Contestaţie la executare. Decizia nr. 383/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 383/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 383/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 383
Ședința publică din data de 16.09.2015
Președinte: P.-A. A.
Judecător: Ș. O.-C.
Judecător: C. N.
Grefier: S. L.-F.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-intimată G. B. S.A., cod de înregistrare fiscală RO_, J_, cu sediul în București, ., nr.5, Novo Parc 3, Business Center, Clădirea F, ., sector 2, împotriva încheierii din data de 20.04.2015, pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-contestator P. DE PE L. C. DE A. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova și intimata S.C. S. I. SRL, CUI_, J_ , cu sediul în Ploiești, ..20, jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, au fost depuse: la data de 19.05.2015, întâmpinare formulată de intimatul-contestator, la data de 03.06.2015, răspuns la întâmpinare formulat de recurentul-intimat, iar la data de 16.09.2015, note de ședință din partea intimatului-contestator, după care,
Tribunalul ia act că recurenta-intimată a solicitat judecarea cauzei în lipsă și, apreciind proba cu înscrisuri noi solicitată de recurenta-intimată, ca fiind legală, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, în temeiul art. 305 cod proc. civilă raportat la art. 167 alin. 1 cod proc. civilă, o încuviințează.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Ploiești sub nr._ 15 la data de 18.03.2015, contestatorul P. de pe lângă C. de A. Ploiești, în contradictoriu cu intimații Garanți B. și ., a formulat contestație la executare împotriva executării silite inițiate de B. L. F., la cererea creditoarei Garanți B., prin care a solicitat anularea executării silite însăși și a actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. 3/2013, anularea publicației de vânzare imobiliară întocmită la data de 09.02.2015.
In cadrul contestației la executare înregistrată în prezentul dosar s-a formulat și cerere de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, potrivit art. 403 alin 1 C.proc.civ.
În motivarea cererii de suspendare a executării se arată că prin Ordonanța nr. 465/P/2013 din 28 noiembrie 2013 a Parchetului de pe lângă C. de A. Ploiești, bunul imobil ce face obiectul prezentei contestații, situat în Ploiești, .. 58, jud. Prahova a fost indisponibilizat prin instituirea măsurii sechestrului asigurător.
Măsura asiguratorie a fost aplicată prin procesul-verbal încheiat la data de 29 noiembrie 2013 de către organele de poliție competente IJP Prahova - S.I.F., conform mențiunii din extrasul de carte funciară.
In continuare, contestatorul mai arată că prin Ordonanța de disjungere nr. 183/P/2014 din 18 martie 2014 a Parchetului de pe lângă C. de A. Ploiești s-a dispus efectuarea urmăririi penale față de ., alături de alți suspecți persoane fizice și juridice, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și complicitatea la spălare de bani, precum și menținerea sechestrului asigurător instituit asupra bunului imobil în discuție, sechestru aplicat prin Ordonanța nr. 465/P/22013din 28.11.2013.
Cauza penală se află încă în lucru, pe rolul Parchetului de pe lângă C. de A. Ploiești.
In consecință, contestatorul arată că se impune suspendarea executării silite, întrucât eventuala scoatere a imobilului din patrimoniul debitorului, anterior soluționării contestației, ar face extrem de dificilă restabilirea situației anterioare, existând riscul prejudicierii intermediare a intereselor titularului sechestrului asigurător.
Totodată se precizează că, suspendarea executării este necesară pentru a se aprecia dacă actele puse în executarea silită respectă formalitățile cerute de lege.
Prezenta cerere este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a cauțiunii datorate în faza de executare silită, în temeiul art. 92 alin 6 C.proc.civ, potrivit căruia „în toate cazurile, Ministerul Public nu datorează taxe de timbru și nici cauțiune”.
Prin încheierea de ședință din data de 20.04.2015 Judecătoria Ploiești a admis cererea de suspendare a executării silite, formulată de contestatorul P. de pe L. C. de A. Ploiești, până la soluționarea în fond a prezentei contestații la executare
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în drept, faptul că, potrivit art. 718 alin 1 NCPC, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația sau prin cerere separată.
Prin Ordonanța nr. 465/P/2013 din 28 noiembrie 2013 a Parchetului de pe lângă C. de A. Ploiești, bunul imobil ce face obiectul prezentei contestații, a fost indisponibilizat prin instituirea măsurii sechestrului asigurător.
împotriva ordonanței de aplicare a sechestrului asigurător nu a fost formulată plângere, iar dosarul se află în lucru pe rolul Curți de A. Ploiești.
Ulterior înscrierii sechestrului asigurător, asupra aceluiași imobil s-a dispus executarea silită și de către intimata Garanți B., în calitate de creditoare, în baza titlurilor executorii reprezentate de Contractul de Garanție imobiliară autentificat sub nr. 153 în data de 20.01.2011 și Contractul de garanție autentificat sub nr. 154 din data de 20.01.2011.
Având în vedere situația de fapt prezentată anterior, motivele formulate de contestatoare, fiind pusă în discuție însăși legalitatea actelor de executare efectuate de către intimată, precum și natura juridică a sechestrului asigurător penal și efectele pe care le produce acesta, instanța de fond a apreciat că sunt întrunite în cauză condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare a executării silite.
In același timp, din dosarul de executare nr.3/2013, a reieșit că la data de 12.11.013 a fost încheiat de B. F. L. proces-verbal de licitație publică a bunului imobil ce face obiectul măsurii asigurătorii a sechestrului penal instituit de P. de pe lângă C. de A. Ploiești, context în care există posibilitatea eventuală a vânzării bunului imobil sechestrat în cadrul executării silite, ce ar fi dificilă întoarcerea executării.
In consecință, in temeiul art. 718 alin 1 și 6 NCPC, instanța de fond a admis cererea formulată de către contestatorul P. de pe lângă C. de A. Ploiești și a dispus suspendarea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 3/2013 de către intimata Garanți B., până la soluționarea în fond a prezentei contestații la executare.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat apel intimata G. B. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea in tot a încheierii pronunțate la data de 20.04.2015 in dosarul nr._ de Judecătoria Ploiești, cu consecința respingerii in totalitate a cererii de suspendare a executării silite si a menținerii executării silite ce face obiectul dosarului nr. 3/2013 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc L. F..
În motivarea cererii de apel, creditoarea arătat instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor excepțiilor invocate pe calea întâmpinării, iar potrivit art. 137 C.proc.civ., „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”, instanța nepronunțându-se nici cu privire la excepția netimbrării nici cu privire la excepția tardivității, ambele invocate prin întâmpinare.
De asemenea, apelanta a solicitat instanței de apel să constate inaplicabilitatea dispozițiilor art. 30 alin. 1 din OUG 80/2013 invocate de către reclamant in susținerea netimbrării acțiunii formulate, si, pe cale de consecința sa dispună anularea contestației la executare ce formează obiectul acestui dosar.
Astfel, conform dispozițiilor art. 30 alin. 1 din OUG 80/2013: „(1) Sunt scutite de taxa judiciara de timbru acțiunile si cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, C. Constituționala, C. de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public si de Ministerul Finanțelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum si cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, când au ca obiect venituri publice", venituri publice ce sunt definite de alin. 2 al aceluiași articol.
Or, acțiunea ce face obiectul dosarului nu are ca obiect veniturile publice (singura situație in care persoanele de drept public sunt exceptate de la plata taxei de timbru), P. neacționând in vederea recuperării creanței sale (a veniturilor publice la care face referire art. 30 alin. 1 din OUG 80/2013), ci reclamantul are calitatea de creditor ce deține o creanța condiționata, intervenient . executare silita pendinte. Reclamantul citează parțial textul de lege, si considera nejustificat ca nu se impune nicio condiție persoanelor menționate la art. 30 al. 1 al OUG 80/2013.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii, apelanta a arătat că intimata P. de pe lângă C. de A. Ploiești a formulat contestația la executare ce formează obiectul acestui dosar împotriva executării silite înseși si a tuturor actelor de executare silita întocmite in dosarului de executare nr. 3/2013 al B. L. F. cu privire la bunul imobil situat in Ploiești, .. 58. prin care solicita admiterea contestației la executare formulate si anularea tuturor actelor de executare, precum si a încheierii de încuviințare a executării silite.
Potrivit art. 401 alin. 1 lit. c) C.proc.civ., „Contestația se poate face in termen de 15 zile de la data când: a) contestatorul a luat cunoștința de actul de executare pe care-l contesta sau de refuzul de a îndeplini un act de executare; c) debitorul care contesta executarea însăși a primit somația ori de la data când a luat cunoștința de primul act de executare, in cazurile in care nu a primit somația sau executarea se face fără somație."
Astfel, la momentul notarii in Cartea funciara a sechestrului asigurător, urmare a comunicării încheierii de admitere si a extrasului pentru informare, apelanta a apreciat că P. a luat cunoștința despre executarea silita pornita de către Biroul executorului judecătoresc L. F. asupra bunului imobil încă din anul 2013, data la care i-a fost comunicat extrasul de carte funciara in cadrul căruia apărea notata Somația emisa de executorul judecătoresc in dosarul nr. 3/2013.
Cu toate acestea, P. a înțeles să rămână in pasivitate și să nu acționeze in niciun fel fata de executarea silita începută, iar in anul 2015 (la trecerea a mai mult de 1 an de la data luării la cunoștința) sa transmită o adresa către executorul judecătoresc pentru suspendarea executării silite si sa formuleze prezenta contestație la executare.
Pe fondul cauzei, apelanta a invocat dispozițiile art. 403 alin. 1 C.proc.civ., conform cărora „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silita, instanța competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cauțiune in cuantumul fixat de instanța (...).”, iar suspendarea executării silite a unui titlu executoriu este o măsura excepționala, având rolul de a preîntâmpina producerea unor prejudicii grave, uneori ireparabile in natura, ce ar putea fi determinate de continuarea executării ce a fost pornita, in mod vădit, in disprețul legii.
Suspendarea executării silite este o măsura vremelnica si excepționala, care poate fi justificata doar prin existenta unei prejudicieri grave a debitorului prin continuarea executării silite începute împotriva sa si care ar fi greu de reparat sau imposibil de reparat in viitor. Or, in cauza nu sunt motive care sa justifice suspendarea executării silite, motivele invocate de reclamant nu pot justifica necesitatea sau urgenta aplicării unei astfel de masuri
Astfel, apelanta a arătat că prin suspendarea executării silite este grav prejudiciata, fiindu-i restrâns dreptul de a recupera creanța pentru o perioada încă nedeterminata - pana la finalizarea procesului penal, ce poate dura câțiva ani. Mai mult, chiar si in situația in care procesul penal ar fi soluționat si s-ar începe executarea silita asupra bunului imobil in baza hotărârii ce va fi pronunțata, ar avea prioritate in încasarea sumelor, astfel încât, inclusiv din perspectiva beneficiarului final al sumelor obținute in urma vânzării bunului executarea silita nu se impune a fi suspendata.
De asemenea, în ceea ce privește cauțiunea stabilită, având in vedere ca in conformitate cu prevederile art. 718 C.proc.civ., instanța poate suspenda executarea, daca se depune o cauțiune in cuantumul fixat de instanța, rugam respectuos instanța a verifica in ce măsura contestatorul a îndeplinit aceasta condiție legala, cauțiunea impusa de legiuitor având scopul de a garanta recuperarea eventualelor prejudicii cauzate creditorului prin tergiversarea executării, posibilitatea admiterii unei astfel de cereri fiind condiționata de existenta depunerii unei cauțiuni in cuantumul fixat de instanța.
Deși reclamantul susține aplicabilitatea in cauza a dispozițiilor art. 7 din OG 22/2002 conform cărora „Cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituțiile publice si autoritățile publice in cadrul procesului de executare silita a creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar si a sumelor stabilite cu titlu de cauțiune", apelanta a arătat ca dispozițiile articolului precitat sunt aplicabile doar in situația in care statul care calitatea de debitor (iar nu de creditor), când terțe persoane dețin împotriva acestuia un titlu executoriu prin care a fost obligat Ia plata unor sume de bani, iar interpretarea legala nu trebuie extinsa si la alte situații decât cele expres si limitativ prevăzute de legiuitor.
Apelanta a mai arătat că la data de 08.01.2013 Banca a solicitat începerea executării silite împotriva bunurilor imobile ale debitorului S. I. SRL pentru recuperarea unei creanțe certe, lichide si exigibile in cuantum total de 522.098, 74 euro, in baza căreia a fost format dosarul de executare silita nr. 3/2013 înregistrat pe rolul B. L. F..
Astfel, s-a solicitat executarea silită și a bunului menționat in cadrul Contractului de Garanție Imobiliara autentificat sub nr. 153/20.01.2011 de către N. Public M. O. (accesoriu al Contractului de Credit nr. 6535/03.11.2009), si anume: imobil, situat in Municipiul Ploiești, .. 58, jud. Prahova, înscris in Cartea Funciara nr._ Ploiești, constând in: Construcția CI formata din subsol cu suprafața construita de 340,14 mp si suprafața utila de 292,18 mp, având nr. cadastral provizoriu 4238/Cl;-I/2/2, etaj I cu suprafața construita de 341,78 mp si suprafața utila de 303,69 mp, având nr. cadastral provizoriu 4238/CÎ;î/2, etaj II cu suprafața construita de 304,66 mp si suprafața utila de 266,96 mp, având nr. cadastral provizoriu 4238/Cl;2/2 si Construcția C2 - cabina poarta in suprafața construita de 4,10 mp, cu număr cadastral provizoriu 4238/C2 si terenul aferent intravilan, in suprafața de 1470 mp, cu număr cadastral 4238, bun imobil ce face obiectul contestației.
A mai precizat apelanta ca la data de 11.03.2015, urmare a adresei emise de P. in data de 09.03.2015, a fost întocmit de către B. L. F. procesul verbal de constatare prin care executorul judecătoresc a constatat existenta unui impediment la executare si a dispus suspendarea executării silite pornite in dosarul executional nr. 3/2013.
Totodată, a comunicat apelanta ca împotriva refuzului executorului judecătoresc de a emite acte de executare, consemnat prin procesul verbal anterior menționat, a formulat plângerea ce face obiectul dosarului nr._ ce urmează a se soluționa la Judecătoria Ploiești.
Potrivit art. 163 C.proc.pen., (in vigoare la data instituirii sechestrului asigurător), masurile asigurătorii se iau in cursul procesului penal de procuror sau de instanța de judecata si constau in indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile si imobile, in vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracțiune, precum si pentru garantarea executării pedepsei amenzii.
Astfel in mod greșit instanța de fond a admis cererea de suspendare a executării silite pe motivul ca asupra imobilului s-a instituit un sechestru asigurător in cadrul dosarului penal.
Apelanta a solicitat instanței de apel sa respingă toate argumentele instanței de fond, întrucât sechestrul instituit potrivit art. 163 C.proc.pen. (art. 249 NCPP) nu poate sa constituie un impediment la inițierea si/sau continuarea executării silite ci, ulterior valorificării bunului si adjudecării acestuia, sechestrul se va menține asupra sumei de bani rezultata din diferența dintre prețul de vânzare si valoarea creanței garantate.
Nici unul din argumentele instanței nu au un caracter legal in contextul in care apelanta a susținut că a arătat in fata instanței ca, pe lângă argumentele legale invocate exista si practica juridica care a stabilit ca măsura asiguratorie dispusa in cadrul procesului penal nu este prioritara unei garanții ipotecare.
Apelanta a apreciat că în mod greșit instanța de fond a stabilit ca, având in vedere natura juridica a sechestrului asigurator penal si efectele pe care le-ar putea produce acesta, sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de suspendare a executării silite.
Daca ar fi îmbrățișată o astfel de opinie, se poate considera ca este acordai un drept mai mare unui creditor cu o creanța incerta, ce nu poseda titlu executoriu, fata de alti creditori care sunt deja in posesia unor creanțe certe, lichide si exigibile, pentru care au titlu executoriu.
Este evident ca instituirea măsurii asigurătorii nu naște in patrimoniul statului (in calitate de potențial creditor) un drept de preferința fata de alți creditori, decât in condițiile si limitele impuse de legislația in vigoare (Codul de Procedura Fiscala, Codul Civil, Noul Cod de Procedura Civila etc.).
In realitate, opinia fundamentata pe interesul general obștesc al statului tinde sa confunde rangul de preferința pe care statul l-ar dobândi in raport cu alți creditori, prin transformarea creanței sale eventuale . si exigibila.
In acest sens, apelanta a apreciat că se observă că, in măsura in care procesul penal s-ar finaliza cu o soluție de condamnare, creanța sub condiție a statului s-ar transforma ., lichida si exigibila, care ar avea caracterul unei creanțe fiscale ce s-ar pune in executare cu respectarea normelor din Codul de Procedura Fiscala.
Insă, potrivit art. 142 alin. (7) C.proc.fiscală, fata de terți, inclusiv față de stat, o garanție reală si celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabilește de la momentul in care acestea au fost făcute publice prin oricare dintre metodele prevăzute de lege.
Totodată, art. 171 alin. (3) C.proc.fiscală dispune că dacă exista creditori care, asupra bunului vândut, au un drept de ipoteca despre care organul de executare a luat cunoștința, acestea vor fi plătite imediat după cheltuielile de executare.
Ca atare, apelanta a apreciat că privilegiul general poate fi preferat celorlalți creditori, chiar garantați, dar numai in măsura in care garanția nu ar fi fost înscrisa anterior in cartea funciara a imobilului.
Cu alte cuvinte, ceea ce se naște prin efectul măsurii asigurătorii din punct de vedere al principiului egalității creditorilor este doar rangul de preferința al statului, deținător al unei creanțe eventuale cu potențial de a deveni certa, lichida si exigibila prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare, fără însă a fi vorba in cauza de interesul obștesc si cel privat derivate din doua categorii de creanțe diferite.
De altfel, apelanta a arătat că, chiar si din aceasta perspectiva normele procedurale incidente stabilesc ordinea legala de preferința intre creditori, indiferent daca printre aceștia se afla si statul, ca titular al unei creanțe fiscale.
Pornind însă de la efectul direct al sechestrului asigurător, instituit fie in procedura penala, fie in procedura civila pentru garantarea unei creanțe, respectiv indisponibilizarea bunului, apelanta a apreciat ca acesta nu poate constitui un impediment in inițierea sau continuarea executării silite de către un terâ creditor.
In acest sens, indisponibilizarea reprezintă o măsura preventiva constând in suspendarea temporara a dreptului de dispoziție materiala si juridica al proprietarului asupra unor bunuri mobile sau imobile, cu scopul menținerii acelor bunuri in patrimoniul persoanei respective, spre a putea servi Ia nevoie pentru garantarea executării silite unei anumite creanțe.
De asemenea, art. 744 NCPC stabilește ca din momentul sechestrării bunurilor, debitorul nu mai poate dispune de ele pe timpul cât durează executarea, sub sancțiunea unei amenzi judiciare de la 2.000 lei la 10.000 lei, daca fapta nu constituie infracțiune.
Astfel, apelanta a precizat că indisponibilizarea presupune suspendarea temporara a dreptului de dispoziție al proprietarului, ceea ce nu se identifica, sub nicio forma, cu noțiunea de inalienabil (termen utilizat in limbajul juridic pentru a da expresie interdicției de înstrăinare) a unui bun sau a unui drept subiectiv prin acte juridice de drept civil sau cu noțiunea de insesizabil (bun sau drept patrimonial care nu este susceptibil sa fie urmărit pe cale silita de către creditorii titularului sau, pentru recuperarea creanțelor pe care aceștia le au împotriva respectivului titular).
Așadar, indisponibilizarea este o măsura ce vine sa protejeze bunul, prin împiedicarea proprietarului (respectiv al învinuitului sau inculpatului) sa-l distrugă ori sa-l înstrăineze in scopul de a-si micșora patrimoniul in eventualitatea in care acesta ar trebui sa execute o obligație sau sa răspundă pentru repararea unui prejudiciu. Măsura este de natura a împiedica subiectul pasiv al măsurii, respectiv debitorul proprietar al bunului sechestrat sa-si diminueze activul patrimonial prin fapta proprie in eventualitatea unei executări silite ulterioare. Însă, indisponibilizarea nu are ca scop si nu presupune ca bunul nu poate fi executat silit întrucât, ca efect al instituirii măsurii asigurătorii, in mod indubitabil, acesta nu a fost declarat inalienabil sau insesizabil.
De altfel, mai arată reclamanta că dispozițiile art. 726 NCPC stabilesc, cu titlu de principiu, bunurile care sunt insesizabile si nu sunt supuse urmăririi silite, respectiv: a) bunurile de uz personal sau casnic indispensabile traiului debitorului si familiei sale si obiectele de cult, daca nu sunt mai multe de același fel; b) obiectele indispensabile persoanelor cu handicap si cele destinate îngrijirii bolnavilor; c) alimentele necesare debitorului si familiei sale pe timp de 3 luni, iar daca debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recolta, animalele destinate obținerii mijloacelor de subzistenta si furajele necesare pentru aceste animale pâna la noua recolta; d) combustibilul necesar debitorului si familiei sale socotit pentru 3 luni de iarna; e) scrisorile, fotografiile si tablourile personale sau de familie si altele asemenea; f) bunurile declarate neurmăribile in cazurile si in condițiile prevăzute de lege.
De asemenea, apelanta a arătat ca instituirea sechestrului penal nu poate duce la suspendarea legala a executării silite in cazul in care un alt creditor ce va deține/deține un titlu executoriu împotriva învinuitului sau inculpatului a solicitat executarea silita a imobilului sechestrat, întrucât cauzele privind suspendarea legala a executării silite sunt expres si limitativ prevăzute de lege, iar printre acestea nu se regăsesc si cele privind instituirea unui sechestru penal asupra bunurilor mobile sau imobile ale persoanei urmărite.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 282 si urm. C.proc.civ., dar si pe celelalte dispozițiile legale indicate in cuprinsul cererii.
Apelul a fost înregistrat pe rolul tribunalului Prahova la data de 08.05.2015 sub nr._ .
Intimatul-contestator P. de pe lângă C. de A. Ploiești a formulat la data de 19.05.2015 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii de atac formulate si menținerea dispoziției instanței de fond, in sensul admiterii cererii de suspendare a executării silite, pana la soluționarea in fond a contestației la executare.
De asemenea, a solicitat recalificarea caii de atac formulate, din apel in recurs, având in vedere că cererea formulată (atât contestația la executare, cât și solicitarea de suspendare a executării, vana la soluționarea contestației la executare) are natura incidentala față de executarea silita pornita in dosarul execuțional nr.3/2013 al B. L. F..
Astfel, executarea silita a pornit (așa cum rezulta chiar din dosarul execuțional atașat cauzei) anterior intrării in vigoare a noului cod de procedura civila. In aceste condiții, determinarea legii de procedura civila aplicabila contestației la executare (incident in cursul executării silite conform art. 650 alin 2 NCPC) se face in funcție de momentul demarării executării silite (data cererii de executare silita).
Cererea de suspendare atacată a fost soluționată in considerarea dispozițiilor art. 403 alin 1 C.proc.civ., iar în conformitate cu art. 403 alin 3 C.proc.civ., calea de atac este recursul.
Pe fondul cererii de apel, a solicitat respingerea căii de atac, ca neîntemeiată, pentru următoarele argumente: în conformitate cu art. 30 alin. 1 din OUG 80/2013, „(1) Sunt scutite de taxa judiciară de timbru acțiunile și cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, C. Constituțională, C. de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor Publice, indiferent de obiectul acestora”. De asemenea, in baza art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, Ministerul Public si implicit unitățile din subordine sunt scutite de plata taxei de timbru si a cauțiunii.
Intimatul a solicitat respingerea motivelor de apel invocate ca neîntemeiate, având în vedere că, în ceea ce privește timbrajul și plata cauțiunii, instanța s-a pronunțat in sensul ca a precizat ca acțiunea este scutita de plata timbrajului si a cauțiunii (de altfel, Ministerul Justiției și PICCJ sunt beneficiare ale taxelor de timbru – art. 1 alin. 2 din OUG 80/2013, astfel încât scutirea lor la plata acestor taxe este îndreptățită). Cat privește tardivitatea, intimatul a apreciat că acesta este un aspect pe care instanța il va pune in discuție in cadrul soluționării contestației la executare, prin raportare la art.401 C. (vechi).
Astfel, intimatul a apreciat că instanța de fond, la momentul soluționării cererii de suspendare a avut in vedere dispozițiile art. 403 alin 1 C.proc.civ., respectiv, condițiile impuse de lege pentru analiza cererii de suspendare, care este o cerere cu caracter urgent si provizoriu (pana la soluționarea contestației la executare).
Totodată, în ceea ce privește criticile aduse pe fond încheierii vizând admiterea cererii de suspendare, intimatul a susținut ca acestea sunt aspecte care vizează apărarea pe fond fata de contestația la executare formulata de PCA Ploiești, astfel încât ne înțelege să își mențină argumentele susținute in cererea de suspendare, solicitând instanței menținerea încheierii din 20.04.2015, ca temeinică si legală.
La termenul de judecată din data de 16.09.2015, Tribunalul a recalificat calea de atac ca fiind recurs, în temeiul dispozițiilor art. 24 și art. 25 NCPC, coroborate cu prevederile art. 403 alin. 3 C.proc.civ., având în vedere data la care a fost începută executarea silită, în raport de care se stabilește actul normativ aplicabil, constatând că în cauză sunt aplicabile prevederile Vechiului Cod de procedură civilă.
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că recursul este fondat, având în vedere următoarele considerente.
Prezenta cauză are ca obiect contestația la executare formulată de P. de pe lângă C. de A. Ploiești împotriva executării silite înseși, inițiate de B. L. F. în cadrul dosarului de executare nr. 3/2013, anularea actelor de executare efectuate în acest dosar, precum și anularea încheierii de încuviințare a executării silite.
De asemenea, prin cererea introductivă de instanță s-a mai solicitat suspendarea executării silite, până la soluționarea prezentei contestații.
Prin încheierea pronunțată la data de 20.04.2015, împotriva căreia s-a formulat prezentul recurs, a fost admisă cererea de suspendare a executării silite, până la soluționarea în fond a contestației la executare.
Din considerentele acestei încheieri, tribunalul reține că instanța de fond a apreciat că, pentru a se pronunța asupra cererii de suspendare a executării silite, nu se impune ca P. de pe lângă C. de A. Ploiești, în calitate de contestator, să achite taxă judiciară de timbru și cauțiune, aferente cererii de suspendare.
În drept, se reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. 1 din OUG 80/2013 sunt scutite de taxa judiciară de timbruacțiunile și cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, C. Constituțională, C. de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor Publice, indiferentde obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.
Din acest text de lege rezultă că Ministerul Public este scutit doar de la plata taxei judiciare de timbru.
Or, potrivit dispozițiilor art. 403 alin. 1 C.proc.civ., până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.
Din această perspectivă, tribunalul constată că sunt fondate criticile apelantei G. B. SA, în sensul că, atâta timp cât legea nu prevede în mod expres că Ministerul Public este scutit și de la plata cauțiunii stabilite de art. 403 alin. 1 C.proc.civ., în mod greșit prima instanță s-a pronunțat asupra cererii de suspendare a executării silite.
Prin urmare, se impune trimiterea cauzei la instanța de executare pentru a pronunța o nouă încheiere prin care să analizeze cererea de suspendare a executării silite, după ce, în prealabil, i se va pune în vedere contestatorului să achite cauțiunea prevăzute de lege.
Pronunțând o asemenea soluție, tribunalul apreciază că este de prisos a mai analiza celelalte critici ale apelantei, urmând ca instanța de executare, cu ocazia rejudecării să le aibă în vedere cu ocazia pronunțării din nou asupra cererii de suspendare a executării silite formulate de P. de pe lângă C. de A. Ploiești.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 3041 și art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul declarat de contestatoarea G. B. SA împotriva încheierii din data de 20.04.2015, pronunțate de Judecătoria Ploiești, va casa încheierea recurată și va trimite cererea de suspendare a executării silite spre rejudecare la prima instanță, respectiv Judecătoria Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-intimată G. B. SA, cod de înregistrare fiscală RO_, J_, cu sediul în București, ., nr.5, Novo Parc 3, Business Center, Clădirea F, ., sector 2, împotriva încheierii din data de 20.04.2015, pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-contestator P. DE PE L. C. DE A. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, și intimata ., CUI_, J_ , cu sediul în Ploiești, ..20, jud. Prahova.
Casează încheierea recurată și trimite spre rejudecare la prima instanță cererea de suspendare a executării silite.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2015.
Președinte, Judecători,
P.-A. A. Ș. O.-C. C. N.
Grefier,
S. L.-F.
Red. O.C.Ș../Tehnored. A.I.A..
3 ex./02.11.15
D. f._ 15 - Judecătoria Ploiești
J. f. D. F. I.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2703/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 2710/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
