Fond funciar. Decizia nr. 404/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 404/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 404/2014
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL P. |
SECȚIA I CIVILĂ |
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.404 | |
Ședința publică din data de 20 martie 2014 | |
Președinte: | M. C. |
Judecători: | G. M. |
M. N. | |
Grefier: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul - pârât R. A., domiciliat în . M., ., jud. P., împotriva sentinței civile nr. 3414/20.12.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant R. N., domiciliat în . M., .. 38, jud.P., C. L. DE A. A L. F. F. A COMUNEI SCORȚENI, cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ P. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR AGRICOLE ȘI A CELOR FORESTIERE, cu sediul în mun. Ploiești, .-4, jud. P..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul - pârât R. A. personal și asistat de avocat T. E. și intimatul - reclamant R. N. personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, întâmpinare formulată de intimatul - reclamant R. N. și concluzii scrise formulate de intimata C. L. de A. a L. F. F. a Comunei Scorțeni, după care,
Intimatul - reclamant R. N. personal, depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv copiile adresei nr. 5045/21.02.2013, certificatului de moștenitor nr.376 din 30.03.1981, certificatului de moștenitor nr. 641 din 18.09.1979, adresei nr. 847/26.06.2008, contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 81/13.01.1962 și a titlului de proprietate nr. 689/17.03.2004, copii fiind comunicate și recurentului - pârât prin apărător.
Apărătorul recurentului-pârât și intimatul reclamant având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză, solicitând cuvântul în dezbateri.
Tribunalul, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri
Apărătorul recurentului-pârât având cuvântul în dezbateri solicită admiterea recursului să se constate că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală. În mod greșit instanța de fond a respins excepția tardivității promovării cererii de chemare in judecată. Inițial a fost admisă excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată motivat de faptul ca reclamantul a avut cunoștința de cuprinsul Hotărârii Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere ca urmare a depunerii acesteia într-un alt dosar ce se afla pe rolul Judecătoriei Câmpina. Reclamantul a formulat recurs iar Tribunalul P. a admis recursul și a apreciat că la dosar nu există o dovadă a comunicării hotărârii către reclamant de către comisiile de aplicare a legii fondului funciar astfel încât excepția este neîntemeiată, considerând că în temeiul dispozițiile art. 315 Cod pr.civ., instanța trebuia să se pronunțe pe fondul cauzei. Între timp s-a putut face dovada comunicării hotărârii atacate de către comisii și pârâtul a invocat din nou excepția tardivității, având la baza altă motivare, arătând că reclamantul trebuia să solicite anularea hotărârii în anul 2006 când a luat cunoștință de existența acesteia ca urmare a comunicării, astfel cum rezultă din adresa nr. L272/dosarV/C/2 din 31 martie 2006. Excepția invocată este aceeași ca și prima dată, însă motivarea acesteia este cu totul alta, astfel încât nu se poate eventual reține că a existat deja o pronunțare asupra excepției. Solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentința pronunțată de instanța de fond și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind tardiv formulată. În mod greșit instanța de fond a admis plângerea formulată de reclamant și solicit admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul - reclamant R. N. personal, având cuvântul în dezbateri solicită respingerea recursului, conform motivelor din întâmpinare. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina, sub nr._, reclamantul R. N. a chemat în judecată pe pârâții R. A., C. Județeană P. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor Agricole și a Celor Forestiere și C. L. De A. A L. F. F. Scorțeni solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea parțială absolută a Hotărârii nr.3557 din data de 25.08.2004 emisă de C. Județeană P., în senul că în mod greșit a fost menționat și numitul R. A..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că împreună cu sora sa, în calitate de moștenitori ai defunctului R. G., au făcut cerere către C. L. de Fond F. - Scorțeni pentru recunoașterea dreptului de proprietate. La data de 27.02.1992 s-a emis adeverința nr.1270/1992 prin care s-a stabilit reconstituirea dreptului pentru cei doi petenți, pentru suprafața de 0,80 ha teren. A mai învederat reclamantul că a așteptat o perioadă lungă de timp și, fiind într-un litigiu cu fratele său, a mers să se intereseze de titlu și cu acea ocazie a aflat că și pârâtul a fost menționat ca beneficiar al dreptului reconstituit, deși nu a făcut cerere.
În drept, a invocat Legea nr.18/1991.
În probațiune a depus, în copie, adeverința nr.1270/27.02.1992, adresa nr.7521/25.09.2012 emisă de Primăria .. 3557/25.08.2004, declarație.
Acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru.
Pârâtul R. A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În fapt, a arătat pârâtul că a depus în termen legal cererea de reconstituirea a dreptului de proprietate cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile Legii nr. 247/2005, respectiv în termen de 6 luni calculat cu începere de la 25.07.2005.
În drept, a invocat art.115 C.pr.civ.
În susținere, a depus, în copie, adresa nr.5595/28.06.2012, Hotărârea nr.3557/25.08.2004, încheierea de la termenul din data de 15.06.2012 în dosarul nr._, cerere înregistrată sub nr. 322/22.11.2005, cerere înregistrată sub nr. 317/1991, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.81/13.01.1962 de notariatul de Stat Câmpina, act de vânzare, adresa nr.4826/10.11.2004, adresa nr. 1540/11.04.2005.
Pârâta C. L. De A. A L. F. F. Scorțeni a formulat întâmpinare prin care a arătat că în anul 1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru autor R. G. – cu moșt. P. M. și R. A. pentru suprafața de 0,80 ha teren agricol prin hotărârea comisiei județene de fond funciar nr.62/25.07.1991. Prin hotărârea comisiei județene de fond funciar nr.153/14.11.1991 s-a modificat poziția 139/202 din anexa 3 prin înscrierea moștenitorilor P. M. și R. N., fiind înlăturat R. A.. În anul 2004 a fost modificată anexa inițială și suplimentată prin care au fost înscriși toți moștenitorii, respectiv P. M., R. N. și R. A., modificare validată prin hotărârea comisiei județene de fond funciar nr.3557/25.08.2004. A mai învederat pârâta că reclamantul nu a depus certificatul de moștenitor de la def. R. G. la data depunerii cererii de reconstituire astfel comisia locală de fond funciar de la acea dată nu a avut cunoștință de faptul că ceilalți moștenitori ai defunctului erau renunțători.
În drept, a invocat disp. Legii nr.18/1991.
În susținere a depus, în copie, cererea nr.318/1991, nr.317/1991, nr.322/2005, nr.6646/2006, 5139/2011, nr.370/1991, hotărârea comisiei județene de fond funciar nr.3557/25.08.2004, anexa 3 la această hotărâre, răspunsul nr.220/2007, nr.5772/2011, adresa nr.8986/2012 (f.39-51).
Legal citată, C. Județeană P. P. S. D. De Proprietate Asupra Terenurilor Agricole Și A Celor Forestiere nu a trimis reprezentant în instanță și nici nu a formulat în cauză întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 01.02.2013 s-a dispus atașarea dosarului nr._ al Judecătoriei Câmpina.
Prin sentința civilă nr. 314/01.02.2013 instanța a admis excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul R. A. prin întâmpinare și a respins cererea ca tardiv formulată.
Prin decizia civilă nr. 750/23.04.2013 pronunțată de Tribunalul P. a fost admis recursul declarat de recurentul reclamant R. N., a fost casată sentința atacată și trimisă cauza la Judecătoria Câmpina pentru soluționarea pe fond a pricinii, dosarul fiind reînregistrat pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de 14.10.2013 sub nr._ .
Sub aspectul probatoriului instanța a administrat proba cu înscrisuri în cadrul căreia au fost depuse adresele nr. 7295/2013, 7055/2013 și_/2013 emise de Primăria .._/2013 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole și a celor forestiere și proba cu interogatoriul reclamantului și al pârâtului.
La termenul de judecată din data de 13.12.2013 pârâtul R. A. a invocat excepția tardivității formulării cererii.
Prin sentința civilă nr. 3414/20.12.2013, Judecătoria Câmpina, a respins ca inadmisibilă excepția tardivității formulării cererii, invocată de pârâtul R. A., a admis cererea formulată de reclamantul R. N., în contradictoriu cu pârâții R. A., C. L. de A. a L. F. F. a comunei Scorțeni și C. Județeană P. pentru S. D. de Proprietate asupra Terenurilor Agricole și a celor Forestiere, a constatat nulitatea absolută parțială a Hotărârii Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere nr. 3557 din data de 25.08.2004 privind menționarea pârâtului R. A. în calitate de moștenitor al defunctului R. Gh. G. și a respins cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
P. a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat cu prioritate excepția tardivității formulării cererii, invocată de pârâtul R. A., excepție ce a fost respinsă ca inadmisibilă față de dispozițiile art.315 C.pr.civ., potrivit căroraîn caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorul fondului. Astfel, modalitatea în care instanța de recurs, prin decizia de casare, dă dezlegare unui aspect litigios se impune, fără posibilitatea de a fi contrazisă cu ocazia rejudecării, datorită efectului pozitiv al lucrului judecat potrivit căruia statuările irevocabile ale unei hotărâri judecătorești se impun, deopotrivă părților și instanței ulterioare, care nu pot ignora efectele unei judecăți anterioare, care a tranșat definitiv un aspect litigios.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că prin Hotărârea Comisiei Județene P. P. S. D. de Proprietate Asupra Terenurilor Agricole și Forestiere nr.62/25.07.1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru autor R. G. – cu moșt. P. M. și R. A. – în anexa 3, poziția 139/202 pentru suprafața totală de 0,80 ha teren agricol.
Prin Hotărârea Comisiei Județene P. P. S. D. de Proprietate Asupra Terenurilor Agricole și Forestiere nr.153/14.11.1991 s-a modificat poziția susmenționată din anexa 3 prin înscrierea moștenitorilor P. M. și R. N., fiind înlăturat R. A. și a fost eliberată adeverința Comisiei Locale Scorțeni nr. 1270/27.02.1992.
Prin hotărârea Comisiei Județene P. P. S. D. de Proprietate Asupra Terenurilor Agricole și Forestiere nr.3557/2004 a fost modificată anexa inițială și suplimentată, fiind înscriși toți moștenitorii defunctului R. G., respectiv P. M., R. N. și R. A..
Din certificatele de moștenitor nr.376/30.03.1981 și nr.641/18.09.1979 rezultă că pârâtul R. A. a renunțat la succesiunea după părinții săi, defuncții R. G. și R. M., fiind străin de succesiune prin renunțare, conform declarațiilor autentice nr.R.891/1980 și nr.468/1979.
Totodată, instanța de fond a reținut că prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta C. L. Scorțeni a arătat că la dosarul de reconstituire a dreptului de proprietate nu au fost depuse certificatele de moștenitor, așa încât nu a avut cunoștință, la momentul reconstituirii dreptului de proprietate, de împrejurarea că ceilalți moștenitori erau renunțători.
În soluționarea prezentei cauze, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. XI/05.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, statuându-se, în aplicarea disp. art. 8 și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 rep., că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din C. civ., iar nu și cei care au renunțat la moștenire.
P. aceste considerente, constatând că în mod greșit pârâtul R. A. a fost înscris în calitate de moștenitor al defunctului R. Gh. G., fiind străin de succesiunea acestuia prin renunțare, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată și a constatat nulitatea absolută parțială a Hotărârii Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere nr.3557 din data de 25.08.2004 privind menționarea pârâtului R. A. în calitate de moștenitor al defunctului R. Gh. G..
Împotriva sentinței civile nr. 3414/20.12.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr._, a declarat recurs, pârâtul R. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul – pârât a arătat că, în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția tardivității promovării cererii de chemare in judecată, invocând dispozițiile art. 315 Cod pr.civ., întrucât pârâtul a susținut excepția tardivității formulării cererii de chemare in judecată motivat de faptul că reclamantul a avut cunoștință de cuprinsul Hotărârii Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si a celor forestiere nr. 3557 din 25.08.2004 ca urmare a depunerii acesteia într-un alt dosar ce se afla pe rolul Judecătoriei Câmpina.
A susținut recurentul – pârât că, întrucât reclamantul nu a formulat cererea de chemare in judecată in interiorul termenului de 30 de zile de la data la care a luat cunoștința de conținutul acesteia, pârâtul a invocat excepția tardivității, iar instanța de fond a admis-o, soluție împotriva căreia reclamantul a formulat recurs și Tribunalul P. a admis recursul apreciind că la dosar nu există o dovada a comunicării hotărârii către reclamant de către comisiile de aplicare a legii fondului funciar astfel încât excepția este neîntemeiată, și se impune trimiterea cauzei la instanța de fond in vederea soluționării pe fond a acesteia.
A precizat recurentul – pârât că, în momentul când s-a reluat judecarea cauzei la Judecătoria Câmpina, la solicitarea pârâtului, s-a depus la dosar adresa nr._/05.12.2013 a Primăriei Scorțeni la care a fost atașată in copie Adresa nr. L272/dosarV/C/2 din 31 martie 2006 emisa de Instituția Prefectului - Județul P. prin care reclamantului R. N. i se comunica următoarele: "Din verificările efectuate la C. locala de aplicare a legilor fondului funciar Scorteni s-a constatat ca pentru R. A., fratele dvs. s-a întocmit anexa modificatoare, validata prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 3557/2004 unde este trecut ca moștenitor al defunctului R. G. alături de ceilalți moștenitori "
A arătat recurentul – pârât că, față de aceasta situație, având in vedere chiar motivarea decizie Tribunalului P., conform căreia se poate pune in discuție tardivitatea formulării cererii de chemare in judecata numai daca se face dovada comunicării hotărârii atacate de către comisii, a invocat din nou excepția tardivității, având la baza altă motivare ca prima data, arătând ca reclamantul trebuia sa solicite anularea hotărârii in anul 2006 când a luat cunoștința de existenta acesteia ca urmare a comunicării sus-menționate.
A învederat recurentul-pârât că în soluționarea excepției instanța de fond a apreciat în mod greșit ca, in conformitate cu art. 315 Cod pr.civ., trebuie obligatoriu sa soluționeze pe fond cauza, iar anularea unei hotărâri de către instanța de recurs pe motiv ca instanța de fond a soluționat in mod greșit cauza pe excepție presupune si mențiunea trimiterii cauzei spre judecare pe fond, insa acest lucru nu înseamnă ca instanța de fond nu poate sa mai ia in discuție nici o excepție, indiferent care ar fi aceasta, ci conform art. 315 Cod pr.civ. trebuie sa se pronunțe numai pe fondul cauzei.
A arătat recurentul-pârât că particularitatea acestei cauze o reprezintă faptul ca excepția invocata este aceeași ca si prima data, însa motivarea acesteia este cu totul alta, astfel încât nu se poate eventual retine ca a existat deja o pronunțare asupra excepției.
Pe acest capăt de cerere, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond și respingerea cererii de chemare in judecată, ca fiind tardiv formulată.
A arătat recurentul-pârât că un al doilea motiv de recurs îl vizează faptul că, în mod greșit, pe fondul cauzei, instanța a admis cererea de chemare in judecata si pe cale de consecința a constatat nulitatea absoluta parțiala a Hotărârii Comisiei județene nr.3557/25.08.2004 privind menționarea subsemnatului in calitate de moștenitor al defunctului R. Gh. G., motivarea instanței de fond în ceea ce privește admiterea cererii având la baza decizia nr. XI/05.02.2007 a I.C.C.J. prin care a fost admis recursul in interesul legii si s-a stabilit ca in aplicarea disp. art. 8 si art.13 alin.(2) din Legea nr. 18/1991 beneficiază de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea in termenul prevăzut de art. 700 din C.civ. iar nu si cei care au renunțat la moștenire.
A precizat recurentul – pârât, cu privire la acest aspect, că hotărârea a cărei nulitate absoluta parțiala s-a constatat a fost data in anul 2004, iar decizia I.C.C.J. s-a pronunțat in anul 2007 și, nulitatea absoluta a unui înscris este dată de o cauză existentă la data întocmirii înscrisului respectiv ori, in anul 2004 nici nu se putea pune in discuție o interpretare a dispozițiilor legale de maniera celei data de I.C.C.J. in condițiile in care textul de lege era clar prin a preciza ca este vorba de o repunere in termenul de acceptare a succesiunii.
A susținut recurentul-pârât că prin modul de soluționare a cererii de chemare in judecată, instanța de fond a realizat și o discriminare vădita intre pârât și sora acestora, P. M., în sensul că s-a constatat nulitatea hotărârii numai cu privire la pârât, în timp ce sora acestuia a rămas ca persoana îndreptățită la reconstituire deși din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 376/1981 emis la dezbaterea succesiunii defunctului R. G. rezulta că si aceasta a renunțat la succesiune, conform declarației autentificata sub nr. 1168/1981.
A apreciat recurentul-pârât că în mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare in judecata, deoarece aplicarea deciziei I.C.C.J. se putea discuta la soluționarea cererii de ieșire din indiviziune asupra terenurilor asupra cărora s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate.
A solicitat recurentul-pârât admiterea recursului și modificarea in tot a sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii cererii de chemare in judecată, cu obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, a invocat disp. art. 3041 C.pr.civ.
Legal citat, intimatul-reclamant R. N., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că instanța de fond a analizat corect aceasta cerere și a făcut aplicarea disp. art.315 C.pr.civ., iar după trimiterea în rejudecare,aceasta excepție nu mai putea fi invocată, interpretarea recursului cu privire la decizia de casare fiind eronată.
A arătat intimatul-reclamat că este clar că instanța de casare a apreciat că nu poate fi vorba de tardivitate și, chiar dacă s-ar reanaliza aceasta excepție, conform probelor administrate, nu rezultă că H.C.J. a fost comunicată, conform dispozițiilor Legii 18/1991 cu modificări și că intimatul nu a respectat termenul.
A susținut intimatul-reclamant că potrivit art. 53 din Legea 18/1991 H.C.J. se comunica pârtilor interesate cu scrisoare recomandata, cu confirmare de primire, ceea ce nu s-a dovedit în prezenta cauza, iar faptul că la un răspuns de la Prefectura către recurent, în urma unei sesizări a acestuia, se menționează că ar exista o H.C.J. care operează modificări, nu reprezintă o comunicare conform art.53 din Legea 18/1991 și care poate conduce la excepția tardivității, astfel că, a solicitat respingerea acestui motiv de recurs.
Cu privire la fond, intimatul-reclamant a arătat că recurentul apreciază eronat mențiunile deciziei XI/05.02.2007 a I.C.C.J. cu privire la o repunere în termen a acceptării moștenirii, întrucât aceste dispoziții se aplica moștenitorilor care nu au acceptat succesiunea în termenul de opțiune și nu renunțătorilor și, în plus, opțiunea persoanei cu vocație succesorala, care nu a acceptat succesiunea, de a fi respinsa în termen, se manifesta prin formula cererii de reconstituire, în intervalul prevăzut de Legea 18/1991.
A precizat intimatul-reclamant că, în prezenta cauza, recurentul nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, el având cerere pentru alte terenuri și nu cele de la părinți, pârâtul renunțând expres la succesiune și nici nu a formulat cerere de reconstituire, astfel că, nu-i sunt aplicabile dispozițiile deciziei XI/05.02.2007 a I.C.C.J.
A apreciat intimatul-reclamant că soluția instanței este legală și temeinică, sens în care, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Primindu-se dosarul pe rolul Tribunalului P., cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 20.02.2014.
Tribunalul examinând cauza în raport de sentința recurată, situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la critica potrivit căreia în mod greșit instanța fondului a respins excepția tardivității promovării cererii de chemare în judecată reiterată de recurentul pârât în al doilea ciclu procedural, tribunalul reține că prin decizia de casare nr.750/23.04.2013 s-a reținut irevocabil că, împotriva Hotărârii Comisiei Județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare, că la dosar nu exista nicio dovadă depusă de vreuna din cele două comisii implicate în procedura de reconstituire (C. L. Scorțeni și C. Județeană P.) din care să rezulte că au comunicat în mod legal și într-un termen rezonabil hotărârea respectivă către reclamantul R. N..
De asemenea, tribunalul a mai reținut că, anterior, între părți, a existat un alt litigiu, ce a făcut obiectul dosarului nr._, în cursul căruia, la data de 29.06.2012, C. L. Scorțeni a depus la dosarul cauzei o . înscrisuri, printre care și Hotărârea Comisiei Județene P. nr. 3557/25.03.2004, ce face obiectul prezentei plângeri, respectiv că, la data de 24.09.2012 reclamantul R. N. s-a adresat cu o cerere la Primăria . nr. 7508/24.09.2012, prin care a solicitat comunicarea în mod oficial a unei copii după hotărârea respectivă (fila 5 dosar fond), fiindu-i astfel comunicată o copie după această hotărâre la data de 25.09.2012.
Din această perspectivă, tribunalul a constatat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că termenul de 30 de lege menționat anterior ar curge de la data de 29.06.2012, dată la care C. L. Scorțeni ar fi depus la dosar, printre alte înscrisuri, Hotărârea Comisiei Județene P. nr. 3557/25.03.2004.
S. datei de la care începe să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991 trebuie realizată, în principal, în mod obiectiv, prin raportare la mijloace de probă care să ateste faptul că, în mod cert, la acea dată reclamantul a luat la cunoștință de această hotărâre.
În cauza de față, s-a statuat că nu se poate prezuma că reclamantul ar fi luat la cunoștință de conținutul hotărârii atacate (nr.3557/2004), la data de 29.06.2012, prezumția simplă invocată de pârâtul R. A., în sensul că prin depunerea la dosar la acea dată a hotărârii atacate, în mod firesc reclamantul a luat la cunoștință despre conținutul său de îndată, fiind neverosimilă, neavând greutatea și puterea de a naște probabilitatea, așa cum menționează art. 1203 C.civ.
Tribunalul a constatat ca fiind data certă, la care reclamantul a luat la cunoștință de conținutul Hotărârii Comisiei Județene nr. 3557/25.03.2004, data de 25.09.2012, când i-a fost comunicată în mod expres de către C. L. Scorțeni hotărârea respectivă și ținând cont că acesta a formulat plângerea la data de 03.10.2012, a statuat irevocabil că plângerea a fost formulată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 53 alin. 3 din Legea 18/1991.
Ca atare, în mod corect, în al doilea ciclu procesual, excepția tardivității formulării plângerii a fost respinsă ca inadmisibilă, fiind incidente prevederile art.315 c.pr.civ., devreme ce deja, prin hotărâre irevocabilă, s-a stabilit la ce dată a fost legal comunicată reclamantului hotărârea ce face obiectul prezentei cauze dar și faptul că plângerea a fost formulată în termenul legal de 30 de zile de la comunicare.
Este lipsit de relevanță că recurentul pârât invocă o altă dată de comunicare referindu-se adresa nr. L272/dosarV/C/2 din 31 martie 2006 față de considerentele deciziei de casare care a tranșat irevocabil problema formulării în termen a plângerii de către reclamant.
Ca atare primul motiv de recurs este nefundat și va fi respins ca atare.
Nici cel de al doilea motiv de recurs potrivit căruia în mod greșit s-ar fi admis cererea de chemare în judecată, motivat de faptul că nu ar fi aplicabilă decizia ICCJ față de data pronunțării, nu este fondat.
Decizia invocată de instanța fondului a fost corect reținută ca motiv de admitere a cererii reclamantului, dat fiind faptul că prin admiterea recursului în interesul legii prin decizia nr. XI/05.02.2007, obligatorie pentru instanțe, Înalta Curte de Casație și Justiție a lămurit o situație, care genera practică neunitară, cu privire la aplicarea disp. art.8 și art.13 alin.2 din Legea nr.18/1991 republicat statuând că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din C.civ., iar nu și cei care au renunțat la moștenire.
Astfel, prin plângerea formulată reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a hotărârii nr.3557/25.08.2004 privind reconstituirea dreptului de proprietate de la defunctul R. G., la a cărui succesiune recurentul a renunțat prin declarația de renunțare nr.891/1980, astfel cum rezultă din copia certificatului de moștenitor nr.376/1981.
Nu se poate pune problema unei discriminări între recurent și intimata Potecă M., întrucât din conținutul aceluiași certificat de moștenitor rezultă că aceasta a fost declarată străină de succesiune în temeiul art.700 c.civ. și nu ca renunțătoare, astfel încât potrivit aceleiași decizii aceasta beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii.
Nici susținerile potrivit cărora greșit s-a admis cererea de chemare în judecată motivat de faptul că aplicabilitatea deciziei ÎCCJ s-ar fi putut discuta odată cu ieșirea din indiviziune nu sunt fondate, recurentul fiind renunțător cu privire la succesiunea defunctului R. G. acesta nu poate beneficia de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii acestui defunct și nici de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor de pe urma acestuia.
Concluzionând, pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art.312 c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul - pârât R. A., domiciliat în . M., ., jud. P., împotriva sentinței civile nr. 3414/20.12.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant R. N., domiciliat în . M., .. 38, jud. P., C. L. DE A. A L. F. F. A COMUNEI SCORȚENI, cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ P. P. S. D. DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR AGRICOLE ȘI A CELOR FORESTIERE, cu sediul în mun. Ploiești, .-4, jud. P., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 martie 2014.
Președinte, Judecători,
M. C. G. M. M. N.
Grefier,
E. M.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red. M.G./Tehnored. B.M.D.
2 ex./16.04.2014
D.f. nr._ Jud. Câmpina
J.f. L. A.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 585/2014. Tribunalul... → |
|---|
