Contestaţie la executare. Decizia nr. 337/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 337/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 337/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 337
Ședința publică din data de 18 Iunie 2015
PREȘEDINTE - N. A.
JUDECĂTORI - G. M.
- C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea G. D., domiciliată în B., P. Vadului - Liniștei, nr. 8C, județ P., împotriva deciziei civile nr. 52/27.01.2015 pronunțată de Tribunalul P. în dosar_, în contradictoriu cu intimații S.C. U. Ț. B. S.A., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. B. și Asociații S.P.R.L., cu sediul în București, ., nr. 70, sector 2, B.-G. G. PLOIEȘTI S. P., cu sediul în Ploiești, .. 8, județ P. și C. A., domiciliată în Câmpina, .. 37, ., județ P..
Contestație în anulare timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100,00 lei, conform chitanței . nr._ (65)/18.05.2015, chitanță anulată și atașată la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-au depus la dosar cereri de lăsare a cauzei după orele 12,30 din partea apărătorilor părților, după care,
Tribunalul pentru a da posibilitatea părților să se prezinte în instanță constată necesar lăsarea cauzei la a doua strigare, după terminarea ședinței de apel.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare au răspuns contestatoarea reprezentată de avocat S. D., intimata S.C. U. Ț. B. S.A. reprezentată de avocat P. A. și intimata C. A. reprezentată de avocat C. R., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul contestatoarei depune la dosar dovada achitării cauțiunii, conform chitanței nr._/1/17.06.2015 în cuantum de_ lei și recipisa de consemnare nr._/_, în vederea susținerii cererii de suspendare a executării silite.
Tribunalul pune în discuția părților prezente cererea de suspendare a executării silite.
Apărătorul contestatoarei, având cuvântul, solicită admiterea cererii de suspendare a executării silite a deciziei atacate, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3191 C.pr.civ., precum și a se lua act că această contestație la executare a vizat singurul imobil deținut de contestatoare și admiterea contestației la executare ar duce la evacuarea acesteia din imobil.
Reprezentantul intimatei S.C. U. Ț. B. S.A., având cuvântul, solicită respingerea cererii se suspendare a executării silite ca neîntemeiată, arătând că dovada plății cauțiunii nu reprezintă singurul aspect care trebuie avut în vedere, iar cererea de suspendare a executării silite nu a fost motivată în cuprinsul contestației promovate.
Apărătorul intimatei C. A., având cuvântul, solicită respingerea acestei cereri.
Apărătorul contestatoarei, având cuvântul, arată că imobilul avut anterior a fost vândut la licitație, iar prezentul imobil este singurul deținut de către contestatoare și, astfel, aceasta riscă să ajungă în stradă.
Tribunalul pune în discuția părților prezente cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal.
Apărătorul contestatoarei, având cuvântul, arată că există dosar penal, iar urmărirea penală a fost începută pentru infracțiunea de abuz serviciu și spălare de bani, condițiile prevăzute de art. 244 pct. 2 fiind întrunite. Arată că s-a făcut dovada începerii urmării penale, iar încadrarea infracțiunii a fost făcută de către P. de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Depune la dosar un set de înscrisuri.
Reprezentantul intimatei S.C. U. Ț. B. S.A., având cuvântul, arată că se opune cererii de suspendare a cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal, nefiind îndeplinite disp. art. 244 alin.1 pct.2 V.c.pr.civ., iar contestatoarea nu a făcut dovada unei rezoluții de începere a urmării penale. Arată că din adresa depusă la dosar rezultă efectuarea de cercetări pentru abuz serviciu.
Apărătorul intimatei C. A., având cuvântul, arată că achiesează la concluziile formulate de reprezentantul intimatei S.C. U. Ț. B. S.A.
Apărătorul contestatoarei, având cuvântul, arată că în adresă se precizează că s-a început urmărirea penală împotriva executorului judecătoresc și, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a face această dovadă.
Tribunalul învederează părților că urmează a aprecia cu privire la concluziile formulate în înscrisul depus la dosar, astfel că, respinge cererea de amânare a cauzei, ca neîntemeiată, pentru a se face dovada contrară susținerilor părților adverse.
Apărătorul contestatoarei, având cuvântul și pe fondul contestației în anulare formulată, solicită admiterea acesteia, astfel cum a fost formulată, desființarea deciziei civile pronunțate de Tribunalul P., fără cheltuieli de judecată. De asemenea, solicită amânarea pronunțării cauzei pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei S.C. U. Ț. B. S.A., având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare, conform concluziilor scrise formulate și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei C. A., având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare, conform motivelor invocate în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Tribunalul ia act că de susținerile părților prezente și, analizând actele și lucrările dosarului, constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, iar în baza disp. art. 394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra cererii de suspendare a executării silite, a cererii de suspendare a judecării cauzei și pe fondul recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului P. sub nr._, contestatoarea G. D. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 52/27.01.2015 pronunțată de Tribunalul P. în dosar_, solicitând admiterea prezentei contestații, schimbarea în tot a deciziei și, pe fond, admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2877/03.10.2014, și pe cale de consecința, admiterea contestației la executare astfel cum a fost formulată, precum și, în conformitate cu prev. art.319 pct.4 cod proc. civilă, suspendarea executării deciziei a cărei anulare o solicită, până la soluționarea prezentei cauze.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că B. G. G. -Ploiești S. P., în calitate de creditoare, a pornit executarea silită împotriva contestatoarei, in calitate de fidejusor, în baza contractului de fidejusiune nr._/08.04.2011, însă instanța de fond, dar și instanța de recurs au comis o gravă eroare, în sensul ca fidejusorul este G. D., în realitate, contractul de fidejusiune fiind semnat și stampilat de ., astfel ca era necesar ca executarea silita sa fie demarată împotriva bunurilor debitoarei persoane juridice.
În acest sens, contestatoarea a învederat instanței ca . nu a fost parte în dosarul de executare silită, societatea aflându-se in procedura insolvenței - dosar nr._, la data de 18.01.2013 instanța dispunând deschiderea procedurii simplificate a insolvenței față de debitoare.
Contestatoarea a precizat că în temeiul art. 107 alin. 2 lit. a din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus dizolvarea debitoarei și ridicarea dreptului de administrare al acesteia în temeiul art. 34 din Legea privind procedura insolvenței, s-a numit lichidator judiciar - A. I. IPURL ce va îndeplini atribuțiile prevăzute de art.25 din lege, în temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, tuturor creditorilor indicați de acesta și Oficiului Registrului Comerțului, în vederea efectuării mențiunii și prin publicare în Buletinul Procedurilor de Insolventă și într-un ziar de largă circulație.
Cu privire la întinderea garanției, contestatoarea a apreciat că instanța de fond și de recurs au omis de cerceteze aspectele privind faptul că garanția nu poate fi mai oneroasă decât datoria debitorului, fiind admise prevederile contractuale prin care se garantează numai o parte a datoriei sau se garantează în condiții mai puțin oneroase.
Pe de alta parte, contestatoarea a învederat instanței faptul că bunurile supuse executării silite, deși erau imobile distincte, s-au vândut împreună, în condițiile în care, în ceea ce privește imobilul cu nr. cadastral_, lot 1 - era în suprafața totala de 150 mp, suprafața cota indiviza de 1/2 de 75 mp, iar ca urmare a executării silite declanșată de creditorul B. G. G. Ploiești S. P., în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de fidejusiune, a fost fixat termen pentru vânzarea la licitație a imobilelor mai sus menționat.
Contestatoarea a precizat că potrivit raportului de evaluare prețul de pornire al licitației a fost stabilit la suma de 319.792 lei și, cum la acest termen nu s-a prezentat niciun licitator, executorul judecătoresc a fixat un nou termen pentru vânzare, la data de 07.02.2014, în acest sens fiind emisă publicația de vânzare din data de 31.10.2013, prețul de pornire al licitației fiind redus cu 25%, respectiv 239.844 lei.
Contestatoarea a arătat că potrivit cuprinsului procesului verbal de licitație întocmit de executorul judecătoresc cu ocazia vânzării silite din data 07.02.2014, tribunalul avea obligația sa rețină că s-au prezentat 4 licitatori, E. P. si M. B. G., care au oferit urna de 90.000 lei, numitul V. A. C. care a oferit suma de 50.000 lei si numita C. A. care a oferit suma de 100.000 lei, fiind declarata câștigătoare numita C. A. la prețul de 100.000 lei.
Contestatoarea a menționat că potrivit disp. art. 509 alin. 5 Cod procedură civilă, în cazul în care nu este oferit nici prețul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen, de cel mult 60 de zile, pentru care se va face o nouă publicație în condițiile art. 504 alin. 3. La acest termen licitația va începe de la prețul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat. Dacă nu se obține prețul de începere a licitației, la același termen bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit. Vânzarea se va putea face chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă prețul de la care începe licitația.
Contestatoarea a susținut că, în raport de acest text legal, tribunalul a apreciat că vânzarea la licitație la prețul cel mai mare oferit trebuie corelat în mod necesar cu dispozițiile legale în materia vânzării referitoare la preț cuprinse în art. 1303 din Vechiul cod civil aplicabil în cauză – în această privință, apreciind că aceste dispoziții sunt pe deplin aplicabile și în cazul vânzării silite, în ceea ce privește condițiile generale de validitate ale oricărui act juridic cu referire la cauza acestuia, mai exact la scopul imediat, contraprestația, deoarece, chiar dacă o asemenea vânzare se realizează prin mijlocirea executorului judecătoresc, ea nu se poate îndepărta de la aceste condiții generale și esențiale pentru validitatea sa.
Prin urmare, contestatoarea a învederat că tribunalul trebuia să aibă în vedere că dispozițiile art. 1303 din Vechiul Cod civil, stabilesc că prețul vânzării trebuie să fie serios și determinat de părți, însă, în analiza acestei condiții reține că prețul serios presupune ca el să fie stabilit astfel încât să nu fie disproporționat în raport de valoarea lucrului, încât să se considere că nu există și prin urmare să nu poată constitui obiect al obligației cumpărătorului și cauză suficientă a obligației asumată de vânzător.
Contestatoarea a menționat că așa cum s-a arătat anterior, chiar dacă vânzarea contestată este una silită, realizată prin intermediul executorului judecătoresc, în cadrul procedurii de executare, ea trebuie să fie în acord cu prevederile art. 1303 datorită specificului său și a necesității respectării și ocrotirii drepturilor părților implicate în procedura executării și, astfel, executorul judecătoresc fiind cel ținut să respecte principiul enunțat, este și cel căruia îi revine obligația de a aprecia asupra seriozității prețului vânzării, în asemenea circumstanțe și să nu adjudece bunul.
Contestatoarea a arătat că, raportând aceste considerente situației de fapt dedusă judecății, tribunalul trebuia sa aprecieze că prețul la care bunul imobil supus urmăririi silite a fost adjudecat de intimat este unul neserios, derizoriu, precum și că trebuia avut in vedere că valoarea bunului stabilită potrivit raportului de expertiză și care a reprezentat prețul de pornire a licitației a fost de_ lei, în timp ce prețul cel mai mare oferit și la care s-a adjudecat a fost de_ lei, astfel că, vânzarea pentru un preț reprezentând cea de 1/3 din valoarea bunului este considerată a fi fost efectuată pentru un preț derizoriu, cu consecința nulității acesteia.
Așa fiind, pentru considerentele expuse și temeiurile de drept invocate, contestatoarea a apreciat că în cauză au fost încălcate prevederile art. 1303 din Vechiul Cod civil – învederând și faptul că împotriva executorului judecătoresc R. C. C., a formulat plângere penala pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. art. 297 NCP), plângerea fiind înregistrata sub nr. 14/03.03.2015 - pe calea plângerii penale arătând că maniera în care s-a procedat la executarea silită a acesteia prin vânzarea silită a imobilului proprietatea sa, fiind singurul imobil locuința a contestatoarei, este una de notorietate în rândul executorilor judecătorești de o anumita factură profesională și de conivență cu terțe persoane care își pot permite plata unor cauțiuni și a unor contravalori a imobilelor supuse executării silite, sume care, din perspectiva executatului silit sunt inabordabile, de aceea a și ajuns in faza de executare silită, dar, din perspectiva adjudecatarului sunt sume derizorii ce pot asigura ulterior o majorare considerabilă și fără efort a situației financiare.
Contestatoarea a susținut că, astfel, persoanele "prin cererea de înscriere la licitație oferă de regula prețul de pornire a licitației (75% din suma la care a fost evaluat imobilul), însă, după începerea licitației, declara ca nu mai oferă prețul de pornire a licitației ci un preț mult mai mic, după care se retrag treptat, rămânând dintre aceștia un singur licitator, care adjudeca bunul imobil la un preț foarte mic – menționând că, deși această modalitate de adjudecare a bunurilor imobile prin vânzarea la licitație respectă formal disp. art. 509 alin (5), gruparea formată din sus-numiții anterior a reușit, fiind înțeleși in acest scop, să fraudeze vânzarea la licitație publică prin simpla întrunire a condiției de participare a cel puțin două persoane, pentru că bunul oferit spre vânzare să poată fi dobândit "la cel mai mare preț oferit.
Contestatoarea a apreciat că executorul judecătoresc cunoștea persoanele care se prezentau si participau la vânzările la licitație publica, precum si modul in care aceștia acționau, dar nu numai ca nu a împiedicat astfel de practici, ci a dat concursul acestora, in special a numitei C. A., care a adjudecat imobilul urmărit silit la preț modic – menționând și că a făcut nenumărate vizite la executorul judecătoresc, de fiecare data lovindu-se de atitudinea aroganta și necivilizată a acestuia, deși a încercat să soluționeze litigiul pe cale amiabila, luându-și un angajament de plata, angajament cu care creditoarea B. a fost de acord, cu mențiunea ca dorește ca intre termenele de licitație sa treacă o perioada maxima de timp și, cu toate acestea, termenele de licitație au fost scurte, iar in ceea ce privește raportul de evaluare al imobilului, contestatoarea a apreciat ca imobilul a fost subevaluat, evaluarea efectuându-se doar prin preluarea de imagini din exterior, fără a evalua si interiorul imobilului, împrejurare ce conducea la majorarea considerabila a prețului de vânzare.
A mai precizat contestatoarea, că raportul de evaluare nu i-a fost comunicat pentru a-și putea exprima un punct de vedere asupra modalității de evaluare, iar suma la care a fost evaluat imobilul nu acoperea suma datorata creditorului ipotecar U. Tiriac, motiv pentru care acest creditor a formulat contestație la executare – menționând și că nu i-a fost comunicată nicio publicație de vânzare, maniera de comunicare a actelor de procedura în dosarul de executare fiind una deficitară în mod intenționat, întrucât executorul judecătoresc în persoana, în calitate de agent procedural, se preocupa de înmânarea citațiilor pentru termenele de vânzare la licitație - toate persoanele, creditori, fiind găsiți la domiciliu/sediu, doar contestatoarea nefiind "găsită" niciodată acasă, procedându-se la "afișarea" citațiilor, prin intermediul funcționarilor primăriei, precum și că, inculsiv procedura de citare a acesteia pentru termenul din data de 27.01.2015 nu a fost îndeplinita in mod legal, contestatoarea având domiciliul legal la adresa din buletin, respectiv Câmpina, ., ., etaj 4, apt.19.
Contestatoarea a mai susținut că în seara zilei adjudecării imobilului, de către doamna C. A., care nu a văzut niciodată imobilul, fiind probabil "adjudecatar de imobile" in numele altor persoane, o altă persoană a contactat-o, comunicându-i ca imobilul a fost vândut la prețul de 100.000 lei, propunându-i sa îi dea suma de 10.000 RON pentru a cumpăra dânsul casa de la dna. C. si ulterior sa cumpere casa de la el – contestatoarea apreciind că procedura de vânzare la licitație a fost una simulată, de conivență cu executorul judecătoresc, adjudecatarul și persoana din "spatele" adjudecatarului, iar adjudecatara C. A. este doar folosita pentru achiziționarea imobilului, având informații ca a adjudecat si alte imobile in astfel de condiții, probabil dirijata de terțe persoane cu concursul executorului judecătoresc.
În ceea ce privește prețul de adjudecare al imobilului, contestatoarea a arătat că, din istoricul de citații, se observă că inițial imobilul a fost subevaluat la suma de 319.792 lei, iar la data de 07.02.2014 are loc vânzarea la licitație a imobilului, prețul de adjudecare fiind de 100.000 lei, reprezentând un procent de 31% din valoarea de evaluare, aceasta suma fiind derizorie si mult sub valoarea de piața a imobilului, stabilita prin raportul de evaluare, in condițiile in care licitația a avut loc la doar câteva luni de la data evaluării - contestatoarea apreciind că dincolo de maniera de realizare efectivă a vânzării la licitație, vânzarea la licitație la prețul cel mai mare oferit trebuie corelată în mod necesar cu dispozițiile legale în materia vânzării referitoare la preț cuprinsa în art. 1660 N Cod Civil, aceasta cu atât mai mult cu cât dacă din prețul obținut creditorii nu își satisfac integral creanța, scopul executării silite nu este de îndeplinit, astfel că, seriozitatea prețului trebuie apreciata și din aceasta perspectivă.
Contestația a fost întemeiată în drept pe disp. art. 317 alin. 1 pct. 1 art. 318, iar în dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Intimata C. A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondata si menținerea ca legala și temeinica a deciziei civile atacate, cu obligarea contestatoarei la suportarea cheltuielilor de judecată pe care aceasta le va efectua în acest dosar, arătând că, contestația in anulare este o cale extraordinara de atac de retractare, ce vizează nulitatea actelor de procedura care încalcă dispozițiile procesuale și poate fi exercitata numai in cazurile prevăzute expres si limitativ de către legiuitor, în art.317 vechiul Cod de procedura civila (art.503 NCPC), doctrina statuând în mod expres că o astfel de cale de atac extraordinară nu se poate exercita pentru motive de netemeinicie.
Astfel, intimata a susținut că nu se consideră motiv de exercitare a contestației in anulare neregularitățile procedurii de citare in general, ci numai cele privitoare la ziua când s-a judecat pricina in fond, neregularitățile putând privi: neindicarea in citație a tuturor elementelor de identificare necesara, nerespectarea dispozițiilor cu privire la modul de înmânare a citației sau cele privind citația prin publicitate.
Intimata a mai arătat că, în cazul in care se invoca existenta unei "greșeli materiale" săvârșita de către instanța de recurs sau apel in dezlegarea pricinii, doctrina si practica statuează ca aceasta noțiune face referire in fapt la greșelile materiale in legătura cu dezlegarea data pricinii care au determinat soluția pronunțata (de exemplu, respingerea ca tardiva a căii de atac fără luarea in considerare a datei aplicate pe cererea care atesta depunerea acesteia in termen; anularea caii de atac pentru neachitarea taxei de timbre in situația in care chitanța ce atesta aceasta plata se găsea Ea dosar, etc).
Intimata a invocat faptul că "acest motiv nu poate fi folosit pentru remedierea unor greșeli de judecata, de apreciere a probelor sau de interpretare si aplicare a unor dispoziții legale - eroarea materială invocată trebuind să aibă o astfel de gravitate încât sa determine soluția pronunțata in cauza, întrucât în cazul in care si in lipsa acestei erori soluția pronunțata ar fi fost aceeași, contestația nu poate fi primita – intimata precizând totodată că greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației in anulare sunt greșelile de fapt si nu cele de judecata, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Cu privire la contestația în anulare a contestatoarei G. D., intimata a susținut că aceasta nu se încadrează în motivele limitativ prevăzute de legiuitor în art.317 si art.318 din vechiul C., astfel că, această contestație în anulare este nefondata si netemeinică.
Intimata a învederat cu privire la procedura de citare faptul că în contestația in anulare formulata de contestatoare se critica procedura de citare a instanței de recurs, arătându-se ca instanța in mod eronat a procedat la citarea contestatoarei la adresa din B., P. Vadului, când aceasta in fapt își avea domiciliul legal la adresa din Câmpina, ., ., . susțineri sunt neîntemeiate si eronate, deoarece prin cererea de recurs formulata însăși contestatoarea si-a menționat ca adresa de citare, adresa din B., cartier P. Vadului, iar aceasta nu locuiește efectiv la adresa din Câmpina, deși imobilul din Câmpina a făcut obiectul procedurii de executare silita, fiind adjudecat de o alta terța parte, așa cum s-a menționat in cadrul dosarului de contestație la executare nr._ .
Intimata a învederat faptul că, față de aceste aspecte se constată ca in prezenta cauza nu se regăsește motivul prevăzut de art.317 alin.l pct.l din vechiul CPCV ce vizează citarea greșita a părții in cauza, contestatoarea fiind citata in mod legal in fața instanței de recurs, iar procedura de executare silita s-a realizat in mod corect, cu respectarea tuturor dispozițiilor procedurale.
Intimata a arătat că petenta a invocat în fața instanței de control aspecte ce vizează executarea silita efectiva, respectiv părțile din executarea silita, prețul la care s-a făcut adjudecarea imobilului, elemente ce au fost puse in discuție in cadrul dosarelor de contestație la executare si care exced obiectului contestației in anulare si motivelor limitative prevăzute de art.317 si art.318 din vechiul C..
De asemenea, în măsura in care s-ar proceda totuși la analizarea motivelor de fapt reiterate de către contestatoare, se observă ca procedura de executare silita a fost realizata cu respectarea dispozițiilor procedurale din art.372 si urm. din vechiul C.., precizând faptul că, având in vedere prevederile art.509 alin.5 din vechiul C., s-a procedat la vânzarea la licitație la cel mai mare preț oferit, iar după desfășurarea celor 3 strigări succesive a fost declarata de executor adjudecatar, prețul oferit de intimata reprezentând, conform art.510 din vechiul C., cel mai mare preț oferit in cadrul procedurii de licitație - executorul judecătoresc acționând cu bună-credință in îndeplinirea mandatului oferit de către creditoarea B.-G. SA G. Ploiești S. P., respectând solicitările acesteia, urmărind interesul creditorilor prin valorificarea bunului imobil si acoperirea unui părți cat mai mari din debitele existente.
Intimata a apreciat că petenta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată a debitului pentru care s-a demarat executarea silita, iar prin contestația in anulare formulate contestatoarea susține ca a încercat sa-si acopere debitele înregistrate față de creditori, dar executorul nu i-a permis sa facă aceste plați si a îngrădit-o in procedurile de plata, dar nu își dovedește aceste susțineri prin niciun document - debitoarea ajungând chiar la o înțelegere de plata cu B. Groupe Societe Generale, așa cum rezulta din dosarul de executare, fără însă să-și respecte obligațiile de plata asumate prin înțelegerea de plata si fără ca acest creditor sa ceara termene de executare lungi, așa cum susține acum contestatoarea.
Intimata a mai arătat că executorul judecătoresc a efectuat publicațiile de vânzare cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că, având in vedere ca debitoarea nu a dat concurs solicitărilor executorului de acoperire a debitului si nu si-a îndeplinit obligația de plata, executorul judecătoresc a procedat la executarea silita a imobilului, conform dispozițiilor art.500-art.515 vechiul C..- intimata reluând prezentarea detaliată a formelor de executare efectuate în cauză, care, apreciază că respectă în totalitate prevederile legale – susținând și că petenta pune in discuție prin contestația formulata aspecte de fapt precum executarea împotriva A. CO SRL (societate aflata in procedura de insolventa), o presupusa oferta de achiziție de la un dl. R. F., ce nu au legătura cu obiectul acestei cauze si nu vin sa pună in discuție niciunul dintre motivele impuse de vechiul Cod de procedura civila in art.317 si art.318.
Intimata a menționat că prețul la care s-a realizat adjudecarea a fost serios si a îndeplinit cerințele Codului civil, și, deși în aceasta cale de atac extraordinara nu se pun in discuție aspecte ce țin de judecarea si interpretarea probelor de către instanța de recurs, contestatoarea reia discuția cu privire la prețul de adjudecare, pe care aceasta îl considera "neserios".
Intimata a arătat că singurul element care trebuie avut in vedere la stabilirea prețului este raportul de evaluare întocmit si in baza căruia s-a făcut vânzarea la licitație, iar în cazul de față, prețul de pornire a licitațiilor s-a făcut cu respectarea valorii de evaluare si a dispozițiilor procedurale, iar prețul de adjudecare a fost desemnat cel mai mare preț oferit in mod legal in baza dispozițiilor art.510 din vechiul C.., precizând și că prețul redus nu este echivalent cu un preț derizoriu, iar simplul fapt ca prețul de adjudecare este mai redus decât cel care s-ar putea obține in condițiile unei vânzări prin acord a pârtilor, nu poate constitui temei legal pentru a aprecia caracterul derizoriu al prețului prin care s-a făcut adjudecarea, știindu-se ca in cazul executării silite voința vânzătorului de a înstrăina bunul nu este libera, ci constrânsa, aspect ce denaturează echilibrul de forte ce ar exista intre părțile unui contract de vânzare-cumpărare obișnuit, acest aspect fiind îmbrățișat și de jurisprudență.
Intimata a menționat că, analizând contestația in anulare, se observă că reproșurile aduse de contestatoare instanței de recurs si deciziei civile atacate nu se încadrează in cazurile de contestație in anulare, contestatoarea nedovedind instanței existența vreunei greseli materiale, dintre cele vizate de art.318 vechiul C., si nici nu a dovedit neregularitatea de citare pe care o invoca in baza art.317 alin. l pct.1 din vechiul C., astfel că, pentru aceste considerente contestația in anulare este nefondată.
Prin urmare, intimata, față de toate aceste argumente a solicitat respingerea contestației in anulare ca nefondata si netemeinica si menținerea ca legala si temeinica a deciziei civile atacate, cu obligarea contestatoarei la suportarea cheltuielilor de judecata pe care aceasta le va efectua in acest dosar (onorariu de avocat).
Intimata S.C. B. GROUP SOCIETE GENERALE S.A. București – S. Ploiești a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, arătând că, contestația in anulare, cale extraordinara de atac de retractare, este deschisa exclusiv pentru situațiile de la art. 317 C. Pr. Civ. (necompetenta sau vicii vizând procedura citării) si art. 318 C. pr. Civ., (greșeala materiala sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs), iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibila doar in recurs si nu in contestația in anulare.(C.SJ, secția de contencios administrativ, decizia nr. 1182/2002, in B.J Baza de date).
Intimata a arătat că în speță, contestatoarea aduce o . critici hotărârii instanței de recurs in ceea ce privește o presupusa aplicare greșita a dispozițiilor legale, cu privire la seriozitatea prețului de vânzare si modalitatea de organizare a licitațiilor de către executorul judecătoresc, fără a se raporta in mod direct la motivele limitate prevăzute de dispozițiile procedurale în ceea ce privește admisibilitatea unei contestații în anulare.
Intimata S.C. B. G. S.A.a susținut că deși tangențial contestatoarea menționează și o presupusa nelegala citare a sa la termenul din 27.01.2015 în cadrul dosarului de recurs, in realitate aceasta a fost citata la domiciliul scriptic indicat de către aceasta in cadrul motivelor de recurs, nefiind întemeiata apărarea expusa și de altfel, întrucât contestatoarea nu s-a conformat dispozițiilor art. 98 C. Pr. Civ., in sensul de a aduce la cunoștința schimbarea domiciliului, susținerile acesteia nu pot fi avute în vedere, iar contestația in anulare nu întrunește condițiile art. 317 alin. 1 pct. (1) Cod. Pr. Civ.
De asemenea, intimata a susținut că in cauza nu pot fi identificate greșeli de fapt ale instanței de recurs ce pot deschide calea contestației în anulare in baza art. 318 Cod pr. Civ., care sa fie de o asemenea gravitate incat sa fi avut drept consecința darea unei soluții greșite, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale si sa determine soluția pronunțata – iar dincolo de aspectele procedurale, executarea silita pornita la solicitarea intimatei B.-G., a respectat dispozițiile legale (inclusiv art. 509 alin. 5 si 510 Cod pr. Civ.) așa cum rezulta din toate scriptele dosarului de fond, imobilul proprietate a contestatoarei fiind înstrăinat la cel mai bun preț oferit, precizând că în materia vânzării silite la licitație, nu operează principiul potrivit căruia prețul trebuie să fie serios, aceasta cerință pentru valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare fiind prevăzută numai in cadrul contractelor voluntare, încheiate prin acordul de voința al părților.
Ca atare, intimata a învederat că nu pot fi reținute criticile petentei cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 1660 si 1665 Cod Civil, în ceea ce privește seriozitatea prețului, având in vedere modalitatea de valorificare a imobilului, ce este una atipica regulilor de drept comun.
Intimata a mai menționat că sunt nereale susținerile contestatoarei si cu privire la calitatea de fidejusor a . (si nu a persoanei fizice G. D.) având in vedere că între creditoarea B.-G. S. Ploiești in calitate de creditor, . in calitate de beneficiar si contestatoarea debitoare G. D. in calitate de fideiusor, s-a încheiat contractul de fidejusiune nr._/08.04.2011 in baza căruia fidejusoarea a garantat în solidar cu beneficiara împrumutul acordat de Bancă în suma de 19.000 lei, în baza contractului de credit nr. 95/08.04.2011.
În drept, intimata a invocat disp. art. 115, art. 317-318 C.pr.civ.
Intimata S.C. U. Ț. B. S.A. nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar concluzii scrise prin care și-a precizat poziția față de contestația în anulare formulată, solicitând la rândul său respingerea contestației, arătând că susținerile contestatoarei vizează în principal modalitatea de organizare a licitațiilor în cadrul executării silite de către B. R. C. C. precum și împrejurarea că prețul la care a fost adjudecat imobilul era derizoriu prin raportare la valoarea de piață a acestuia, la valoarea stabilită prin raportul de evaluare efectuat în cadrul executării silite.
Intimata a apreciat că petenta nu s-a conformat dispozițiilor art. 98 C.pr.civ., în sensul de a aduce la cunoștință schimbarea domiciliului, susținerile sale neputând fi avute în vedere, contestația în anulare neîntrunind condițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., precum nici ale art. 318 din V. c.pr.civ., neputând fi identificate greșeli de fapt ale instanței de recurs care să determine pronunțarea unei soluții greșite, or în speța de față recursul a fost respins ca nefondat.
Intimata a arătat că susținerile contestatoarei cu privire la calitatea de fidejusor a . (si nu a persoanei fizice G. D.) sunt neîntemeiate având in vedere că între creditoarea B.-G. S. Ploiești in calitate de creditor, . in calitate de beneficiar si contestatoarea debitoare G. D. in calitate de fideiusor, s-a încheiat contractul de fidejusiune nr._/08.04.2011 in baza căruia fidejusoarea a garantat in solidar cu beneficiara împrumutul acordat de Banca in suma de 19.000 lei, in baza contractului de credit nr. 95/08.04.2011.
Intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației în anulare formulată de contestatoare, motivele de care se prevalează aceasta necircumscriindu-se celor limitativ prevăzute de disp. art. 317 și art. 318 din V.c.pr.civ.
Din oficiu, tribunalul a dispus atașarea dosarului nr._ al acestei instanțe în care a fost pronunțată decizia atacată.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la nr. 1051/ 204/2014 la data de 28.02.2014, contestatoarea S.C. U. Ț. B. S.A. în contradictoriu cu intimații G. D., B.-G. G. Ploiești S. P. și C. A., a formulat contestație la executare prin care a solicitat suspendarea executării silite începuta in dosarul execuțional nr.153/2013 al B. R. C.-C. cu sediul în Câmpina. jud. P. pana la soluționarea irevocabila a prezentei contestații la executare; admiterea contestației la executare si, pe cale de consecința, anularea procesului-verbal de licitație nr. 153/07.02.2013 emis de B. R. C.-C. si a actelor de executare subsecvente acestuia precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecata.
Cu privire la cererea de suspendarea a executării silite începuta in dosarul execuțional nr.153/2013 al B. R. C.-C. pana la soluționarea contestației, contestatoarea a arătat că acesta este pe deplin justificata atât de caracterul urgent, cat si de prejudiciul iminent ce se va produce datorita actului de executare contestat, având in vedere faptul ca valoarea imobilului ce urmează a fi executat silit, conform raportului întocmit de expert P. M. este de 319.792.00 RON prețul de pornire al licitației stabilit de executorul judecătoresc fiind de 239.844 RON, imobilul adjudecându-se la data de 07.02.2014 la suma de 100.000 RON și prin urmare, in condițiile in care imobilul a fost valorificat la 31% din valoarea de evaluare, înseamnă că valoarea la care a fost adjudecat imobilul este derizorie.
Contestația a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 399 si următoarele C.pr.civ,
În dovedirea contestației s-a depus în copie certificata pentru conformitate cu originalul: procesul-verbal de licitație nr. 153/07.02.2014 emis de B. R. C. C., publicație de vânzare nr. 153 din data de 06.01.2014, publicație de vânzare nr. 153/15.11.2013 emise B. R. C. C. și contract de garanție reala imobiliara.
La 11.04.2014 intimata C. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiata si menținerea ca valabil, legal și temeinic a procesului-verbal de licitație nr.l53/07.02.2014 emis de B. R. C.-C. si a actelor de executare subsecvente acestuia, cu obligarea contestatoarei la suportarea cheltuielilor de judecată, susținând în esență că vânzare la licitație a imobilului în litigiu a avut loc cu respectarea disp. art. 509, 510 c.pr.civ..
La 17.04.2014 intimata B.-G. G. Ploiești S. P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite ca neîntemeiata, respingerea contestației la executare formulata ca neîntemeiata cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata, arătând, în esență, că vânzarea la licitație a avut loc la cel mai bun preț oferit, potrivit dispozițiilor legale care reglementează vânzarea la licitație, iar în materia vânzării silite la licitație, nu operează principiul potrivit căruia prețul trebuie sa fie serios, aceasta cerința pentru valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare fiind prevăzuta numai în cadrul contractelor voluntare, încheiate prin acordul de voința al pârtilor și deci nu pot fi reținute criticile contestatoarei cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 1660 si 1665 Cod Civil, in ceea ce privește seriozitatea prețului, având in vedere modalitatea de valorificare a imobilului, ce este una atipica regulilor de drept comun.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept potrivit art. 115, art. 509 si următoarele Cod pr Civ .
Intimata G. D. nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
La data de 28.04.2014 contestatoarea S.C. U. Ț. B. S.A a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimata C. A. solicitând instanței să înlăture argumentele invocate de către acesta prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 2877/03.10.2014 Judecătoria Câmpina a respins cererea de suspendare a executării silite precum și contestația la executare, ca neîntemeiate, s-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 10.000 lei consemnată conform ordinului de plată nr._ în condițiile art.7231 C. și a obligat contestatoarea la plata către intimata C. A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 850 lei reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata G. D., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare formulată de contestatoarea . SA împotriva formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 153/2013 al B. R. C..
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 26.11.2014.
Tribunalul prin decizia nr. 52/27.01.2015 a respins recursul ca nefondat, reținând că potrivit contractului nr. 95/08.04.2011 pentru acordarea unui descoperit autorizat de cont, contractului de fidejusiune nr._/ 08.04.2011 încheiate între B. - Group Societe Generale SA în calitate de creditor, . în calitate de împrumutat și G. D. în calitate de fidejusor, banca a acordat împrumutatului un credit în valoare de 19.000 lei pentru o perioadă de 12 luni, fidejusoarea obligându-se în solidar cu împrumutatul să constituie irevocabil și necondiționat o fidejusiune asupra tuturor bunurilor sale mobile și/sau imobile prezente și viitoare, fidejusoarea deținând în proprietate la data încheierii contractului de fidejusiune un apartament cu 2 camere situat în Mun. Câmpina, .> Întrucât beneficiara creditului nu a restituit împrumutul, creditoarea a formulat cerere de executare silită la data de 12.02.2013 asupra bunurilor mobile/imobile și asupra veniturilor aparținând fidejusoarei G. D. pentru satisfacerea creanței izvorâtă din contractul de fidejusiune nr._/08.04.2011, contractul de credit nr.95/08.04.2011 și actele adiționale nr.1/19.04.2012 și nr.2/20.06.2012, în sumă totală de 14.206,69 lei compusă din 13.741,36 lei credit, 289,74 lei dobândă și 175,59 lei comision datorată la data de 08.02.2013, cu mențiunea că la creditul aflat în sold se calculează zilnic dobânzi - cererea de încuviințare a executării silite fiind admisă prin încheierea din data de 19.02.2013 a Judecătoriei Câmpina, formându-se dosarul de executare nr.153/2013 al B. R. C. C., dosar în care s-au întocmit o . acte de executare constând în somația nr. 153/27.02.2013, procesul verbal de cheltuieli de executare în sumă de 2048,54 lei, dispoziții de poprire către diverși terți popriți.
De asemenea, s-a emis somația imobiliară nr.153/04.03.2013 prin care debitoarea G. D. a fost somată ca în termen de 15 zile să achite suma totală de 16.451,63 lei, compusă din 14.206,69 lei reprezentând debit conform contractului de fidejusiune nr._/08.04.2011 și 2244,94 lei cheltuieli de executare silită conform proceselor verbale de cheltuieli de executare din data de 27.02.2013 și din data de 04.03.2013, fiind încunoștințată că în caz de neconformare se va proceda la executarea silită prin începerea procedurii de vânzare la licitație publică a imobilului situat în Orașul B., . C, P. Vadului, jud. P. compus din teren în suprafață de 465 mp. și construcția C1 - locuință situată pe acesta, imobil având număr cadastral_ intabulat în cartea funciară nr._ a localității B., somație notată la OCPI P. - DCPI Câmpina prin încheierea nr. 3396/05.02.2013.
Din extrasul de carte funciară pentru informare, reiese că există mai multe înscrieri privitoare la sarcini asupra imobilului sus menționat în favoarea creditorilor U. Ț. B. SA, în calitate de creditor ipotecar, având un drept de garanție reală imobiliară asupra imobilului proprietatea debitoarei, D. C., N. F., M. A., procedându-se la înscrierea creanțelor acestora pe lista creditorilor, aceștia exprimându-și opțiunea de a participa la distribuirea prețului.
Executorul judecătoresc R. C. C. a întocmit procesul verbal de situație al imobilului procedând la identificarea acestuia, menționând că imobilul este compus din suprafața totală de 150 mp. din care debitoarea G. D. deține o cotă de ½ teren pe care se face accesul la un alt imobil al debitoarei compus din teren curți construcții în suprafață de 465 mp, și construcție casă de locuit, fiind emisă somația nr.153/05.06.2013 prin care debitoarea a fost somată ca în termen de 15 zile de la primirea respectiv lăsarea somației la domiciliu să achite suma totală de 17.312,43 lei compusă din 14.206,69 lei debit și 3105,74 lei cheltuieli de executare silită, în caz contrar urmând a se proceda la executarea silită prin începerea procedurii de vânzare la licitație publică a imobilului situat în Loc. B., ., P. Vadului, T.33, P. C c 1221, Jud. P. compus din cota de 1/2 din terenul în suprafață de 150 mp., imobil având număr cadastral_, intabulat in CF nr._ a localității B., somație notată cu în cartea funciară prin încheierea nr.9207/06.06.2013.
În cadrul dosarului de executare s-a întocmit și un raport de evaluare a imobilului în litigiu, de către expert P. M., constând în construcție cu destinație de locuință, teren aferent construcției în suprafață de 465 mp. și drum de acces în cote de 1/2 din suprafața de 150 mp., la stabilirea valorii imobilului expertul ținând seama de caracteristicile proprietății imobiliare supuse evaluării, de economia de piață, stabilindu-se o valoare a imobilului în sumă totală de 319.792 lei fără TVA, fiind emisă publicația de vânzare din data de 20.08.2013 pentru data de 26.09.2013 orele 13,00 stabilindu-se ca și preț de pornire a licitației suma de 319.792 lei stabilit conform raportului de expertiză întocmit de expert P. M., publicație de vânzare comunicată debitoarei potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare atât la domiciliul acestuia din B., . C, cât și la imobilul din Câmpina, ., la Judecătoria Câmpina, la Primăria Orașului B., la sediul creditoarei, precum și celorlalți creditori conform dovezilor existente la dosar.
La data de 26.09.2013 s-a întocmit procesul verbal de licitație în cuprinsul căruia se menționează imobilele ce fac obiectul vânzării la licitație, sarcinile înscrise asupra imobilului în favoarea creditorilor B.-G. SA G. Ploiești - S. P., U. Ț. B. SA, CAR Turnătoria Centrală Câmpina, N. F., M. A. și B. C., faptul că licitația începe de la suma de 319.792 lei conform raportului de expertiză P. M., faptul că la data licitației nu s-au prezentat creditorii și debitoarea, că a fost înaintată de către creditoarea GRD G. Ploiești o adresă prin care a arătat că insistă în executarea silită și fixarea unui alt termen de vânzare cu reducerea prețului de 25% în situația în care nu se prezintă niciun licitator, că a fost declarată deschisă licitația publică după care executorul a dat citire publicației de vânzare și, întrucât nu s-au depus oferte de cumpărare a imobilului, nu s-a prezenta niciun licitator, s-a fixat un nou termen pentru vânzarea la licitație la data de 31.10.2013 ora 13,00, termen la care prețul de începere al vânzării la licitație va fi de 75% din valoarea de evaluare a imobilului.
În acest sens s-a întocmit publicația de vânzare din data de 26.09.2013 pentru termenul de vânzare la licitație din data de 31.10.2013, menționându-se că licitația va începe de la suma de 239.844 lei reprezentând 75% din valoarea de evaluare a imobilului, publicație de vânzare comunicată de asemenea debitoarei, la Judecătoria Câmpina, la Primăria B., creditorilor.
Potrivit procesului verbal de licitație din data de 31.10.2013, nici la această dată nu s-au depus oferte de cumpărare a imobilului și nu s-a prezentat niciun licitator, fixându-se un alt termen de vânzare la licitație la data de 19.12.2013 orele 15,00 cu precizarea că prețul de începere al vânzării la licitație va fi de 75% din valoarea de evaluare a imobilului sens în care s-a întocmit publicația de vânzare din data de 15.11.2013, iar din procesul verbal de licitație din data de 19.12.2013 reiese că licitația a început de la suma de 239.844 lei reprezentând 75% din valoare de evaluare a imobilului, fără a fi prezenți la data, ora și locul fixate pentru licitație creditorii și debitoarea, aceasta din urmă depunând un certificat emis de Judecătoria Câmpina în dosarul nr._ din care rezultă că a formulat cerere de recuzare și înlocuire a executorului judecătoresc R. C. C., cerere care a fost anulată prin încheierea de ședință din data de 09.12.2013, precum și faptul că nu s-au depus oferte de cumpărare, nu s-a prezentat niciun licitator și au fost înscrise sarcini asupra imobilelor și în favoarea Băncii Transilvania SA, motiv pentru care s-a fixat un nou termen pentru vânzarea la licitație la data de 07.02.2014‚ orele 13,00 cu mențiunea că prețul de începere al vânzării la licitație va fi de 75% din valoarea de evaluare a imobilului, sens în care a fost emisă publicația de vânzare din data de 06.01.2014, publicație de vânzare comunicată debitoarei, creditorilor, Judecătoriei Câmpina, Primăriei B..
La data de 07.02.2014 creditoarea B.-SA G. Ploiești a comunicat o adresă către B. R. C. prin care a solicitat executorului continuarea procedurii de executare prin vânzarea la licitație publică a imobilului proprietatea debitoarei, motivând că până la acea dată aceasta nu și-a achitat datoria față de creditoare în valoare de 69.149,62 lei.
Conform procesului verbal de licitație din data de 07.02.2014, la data, ora și locul fixate pentru licitație s-au prezentat creditorii M. O. și N. F., lipsind ceilalți creditori și debitoarea, la dosarul de executare fiind depuse oferte de cumpărare a imobilului de către numiții E. P. și M. B. G. care au oferit suma de 90.000 lei și au consemnat garanția în cuantum de minim 10% din prețul de începere al licitației, respectiv suma de 23.985 lei, numitul V. A. C. care a oferit suma de 50.000 lei și o garanție de 24.000 lei și numita C. A. care a oferit suma de 100.000 lei și garanția de 24.000 lei, persoane care la efectuarea celor trei strigări succesive de către executorul judecătoresc au arătat că nu oferă prețul de începere al licitației și își mențin ofertele inițiale, motiv pentru care a fost declarată adjudecatar al imobilelor scoase la vânzare la licitație publică numita C. A. care la cea de-a treia strigare a oferit prețul cel mai mare de 100.000 lei.
Instanța de recurs a mai reținut că art. 509 cod pr. civilă nemodificat, prevede că licitația începe prin citirea de către executor a publicației de vânzare și a ofertelor primite până la acea dată, oferind apoi spre vânzare imobilul prin trei strigări succesive, pornind de la prețul oferit care este mai mare decât cel la care s-a efectuat evaluarea, sau în lipsa unei asemenea oferte chiar de la acest preț, iar în cazul în care nu este oferit nici prețul la care imobilul a fost evaluat, vânzarea se va amâna la un alt termen de cel mult 60 de zile pentru care se va face o nouă publicație, termen la care licitația va începe de la prețul de 75% din cel la care imobilul a fost evaluat, iar dacă nu se obține prețul de începere al licitației, la același termenul bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit, vânzarea putând avea loc chiar dacă se prezintă o singură persoană care oferă prețul de la care începe licitația.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului Tribunalul a reținut că între creditoarea B. Groupe Societe General SA- S. P. în calitate de creditor, . în calitate de beneficiar și intimata debitoare G. D. în calitate de fidejusor, s-a încheiat contractul de fidejusiune nr._/08.04.2011 în baza căruia fidejusoarea a garantat în solidar cu beneficiara împrumutul acordat de către bancă beneficiarei în sumă de 19.000 lei, pentru o perioadă de 12 luni în baza contractului de credit nr.95/08.04.2011 cu toate bunurile sale mobile/imobile, prezente și viitoare și întrucât beneficiara nu și-a respectat obligațiile de plată a debitului, creditoarea a formulat cerere de executare silită la data de 12.02.2013, cerere încuviințată de Judecătoria Câmpina prin încheierea din data de 19.02.2013, întocmindu-se dosarul de executare nr.153/2013 al B. R. C. C., dosar în care s-au întocmit acte de executare constând în somațiile mobiliară/imobiliară de plată, procese verbale de cheltuieli de executare, dispoziții de poprire, raport de evaluare a imobilului întocmit de expert P. M. în baza căreia imobilul a fost evaluat la suma de 319.792 lei fără TVA, publicații de vânzare, procese verbale de licitație din datele de 29.09.2013, 31.10.2013, 19.12.2013, termene la care nu s-au depus oferte de cumpărare a imobilului, nu s-a prezentat niciun licitator, prețul de pornire al licitației fixându-se inițial la suma stabilită de către expert, iar ulterior la suma reprezentând 75% din valoarea de evaluare a imobilului astfel cum a fost stabilită de expert, respectiv de la suma de 239.844 lei, la ultima licitație organizată la data de 07.02.2014 prezentându-se 4 persoane fără ca vreuna dintre acestea să ofere prețul de pornire al licitației, motiv pentru care după efectuarea celor trei strigări succesive a fost declarată adjudecatar al imobilelor ce au făcut obiect la vânzării la licitației proprietatea debitoarei G. D., respectiv imobilele au fost adjudecate în favoarea numitei C. A. care a oferit cel mai mare preț în sumă de 100.000 lei.
A mai reținut instanța de recurs că împrejurarea invocată de către contestatoarea . SA în sensul că prețul de adjudecare al imobilului de 100.000 lei este mult sub valoarea de piață a imobilului stabilită prin raportul de evaluare la suma de 319.792 lei, interesele sale fiind astfel fraudate prin vânzarea bunului la un preț cu mult sub valoarea de circulație, nu poate fi avută în vedere, în condițiile în care licitația a fost organizată de către executorul judecătoresc cu respectarea dispozițiilor legale, fixându-se ca preț de pornire al licitației suma la care a fost evaluat imobilul prin raportul de expertiză, preț redus apoi cu 25%, fixându-se ulterior ca preț de pornire a licitației suma de 239.844 lei, preț care nu a fost oferit la niciunul din termenele fixate pentru vânzarea la licitație, sens în care, în conformitate cu disp. art.509 cod pr. civilă executorul a declarat adjudecatar persoana care a oferit prețul cel mai mare de 100.000 lei, cu respectarea disp. art. 509 c.pr.civ.
S-a mai reținut că de altfel, vânzarea imobilului în litigiu la cel mai mare preț oferit de 100.000 lei - preț situat sub valoarea de piață a imobilului, nu reprezintă o dovadă că executarea silită în această modalitate a urmărit fraudarea intereselor celorlalți creditori ai debitoarei, inclusiv interesele debitoarei, în condițiile în care executorul are obligația de a vinde imobilele la licitație la cel mai mare preț oferit în situația în care nu se oferă prețul de pornire al licitației, neexistând niciun temei legal care să interzică acestuia să declare adjudecatar persoana care oferă cel mai mare preț, chiar dacă acesta este sub valoarea de piață a imobilului, indiferent dacă se îndestulează creanțele tuturor creditorilor sau numai o parte dintre acestea, mai ales că, la momentul acordării creditelor, creditorii își asumă și riscul insolvabilității debitorului, respectiv își asumă riscul suportării unui prejudiciu în situația în care debitorul devine insolvabil sau în situația în care, deși solvabil, există mai mulți creditori care urmăresc realizarea creanțelor lor.
A mai apreciat instanța de recurs că susținerile contestatoarei în sensul că nu au fost respectate dispozițiile art.1660 și 1665 din noul cod civil în sensul că prețul de vânzare trebuie să fie serios, vânzarea fiind anulabilă când prețul este atât de disproporționat față de valoarea bunului încât este evident că părțile nu au dorit să consimtă la o vânzare – nu pot fi avute în vedere întrucât în cauză nu se pune în discuție legalitatea sau nelegalitatea, valabilitatea sau nevalabilitatea unui contract de vânzare - cumpărare încheiat între două părți la un preț derizoriu în raport cu valoarea bunului la momentul vânzării, ci vânzarea la licitație a bunului debitorului care nu a înțeles să-și îndeplinească obligația de plată a debitului, ceea ce a atras executarea sa silită fiind astfel constrâns să se supună vânzării la licitație ca o sancțiune pentru neîndeplinirea obligațiilor de plată și nicidecum unei vânzări la libera sa apreciere ca o manifestare expres a voinței sale de a vinde în mod liber, neîngrădit la orice preț dorește imobilul ce-i aparține, caz în care, în speță sunt incidente dispozițiile codului de procedură civilă care stipulează în mod expres că vânzarea are loc la cel mai bun preț oferit în cazul în care nu se oferă prețul de pornire la licitație, și nicidecum dispozițiile codului civil.
Mai mult chiar, nu se poate considera că prețul de 100.000 lei este un preț neserios, disproporționat în raport cu valoarea imobilului, în condițiile în care urmărirea silită imobiliară are drept efect transferul dreptului de proprietate asupra bunului supus vânzării la licitație în schimbul unui preț stabilit în baza unui raport de evaluare întocmit în cursul executării silite și care poate fi redus conform dispozițiilor legale în materie, transferul dreptului de proprietate putând avea loc în cadrul acestei proceduri la cel mai mare preț oferit și nu în baza unui preț rezultat din acordul de voință dintre debitor și adjudecatar, iar faptul că din acest preț nu se îndestulează integral creanțele tuturor creditorilor debitoarei, nu înseamnă că executarea silită a avut loc în mod nelegal, prin vânzarea la licitație la un preț situat sub prețul de piață al imobilului, întrucât nu există nicio dispoziție legală care să prevadă că prețul de vânzare trebuie să fie mai mare sau cel puțin egal cu suma creanțelor tuturor creditorilor cărora debitoarea le datorează diferite sume de bani.
Astfel, s-a apreciat de instanța de control judiciar că în mod corect instanța de fond a analizat situația de fapt și a respins contestația la executare, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art. 399 c.pr.civ. cât timp în cauză executarea silită a avut loc cu respectarea dispozițiilor legale ce reglementează această materie, neexistând nicio dovadă privind efectuarea de către executorul judecătoresc a vreunui demers, a vreunui act de executare cu scopul fraudării intereselor celorlalți creditori ai debitoarei, inclusiv a debitoarei însăși – instanța analizând modalitatea de întocmire a actelor de executare în raport de dispozițiile vechiului cod de procedură civilă aplicabil în cauză în raport de data formulării cererii de executare silită, acte de executare din care reiese că inițial prețul de pornire a licitației a constat în valoarea de evaluare a imobilului astfel cum a rezultat din raportul de expertiză efectuat în cursul executării silite, fiind redus apoi până la valoarea de 75% din valoarea de evaluare, raport de expertiză necontestat de către debitoare pe parcursul executării silite, iar în cadrul contestației la executare formulată de creditoarea U. Ț. B. SA nu a solicitat efectuarea unui alt raport de expertiză vizând evaluarea imobilului, ceea ce înseamnă că a achiesat la valoarea stabilită de expert, neputând invoca o pretinsă subevaluare a imobilului supus vânzării la licitație în calea de atac a recursului.
Afirmațiile recurentei în sensul că la instanța de fond nu a formulat apărări, întrucât nu a dispus de sumele necesare angajării unui avocat, că a apreciat ținând seama de asistența juridică acordată contestatoarei că instanța de fond va admite contestația și va fi supusă executării însă la un preț de vânzare serios care să acopere parte și din creanțele deținute față de alți creditori în afară de B. și nicidecum la un preț net inferior față de un apartament cu 2 camere în aceeași localitate – nu au relevanță în cauză cât timp actele de executare au fost întocmite în mod legal, prețul de evaluare al imobilului stabilit de către expert nefiind contestat de către niciuna din părți, iar executorul are nu numai dreptul ci chiar obligația să reducă prețul astfel cum a fost stabilit prin raportul de expertiză la 75% din valoarea de evaluare și, în cazul în care nu se oferă acest preț, să realizeze vânzarea la cel mai mare preț oferit, prețul de 100.000 lei neputând fi considerat un preț derizoriu doar pentru considerentul că nu acoperă toate creanțele, respectiv toate sumele de bani datorate de către debitoare creditorilor săi.
Aspectele invocate de către recurentă în sensul că a fost de acord să achite creanța în integralitate împreună cu onorariul în cuantum de 1000 lei, că a fost refuzată de către executor care a dispus efectuarea tuturor actelor de procedură în dosarul de executare în mod abuziv, nu a fost înștiințată despre derularea formelor de executare, nu i-a fost comunicat în timp real raportul de evaluare în vederea efectuării de obiecțiuni, iar expertul desemnat nu a intrat niciodată în imobil în vederea identificării și constatării acestuia – nu pot fi avute în vedere, întrucât deși din adresa înregistrată la executorul judecătoresc la data de 17.06.2013, reiese că creditoarea B. prin reprezentantul său ar fi convenit cu debitoarea plata debitului în diferite tranșe până la data de 13.10.2012, nu înseamnă că executorul a întocmit actele de executare în mod abuziv în condițiile în care reprezentantul creditoarei a comunicat executorului că banca este de acord cu angajamentul de plată cu condiția continuării executării silite a imobilului din B., P. Vadului, ., ceea ce executorul a și făcut - acte de executare care au fost comunicate debitoarei conform dovezilor de comunicare existente la dosar, iar pe de altă parte nu există nicio dovadă că debitoarea ar fi respectat acest angajament de plată și nici nu a solicitat efectuarea unui alt raport de expertiză în cursul soluționării contestației la executare, neputând pretinde astfel direct în calea de atac a recursului că bunul ar fi fost subevaluat de către expert.
Pe de altă parte, cât timp intimata - recurentă nu a formulat în cadrul contestației la executare nicio întâmpinare, nicio apărare în raport de modalitatea de efectuare a executării silite față de ea, nu poate invoca asemenea apărări de fond direct în calea de atac a recursului, neputându-și invoca propria culpă constând în pasivitatea de care a data dovadă pentru a obține protecția unui drept constând în schimbarea hotărârii atacate, mai ales că la soluționarea cauzei instanța are obligația de a ține seama de toate actele de executare existente la dosar, de dispozițiile legale incidente în cauză, și nicidecum de dorințele, nemulțumirile uneia sau alteia dintre părți.
Prin urmare, tribunal în raport de aceste considerente, constatând că actele de executare au fost întocmite de către executorul judecătoresc în mod legal, neexistând nicio dovadă privind întocmirea actelor de executare cu scopul fraudării intereselor creditorilor, ale debitoarei, nefiind astfel îndeplinite cerințele art.399 cod pr. civilă, nemodificat, în temeiul art. 312 slin.1 cod pr. civilă, nemodificat a respins recursul ca fiind nefondat, iar în baza art.274 cod pr. civilă a obligat recurenta intimată la plata către intimata C. A. a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva deciziei Tribunalului astfel pronunțate, recurenta-intimată G. D. a formulat contestație la executare, ce formează obiectul prezentei cauze, pe care a întemeiat-o pe disp. art. 317 alin. 1 pct. 1 și art. 318 c.pr.civ.
Examinând contestația în anulare dedusă spre soluționare, prin prisma motivelor formulate de contestatori, tribunalul retine că această cale de atac este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Contestatoarea a invocat în cauză, în fapt, comiterea de către instanța de recurs a unor grave erori, constând în reținerea eronată a calității de fidejusor a contestatoarei, formulând totodată critici referitoare la modalitatea de desfășurare a vânzării la licitație și prețul de adjudecare al imobilului supus acestei vânzări în cadrul executării silite imobiliare.
Contestația în anulare constituie o cale de atac extraordinară, de reformare si procedură, ce vizează nulitatea actelor de procedura care încalcă dispozițiile procesuale și poate fi exercitată numai in cazurile prevăzute expres si limitativ de către legiuitor, în condițiile reglementate prin dispozițiile art. 317-321 din vechiul Cod de procedura civila (art.503 NCPC), doctrina statuând în mod expres că o astfel de cale de atac extraordinară nu se poate exercita pentru motive de netemeinicie.
Practic, pot fi supuse contestației in anulare hotărârile irevocabile in cazul in care procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită în mod legal sau când hotărârea a fost data de judecător cu încălcarea normelor de ordine publica privitoare la competenta, daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului (contestația in anulare generală).
De asemenea, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare (contestația în anulare specială).
Astfel, nu se pot considera motive de exercitare a contestației în anulare neregularitățile procedurii de citare în general, ci numai cele privitoare la ziua când s-a judecat pricina în fond, neregularitățile putând privi: neindicarea in citație a tuturor elementelor de identificare necesară, nerespectarea dispozițiilor cu privire la modul de înmânare a citației sau cele privind citația prin publicitate.
Pe de altă parte, în cazul in care se invoca existenta unor "greșeli materiale" săvârșite de către instanța de recurs în dezlegarea pricinii, doctrina si practica statuează ca aceasta noțiune face referire în fapt la greșelile materiale în legătura cu dezlegarea dată pricinii care au determinat soluția pronunțată - cum ar fi de pildă, respingerea ca tardivă a căii de atac fără luarea in considerare a datei aplicate pe înscrisul care atesta depunerea acesteia în termen, anularea caii de atac pentru neachitarea taxei de timbru în condițiile în care chitanța ce atestă această plată se găsea la dosar, s.a., aspecte pentru verificarea cărora nu este necesara reexaminarea fondului, antamarea întregului probatoriu si reaprecierea acestuia – reținându-se de asemenea că greșelile materiale invocate trebuie sa aibă o asemenea gravitate încât sa determine soluția pronunțata in cauza.
Motivul de contestație prevăzut de art. 318 v.c.pr.civ.- teza I nu poate fi deci folosit pentru remedierea unor greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale, instanța fiind ținută să verifice numai dacă există vreunul dintre motivele limitative prevăzute de lege, neputând practic să examineze justețea soluției pronunțate - prin urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșelile de fapt si nu cele de judecata, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
În speță, contestatoarea aduce o . critici hotărârii instanței de recurs în ceea ce privește o presupusa aplicare greșită a dispozițiilor legale, cu privire la seriozitatea prețului de vânzare și modalitatea de organizare a licitației de către executorul judecătoresc, fără a se raporta în mod direct la motivele limitative prevăzute de dispozițiile procedurale in ceea ce privește admisibilitatea contestației in anulare.
Astfel, în cauza nu pot fi identificate greșeli de fapt ale instanței de recurs ce pot deschide calea contestației în anulare in baza art. 318 Cod pr. Civ., care sa fie de o asemenea gravitate încât să fi avut drept consecință darea unei soluții greșite, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și să determine soluția pronunțată.
În ce privește invocarea de către contestatoare a prevederilor art. 317 alin.1 pct. 1 c.pr.civ., Tribunalul, deși aceasta nu a mai detaliat în contestația la executare împrejurările care să justifice aplicabilitatea textului de lege menționat, constată că nu se poate reține pretinsă nelegală citare a contestatoarei la termenul din 27.01.2015 când s-a pronunțat decizia instanței de recurs, în condițiile în care a fost citată la domiciliul indicat chiar de către aceasta în cadrul motivelor de recurs, contestatoarea neconformându-se dispozițiilor art. 98 C. pr. civ., în sensul de a aduce la cunoștință vreo eventuală schimbare a domiciliului – considerente față de care contestația în anulare nu întrunește nici condițiile art. 317 alin. 1 pct. (1) Cod. Pr. Civ.
De altfel, chiar și dincolo de aspectele procedurale, se constată că instanța de recurs a constatat și a motivat corespunzător faptul că executarea silită pornită la solicitarea intimatei B.-G., a respectat dispozițiile legale, astfel cum rezultă din toate înscrisurile depuse la dosarul de fond, imobilul proprietate a contestatoarei fiind înstrăinat la cel mai bun preț oferit,cu respectarea prevederilor art. 509 din vechiul cod pr. Civilă - reținându-se că în materia vânzării silite la licitație - ca modalitate de valorificare a imobilului atipică, nesupusă regulilor de drept comun - nu operează principiul potrivit căruia prețul trebuie sa fie serios, aceasta cerință pentru valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare fiind prevăzuta numai in cadrul contractelor voluntare, încheiate prin acordul de voința al părților – ca atare neputând fi reținute criticile cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 1660 si 1665 Cod Civil, in ceea ce privește seriozitatea prețului, având in vedere modalitatea de valorificare a imobilului.
De asemenea, nu pot fi reținute nici susținerile contestatoarei cu privire la calitatea de fidejusor a . - si nu a persoanei fizice G. D. - având in vedere că între B.-G. S. Ploiești in calitate de creditor, . in calitate de beneficiar si contestatoarea debitoare G. D. in calitate de fideiusor, s-a încheiat contractul de fidejusiune nr._/08.04.2011 în baza căruia fidejusoarea a garantat in solidar cu beneficiara împrumutul acordat de Banca in suma de 19.000 lei, in baza contractului de credit nr. 95/08.04.2011.
În consecință, având în vedere împrejurările arătate, se constată că în cauză nu se poate reține incidența motivelor de contestație în anulare invocate de contestatoare, astfel că, față de considerentele menționate, Tribunalul va respinge contestația în anulare formulata de contestatoarea G. D. împotriva deciziei civile nr. 52/27.01.2015, pronunțată de Tribunalul P., ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea contestatoarei de suspendare a executării silite a deciziei atacate, în temeiul art. 3191 C.pr.civ., tribunalul apreciază că această cerere este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, având în vedere că dovada plății cauțiunii nu reprezintă singurul aspect care trebuie avut în vedere - în condițiile în care cererea de suspendare a executării silite nu a fost motivată în cuprinsul contestației promovate, fiind justificată abia la formularea concluziilor asupra acesteia prin faptul că executarea a vizat singurul imobil deținut de contestatoare – însă totodată, cererea de suspendare până la soluționarea prezentei cauze nu se justifică în condițiile în care ea a fost practic formulată și susținută chiar la momentul soluționării contestației în anulare prin hotărâre irevocabilă, astfel că nu mai subzistă rațiunea de ordin procedural și nici termenul până la care să se justifice a se dispune suspendarea solicitată.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 723 ind.1 c.pr.civ., urmează a se dispune restituirea cauțiunii în sumă de 10.000 lei achitată cu chitanța nr._/1 din data de 17.06.2015 și conform recipisei de consemnare nr._/1 din 17.06.2015.
În ceea ce privește cererea de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal, Tribunalul constată de asemenea că această cerere este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, având în vedere că din adresa nr. 365/P/2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești (depusă la fila 38 în prezentul dosar) nu rezultă că s-ar fi început urmărirea penală împotriva executorului judecătoresc, ci doar, în ceea ce îl privește pe acesta, că „se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art.297 C.p., în legătură cu procedura de executare silită a imobilului situat în or. B., .. Liniștei, nr. 8 C, jud. P.” .
Față de împrejurarea arătată, se constată deci că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 244 alin.1 pct.2 V.c.pr.civ., care să justifice suspendarea judecății potrivit temeiului invocat.
Totodată, în temeiul art. 274 c.pr.civ., Tribunalul va dispune obligarea contestatoarei la plata către intimata C. A. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței și facturii anexate la filele 40 și 41 din prezentul dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca neîntemeiată.
Dispune restituirea cauțiunii în sumă de 10.000 lei, achitată cu chitanța nr._/1 din data de 17.06.2015 și conform recipisei de consemnare nr._/1 din 17.06.2015.
Respinge cererea de suspendare a judecății recursului, ca neîntemeiată.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea G. D., domiciliată în B., P. Vadului - Liniștei, nr. 8C, județ P., împotriva deciziei civile nr. 52/27.01.2015 pronunțată de Tribunalul P. în dosar_, în contradictoriu cu intimații S.C. U. Ț. B. S.A., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. B. și Asociații S.P.R.L., cu sediul în București, ., nr. 70, sector 2, B.-G. G. PLOIEȘTI S. P., cu sediul în Ploiești, .. 8, județ P. și C. A., domiciliată în Câmpina, .. 37, .. 1, ., ca nefondată.
Obligă contestatoarea la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata C. A..
Irevocabilă.
Pronunțata in ședința publica, azi, 18 iunie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
N. A. G. M. C.-A. M.
GREFIER
M.-D. B.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. C.A.M./ Tehnored. C.A.M.
2 ex./25.11.2015
D.rec. nr._ Tribunalul P.
J.rec.C. M., R. C., E. C.D.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 1804/2015. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 334/2015. Tribunalul... → |
|---|
