexistând o identificare, o vizualizare a terenului în litigiu, aspecte ce dovedesc reaua credință a cumpărătorilor, sunt nefondate deoarece nu există nicio dispoziție legală care să instituie în sarcina pârâților vânzători efectuarea unor măsurători cadastrale în raport de imobilele pe care le deține în proprietate în prezent reclamantul, iar în speță în urma încheierii contractului de vânzare cumpărare nr.1441/2009 a avut loc un transfer real al dreptului de proprietate în favoarea pârâților cumpărători, contractul fiind întocmit în mod legal pe baza documentelor cadastrale efectuate de către părți, ținându-se seama de întinderea reală a terenului înstrăinat, de dispoziția nr.110/2009.
În raport de aceste considerente tribunalul constatând că nu există nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie prev de art. 304 pct.1-9 C.pr.civ.și ținând seama de disp.art.3041 C.pr.civ. în baza art. 312 alin.1 C.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cpr.civ. va fi obligat recurentul la 1200 lei cheltuieli de judecată către primarul orașului B. și la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât M. A., reprezentând onorarii avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant I. A. domiciliat in Baicoi, ., nr.11, jud. Prahova împotriva sentinței civile nr.2134/15.09.2011 pronunțată de Judecătoria Câmpina în contradictoriu cu intimații parați P. ORASULUI BAICOI, cu sediull în B. . jud Prahova, G. A. domiciliat in Baicoi, ., nr.3, jud. Prahova, M. G. O. domiciliat in Baicoi, ., M. A. domiciliat în B., ., I. G. domiciliata in Constanta ., ..A, ., D. G. C. si D. D. V. ambii prin mandatar D. V. domiciliata în B., ., jud. Prahova,ca nefondat.
Obligă recurentul la 1200 lei cheltuieli de judecată către primarul orașului B. și la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimatul pârât M. A..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. N. C. C. R.
Fiind în CO semnează
Președinte instanței
GREFIER
I. N. Cardașol
operator de date cu caracter personal 5595
Red.MC/tehnored.MC
2 ex/22.05.2012
d.f._ Judecătoria Câmpina
j.f.L. I. David
| ← Drepturi băneşti. Sentința nr. 1729/2012. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Hotărâre din 13-03-2012, Tribunalul... → |
|---|
