Pretenţii. Decizia nr. 2710/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2710/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 2710/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2710
Ședința publică din data de 16.09.2015
PREȘEDINTE – P. - A. A.
JUDECĂTOR – Ș. O. - C.
GREFIER – S. L. - F.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-reclamant S. M. C., C._, cu sediul în C., ..117, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1005/13.03.2015 pronunțate de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul-pârât M. N. M., CNP_, domiciliat în ..39, jud. Prahova.
Cererea scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul apelantului-reclamant, consilier juridic S. E. N., lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare, după care:
Tribunalul, verificându-și competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza, conform disp. art. 482, art.131 și art. 95 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.
Luând act că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri prealabile de formulat, acordă cuvântul asupra propunerilor de probe.
Apărătorul apelantului-reclamant, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile anexate cererii de apel.
Tribunalul, considerând că proba cu înscrisurile anexate cererii de apel, este legală, pertinentă și concludentă soluționării cauzei, în baza art. 479 rap. la art. 255 și 256 Noul Cod de procedură civilă le încuviințează.
Apărătorul apelantului-reclamant, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului-reclamant, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței civile apelate și admiterea cererii privind obligarea intimatului-pârât la plata sumei de 2045,61 lei cheltuieli de spitalizare a numitului N. I., conform F.O. nr. 4084/65/27.03.2013 și a decontului de cheltuieli existent la dosarul cauzei, precum și la plata penalităților de întârziere calculate conform art. 3, alin. 2, din OUG nr. 13/2011, de la data prestării serviciilor medicale, 27.03.2013, până la data plății efective, precum și cheltuieli de judecată constând în contravaloarea copiilor xerox și expedierea notificării.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată, următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, reclamantul S. M. C. a chemat in judecată pe pârâtul M. N. M. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța sa se dispună obligarea paratului la plata sumei de 2045,61 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare, pentru partea vătămata N. I., conform decont F.O. nr. 4084/65-2013, precum si penalitățile de întârziere aferente sumei mai sus menționate, calculate conform art.3 al.2 din O.U.G. nr. 13/2011 privind dobânda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligații bănești, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar - fiscale in domeniul bancar, cu modificările si completările ulterioare, de la data prestării serviciilor medicale si pana la achitarea efectiva a debitului.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin rezoluția din data de 27.09.2013, data in dosarul penal nr.1269/P/2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de parat, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpa prev. de art. 184 alin.l si 3 Cp., întrucât a lipsit plângerea prealabila. Faptul ca s-a dispus neînceperea urmăririi penale fata de parat nu s-a datorat lipsei vinovăției paratului in producerea vătămărilor pârtii vătămate, ci a lipsei plângerii prealabile.
Astfel, in conformitate cu prevederile art.313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății cu modificările si completările ulterioare, paratul este obligat sa achite cheltuielile de spitalizare acordate pârtii vătămate N. I., in cuantum de 2045,61 lei conform fisei de decont aferenta F.O. nr.4084/65/-2013.
De asemenea, reclamantul a mai făcut referire la prevederile art. 1349 C.civ. și art. 313, alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății.
S-a arătat, totodată, faptul că: „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația sa repare prejudiciul cauzat, furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată.
Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuala a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata."
Reclamantul a mai menționat ca paratul are cunoștința de existenta debitului restant fata de reclamant, fiind înștiințat prin adresa nr. 3308/6.11.2013, primita in data de 14.11.2013, așa cum reiese din confirmarea de primire.
In drept, acțiunea a fost întemeiata pe disp art. 192 C. Proc. Civ, art. 1349 C. civ. si art.313 din Legea nr. 95 / 2006, cu modificările si completările ulterioare.
În dovedirea pretențiilor sale, reclamantul a depus înscrisuri.
Paratul nu a formulat întâmpinare in cauza.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin sentința nr. 1005/13.03.2015 Judecătoria C. a respins acțiunea formulată de reclamantul S. M. C., în contradictoriu cu pârâtul M. N. M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rezoluția emisă la data de 27.09.2013 de P. de pe lângă Judecătoria C. în dosarul nr. 1269/P/2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M. N. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cp întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanelor vătămate.
În motivare, s-a reținut că, în data de 27.03.2013, organele de poliție rutieră din cadrul Poliției C. au fost sesizate că pe DJ 102I, pct. Vlădișor, în afara .-a produs un accident rutier soldat cu vătămarea corporală a două persoane.
S-a reținut, de asemenea, că în jurul orei 20.00 în timp ce se deplasa pe DJ102I pe sensul de mers C. - Valea Doftanei, conducătorul autoutilitarei marca VW Transporter cu numărul de înmatriculare_, numitul M. N. M., datorită carosabilului alunecos a derapat și pierzând controlul volanului a pătruns pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autoutilitara marca Dacia Double, cu numărul de înmatriculare_, condusă de N. I..
Ca urmare a accidentului, numitul N. I. și pasagerul autoutilitarei, numita Ș. E. au suferit leziuni traumatice care nu le-au pus viața în pericol și nu au dus la pierderea unui organ sau simț, încetarea funcționării acestuia, o infirmitate fizică sau psihică permanentă, sluțire sau avort, ambii declarând că nu doresc să formuleze plângerea prealabilă.
Din declarația numitului N. I. a rezultat faptul că, numitul M. N. M. a derapat datorită zăpezii aflate pe carosabil și a vitezei neadaptate la condițiile de drum.
De asemenea, pârâtul a declarat în fața organelor de poliție că datorită poleiului care acoperea drumul a derapat și a intrat frontal în autoturismul care circula din sens opus.
Procesul verbal de cercetare locală și planșele foto anexate acestuia confirmă faptul că accidentul s-a produs pe un drum acoperit de zăpadă, în condiții de ninsoare abundentă.
Instanța de fond a reținut că numitul N. I. a fost transportat în urma accidentului la S. M. C., fiindu-i acordate îngrijiri medicale.
Potrivit art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite, cumulativ, următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și prezența vinovăției, astfel cum sunt reglementate de prevederile art. 1349 coroborat cu 1357 C. civ.
In conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) Cod procedură civilă, reclamantul are obligația de a-și proba pretențiile expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Pentru a fi obligat la plata de despăgubiri către reclamant, ce s-a subrogat în drepturile victimei, în temeiul art.313 alin. 1 si 2 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, cu modificările si completările ulterioare, este necesar ca pârâtul M. N. M. să fi comis, cu vinovăție, o faptă ilicită, producând prejudiciul pretins a fi acoperit prin prezentul demers procesual.
Instanța de fond a mai reținut că potrivit art. 31 Cp nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat e consecința unei împrejurări care nu poate fi prevăzută. Cazul fortuit a fost definit ca aceea împrejurare imprevizibilă care determină producerea unei consecințe, fără ca unei persoane să i se poată reține vinovăția.
F. de materialului probator administrat in cauza, astfel cum a fost analizat mai sus, instanța de fond a apreciat că nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâtului, din probele administrate rezultând că acesta a derapat ca urmare a carosabilului alunecos.
Totodată, instanța de fond a mai reținut ca un argument suplimentar faptul că pârâtul nu a fost sancționat contravențional pentru incidentul din data de 27.03.2013.
Pentru aceste considerente instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentințe, la data de 04.05.2015, a declarat apel reclamantul considerând-o nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul de a se dispune admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtului M. N. M. la plata către Spital a sumei de 2045,61 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată, N. I., conform F.O. nr. 4084/65/27.03.2013 și a decontului de cheltuieli existent la dosarul cauzei și a penalităților de întârziere aferente sumei sus menționate, calculate conform art. 3, alin. 2 din O.U.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, cu modificările și completările ulterioare, de la data prestării serviciilor medicale - 27.03.2013 și până la achitarea efectivă a debitului.
In motivare, s-a arătat că S. M. C., în calitate de furnizor de servicii medicale, este obligat să se subroge în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Casei de Asigurări de Sănătate Prahova, pentru a face tot ce-i stă în putință, din punct de vedere legal, să recupereze cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată persoanelor care au fost accidentate sau agresionate.
Cum la data de 27.03.2013 numitul N. I. a fost transportat la S. M. C., cu mențiunea că a fost victima unui accident de circulație, aspect care s-a și consemnat în foaia de observație întocmită pentru acesta, cu nr. 4084/65/27.03.2013, S. M. C. a fost nevoit să-1 înregistreze într-o evidență separată, evidență în care se consemnează toate cazurile privind persoanele victime ale unor accidente sau agresiuni, întrucât este obligat, în conformitate cu prevederile legale menționate mai sus, să recupereze cheltuielile de spitalizare efectuate cu aceste persoane și să restituie Casei de Asigurări de Sănătate Prahova sumele decontate inițial de către aceasta pentru astfel de cazuri.
Ca urmare, la data de 06.03.2014, P. de pe lângă Judecătoria C. a înaintat Spitalului M. C. adresa nr. 1269/P/2013, înregistrată la Spital sub nr. 1540, existentă la dosarul de fond, prin care i se comunică faptul că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul M. N. M. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184, alin. (1) și (3), întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Reclamantul a mai arătat că S. este o terță persoană față de accidentul petrecut la data de 27.03.2013 între numiții M. N. M. și N. I., astfel încât, în situația în care cercetările penale nu au mai continuat, demersurile Spitalului în vederea dovedirii vinovăției numitului M. N. M. este net îngreunat, deși obligația de a recupera aceste cheltuieli subzistă si cade în sarcina Spitalului, această instituție neputându-se eschiva și neputându-se prevala de lipsa probelor, în scopul dovedirii vinovăției făptuitului, privind neimplicarea în demararea procedurilor legale privind recuperarea cheltuielilor de spitalizare, fiind pasibil de sancțiuni din partea Casei de Asigurări de Sănătate Prahova, așa după cum reiese din adresa nr. 5412/01.04.2015.
Ca urmare, Spitalului M. C. îi revine sarcina de a dovedi vinovăția unor persoane în producerea unor accidente sau în săvârșirea unor agresiuni, deși nu a avut nici un fel de legătură cu aceste fapte.
Reclamantul a precizat că soluția instanței de fond nu este legală și temeinică având în vedere faptul că analizarea cazului fortuit trebuie făcută în contextul general al producerii accidentului rutier, respectiv data și ora producerii, condițiile meteo existente, locul, precum și alte împrejurări.
Astfel, accidentul s-a produs la data de 27.03.2013, ora 20.00, vizibilitate specifică orei, într-o seară de primăvară dar cu ninsoare abundentă și temperaturi scăzute în jurul valorii de 0°, deci condiții în care existența poleiului pe carosabil este nu numai o probabilitate, ci o stare care trebuie luată în considerare în mod obligatoriu de conducătorii auto, pe un sector de drum în curbă la stânga, adică o zonă mult mai expusă producerii unor astfel de accidente și care trebuie tratată cu maximă diligentă de către conducătorii auto, în afara părții carosabile existând un indicator rutier cu mențiunea "alte pericole" (conform mențiunilor făcute în cuprinsul referatului organelor de poliție, cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală).
In condițiile arătate, existența poleiului pe carosabil, mai ales pe un sector de drum în curbă, nu reprezintă o împrejurare ce nu putea fi prevăzută, dovadă fiind faptul că ceilalți conducători auto, care au trecut prin aceeași zonă, nu au produs accidente rutiere, tocmai respectării regulilor de circulație pe care pârâtul le-a ignorat, respectiv art. 35, alin. (1) din O.U.G. 195/2002, art. 48, din O.U.G. 195/2002, art. 54, alin. (1) din O.U.G. 195/2002, art. 123, lit. (b), (f), (j) și (k) din Regulamentul de aplicare a O.U.G. 195/2002, adică să aibă un comportament prundent și să conducă preventiv, să reducă viteza sub limita legală, când carosabilul este acoperit cu polei iar vizibilitatea este redusă datorită ninsorilor abundente și faptului că era ora 20 seara.
Ca urmare, în producerea accidentului se poate constata culpa exclusivă a pârâtului, având ca rezultat vătămarea celor două persoane aflate în autoturismul Dacia Double, pârât care a și recunoscut faptul că a derapat și a pătruns pe celălalt sens de mers unde a intrat în coliziune frontală cu autoutilitara marca Dacia Double care circula înspre C., neformulând nici o întâmpinare la fond în care să-și formuleze o minimă apărare si neprezentându-se nici la judecarea procesului.
Față de toate aceste critici, reclamantul a solicitat admiterea apelului.
In drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 466, 468, 470, 471, 479, 480 din Codul de Procedură Civilă.
In probațiune, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar_ la data de 29.05.2015, iar, legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de reclamant, a dispozițiilor legale incidente, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prima instanță a realizat o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art.313, alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, text legal ce statuează că „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația sa repare prejudiciul cauzat, furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenta medicală acordată.
Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subroga în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuala a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecata."
Așa cum în mod justificat a apreciat și prima instanță, textul legal enunțat anterior trebuie interpretat în sensul că obligarea unei persoane la plata contravalorii cheltuielilor de spitalizare, ocazionate de acordarea de asistență medicală unei alte persoane, poate fi dispusă doar dacă sunt îndeplinite simultan condițiile civile delictuale, reglementate prin dispozițiile art.1349 cu aplicarea art.1357 Cod civil..
Aceste elemente (condiții) legale, necesare pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, sunt: existența unei fapte ilicite, săvârșirea cu vinovăție a faptei, producerea unui prejudiciu, precum și existența unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Or, potrivit concluziei primei instanțe, în prezenta cauză lipsește cel puțin una dintre aceste condiții, respectiv săvârșirea cu vinovăție a fapte ilicite, prin incidența uneia dintre cauzele de înlăturare a vinovăției, respectiv cazul fortuit.
Conform art.1351 alin.1 și 3 Cod civil, dacă legea nu prevede altfel sau părțile nu convin contrariul, răspunderea este înlăturată atunci când prejudiciul este cauza de forță majoră sau de caz fortuit, cazul fortuit fiind un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel care a fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.
Așa cum s-a reținut în doctrina și jurisprudență, cazul fortuit reprezintă situația intermediară între culpa debitorului, care antrenează răspunderea civilă pentru prejudicii, și forța majoră, ca o cauză străină, de natură să o înlăture, în absența unei legături de cauzalitate dintre faptă și urmările dăunătoare care s-au produs.
În cauza de față, tribunalul constată că prin referatul întocmit de Biroul Rutier din cadrul Poliției municipiului C. s-a reținut că intimatul-pârât M. N. M. a condus autoutilitara VWTransporter, cu număr de înmatriculate_, pe drumul județean 102I, la data de 27.03.2013, în jurul orei 20,00 pe sensul de mers C. – Valea Doftanei, și, datorită carosabilului alunecos, a derapat și a pierdut controlul volanului consecința pătrunderii pe contrasens unde a intrat în coliziune cu autoutilitara marca Dacia Double, cu număr de înmatriculare_, condusă de N. I..
Ca urmare a acestui accident, atât cât N. I. cât și cealaltă pasageră a autoutilitarei (Ș. E.) au suferit leziuni traumatice care nu le-a pus viața în pericol, dar nici nu au condus la pierderea unui organ sau simț, încetarea funcționării acestuia, o infirmitate fizică sau psihică permanentă, sluțire sau avort, declarând că nu înțeleg să formuleze plângere prealabilă împotriva autorului accidentului (filele 6 – 7 dosar fond).
Tocmai de aceea, prin rezoluția din data de 27.09.2013, dată de P. de pe lângă Judecătoria C. în dosarul nr.1269/P/2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul-pârât pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, întrucât lipsește plângerea prealabilă a persoanelor vătămate (fila 5 dosar fond).
Luând în considerare data producerii accidentului – 27.03.2013 – după terminarea iernii, anotimpul rece în care sunt caracteristice temperaturile scăzute, ninsorile, precum și apariția poleiului pe carosabil, instanța de apel consideră că, în situația particulară a intimatului-pârât, sunt îndeplinite condițiile cazului fortuit. În raport de probele existente la dosar, tribunalul apreciază că ninsoarea și apariția poleiului la sfârșitul lunii martie, reprezintă evenimente pe care intimatul-pârât nu a putut să le prevadă și să evite producerea pagubei suferite de apelantul-reclamant, constituind împrejurări fortuite de natură să-i înlăture răspunderea.
Nu pot fi ignorate nici dispozițiile art.249 C.pr.civ. ce statuează că partea care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, apelantei-reclamante revenindu-i sarcina de a proba îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale a intimatului-pârât, cu precizarea că în prezenta cauză nu a administrat dovezi concludente, sub aspectul analizat.
Față de rațiunile expuse, în baza art.480 C.pr.civ. cu aplicarea art.1349, art.1351 și art.1357 Cod civil, tribunalul va respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1005/13.03.2015 pronunțate de Judecătoria C., ca fiind nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant S. M. C., C._, cu sediul în C., ..117, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 1005/13.03.2015 pronunțate de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimatul-pârât M. N. M., CNP_, domiciliat în com. Șotrile, ..39, jud. Prahova, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică azi 16.09.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
P. - A. A. Ș. O. – C.
GREFIER
S. L. - F.
Operator date cu caracter personal 5595
Red. PAA
4 ex/24.09.2015
j f T. A. C. A.
D f_ Judec. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 383/2015. Tribunalul... | Anulare act. Sentința nr. 2355/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
