Contestaţie la executare. Decizia nr. 585/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 585/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 585/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 585
Ședința publică din data de 17 aprilie 2014
Președinte:G. M.
Judecători:M. C.
M. N.
Grefier:E. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - contestatoare C.N.C.F. “ C.” SA-R. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Piata Garii de Nord, nr. 1 sector 1, împotriva sentinței civile nr._/14.11.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. C., cu domiciliul în Ploiesti, .. 25A, ..
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 102,00 lei, conform ordinului de plată nr. 1369/03.04.2014 și timbru judiciar de 2,50 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta - contestatoare C.N.C.F. “ C.” SA - R. București reprezentată de consilier D. I., lipsă fiind intimata S. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, de către recurenta - contestatoare C.N.C.F. “ C.” SA - R. București, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 102,00 lei și a timbrului judiciar de 2,50 lei și motivele de recurs semnate și ștampilate, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul recurentei - contestatoare având cuvântul în dezbateri solicită admiterea recursului modificarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei admiterea contestația astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 23.04.2012, sub nr._, contestatoarea C.N.C.F. “ C.” SA-R. BUCUREȘTI, în contradictoriu cu intimata S. C. a formulat contestație la executare împotriva raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert B. I. în Dosar de executare nr. 84/2012 al B. M. S., prin care s-a stabilit valoarea imobilului situat în Ploiești, .. 25A, ., ., jud. Prahova în cuantum de 3.437 lei fără TVA, solicitând anularea acestuia, efectuarea unei noi expertize, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei cereri.
În motivarea în fapt a cererii a arătat că la cererea creditoarei, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6360/29.06.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești s-a format Dosarul de executare nr. 84/2012 pe rolul B. M. S.. În cadrul acestui dosar, s-au emis mai multe acte de executare, ultimul act fiind întocmit la data de 01.06.2012, respectiv un proces-verbal pentru stabilirea unui expert evaluator, comunicat contestatoarei la data de 06.06.2012.
Întrucât între data de 06.06.2012 și data de 17.12.2012, data la care s-a solicitat Biroului de Expertize Tehnice Judiciare o listă care să cuprindă numele și adresa unor experți tehnici specialitatea construcții, în vederea efectuării raportului de expertiză, nu s-a efectuat nici un act de executare, contestatoarea a invocat excepția perimării executării silite, solicitând astfel desființarea executării silite.
A mai menționat că valoarea stabilită de expert este infimă, prețul imobilului fiind subevaluat. Deși obiectivul expertizei a fost evaluarea potrivit Legii nr. 85/1992, D-L nr. 61/1990 și normelor metodologice, expertul nu a avut în vedere aceste acte normative. Susține că respectiva clădire este din anul 1941, având o vechime de 72 ani și nicidecum din anul 1901, cum susține expertul. De asemenea, la uzura reală, expertul a folosit ca bază de calcul un alt act normativ, respectiv anexa nr. 45 la Normativul P 135/1999 care se folosește la evaluarea locuințelor a căror vânzare se face la prețul pieței, corect fiind ca pentru vechimea locuinței să se aplice un coeficient de 0,55 care este coeficientul maxim pentru vechimea imobilului ( 72 ani), rezultând un preț de 9.782,36 lei cu TVA.
În al doilea rând, susține că în mod eronat expertul a reținut că C.N.C.F. “C.” SA este proprietara acestui imobil, în condițiile în care aceasta este doar administratorul imobilului, proprietar fiind Statul Român.
Se mai arată că regimul juridic al imobilului este reglementat de HG nr., 589/2006, iar potrivit acestui act, imobilul se află la aproximativ 6 m de calea ferată, fiind astfel situat în zona de siguranță a infrastructurii feroviare, proprietate publică, iar Ordinul nr. 1718/03.03.2011 al MFP enumeră în inventar gările și terenurile aferente, astfel încât se susține că imobilul este bun public al statului.
În drept a invocat disp. art. 399-404, 406 lit. d și art. 410 C.pr.civ.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
A depus la dosar înscrisuri în copie ( filele 6-22, 160-161).
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 194 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Intimata, legal citată, s-a prezentat în instanță și a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A arătat că s-a contestat raportul de expertiză direct la instanță, fără a se formula obiecțiuni la executorul judecătoresc. De asemenea, în dovedirea celor susținute, contestatoarea trebuia să depună alte înscrisuri, nicidecum înscrisul denumit “ fișa tehnică de calcul/10.04.2013, F.N., întocmit unilateral de debitoare.
A invocat excepția tardivității formulării contestației la executare, deoarece este formulată peste termenul legal de 15 zile de la comunicarea raportului de expertiză. A solicitat respingerea excepției perimării executării silite ca neîntemeiată, dosarul execuțional nefiind lăsat în nelucrare timp de 6 luni.
A solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite ca inadmisibilă.
A solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept a invocat disp. art. 115-118 C.pr.civ.
A depus la dosar, în copie, înscrisuri ( filele 95-100).
Ca urmare a neachitării taxei judiciare de timbru de 10 lei pentru cererea de suspendare a executării silite, deși i s-a pus în vedere, în ședința publică din data de 30.05.2012 instanța a invocat excepția netimbrării cererii de suspendare a executării silite, pe care a admis-o cu motivarea prevăzută în acea încheiere.
Prin încheierea de ședință din data de 03.07.2013, instanța a respins excepția tardivității, invocată de intimată, iar prin încheierea de ședință din data de 03.10.2013 s-a respins ca nefondată excepția perimării executării silite, invocată de intimată.
Instanța a admis pentru părți proba cu înscrisuri.
Instanța a dispus atașarea în copie a Dosarului de executare nr. 84/2012 al B. M. S. ( filele 31-82).
Prin sentința civilă nr._/14.11.2013, Judecătoria Ploiești, a respins contestația la executare ca nefondată și a admis în parte cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată și în consecință a obligat contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 600 lei reprezentând onorariu de avocat respinge în ce privește obligarea contestatoarei la plata onorariului de expert.
În motivarea acestei sentințe, instanța de fond, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6360/29.06.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosar nr._ ( filele 33-34) s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S. C. în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F. C. –R. C.F.București și a fost obligată pârâta să încheie reclamantei contract de vânzare-cumpărare pentru locuința situată în Ploiești, ., nr. 25 A, ., ce a format obiectul contractului de închiriere nr. 5/17.05.1988.
La data de 01.03.2012, intimata creditoare S. C. a formulat cerere de executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6360/2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești ( fila 32) la B. M. S., formându-se Dosarul de executare nr. 84/2012.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 12.03.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosar nr._ ( fila 39) s-a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei C.N.C.F. C. SA.
La data de 28.03.2012 s-au emis un proces-verbal de cheltuieli de executare ( fila 40), somația nr. 84 ( fila 41) și dispoziții de poprire ( filele 43-56), debitoarea fiind înștiințată despre înființarea popririi prin adresa de la fila 42 dosar.
Debitoarea a primit actele menționate la data de 03.04.2012 ( fila 57).
În continuare, la data de 08.05.2012, executorul judecătoresc a emis adresă către terții popriți să procedeze la deblocarea conturilor debitoarei, ca urmare a achitării debitului și cheltuielilor de executare ( fila 59).
La data de 17.05.2012 s-au emis un proces-verbal de eliberare sume, conform art. 563 C.pr.civ. ( fila 62), precum și două adrese pentru eliberare sume către creditoare și debitoare ( filele 60-61), comunicate la data de 18.05.2012 ( fila 63).
Prin adresa din 23.05.2012 ( fila 64), executorul judecătoresc a pus în vedere debitoarei ca în data de 01.06.2012 orele 13,00-13,30 să delege un reprezentant pentru desemnarea unui expert ce va proceda la stabilirea prețului de vânzare a imobilului pentru care a fost instituită obligația de vânzare, adresă comunicată contestatoarei la data de 24.05.2012 ( fila 65).
La data de 30.05.2012 a fost înregistrată pe rolul B. M. S. adresa nr. 227 ( fila 66) emisă de debitoare.
Ulterior, în data de 01.06.2012 s-a încheiat la sediul B. M. S. un proces-verbal referitor la desemnarea unui expert evaluator și la modalitatea de suportare a onorariului acestuia ( fila 67), comunicat contestatoarei la data de 06.06.2012 ( fila 68).
Referitor la procesul-verbal întocmit în data de 01.06.2012 în Dosarul de executare nr. 84/2012, C.N.C.F. C. SA a emis către B. M. S. adresa nr. J/627/12.06.2012, înregistrată la acesta sub nr. 259/R.C./15.06.2012 ( fila 69).
De asemenea, prin adresa din data de 28.06.2012 ( fila 71), B. M. S. a solicitat Tribunalului Prahova - Biroul de Expertize Tehnice-judiciare comunicarea unei liste care să cuprindă numele și adresa unor experți tehnici, specialitatea construcții, în vederea efectuării raportului de expertiză.
Prin cererea formulată la data de 29.11.2012 ( fila 70), creditoarea S. C. a solicitat B. M. S. continuarea executării silite în Dosar de executare nr. 84/2012, menționând că este de acord cu solicitarea debitoarei de efectuare a expertizei evaluare pe cheltuiala sa, urmând ca debitoarea să suporte contravaloarea acestei expertize.
Instanța mai reține că la data de 27.12.2012, executorul judecătoresc a emis către expert B. I. o adresă ( fila 72), prin care s-a solicitat prezentarea expertului la sediul B. M. S., în vederea ridicării documentației necesare pentru întocmirea raportului de expertiză, adresă comunicată expertului la data de 08.01.2013 ( fila 73).
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert B. I. în cadrul Dosarului de executare nr. 84/2012 ( filele 78-81) s-a reținut o valoare de 3.437 lei fără TVA a apartamentului situat în Ploiești, ., nr. 25 A, ..
Deși susține că expertul în mod eronat a menționat în raportul de expertiză că imobilul ar fi edificat în anul 1901, instanța nu poate reține susținerea contestatoarei în sensul că apartamentul ar fi fost construit în anul 1941, întrucât nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens.
Fișa tehnică de calcul întocmită de ing. S. C. ( filele 140-141) nu face dovada vechimii imobilului, pentru a se putea reține că valoarea acestuia ar fi diferită de valoarea stabilită de expertul B. I..
De asemenea, în condițiile în care prin titlul executoriu a fost obligată contestatoarea să vândă intimatei imobilul în litigiu, aceasta nu poate invoca pe calea contestației la executare apărări de fond, în sensul că nu este proprietara apartamentului situat în Ploiești, ., nr. 25 A, ., întrucât în cauză nu sunt incidente disp. art. 399 alin. 3 C.pr.civ. de la 1865, iar aceste susțineri ar fi trebuit să fie invocate în cadrul dosarului de fond și să fie însoțite de înscrisuri doveditoare.
În considerarea celor expuse, întrucât nu pot fi reținute motive de nelegalitate ale raportului de expertiză întocmit de expert B. I., instanța urmează a respinge contestația la executare ca nefondată.
În baza disp. art. 274 C.pr.civ. de la 1865, va admite în parte cererea intimatei de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată și în consecință va obliga contestatoarea către intimată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei reprezentând onorariu avocat.
Cererea urmează a fi respinsă în privința obligării contestatoarei la plata cheltuielilor de executare în cuantum de 600 lei reprezentând onorariu expert, deoarece aceste cheltuieli se recuperează de la debitoare în cadrul Dosarului de executare nr. 84/2012 al B. M. S., în conformitate cu disp. art. 371 ind 7 C.pr.civ. de la 1865.
Contestatoarea Compania Națională de Căi Ferate C. SA-SCREIR a declarat recurs împotriva încheirii de ședință din data de 03.10.2013 prin care s-a respins excepția perimării executării silite și împotriva sentinței civile nr.1552/14.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._ solicitând admiterea contestației cu cheltuieli de judecată.
Recurenta contestator a arătat cu privire la încheierea de ședință din data de 03.10.2013, încheiere prin care s-a respins excepția perimării executării silite, că în mod nelegal instanța a reținut că în cauza nu a intervenit primarea executării silite, reținând ca la data de 28.06.2012 executorul a emis o adresa către Tribunalul Prahova prin care a solicitat comunicarea unei liste care să cuprindă numele și adresa unor experți tehnici.
Recurenta contestator a solicitat să se observe ca adresa executorului dată la 28.06.2012, este primită sub semnătură și ștampila de Biroul Local de Expertize la data de 17.12.2012.
A mai menționat că executarea silită ca ultima fază a procesului civil și una din formele de manifestare a acțiunii civile, este guvernată de principiul disponibilității, precum executarea silită și celelalte acte de executare sare sunt de competența executorului judecătoresc se îndeplinesc la cerere dacă legea nu dispune altfel.
De asemenea a susținut că atât timp cât creditorul a declanșat procedura execuțională prin cererea de executare silită adresată executorul judecătoresc, acesta trebuia să fie diligent deoarece printr-o îndelungată lipsă de stăruință în executarea silită, se consideră că a pierdut orice interes în soluționarea cererii sale, intervenind astfel perimarea executării silite, sancțiune procesuală care consta în desființarea tuturor actelor de executare îndeplinite în dosarul execuțional.
În plus în redactarea art.389 alin. 1 c.pr.civ., precizează că: ,, Dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei,,
Recurenta contestator a arătat că potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (I) C. pr. civ.: "Părțile au îndatorirea ca, in condițiile legii, sa urmărească desfășurarea si finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația sa îndeplinească actele de procedura in condițiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecător, sa-si exercite drepturile procesuale conform dispozițiilor art. 725 alin. 1, precum si sa-si probeze pretențiile si apărările. ".
Recurenta contestator a menționat că nu este suficient sa se formuleze si sa se depună la executorul judecătoresc cererea de executare silita, sa avanseze onorariul executorului judecătoresc si cheltuielile de executare, fără sa mai participe in continuare la desfășurarea urmăririi silite.
De asemenea, potrivit art. 49 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, "executarea silita si celelalte acte de executare (...) se îndeplinesc la cerere (...) ". Rezulta din textul legii ca, pentru a efectua orice act de urmărire executorul judecătoresc trebuie sa fie investit cu o cerere prin care creditorul sa-î solicite îndeplinirea actului respectiv.
În plus, creditorul ia cunoștința despre diligenta de care trebuie sa dea dovada in executarea silita începută si din cuprinsul contractului pe care ii încheie cu executorul judecătoresc, in sensul ca i se aduce Ia cunoștința faptul ca organul de executare este împuternicit, in urma cererii făcute de creditor, sa procedeze la efectuarea actelor de executare solicitate de creditor.
Recurenta contestator a menționat că scopul legii, acela de a realiza grabnic dispozițiile cuprinse in titlul executoriu, se realizează prin acte firești de urmărire. Aceasta înseamnă ca, odată declanșata urmărirea, creditorul urmăritor va trebui sa se implice in activitatea execuționala - conform prevederilor art. 129 alin. (1) C. pr. civ. -, iar nu sa se limiteze doar la a depune periodic cereri de "continuare" a executării silite, in cazul de fata cererea din data de29.11.2012, nici nu a fost înregistrata, si nici nu conține vreun element nou fata de cele consemnate in data de 01.06.2012, data la care a luat cunoștință de poziția acesteia manifestata prin actul nr. 227/30.05.2012 si 575/25.05.2012.
Recurenta contestator precizează că de vreme ce, a fost de acord la data de 01.06.2012 sa suporte c/val expertizei, rezulta fără nici un fel de dubiu ca depunerea cererii privind continuarea executării silite nu poate fi primita ca un act de executare cu consecința fireasca a întreruperii cursului perimării, ci perpetuează o situație care putea fi foarte bine finalizata încă de la început, daca creditoarea ar fi dorit cu adevărat realizarea dreptului recunoscut prin titlu ce se executa, în plus ,,Nimeni si nimic nu 1-a împiedicat pe creditor sa stabilească un expert evaluator si nu exista in cod nici un fel de reglementare ca expertul se numește de comun acord, având libertatea din partea noastră de a desemna orice evaluator dorea .,,
Recurenta contestator a arătat că deși in Codul de procedura civila nu este prevăzuta in terminus o definiție a noțiunii de "act de executare ", sfera conținutului acestei noțiuni poate fi stabilita foarte ușor daca avem in vedere dispozițiile art. 388 C. pr. civ., conform cărora "Pentru toate actele de executare pe care le efectuează, executorul judecătoresc este obligat sa încheie procese-verbale (...) ".
Prin "act de executare " se înțelege orice operațiune juridica sau înscrisul care o constata întocmit de către executorul judecătoresc sau de organe sau persoane care îndeplinesc atribuții in acest sens, cărora lege le conferă consecințe juridice si prin care se urmărește, in condițiile legii, realizarea activității de executare silita si se marchează o etapa in cadrul acestei proceduri .( următorul proces verbal este încheiat in data de14.02.2013,deci cu mult peste termenul de 6 luni).
Recurenta contestator a susținut că acțiunea creditorului urmăritor de a formula o cerere de continuare a executării silite, cu 2 zile înainte de împlinirea termenului de 6 luni, nu este de natura a împiedica perimarea sa opereze de drept, întrucât, pe de o parte, cererea de continuare a executării silite nu constituie prin ea însăși act de executare (a nu se confunda cu cererea de executare silita in baza căreia începe executarea silita care, . de act de executare silita, iar pe de alta parte, creditorul are la îndemâna un mijloc procesual pentru obligarea executorului sa continue executarea silita, in măsura in care acesta ar refuzat sa o facă, respectiv plângerea prevăzuta de art. 53 din Legea nr. 188/2000 .
Totodată, pentru judecarea unei cauze, legiuitorul nu a prevăzut in nici un text de lege necesitatea unor "cereri de continuare " sau de "stăruința in judecata" prin care petentul, după ce a investit instanța cu cererea de chemare in judecata sa solicite din nou, prin diverse cereri "sa se continue " soluționarea litigiului pendinte.
Recurenta contestator a menționat că adresa emisa de B. in data de 28.06.2012 primita sub semnătura de Biroul Local de Expertize la data de 17.12.2012 precum si solicitarea creditoarei din data de 29.11.2012 pentru continuarea executării silite nu reprezintă acte de natura a împiedica perimarea si pe cale de consecința solicita admiterea excepției perimării executării silite cu consecința desființării actelor de executare întocmite.
Cu privire la motivarea prezentata prin SC_/14.11.2013, respectiv ca nu s-a făcut dovada ca apartamentul este construit in anul 1941, ci in 1901, arată ca indiferent de vechimea locuinței, coeficientul de corecție pentru uzura in timp este același.
Obiectivul expertizei a constat in evaluarea potrivit Legii 85/1992, D-L 61/1990 si Normele Metodologice, iar expertul nu a avut in vedere in totalitate aceste acte normative, deși retine in cuprinsul expertizei la cap. III, 3. Tipul de valoare: VALOARE SPECIALA, respectiv este o valoare stabilita in baza unor legi speciale: Decretul Lege nr. 61/04.02.1990, Legea nr. 85/29 iulie 1992 si HG nr. 23/2013 si este diferita de valoarea de piața .
Astfel, fisa tehnica de calcul s-a executat conform Decretului - Lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuințe din fondurile statutului către populație, publicat in M.OF. 22/08.02.1990, neavând in vedere Tabelul nr. 2 care prevede coeficienții de corecție pentru uzura in timp a locuinței in funcție de vechimea in ani.
Expertul, la uzura reală, a folosit ca baza de calcul un alt act normativ, respectiv Anexa nr. 45 la Normativul P 135/1999, care se folosește la evaluarea locuințelor a căror vânzare se face la prețul pieței, corect fiind, ca pentru vechimea locuinței sa se aplice un coeficient de 0,61 care este coeficientul maxim pentru vechimea imobilului.
Conform Anexei nr. Tabel nr. 2, prețul locuinței se corectează pentru uzura in timp cu un coeficient de corecție de 0,61, coeficientul maxim stabilit de legiuitor pentru vechimea in ani, pentru locuințe cu o vechime in ani cuprinsa intre 45-50 ani.
Având în vedere cele menționate mai sus, recurenta contestator a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei, admiterea contestației la executare, așa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
In drept, recurenta contestator și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.304 pct 9 teza a Il-a, 304 indice 1 C.pr.civ.
Potrivit art. 242 alin 2 Cod pr.civ, a solicitat judecarea si in lipsa.
Primindu-se cauza la Tribunalul Prahova, la data de 14.03.2014 s-a înregistrat sub nr._ .
Legal citată intimata nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 304 si 3041 c. p. c. ținându-se seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6360/29.06.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia nr. 666/2009 a Tribunalului Prahova și respingerea recursului prin decizia nr. 89/02.02.2010 a Curții de Apel Ploiești, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S. C. în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F. C. –R. C.F.București și a fost obligată pârâta să încheie reclamantei contract de vânzare-cumpărare pentru locuința situată în Ploiești, ., nr. 25 A, ., locuință ce a format obiectul contractului de închiriere nr. 5/17.05.1988.
La data de 01.03.2012, intimata creditoare S. C. a formulat cerere de executare silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6360/2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești ( fila 32) la B. M. S., formându-se Dosarul de executare nr. 84/2012.
După încuviințarea executării silite prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 12.03.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosar nr._ s-a încuviințat executarea silită împotriva debitoarei C.N.C.F. C. SA, la data de 28.03.2012 s-au emis: proces-verbal de cheltuieli de executare, somația nr. 84 și dispozițiile de poprire, debitoarea fiind înștiințată despre înființarea popririi prin adresa de la fila 42 dosar.
Debitoarea a primit actele menționate la data de 03.04.2012 ( fila 57).
Ulterior, la data de 08.05.2012, executorul judecătoresc a emis adresă către terții popriți să procedeze la deblocarea conturilor debitoarei, ca urmare a achitării debitului și cheltuielilor de executare ( fila 59).
La data de 17.05.2012 s-au emis un proces-verbal de eliberare sume, conform art. 563 C.pr.civ. ( fila 62), precum și două adrese pentru eliberare sume către creditoare și debitoare ( filele 60-61), comunicate la data de 18.05.2012 ( fila 63).
Prin adresa din 23.05.2012 ( fila 64), executorul judecătoresc a pus în vedere debitoarei ca în data de 01.06.2012 orele 13,00-13,30 să delege un reprezentant pentru desemnarea unui expert ce va proceda la stabilirea prețului de vânzare a imobilului pentru care a fost instituită obligația de vânzare, adresă comunicată contestatoarei la data de 24.05.2012 ( fila 65).
La data de 30.05.2012 a fost înregistrată pe rolul B. M. S. adresa nr. 227 ( fila 66) emisă de debitoare.
Ulterior, în data de 01.06.2012 s-a încheiat la sediul B. M. S. un proces-verbal referitor la desemnarea unui expert evaluator și la modalitatea de suportare a onorariului acestuia ( fila 67), comunicat contestatoarei la data de 06.06.2012 ( fila 68).
Referitor la procesul-verbal întocmit în data de 01.06.2012 în Dosarul de executare nr. 84/2012, C.N.C.F. C. SA a emis către B. M. S. adresa nr. J/627/12.06.2012, înregistrată la acesta sub nr. 259/R.C./15.06.2012 ( fila 69).
De asemenea, prin adresa din data de 28.06.2012 ( fila 71), B. M. S. a solicitat Tribunalului Prahova - Biroul de Expertize Tehnice-judiciare comunicarea unei liste care să cuprindă numele și adresa unor experți tehnici, specialitatea construcții, în vederea efectuării raportului de expertiză.
Prin cererea formulată la data de 29.11.2012 ( fila 70), creditoarea S. C. a solicitat B. M. S. continuarea executării silite în Dosar de executare nr. 84/2012, menționând că este de acord cu solicitarea debitoarei de efectuare a expertizei evaluare pe cheltuiala sa, urmând ca debitoarea să suporte contravaloarea acestei expertize.
Referitor la excepția perimării executării silite, invocată de recurenta contestatoare C.N.C.F. „ C.” SA, tribunalul reține că într-adevăr, potrivit disp. art. 389 C.pr.civ., în situația în care creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei.
In prezenta cauză se reține de la data de 01.06.2012, s-a continuat procedura executării silite începute la solicitarea creditoarei, în sensul că executorul judecătoresc a emis la data de 28.06.2012 adresa către Tribunalul Prahova - Biroul de Expertize Tehnice - Judiciare în vederea comunicării unei liste cu numele și adresa unor experți tehnici, specialitatea construcții, în vederea efectuării raportului de expertiză iar la data de 27.12.2012 a emis o altă adresă, către expertul B. I. în vederea efectuării expertizei dispuse în cadrul dosarului de executare, astfel că nu se poate reține că s-a împlinit termenul de 6 luni prevăzut de art. 389 C.pr.civ. și că în acest fel a intervenit perimarea executării silite.
De asemenea, așa cum corect a reținut și instanța de fond, intimata creditoare nu a stat în pasivitate în tot acest timp, întrucât la data de 29.11.2012 aceasta a solicitat B. M. S. continuarea executării silite și efectuarea unei expertize, stăruind astfel în executarea silită a titlului executoriu.
Faptul că cererea acesteia din data de 29.11.2012 nu a primit număr de înregistrare de la executorul judecătoresc nu poate fi imputat creditoarei și nu poate duce la constatarea perimării executării silite, așa cum solicită recurenta, deoarece prin această cerere creditoarea dovedește că nu a stat în pasivitate, acesta fiind aspectul sancționat de legiuitor prin instituția perimării invocată de către recurentă.
Susținerile recurentei contestatoare în sensul că adresa emisa de B. in data de 28.06.2012 primita sub semnătura de Biroul Local de Expertize la data de 17.12.2012 precum si solicitarea creditoarei din data de 29.11.2012 pentru continuarea executării silite nu reprezintă acte de natura a împiedica perimarea nu sunt fondate, pentru că așa cum s-a arătat mai sus, cererea creditoarei din data de 29.11.2012 dovedește că aceasta, creditoarea nu a stat în pasivitate în tot acest timp, stăruind astfel în executarea silită a titlului executoriu iar adresa emisa de B. in data de 28.06.2012 reprezintă în mod normal și firesc măsura necesară pentru efectuarea expertizei dispuse de executorul judecătoresc ceea ce reprezintă continuarea executării silite.
Pentru aceste considerente, tribunalul, constată că instanța de fond a dat corectă dezlegare acestei excepții iar criticile recurentei sub acest aspect sunt nefondate.
Cu privire la criticile recurentei aduse raportului de expertiză tehnică evaluări construcții ing. B. I. înregistrat cu nr. 179/13.03.2013 întocmit în dosarul de executare nr. 84/2012 al B. M. S., tribunalul constată următoarele:
Titlul executor ce se aduce la îndeplinire prin prezenta executare silită este reprezentat de sentința civilă nr. 6360/29.06.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia nr. 666/2009 a Tribunalului Prahova și respingerea recursului prin decizia nr. 89/02.02.2010 a Curții de Apel Ploiești, prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S. C. în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F. C. – R. C.F.București și a fost obligată pârâta să încheie reclamantei contract de vânzare-cumpărare pentru locuința situată în Ploiești, ., nr. 25 A, ., ., jud. Prahova, locuință ce a format obiectul contractului de închiriere nr. 5/17.05.1988.
Așadar, intimata creditoare potrivit acestui titlu executor este îndreptățită să pretindă și să obțină de la debitor îndeplinirea exactă a prestației la care acesta din urmă a fost obligat așa cum prevede art. 1073 din Codul civil care consacră principiul executării în natură a obligațiilor, iar în caz contrar, creditorul are drept de dezdăunare.
Dacă debitorul nu își execută voluntar obligația, creditorul va putea recurge la mijloacele pe care legea i le pune la dispoziție, căutând să obțină satisfacerea creanței sale pe calea executării silite.
Transpunerea în planul dreptului procesual a principiului executării în natură și voluntare a obligațiilor constituie reglementarea conținută în art. 3711 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se duce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu își execută în acest mod obligația, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor cărții a V-a din acest cod, dacă legea nu prevede altfel.
Există însă obligații a căror executare în natură nu poate fi realizată pe cale silită, deoarece, fiind intuitu personae, executarea lor implică în mod necesar participarea strict personală a debitorului iar nimeni nu poate fi silit să execute un fapt strict personal, deoarece ar însemna să fie afectată libertatea individuală.
Asemenea obligații nu pot fi executate pe calea executării silite, ci printr-un un mijloc indirect de constrângere, anume daunele cominatorii, prin care un debitorul unei obligații intuitu personae este obligat, constrâns să o execute în natură.
Astfel, art. 5803 C.p.c stabilește că, în cazul în care debitorul unei astfel de obligații nu și-o îndeplinește, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, în urma sesizării de către creditor a instanței, prin obligarea la plată, în favoarea statului, a unei amenzi civile, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.
Cum prin titlul executor pârâta a fost obligată să încheie reclamantei contract de vânzare-cumpărare pentru locuința situată în Ploiești, ., nr. 25 A, ., ., locuință ce a format obiectul contractului de închiriere nr. 5/17.05.1988, debitorul acestei obligații nu poate fi silit să execute un fapt strict personal, deoarece ar însemna să fie afectată libertatea individuală, astfel că nu se poate realiza executarea acestei obligații pe calea executorii silite.
De asemenea, tribunalul reține că intimata creditoare este îndreptățită pe calea executării silite să pretindă și să obțină de la debitor îndeplinirea exactă a prestației la care acesta din urmă a fost obligat potrivit dispozitivul titlului executor. Cum prin titlul executor constituit de sentința civilă nr. 6360/29.06.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr._, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului prin decizia nr. 666/2009 a Tribunalului Prahova a fost obligată pârâta să încheie reclamantei contract de vânzare-cumpărare pentru locuința situată în Ploiești, ., nr. 25 A, ., ., locuință ce a format obiectul contractului de închiriere nr. 5/17.05.1988, fără a se face mențiuni privind obligații privind prețul de vânzare, actele de executare vizând stabilirea prețului locuinței situate în Ploiești, ., nr. 25 A, ., ., jud. Prahova, locuință ce a format obiectul contractului de închiriere nr. 5/17.05.1988, sunt lovite de nulitate iar cererea de efectuare a unei noi expertize este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul disp. art. 312, alin. 1, 2, 3 C.p.c., va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată în sensul că va admite în parte contestația la executare și va anula raportul de expertiză tehnică evaluări construcții ing. B. I. înregistrat cu nr. 179/13.03.2013 întocmit în dosarul de executare nr. 84/2012 al B. M. S..
Totodată, pentru considerentele susmenționate va respinge cererea de efectuare a unei noi expertize ca neîntemeiată.
Văzând și prevederile art. 274 C.p.c., tribunalul va obliga intimata să plătească recurentei 104,50 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admitere recursul declarat de recurenta - contestatoare C.N.C.F. “ C.” SA-R. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Piuata Gării de Nord, nr. 1 sector 1, împotriva sentinței civile nr._/14.11.2013, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S. C., cu domiciliul în Ploiești, .. 25A, ., ., județul Prahova.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite în parte contestația la executare.
Anulează raportul de expertiză tehnică evaluări construcții ing. B. I. înregistrat cu nr. 179/13.03.2013 întocmit în dosarul de executare nr. 84/2012 al B. M. S..
Respinge cererea de efectuare a unei noi expertize ca neîntemeiată.
Obligă intimata să plătească recurentei 104,50 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G. M. M. C. M. N.
GREFIER:
E. M.
Fiind în C.O., semnează
P. - Grefier
Operator date cu caracter personal 5595
Red . /tehnored.: M.N /G.C
2 ex./ 16.07.2014
D.f._ – Jud. Ploiești
J.f. M. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 404/2014. Tribunalul PRAHOVA | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
