Contestaţie la executare. Decizia nr. 430/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 430/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 430/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 430
Ședința publică din data de 27 Martie 2014
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTORI - C.-A. M.
- N. C.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile, având ca obiect „contestație la executare”, declarate de recurenta - contestatoare A. P. A. A. S. – A.A.A.S (fosta A.V.A.S.), cu sediul în București, ..Șerbanescu, nr. 50, Sector 1 și recurenta – terț poprit S.C. Z. S.A, cu sediul în P., ., jud. P., împotriva sentinței civile nr._/15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata S.C. D. A. S.A, cu sediul în București, .. 2-4, jud. I. și intimata - terț poprit S.C I. M. P. S.A, cu sediul în Ploiești, ., jud. P..
Cereri de recurs scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimata S.C. D. A. S.A reprezentată de avocat Ț. O. și intimata - terț poprit S.C I. M. P. S.A reprezentată de consilier juridic R. C., lipsind recurenta-contestatoare și recurenta – terț poprit.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură, intimata S.C. D. A. S.A. a depus la dosar întâmpinare și un set de înscrisuri, după care,
Reprezentantul intimatei S.C. D. A. S.A., avocat Ț. O., depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare.
Reprezentantul intimatei - terț poprit S.C I. M. P. S.A., consilier juridic R. C. depune la dosar delegație de reprezentare juridică, întâmpinare și un set de înscrisuri, un exemplar al acestora fiind comunicat și părții prezente în sala de judecată.
Tribunalul comunică reprezentantului intimatei - terț poprit S.C I. M. P. S.A. un exemplar al întâmpinării și înscrisurilor depuse la dosar de intimata S.C. D. A. S.A.
Reprezentantul intimatei S.C. D. A. S.A., având cuvântul, arată că întâmpinarea și înscrisurile atașate au fost transmise și recurentelor, dovezile de comunicare fiind depuse la dosarul cauzei.
Reprezentantul intimatei - terț poprit S.C I. M. P. S.A., având cuvântul, arată că din actele depuse la dosar rezultă faptul că există sechestru.
Părțile, prin reprezentanți, având cuvântul, pe rând, arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua la cunoștință de întâmpinări și înscrisurile depuse la dosar, precum și că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului asupra excepției lipsei calității de reprezentant a A. a semnatarului cererii de recurs, invocată prin întâmpinare de intimata S.C. D. A. S.A. și, în dezbaterea recursurilor.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității de reprezentant a A. a semnatarului cererii de recurs, invocată prin întâmpinare de intimata S.C. D. A. S.A. și, în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul intimatei S.C. D. A. S.A., având cuvântul cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant a A.A.A.S. a semnatarului cererii de recurs, arată că potrivit art. 10 alin. 1 din OUG nr. 23/2004, președintele A.-ului trebuia să semneze cererea de recurs, însă aceasta a fost semnată de către directorul Direcției A., astfel că, este semnată de o persoană care nu are calitate de reprezentant legal al recurentei – contestatoare, iar ștampila aplicată pe cererea de recurs nu este de natură de a atesta calitatea de reprezentant legal și, în aceste condiții, cererea de recurs este nelegal semnată.
Cu privire la fondul recursurilor, solicită respingerea ambelor recursuri formulate, ca fiind nefondate, arătând că acțiunea formulată a fost respinsă în mod corect. Cu privire la recursul declarat de recurenta-contestatoare A., solicită respingerea acestuia ca nefondat, întrucât această instituție face confuzie între înființarea popririi și executarea silită. Susține că art. 454 alin. 2 din C.pr.civ. prevede obligația executorului judecătoresc să înștiințeze în adresa de înființare a popririi denumirea și sediul debitorului persoană juridică. Arată că acționar este A. și nu Statul Român, iar mențiunile făcute în Registrul Comerțului sunt opozabile S. Român, executarea silită fiind legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată pe cale separată. Cu privire la recursul declarat de recurenta - terț poprit S.C. Z. S.A., solicită respingerea acestuia, ca nefondat.
Reprezentantul intimatei - terț poprit S.C I. M. P. S.A., având cuvântul cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant a A.A.A.S. a semnatarului cererii de recurs, arată că lasă la aprecierea instanței, iar pe fondul recursurilor, arată că achiesează la motivele invocate de recurenta - terț poprit S.C. Z. S.A., sens în care solicită admiterea recursului declarat de această recurentă - terț poprit.
Cu privire la recursul declarat de recurenta-contestatoare A.A.A.S., solicită respingerea acestuia, ca nefondat.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, contestatoarea A. pentru A. A. S. – A.A.A.S. (fosta Autoritate pentru Valorificarea A. S. redenumită, conform OUG nr. 96/2012), în contradictoriu cu intimata . și terții popriți . . SA, a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 10/2011 al B. N. D. din București, constând în poprirea acțiunilor deținute de contestatoare la terții popriți, până la concurența unui echivalent de 9.671.328 USD și 5203,68 lei, conform procesului-verbal din 04.04.2011 privind actualizarea debitului și procesului-verbal din 03.04.2013 privind cheltuieli de executare.
Contestatoarea a solicitat, în primul rând, suspendarea executării silite, motivat de faptul că aceasta a fost constatată încetată, iar actele de executare desființate prin mai multe hotărâri judecătorești, A. are obligația de a vărsa la bugetul statului sumele încasate cu titlu de venituri din procesul de privatizare și nu este proprietarul acțiunilor, ci numai administratorul acestora, numai Statul român având calitatea de acționar/proprietar, astfel că se creează o pagubă irecuperabilă atât A., cât și S. român.
În motivarea contestației, ca prim motiv de nulitate a popririi, contestatoarea arată că nu au fost indicate sediul și codul de identificare fiscală a terților popriți, executarea este nelegală, întrucât executarea a încetat ca urmare a desființării titlului executoriu, nefiind posibilă reluarea în acest caz.
Contestatoarea enumără și depune o . hotărâri judecătorești prin care au fost anulate actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 10/2011 al B. N. D., existând, în privința acestora, autoritate de lucru judecat. Având în vedere că și titlul executoriu a fost desființat, nu este legală recomunicarea popririi în același dosar de executare, în vederea reluării executării silite.
Un alt motiv de nelegalitate îl constituie nerespectarea dispozițiilor derogatorii prevăzute de OG nr.22/2002, respectiv termenul de 6 luni acordat pentru executarea voluntară a obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar un altul faptul că A. nu este proprietarul acțiunilor poprite deținute la societăți comerciale, ci numai Statul român, astfel că se încalcă și dispozițiile din codul de procedură civilă privitoare la poprire și cele din legislația specială privind privatizarea, în condițiile Legii nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările și completările ulterioare, indisponibilizarea și vânzarea acțiunilor fiind abuzive și nelegale.
În privința proceselor-verbale de cheltuieli, contestatoarea arată că acestea sunt nelegale întrucât, pe de-o parte actele de executare au fost desființate cu autoritate de lucru judecat astfel cum am arătat și mai sus, iar pe de altă parte nu se arată în mod detaliat cum s-au calculat sumele arătate în aceste procese, executorul a pretins onorarii fără a îndeplini acte de executare, iar aceste onorarii nu sunt calculate conform Ordinului nr. 2550/2006 al Ministrului Justiției.
De asemenea, contestatoarea a solicitat și întoarcerea executării silite.
Intimata ., legal citată, a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea contestației ca informă, respingerea cererii de suspendare ca lipsită de interes și, în subsidiar ca neîntemeiată, iar contestația să fie respinsă ca lipsită de interes sau ca neîntemeiată, în subsidiar.
Intimata a solicitat anularea contestației, întrucât nu este semnată de Președintele A., conform art. 9 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 23/2004.
Instanța a constatat că în cauză se invocă lipsa calității de reprezentant a celui ce semnează cererea și a respins această excepție, cu motivarea expusă în practicaua prezentei sentințe.
De asemenea, instanța a respins, pentru motivele arătate în practica și excepția lipsei de interes a cererii de suspendare a executării silite invocată de intimată prin întâmpinare.
Intimata arată, de asemenea, că este lipsită de interes contestația, întrucât dacă instanța ar reține că executarea este nelegală întrucât poartă asupra unor bunuri ce nu sunt ale contestatoarei, atunci aceasta nu are interes în contestarea executării silite, ce nu o prejudiciază în niciun fel.
Instanța constată că această excepție este în fapt și în drept o apărare de fond, ce ține atât de temeinicia contestației, fiind strâns legată de motivele invocate de contestatoare pe fondul contestației, cât și de fondul apărărilor intimatei, susținerile acesteia contracarând pe cele ale contestatoarei, în baza acelorași rațiuni, cărora însă numai instanța le va putea da eficiență juridică atunci când va da soluția pe fond.
Intimata arată că nu este întemeiat motivul de nulitate privind neindicarea datelor de identificare a terților popriți, iar în privința hotărârilor judecătorești enumerate de contestatoare, nu există autoritate de lucru judecat, acestea având alte obiecte decât cel din prezenta cauză, iar împrejurările de la momentul pronunțării acestor hotărâri s-au schimbat, fiind anulată chiar decizia prin care fusese anulat titlul executoriu.
În privința nerespectării OG nr. 22/2002, arată intimata că neachitarea benevolă a datoriei de către A. nu este din cauza lipsei de fonduri, ci datorită atitudinii potrivnice, neargumentate legal și netemeinice a acesteia față de titlul executoriu, existând și o autoritate de lucru judecat în privința sentinței nr. 3796/27.04.2012 a Judecătoriei Sectorului 5, unde s-au judecat aceleași părți, dar alți terți popriți, în care se arată că, în lipsa oricărui demers în vederea achitării voluntare, creditorul are dreptul de a solicita executarea silită.
Referitor la calitatea contestatoarei de administrator al acțiunilor deținute la terții popriți, intimata arată că A. este acționar, conform mențiunilor de la Registrul Comerțului și, chiar dacă statul român ar fi proprietarul acțiunilor, executarea silită este tot legală, întrucât statul român a garantat în mod expres pentru toate răspunderile, inclusiv daunele rezultate din litigiile izvorâte din activitatea Bancorex SA, titlul intimatei având o astfel de proveniență, astfel că debitul debitoarei A. este și debitul statului român.
Intimata mai arată că procesele-verbale din 03.04.2011 și 04.04.2013 sunt legale, actualizarea debitului făcându-se cu respectarea dispozițiilor legii, iar notificarea cuprinsă de adresa nr._/04.07.2013 reprezintă actul începător de executare, nefiind aplicabile onorariile la care face referire contestatoarea.
Terțul poprit . depus întâmpinare prin care a arătat că acțiunile pe care contestatoarea A. le deține la această societate sunt afectate de un drept de preempțiune al acționarilor, astfel că instanța să țină de cont de aceasta.
Terțul poprit . SA nu a depus întâmpinare.
A fost administrată în cauză proba cu înscrisuri, fiind transmis în copie certificată, la solicitarea instanței, întreg dosarul de executare nr.10/2011 al B. N. D., iar părțile depunând hotărâri judecătorești la care au făcut referire în cereri.
Prin sentința civilă nr._/15.10.2013 Judecătoria Ploiești a respins contestația la executare ca neîntemeiată și ca rămasă fără obiect cererea privind suspendarea executării.
P. a pronunța această sentință instanța fondului a reținut că, împotriva contestatoarei A. a fost dispusă, în cadrul dosarului de executare nr. 10/2011 al B. N. D. din București, prin adresa din 01.07.2013, instituirea popririi asupra acțiunilor deținute de contestatoare la o . societăți comerciale, printre care și terții popriți din prezenta cauză, până la concurența sumei de 9.671.328 USD și 5.203,68 lei, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr.9171/29.09.2010, pronunțată de Tribunalul București, în favoarea creditoarei intimate ..
Instanța a constatat că, anterior înființării prezentei popriri, s-au mai efectuat acte de executare în cadrul aceluiași dosar de executare și în baza aceluiași titlu executoriu, însă acestea, ca de altfel executarea silită însăși, au fost anulate, întrucât însuși titlul executoriu, sentința comercială nr. 9171/29.09.2010, a fost desființat urmare admiterii recursului declarat de A. (actuala A.) prin decizia nr. 1948/05.04.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr._, inițiat la Tribunalul București, astfel cum rezultă din hotărârile judecătorești depuse de contestatoare în probațiune.
Cu privire la toate aceste hotărâri judecătorești anterioare, cât și la fiecare în parte, instanța a constatat că nu pot fi invocate ca având autoritate de lucru judecat în prezenta contestație, întrucât au privit alte acte de executare anterioare, cum s-a reținut mai sus, iar nu actele care se contestă în prezent, fiind vorba de alt obiect, ca element al triplei identități necesare autorității de lucru judecat, contestația la executare neputându-se confunda cu o acțiune de drept comun și trebuind privită prin prisma fiecărui act de executare.
Totodată, având în vedere că, prin decizia civilă nr. 1011 din 12.03.2013, pronunțată în dosarul nr._ (filele 88-92), Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de revizuire formulată de . și a anulat decizia nr. 1948/05.04.2012 mai sus menționată, instanța a constatat că la acest moment există un titlu executoriu perfect valabil, astfel încât a înlăturat apărările contestatoarei privind autoritatea de lucru judecat și inexistența titlului executoriu, ca neîntemeiate, trecând la analiza motivelor invocate de contestatoare pe fondul executării.
Astfel, în privința nerespectării dispozițiilor OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instanța a constatat că, deși somată la 20.03.2013 să execute de bunăvoie obligația stabilită, prin notificarea nr.24/2013 transmisă prin executorul judecătoresc, contestatoarea nu face dovada inițierii demersurilor prevăzute de acest act normativ în vederea obținerii fondurilor necesare plății. În aceste condiții, fiind cu mult depășit termenul de 6 luni, dacă ținem seama și de data la care sentința executată a devenit executorie, instanța a înlăturat aceste apărări ca fiind neîntemeiate, executarea silită putându-se desfășura în condițiile Codului de procedură civilă. De altfel, nici apărările intimatei privind autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3796/27.04.2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București, nu sunt întemeiate prin prisma existenței unei astfel de autorități, fiind vorba numai de interpretarea legii pe care instanța respectivă o face în mod asemănător nouă, dar de care nu suntem ținuți.
Instanța a constatat ca neîntemeiat motivul de nulitate invocat de contestatoare cu privire la neindicarea sediului și codului de identificare fiscală a terților popriți, legea neprevăzând necesitatea acestor elemente și, de asemenea, nu o privesc pe contestatoare, deci aceasta nu justifică absolut nicio vătămare pentru a putea invoca o eventuală nulitate.
În privința susținerilor contestatoarei privind imposibilitatea reluării executării silite decât pe temeiul art. 3715 lit. b) C.pr.civ., instanța a constatat că nu ne aflăm în situația desființării titlului executoriu de la litera d) a aceluiași articol, astfel că nu sunt aplicabile disp. art. 3716 C.pr.civ.. Titlul executoriu nu a fost desființat, astfel că nu este vorba de o reluare a executării în sensul articolelor anterior menționate, ci de o repornire a acesteia după ce anularea a rămas fără efecte, iar titlul executoriu reactivat.
În ceea ce privește calitatea contestatoarei de administrator al acțiunilor deținute la terții popriți, instanța a reținut, conform certificatelor constatatoare emise de Oficiul Național al Registrului Comerțului (filele 126-134), că aceasta figurează ca acționar la terții popriți din prezenta cauză, neproducându-se dovada că au fost poprite acțiuni deținute de Statul român.
Totodată, instanța a constatat că disp. art. 452 alin.1 C.pr.civ., potrivit cărora ”Sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente”, nu sunt înlăturate de legislația specială în materia privatizării, iar din actele dosarului rezultă că A. deține acțiuni la terții popriți . . SA.
Dispozițiile generale din materia popriri nu sunt afectate, atâta timp cât legea specială nu stipulează expres cu privire la o astfel de interdicție, ci reglementează numai cazurile și condițiile vânzării nesilite a acțiunilor. Totodată, acțiunile nu sunt exceptate de la poprire în baza art. 452 alin. 2 C.pr. civ., nefiind ”sume” destinate unei afectațiuni speciale, în înțelesul acestui text de lege.
Cu referire la procesele-verbale contestate, instanța a constatat că nu există motive de anulare a acestora, actualizarea debitului și calcularea cheltuielilor de executare făcându-se cu respectarea disp. 3712 alin. 3 C.pr.civ., respectiv art. 39 alin. 1 lit. d) din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești, în vigoare.
Față de toate cele reținute, instanța a constată că este neîntemeiată contestația la executare și, pe cale de consecință, a respins-o ca atare.
Instanța a constatat că cererea de suspendare a executării silite a rămas fără obiect, acesta neputând a fi fost dispusă decât până la soluționarea contestației, iar în ce privește cererea de întoarcere a executării, aceasta nu poate fi admisă, ținând seama că executarea se realizează cu respectarea dispozițiilor legii.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs contestatoarea A. P. A. A. S. – A.A.A.S (fosta A.V.A.S.) și terțul-poprit S.C. Z. S.A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, contestatoarea A. P. A. A. S. – A.A.A.S (fosta A.V.A.S.) a arătat că solicită, in temeiul art. 304 pct.9 C.pr.civ., art.3041 si urm. C.pr.civ. admiterea recursului si modificarea in tot a sentinței civile recurate, in sensul, să se dispună: suspendarea executării silite pana la soluționarea contestației la executare irevocabil, conform art. 403 alin. (1) C.pr.civ.; admiterea contestației la executare si anularea actelor de executare menționate mai sus, conform art.404 si urm. C.pr.civ.; întoarcerea executării in conformitate cu art. 404 indice 1 si urm. C. pr.civ., in situația admiterii contestației le executare si anularea actelor de executare contestate.
În ceea ce privește primul motiv de nelegalitate, se arată că acesta se încadrează in dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr.civ., instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 454 alin.2 indice 1 si urm. C.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 388 C.pr.civ. si solicită anularea actelor de executare.
Arată recurenta că, conform art. 454 alin.2 indice 1 si urm. C.pr.civ., se dispune ca, "Adresa de înființare a popririi va cuprinde... pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si codul de identificare fiscala", iar prin actul de executare - poprire efectuata conform art. 454 (1) si urm. C.pr.civ. comunicata către A. prin Adresa nr._/14.05.2013, nu au fost indicate sediul si codul de identificare fiscala a societăților comerciale care au calitatea de terți popriți in cauza.
In consecința, solicită admiterea acestui motiv de recurs ca fondat si sa se constate ca au fost încălcate dispozițiile art. 454 alin.2 indice 1 si urm. C.pr.civ. si solicită anularea actelor de executare.
In ceea ce privește al doilea motiv de nelegalitate acesta se încadrează dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr.civ., instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 452(1) C.pr.civ. si urm. Legea nr. 137/2002(art.5), O.U.G. nr. 23/2004, O.U.G. nr. 88/1997/R. deoarece, titlurile executorii pe care terții le obțin fata de A. nu pot fi executate prin poprirea acțiunilor societăților comerciale si solicită anularea actelor de executare.
Învederează recurenta, nu este legala motivarea instanței de fond care constata ca, „In ceea ce privește calitatea contestatoarei de administrator al acțiunilor deținute la terții popriți, instanța retine, conform certificatelor constatatoare emise de Oficiul Național al Registrului Comerțului, ca aceasta figurează ca acționar la terții popriți din prezenta cauza, neproducându-se dovada ca au fost poprite acțiuni deținute de Statul roman.... Totodată .. .nu sunt înlăturate de legislația speciala in materia privatizării..., Dispozițiile generale din materia popririi nu sunt afectate...nefiind sume destinate unei afectatiuni speciale, in înțelesul acestui text de lege".
Arată că, instanța de fond a făcut o grava si nelegală confuzie intre transmiterea dreptului de proprietate si efectele de opozabilitate, deoarece certificatul emis de Oficiului Registrului Comerțului nu este act doveditor al proprietății acțiunilor.
Efectele înregistrării in Registrul Comerțului sunt următoarele:
a)efectul de publicitate decurge din prevederile art.4 din L26/1990 (legea Registrului Comerțului) care prevede ca Registrul Comerțului este public. Acest efect are semnificația faptului ca înregistrările in Registrul Comerțului pot fi cunoscute de către persoanele interesate. De asemenea, Oficiul Registrului Comerțului are obligația de a elibera la cerere copii certificate de pe actele prezentate si depuse, precum si referitoare la constatarea actelor, faptelor sau operațiunilor care au fost înregistrate;
b)efectul de opozabilitate decurge din prevederile art.5 din L26/1990, dar si din art.7 din L359/2004, care prevăd ca înregistrările in Registrul Comerțului sunt opozabile terților de la data când au fost înregistrate sau, in cazurile prevăzute de lege, de la data publicării iar in Monitorul Oficial sau . indicata de lege.
Efectul de opozabilitate are semnificația faptului ca înregistrările efectuate in Registrul Comerțului sunt presupuse a fi cunoscute de către terți, care nu vor putea invoca necunoașterea lor.
Cu alte cuvinte, actele sau faptele de neînregistrate, contrar legii care prevede obligația înregistrării lor, nu vor putea fi opuse terților decât sau cu excepția cazului in care se face dovada ca erau deja cunoscute de aceștia.
In unele cazuri înregistrarea in Registrul Comerțului produce si un efect specific si anume, are semnificația dobândirii personalității juridice de către comerciantul persoana juridica (ex. societățile comerciale care, potrivit art. 41 din L.31/1990, dobândesc personalitate juridica de ia data înmatriculării in Registrul Comerțului; grupurile de interes economic organizate in condițiile L161/2003, care dobândesc personalitate juridica tot de la data înmatriculării in Registru! Comerțului).
F. de aceste texte legale se poate constata ca certificatul emis de Oficiului Registrului Comerțului nu este act doveditor al proprietății acțiunilor si nu se transmite dreptului de proprietate prin acestea, in consecința nu este legala motivarea instanței de fond.
Susține recurenta că potrivit art. 3713 (1) C.pr.civ. se prevede ca „Veniturile si bunurile debitorului pot fi supuse executării silite daca, potrivit legii, sunt urmăribile si numai in măsura necesara pentru realizarea drepturilor creditorilor"
Conform art. 1718 - 1720 C.civ. se prevede ca, „Oricine este obligat personal este ținut sa-si îndeplinească îndatoririle cu toate bunurile sale mobile si imobile prezente si viitoare".
Astfel, potrivit art. 452(1) C.pr.civ. se prevede ca, "Sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente."
Învederează recurenta că, potrivit Legii nr.137/2002 (art.5), O.U.G. nr. 23/2004 (art. 5 alin. 1 lit. c) si art. 21 alin. 1 lit. d si e) O.U.G. nr. 88/1997/R, A. nu este proprietarul acestor acțiuni din capitalul social al societăților comerciale, acestea sunt doar in administrarea sa, numai Statul R. are calitatea de acționar /proprietar așadar, acestea nu pot face obiectul executării silite prin poprire in temeiul art. 452 si urm. C.pr.civ.
In același sens, conform art. 21 lit. d si e din OUG nr. 23/2004 se prevede ca, in vederea îndeplinirii rolului sau A. (fosta A.) are următoarele atribuții principale...preluarea fără plata a unor acțiuni/părți sociale deținute de stat, exercitarea tuturor drepturilor si îndeplinirea tuturor obligațiilor ce decurg din calitatea de acționar/asociat ai statului.
Așadar, se arată ca, poprirea efectuata in baza art. 452 (1) si urm. c.pr. civ., art. 454, art. 456 c.pr.civ, asupra acțiunilor administrate de A. la societățile comerciale menționate, este nelegala, deoarece A. nu este proprietarul acțiunilor deținute in capitalul social ai societăților comerciale, acțiunile fiind doar in administrarea sa si numai statul roman are calitatea de acționar/proprietar al acestor acțiuni, conform Legii nr. 137/2002 (art.5), O.U.G. nr. 23/2004, O.U.G. nr.88/1997/R.
Astfel, A. nu are decât calitatea de administrator al acțiunilor statului si nu pot fi valorificate acțiunile deținute de A. in capitalul social al societăților comerciale, întrucât aceasta autoritate nu este proprietara acțiunilor, iar pe calea executării silite pot fi valorificate numai bunurile debitorului, nu si cele aflate in administrarea acestuia.
In același sens, terții popriți societățile comerciale nu au fata de A. nici o obligație legala cu obiect sumei de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale. așadar, executarea silita este nelegala si nu poate fi instituita, potrivit art.452 si urm. C.pr.civ.
In consecința, poprirea acțiunilor societăților comerciale arătate este vădit nelegala si abuziva, întrucât aceste acțiuni nu se afla in proprietatea debitorului A., ci in proprietate S. R. iar potrivit dispozițiilor Codului de procedura civila, pot fi executate numai bunurile din proprietatea debitorului.
b) In dovedirea aspectului ca, Statul R. este proprietarul exclusiv al acțiunilor societăților comerciale si nu A., învederam instanței ca, in conformitate cu dispozițiile OUG nr. 88/1997/R si Legea nr.137/2002 privind privatizarea, in exercitarea acestui drept real, atribuții legale de privatizare au fost date si in competenta altor ministere.
Astfel, au fost date atribuții legale de privatizare si in competenta Ministerului Economiei si Comerțului prin Oficiul Participațiilor S. si Privatizării in industrie(O.U.G. nr.101/2006), Ministerului Agriculturii si Dezvoltării Rurale (Legea nr. 268/28.05.2001, OUG nr. 198/1999 ).
Conform art.1 din OUG nr. 83/29.09.2011, „ începând cu data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta, acțiunile deținute de stat la Banca de Export-Import a României Eximbank SA trec din administrarea Autorității pentru Valorificarea A. S. in administrarea Ministerului Finanțelor Publice.
Conform art. 2 (1) din OUG nr. 83/29.09.2011, „Profitul nerepartizat al Societății Comerciale Banca de Banca de Export-Import a României Eximbank SA, aferent anilor 2008, 2009 si 2010 se repartizează sub forma de dividende, in condițiile legii.
(2) Sumele reprezentând dividendele corespunzătoare acțiunilor statului la Banca de Banca de Export-Import a României Eximbank SA se virează ta bugetul de stat in termen de 5 zile de la data repartizării lor".
Așadar, fata de dispozițiile legale arătate mai sus, s-a prevăzut ca, acțiunile deținute de stat la Banca de Export-Import a României Eximbank SA trec din administrarea A. (fosta A.) in administrarea Ministerului Finanțelor Publice.
In consecința, in exercitarea atribuțiilor sale, statul prin Guvern si potrivit prevederilor Legii nr.90/2001 poate mandata o instituție a statului sa administreze acțiunile la societățile comerciale, aflându-ne astfel în prezenta unui contract de mandat legal si nu a unui act translativ de proprietate.
In aceiași ordine de idei, prin poprirea efectuata in baza art. 452 si urm. C. pr.civ., asupra acțiunilor pe care A. le administrează la societățile comerciale menționate mai sus (terți popriți), duce ia blocarea procesului de privatizare si se încalcă dispozițiile imperative ale OUG nr. 88/1997/R si Legea nr.137/2002 care reglementează privatizarea societăților comerciale.
In susținerea celor arătate mai sus, invocam si prevederile art.452 alin.2 lit.a c.pr.civ. potrivit cărora, nu sunt supuse executării silite prin poprire sumele care sunt destinate unei afectațiuni speciale prevăzute de lege si asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție.
c) învederează ca, prin dispozițiile imperative prevăzute de actele normative arătate, se reglementează privatizarea societăților comerciale, înstrăinarea acțiunilor deținute de stat la societățile comerciale, care nu poate fi făcuta decât prin metodele de diminuare a participațiilor statului prevăzute de aceste acte normative speciale, si nu prin executare silita conform Codului de Procedura civila, deoarece se încalcă principiul de drept, "specialul deroga de la general".
Se mai arată că, privatizarea societăților comerciale se face in temeiul actelor normative arătate care prevăd proceduri si termene legale privind vânzarea acțiunilor, asumarea unor obligații prin clauzele contractuale referitoare la investițiile pentru desfășurarea activității, investițiile de mediu, plata obligațiilor restante către stat, negociate cu cumpărătorul, proceduri care sunt grav încălcate prin aceasta executare silita, indisponibilizare, si vânzare abuziva si nelegala a acțiunilor societății comerciale, care aparțin S. R. si nu A.(fosta A.).
Așa cum s-a arătat, administrarea acțiunilor statului roman, in temeiul art. 5 alin. 1 lit. c) din OUG nr. 23/2004 se realizează in temeiul unui mandat legal, primit de Autoritate si nu pot fi executate pentru obligațiile A. pentru ca acțiunile nu aparțin A., ci sunt in proprietatea privata a S. roman.
Conform prevederilor actelor normative in vigoare, A. in calitate de instituție publica implicata, deține aceste acțiuni in numele statului ( fără a fi proprietarul lor), având atribuții numai in administrarea si vânzarea acestor acțiuni ale statului.
Astfel, conform prevederilor art. 5 din O.U.G. 23/2004 privind stabilirea unor masuri de reorganizare a Autorității pentru Valorificarea A. Bancare prin comasarea prin absorbție cu A. pentru Privatizare si A. Participațiilor S.; "A.V.A.S. îndeplinește următoarele atribuții:
- aplicarea strategiei Guvernului privind finalizarea procesului de privatizare a societăților comerciale la care statul deține acțiuni/părți sociale, aflate in portofoliul sau;
- administrarea participațiilor statului, in calitate de acționar/asociat, la societățile comerciale aflate in portofoliul sau;
- vânzarea acțiunilor/părților sociale deținute de stat la societățile comerciale aflate in portofoliul sau, prin metodele prevăzute in Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, aprobata prin Legea nr. 44/1998, cu modificările si completările ulterioare, si in Legea nr. 137/2002, cu modificările si completările ulterioare."
Calitatea de proprietar al statului asupra acțiunilor societăților comerciale aflate in portofoliul A. este consfințită de intriga legislație din domeniul privatizării, prin sintagme de genul « statul e acționar», « capital de stat», « calitatea de acționar al statului la societățile comerciale », « acțiuni deținute de stat »,« diminuarea participației statului Ia societățile comerciale ».( a se vedea in acest sens: art. 4 3, art.9, art.13 alin.(5), art.16, art.24, art.38, art.39 din O.U.G. 88/1997; art. 2, art.3, art.16, art.22, art.24, art.31, art.472, art.50, precum si întreg cap.2 intitulat « Diminuarea participațiilor statului » din Legea 137/2002 ; art.14 din Legea 57/2002 ;H.G. 2193/2004).
Astfel, conform art.(1) din Legea nr.137/2002 "Acțiunile se pot vinde... Instituția publica implicata este singura autoritate competenta sa decidă asupra oportunității încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, având in vedere pe lângă preț si celelalte elemente care compun oferta de cumpărare".
Se mai arată că, privatizarea societăților comerciale se face in temeiul actelor normative arătate care prevăd proceduri si termene legale privind vânzarea acțiunilor, si, pe lângă prețul acțiunilor se prevăd si asumarea unor obligații prin clauzele contractuale referitoare la investițiile pentru desfășurarea activității, investițiile de mediu, plata obligațiilor restante către stat, negociate cu cumpărătorul.
Așa cum se poate constata in cauza aceste proceduri care sunt grav încălcate, prin aceasta executare silita - indisponibilizare si vânzare abuziva nelegala a acțiunilor societăților comerciale, care sunt in proprietatea S. R. si nu a A..
In același sens, arătam instanței ca, programul de privatizare face parte din strategia cu privire la relansarea economica a României.
In condițiile acestei masuri de executare silita abuziva si nelegala, se cauzează blocarea pachetelor de acțiuni fata de care A. exercita calitatea de administrator pentru stat si nu mai poate fi negociata nici o clauza privind volumul investițiilor angajate, plata obligațiilor restante) si prin care societățile comerciale sunt prejudiciate cu următoarele consecințe: statul nu își va respecta angajamentele; bugetul statului va fi privat de sumele pe care le-ar incasa din privatizare; societățile comerciale (terț poprit) vor fi afectate prin aceasta procedura de executare silita, deoarece privatizarea conduce la investiții de care acestea nu mai beneficiază.
In același sens, învederam instanței ca, veniturile obținute de A. din privatizarea (vânzarea acțiunilor) societăților comerciale din portofoliu sau se varsă la bugetul statului întrucât acțiunile sunt bunuri aflate in proprietatea statului așa cum reiese si din art. 9 din OUG 88/1997" .
Veniturile încasate de instituțiile publice implicate din vânzarea acțiunilor emise de societățile comerciale si din dividende se varsă la bugetul de stat sau, dupa caz, la bugetele locale,...".
Astfel, conform art. 2 din OUG nr. 111/2003 "veniturile încasate de A. pentru Valorificarea A. S. din valorificarea activelor bancare neperformante ... se utilizează pentru răscumpărarea titlurilor de stat, in vederea diminuării datoriei publice interne".
Veniturile din privatizare si din vânzarea acțiunilor rezultate din conversia in acțiuni a creanțelor sunt folosite pentru acoperirea deficitului anual al bugetului de stat, așa cum prevăd dispozițiile art. 6 din OUG nr. 113/2006.
De asemenea, veniturile din dividende si dobânzi încasate de instituțiile implicate in procesul de privatizare "se fac venit la bugetul de stat"(art. 7 din OUG nr. 113/2006).
In susținerea celor arătate mai sus, invocam si prevederile art. 452 alin.2 lit.a c.pr.civ. potrivit cărora, nu sunt supuse executării silite prin poprire sumele care sunt destinate unei afectatiuni speciale prevăzute de lege si asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție.
Așadar, prin aceasta metoda de executare silita se cauzează o PAGUBA irecuperabila, atât A. (fosta A.), societăților comerciale cat si S. R., deoarece nu exista voința statului prin A. de a vinde acțiunile si a fost încălcat dreptul de proprietate al S. R. asupra acțiunilor societăților comerciale.
In același sens, aceasta executare silita face imposibila recuperarea pachetului de acțiuni vândut la aceste societăți comerciale, deoarece acesta nu mai poate fi identificat, in situația întoarcerii executării silite si repunerea in situația anterioara, in condițiile art. 404 C.pr.civ. si urm.
In acest sens, s-a invocat și practica judiciară si anume Sentința civila nr._/2007 a Judecătoriei Sector 1 București, dosar nr._/299/2007, Sentința civila din data de 20.10.2011 a Judecătoriei Sector 3 București, dosar nr._/301/2011, Sentința civila nr. 2402/10.02.2012 a Judecătoriei sector 1 București, dosar nr._/2199/2011 si Sentința civila nr. 6791/13.04.2012 a 7 Judecătoriei sector 1 București, dosar nr._/299/2011 prin care instanțele au dispus anularea actelor de executare prin care executorul a solicitat înființarea popririi asupra acțiunilor deținute de A. la societăți comerciale, deoarece A. nu este proprietarul acțiunilor, acestea se afla doar in administrarea sa.
In consecința, se poate constata ca au fost încălcate dispozițiile imperative ale Legii nr.137/2002, cu modificările si completările ulterioare si toate actele de executare din acest dosar de executare sunt lovite de nulitate si solicitam anularea acestora.
In ceea ce privește al treilea motiv de nelegalitate, acesta se incadreaza dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., învederam instanței ca, începerea executării silite împotriva A. este nelegala, deoarece a fost încălcata autoritatea de lucru judecat care rezulta din hotărârile judecătorești definitive si irevocabile.
Au fost încălcate dispozițiile imperative prevăzute de art. 371 indice 6 C.pr.civ. si art. 371 indice 5 lit.d C.pr.civ., deoarece nu este posibila reluarea executării silite in cazul in care aceasta a încetat de drept, urmare a anularii titlului executoriu.
Se susține că, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat care rezulta din hotărârile judecătorești definitive si irevocabile menționate mai jos, in dosarul de executare silita nr.10/2011.
Se poate constata ca, la data emiterii actului de executare - poprirea, era anulata definitiv si irevocabil executarea silita însăși, a fost constatata încetată executarea silita, au fost constatate desființate de drept toate actele de executare efectuate si s-a dispus întoarcerea executării silite in acest dosar de executare.
a) Prin Decizia civila 1634R/13.06.2012 a Tribunalului București, dosar nr._/4/2011, rămasa definitiva si irevocabila, a fost admis recursul A. si admisa contestația la executare formulata de A. si s-a dispus anularea executării silite însăși in dosarul de executare nr. 10/2011 ai B. N. D..
b) Prin Sentința civila nr.3870/02.05.2012 a Judecătoriei Sector 6 București, dosar nr._/303/2011, rămasa definitiva si irevocabila, a fost admisa contestația A. si constatata încetata executarea silita ce face obiectul dosarului de executare nr. 10/2011 al B. N. D. și s-au constatat desființate de drept toate actele de executare efectuate in dosarul de executare menționat.
c) Prin Sentința civila nr.4877/08.06.2012, rămasa definitiva si irevocabila, dosar nr._/4/2011 a Judecătoriei Sector 4 București, a fost admisa contestația la executare formulata de A. si in temeiul art.379 indice 1 C.pr. civ. constata desființate de drept toate actele de executare efectuate in cadrul dosarului nr. 10/2011 a B. N. D. si in baza art.371 indice 5 lit. d C.pr. civ. constata încetarea executării silite.
S-a dispus întoarcerea executării silite in acest dosar de executare.
d)Prin Sentința civila nr.6048/10.07.2012, rămasa definitiva si irevocabila, dosar nr._ a Judecătoriei Sector 5, București, a fost admisa contestația la executare a A. si anulează actele de executare efectuate in dosarul de executare nr. 10/2011 a B. N. D..
e)Prin Sentința civila nr._/31.07.2012, dosar nr._/299/2011 a Judecătoriei Sector 1, București, a fost admisa contestația la executare a A. si in temeiul art.379 indice 1 C.pr.civ. constata desființate de drept toate actele de executare efectuate in cadrul dosarului nr. 10/2011 a B. N. D. si in baza art.371 indice 5 lit. d C.pr.civ. constata încetarea executării silite.
S-a dispus întoarcerea executării silite in acest dosar de executare.
f) Prin Decizia civila nr. R/1472/23.05.2012, dosar nr._ a Tribunalului București Secția a IV-a civila terț poprit - Banca de Export Import a României Eximbank SA, au fost desființate de drept toate actele de executare efectuate si s-a dispus întoarcerea executării silite in acest dosar de executare.
In consecința, se poate constata ca, la data emiterii actului de executare -poprirea au fost admise contestațiile la executare formulate de către A. in dosarul de executare nr. 10/2001 al B. N. D. si s-a stabilit prin hotărârile judecătorești menționate mai sus cu autoritate de lucru judecat ca, a fost anulata definitiv si irevocabil executarea silita însăși, a fost constatata încetată executarea silita, au fost constatate desființate de drept toate actele de executare efectuate si s-a dispus întoarcerea executării silite.
Învederam instanței ca, nu este legala reluarea executării silite prin poprirea recomunicată in dosarul de executare nr.10/2011, in vederea reluării executării silite, deoarece sunt încălcate dispozițiile art. 371 indice 6 C.pr.civ. care prevăd imperativ si restrictiv ca, executarea silita poate fi reluata numai in condițiile art. 371 indice 5 lit. b. C.pr.civ.
Astfel, conform art. 371 indice 6 C.pr.civ. se dispune ca, "In cazurile prevăzute de art.371 indice 5 lit. b se poate cere reluarea executării silite, înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silita".
Iar, dispozițiile art. 371 indice 5 lit.b C.pr.civ. dispun ca, "Executarea silita încetează daca:., nu mai poate fi efectuata ori continuata din cauza lipsei de bunuri urmăribile...menționând pe acesta cauza restituirii si partea de obligație ce a fost executata".
Așa cum am arătat, executarea silita a încetat in temeiul art. 371 indice 5 C.pr.civ. lit. d deoarece a fost desființat titlul executoriu, nefiind incidența situația si condițiile prevăzute de art.371 indice 5 lit. b. C.pr.civ.
Având in vedere aceste dispoziții legale care prevăd imperativ si restrictiv ca, executarea silita poate fi reluata numai in condițiile si situația prevăzuta de art. 371 indice 5 lit. b. C.pr.civ. si care nu este prezenta in cauza, solicitam instanței sa constate ca, nu este legala recomunicarea popririi in dosarul de executare nr.10/2011, in vederea reluării executării silite.
In consecința, solicitam anularea actelor de executare menționate mai sus, deoarece sunt nelegale, fiind încălcate dispozițiile imperative prevăzute de art. 371 indice 6 C.pr.civ. si art. 371 indice 5 lit. d C. pr.civ.
In ceea ce privește al patrulea motiv de nelegalitate, acesta se încadrează dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. deoarece actul de executare - poprirea efectuat in acest dosar încalcă dispozițiile imperative ale O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările si completările ulterioare, care stabilesc pentru instituțiile publice un regim special si derogatoriu de la normele generale.
Așa cum am arătat, conform art. 1 din O.G. nr. 22/2002 se prevede ca, "Creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respectiva."
Conform art. 2 O.G. nr. 22/2002 se prevede ca, "Daca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata" .
Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Așa cum se poate constata, din actele dosarului, actul de executare -poprirea efectuata conform art. 452 (1) si urm. C.pr.civ. si procesele verbale au fost comunicate către A. prin Adresa nr._/04.07.2013.
Având in vedere, data comunicării actelor de executare, se poate constata ca, aceste acte de executare încalcă termenul de 6 luni, așadar, dispozițiile imperative ale O.G. 22/2002.
In susținerea acestui motiv de nelegalitate, învederam instanței ca, instituțiile publice nu pot efectua decât acele cheltuieli care au fost prevăzute in bugetul propriu de venituri si cheltuieli, buget aprobat prin hotărâre a Guvernului si care face parte din bugetul de stat.
Așadar, termenul de 6 luni acordat de legiuitor, ca termen de gratie pentru executarea voluntara a titlurilor executorii, este perioada in care instituțiile publice pot face rectificările bugetare, in vederea introducerii la titlurile de cheltuieli a sumelor necesare onorarii titlurilor executorii.
De asemenea, potrivit art. 4 din O.G. nr. 22/2002 "Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii."
După cum se poate observa, prin O.G. nr.22/2002 se instituie anumite limite ale executării silite, in sensul ca se pot efectua numai operațiuni privind plați dispuse de ordonatorii de credite, cu respectarea destinațiilor aprobate potrivit legii.
Pe cale de consecința, A.A.A.S. in calitate de ordonator principal de credite este singura instituție care poate dispune efectuarea de plați către debitori, Biroul Executorului Judecătoresc nu poate, in aceasta faza procesuala, sa înfăptuiască nici un act de executare silita.
Art. 3 al O.G. nr. 22/2002 prevede ca, in cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plata in termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie.
Solicită instanței sa constate ca, legiuitorul prin dispoziții cu caracter imperativ, a exceptat patrimoniul A., autoritate a administrației publice centrale, de la urmărirea silita de drept comun, stabilind totodată calea de urmat pentru executarea obligațiilor stabilite prin titluri executorii împotriva A..
Așa fiind, din examinarea textelor legale evocate, se poate retine ca prin acestea patrimoniul debitorilor instituții publice nu a fost exceptat de la executarea silita, fiind instituita, doar o procedura speciala de aducere la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin titluri executorii in sarcina acestora.
Astfel, prin prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 modificata prin Legea nr. 110/2007, a fost acordata posibilitatea debitorilor din categoria instituțiilor publice de a executa obligațiile de plata a sumelor de bani, ce le revin, in temeiul unor titluri executorii, voluntar, . 6 luni, de la data la care au primit somația de plata comunicata de creditori.
In consecința, in raport de textul legai menționat, in vederea realizării creanței pe care un creditor o are împotriva unui debitor instituție publica, acesta este obligat sa urmeze calea procedurala reglementata de actul normativ cu caracter special.
Prin urmare, creditorul va adresa debitorului, o somație de plata, de la primirea căreia debitorul are la dispoziție un termen de 6 luni, in cadrul căruia este ținut sa facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata.
D. in măsura in care, instituțiile publice debitoare nu își îndeplinesc obligația de plata in termenul de 6 luni, creditorul va putea trece, conform art. 3 din O.G. nr. 22/2002 modificata prin Legea nr. 110/2007, la executarea silita potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie.
In lumina acestui text legal, procedura executării silite reglementata de dreptul comun, are un caracter subsidiar, putându-se apela la aceasta, numai in ipoteza neexecutarii de bunăvoie a obligației, in termenul de 6 luni, ce curge de la primirea somației de plata.
Întocmirea actelor de executare s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale menționate anterior, creditoarea trecând direct la executarea silita.
În ceea ce privește natura juridica a termenului de 6 luni, reglementat de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 modificata prin Legea nr. 110/2007, acesta este un veritabil termen de gratie acordat de lege, debitorului instituție publica, prin care executarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina acestor debitori este amânata pana la împlinirea termenului.
Așadar, in cauza dedusa judecații, in raport de considerațiile de ordin teoretic expuse, se constata ca aceasta creditoare nu a respectat procedura obligatorie instituita de prevederile O.G. nr. 22/2002 modificata prin Legea nr. 110/2007, procedând direct la executarea silita, de drept comun, reglementata de Codul de Procedura Civila, respectiv la obligarea la plata cheltuielilor de executare silita a instituției publice.
Astfel cum a reținut si Curtea Constituționala . speța, prin O.G. nr. 22/2002 se "instituie anumite limite ale executării, in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora alocate de la buget in acel scop."
Conform dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 22/2002, modificata prin Legea nr. 110/2007, se prevede ca, "daca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata."
Așadar, deși legea speciala, instituie anumite limite ale executării, in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra celor alocate de la buget in acest scop, aceasta nu împiedică executarea silita a obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, de vreme ce potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002, este instituita obligația pentru ordonatorii de credite de a lua toate masurile ce se impun pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
In acest context, dispozițiile legale speciale constituie o norma de protecție de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu sa se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu.
In consecința, se poate constata ca, au fost încălcate dispozițiile imperative ale O.G. nr. 22/2002, cu modificările si completările ulterioare, motiv pentru care solicitam admiterea acestui motiv de nulitate si anularea actelor de executare.
In ceea ce privește al cincilea motiv de nelegalitate, acesta se încadrează in dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ. instanța de fond nu a constatat ca începerea executării silite este nelegala, deoarece se încalcă dispozițiile art. 66 alin.1 din Legea nr.31/1990/R, iar înființarea popririi asupra acțiunilor deținute de stat la societățile comerciale este inadmisibila.
Potrivit dispozițiilor art. 65 din Legea nr. 31/1990/R, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul.
In conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990/R, terțul poprit din cauza este o societate pe acțiuni la care A. ca instituție publica implicata in privatizare a fost mandatata sa administreze/vândă pachetul de acțiuni deținut de stat aferenta cotei de participare la capitalul social.
Capitalul social al unei societăți comerciale reprezintă o expresie valorica a totalității aporturilor acționarilor/asociaților.
Capitalul social nu are o existenta reala, concreta, in bilanțul societăților comerciale capitalul social apare evidențiat la pasiv, deoarece el reprezintă aportul acționarilor-asociaților, care la dizolvarea societății trebuie restituit.
Acțiunile sunt valori mobiliare emise de către societățile comerciale, ele sunt titluri reprezentative ale contribuției acționarilor la formarea capitalului social.
Fiecare acțiune reprezintă o anumita fracțiune din capitalul social, care conferă deținătorului acesteia calitatea de acționar, in cauza Statul R..
în conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, pe durata societății creditorii asociatului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra pârtii din beneficiile cuvenite asociatului dupa bilanțul contabil, iar dupa dizolvarea societății asupra pârtii ce î s-ar cuveni prin lichidare.
Așadar, pe durata societății, creditorii acționarului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra pârtii din beneficii cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra pârtii ce s-ar cuveni după lichidare.
In consecința, dispozițiile art. 66 din Legea nr. 31/1990/R nu lasă loc de interpretare, fiind clare în legătura cu obiectul popririi, așadar poprirea se poate înființa numai asupra acțiunilor ce s-ar cuveni acționarilor prin lichidare si nu asupra acțiunilor pe care aceștia le dețin în societate, condiții care nu sunt îndeplinite in cauza.
Având in vedere cele arătate, se poate constata ca, înființarea popririi asupra acțiunilor societăților este inadmisibila si solicitam anularea/desființarea popririi deoarece este nelegala.
In ceea ce privește al șaselea motiv de nelegalitate, acesta se încadrează dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., nelegal instanța de fond nu a anulat proceselor verbale privind cheltuielile de executare din data de 04.04.2011 si data de 03.04.2013 deoarece sunt nelegale.
Învederează recurenta ca, este nelegal procesul verbal din data de 04.04.2011 prin care s-a procedat la actualizarea debitului, in lei, cu un procent de 3,18%, fata de luna septembrie 2010, deoarece încălcă dispozițiile art.457 al.4 C.pr.civ. care dispun ca, sumele in valuta se convertesc in lei la cursul BNR de la data plații.
Așa cum s-a arătat mai sus in dosarul de executare nr. 10/2011 a B. N. D. a fost anulata executarea silita însăși si toate actele de executare - inclusiv procesul verbal privind cheltuielile de executare din data de 04.04.2011 prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile intrate in autoritatea de lucru judecat.
De asemenea, la data emiterii actelor de executare contestate in dosarul de executare silita nr. 10/2011, a fost anulata definitiv si irevocabil executarea silita însăși, a fost constatata încetată executarea silita, au fost constatate desființate de drept toate actele de executare efectuate si s-a dispus întoarcerea executării silite in acest dosar de executare.
Așadar, fata de efectele hotărârilor judecătorești definitive si irevocabile menționate mai sus si intrate in autoritatea de lucru judecat, in acest dosar de executare silita nr. 10/2001, toate actele de executare sunt desființate de drept, așadar, si procesele verbale privind cheltuielile de executare din data de 04.04.2011.
In susținerea acestui motiv de nelegalitate, învederează instanței ca, executorul a stabilit nelegal suma de 564.669,63 lei reprezentând cheltuieli de executare, fără sa prezinte un mod de calcul detaliat al acestei sume solicitate si temeiul legal al acesteia.
De asemenea retine in mod nelegal ca, onorariul executorului judecătoresc in raport de contractul de executare nr.10/2011, cheltuieli de executare sunt in suma de 300.000 lei, conform O.P.nr.4 in valoare de 100.000 lei si OP. nr.5 in valoare de 200.000 lei, dar fara sa fie depuse in cauza, aceste înscrisuri si modul detaliat cum s-a calculat aceste sume.
Motivația pentru care solicitam anularea acestui act de executare nelegal, este aceea ca, in cauza dedusa judecații, deși executorul judecătoresc avea doar obligația de a trimite o notificare conținând somația de plata, a considerat ca somația de plata face parte din dosarul de executare existent, a solicitat ca suma cuvenita creditorului sa fie plătită către el si nu a calculat onorariul de executor ia prețul unei notificări.
Debitorul are dreptul sa plătească de bunăvoie, in termenul de 6 luni, dar executorul calculează si pretinde onorarii fara a îndeplini acte de executare, astfel cum sunt acestea reglementate de Codul de procedura civila.
Actul de procedura pe care l-a avut in vedere legiuitorul in Legea nr. 110/2007 este cel prevăzut la art. 7 din Legea nr. 188/2000 care prevede ca "executorul judecătoresc are următoarele atribuții" la lit. b specificând "notificarea actelor judiciare si extrajudiciare".
In aceste condiții nu poate fi vorba de aplicarea art. 7 lit. a) "punerea in executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii".
Cheltuielile de executare ar fi trebuit calculate pentru categoria "notificare si alte acte de procedura" adică un onorariu situat intre onorariul minimal -20 de lei si onorariu maximal - 400 lei, asa cum sunt stabilite onorariile executoriilor judecătorești prin Anexa 1 de la Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006.
F. de aceste prevederi legale, se poate constata ca, s-au stabilit in sarcina A. sume de plata foarte cu titlu de cheltuieli de executare, fara a lua in considerare faptul ca, in interiorul termenului de 6 luni prevăzut de dispozițiile speciale, plata debitului poate fi făcuta de buna voie.
De asemenea, înțelegem sa solicitam anularea acestui act de executare, ca fiind nelegal, deoarece încălcă si dispozițiile Legii nr.188 din 1 octombrie 2000, astfel cum a fost modificata si completata, potrivit căreia la art.37 alin.1 lit.b), care reglementează onorariile minimale si maximale ce pot fi percepute de executorii judecătorești, potrivit căruia pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
In cazul de fata, raportat la cheltuielile de executare calculate ilegal de executor, acestea nu sunt mai mici de 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 din titlul executoriu aferenta creditorului din dosarul de executare, motiv pentru care se impune anularea actelor de executare contestate.
Așa cum s-a învederat si in practica judecătoreasca, dispoziția legala privitoare la onorariu trebuie interpretata restrictiv in sensul ca plafonul nu trebuie depășit sub nici o forma, deci nici prin adăugarea TVA-ului.
În caz contrar s-ar ajunge la consecințe inacceptabile, in sensul ca finalmente debitorul ar suporta un onorariu mai mare decât plafonul legal fara a avea posibilitatea deducerii sumei plătite cu titlu de TVA.
Referitor la acest aspect ca atunci când a intenționat ca la onorariu maximal sa se adauge si contravaloarea taxei pe valoare adăugata, legiuitorul a stipulat-o expres in cuprinsul actului normativ (a se vedea in acest sens Ordinul MJLC nr. 772/C/5 martie 2009 art. 1 alin. 2).
Precizam ca in lege nu se specifica ca onorariul poate fi pana la 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite "cu TVA sau fara TVA" si deci potrivit principiului "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus" nu se poate solicita un onorariu mai mare de acesta, pe considerentul ca diferența ar reprezenta TVA, deoarece debitorul in fapt plătește o suma mult mai mare, ceea ce contravine legii.
Trebuie respectat si principiul de drept "in dubio pro debitori" respectiv nu se poate interpreta actul normative menționat decât in favoarea debitorului respectiv ca suma datorata drept cheltuieli de executare cu tot cu TVA este de maxim 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
In același sens, învederam instanței ca, A. urmează dispozițiile derogatorii ale OUG nr. 22/2002 modificata si completata prin Legea 110/25.04.2007 si nu dispozițiile dreptului comun, in ceea ce privește executarea obligațiilor de plata ale instituției noastre, obligații stabilite prin titluri executorii.
In consecința, solicitam anularea PROCESELOR VERBALE privind cheltuielile de executare in acest dosar de executare silita nr. 10/2001, deoarece toate actele de executare sunt desființate de drept, iar in subsidiar, sunt anulabile deoarece încălcă dispozițiile legale menționate mai sus.
Se arată că, nelegal instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de întoarcere a executării in conformitate cu art. 404 si urm. C. pr.civ. in dosarul de executare nr. 10/2011.
Conform art. 404 indice 2 alin.1 se dispune ca, „In cazul când instanța judecătoreasca...sau actele de executare... si asupra restabilirii situației anterioare executării".
Conform art. 404 indice 1 alin.2, se dispune ca, „ Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit".
Conform art. 404 indice 1 alin. 3, se dispune ca, „In cazul in care executarea silita s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile.
F. de cele arătate, se solicită a se dispune întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia, in sensul ridicării popririlor și sechestrelor, care au fost înființate prin actele de executare efectuate de B. N. D. in baza titlului executoriu - Sentința comerciala nr. 9171/29.09.2010, asupra acțiunilor/părților sociale pe care A. (fosta A.), le administrează in numele statului la societățile comerciale - terți popriți, din portofoliul A. (fosta A.) si restituirea acțiunilor către societățile comerciale/restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare actualizate legal.
In motivarea acestei cereri de întoarcere a executării, se arată ca, potrivit Legii nr. 137/2002 (art.5), O.U.G. nr. 23/2004 (art. 5 alin. 1 lit. c) si art. 21 alin. 1 lit. d si e) O.U.G. nr. 88/1997/R, A. nu este proprietarul acestor acțiuni din capitalul social al societății comerciale, acestea sunt doar in administrarea sa, numai Statul R. are calitatea de proprietar asupra acestor acțiuni din capitalul social ai societății comerciale.
Astfel, veniturile obținute de A. (fosta A.), din privatizarea (vânzarea acțiunilor) societăților comerciale din portofoliu sau se varsă la bugetul statului întrucât acțiunile sunt bunuri aflate in proprietatea statului așa cum reiese si din art.9 din OUG 88/1997" .
Veniturile încasate de instituțiile publice implicate din vânzarea acțiunilor emise de societățile comerciale si din dividende se varsă la bugetul de stat sau, dupa caz, la bugetele locale,
In consecința, este legala si întemeiata întoarcerea executării silite deoarece executarea silita prin poprirea acțiunilor societăților comerciale este nelegala si conform art. 404 si urm C.pr.civ. sa se dispună restabilirea situației anterioare acesteia, respectiv restituirea acțiunilor către societățile comerciale pentru a se evita producerea prejudiciului, atât A. (fosta A.), societăților comerciale cat S. R..
In concluzie, se solicită in temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., admiterea recursului si modificarea in tot a Sentinței civile nr._/15.10.2013, in sensul, sa se dispună:
I.Suspendarea executării silite pana ia soluționarea contestației la executare irevocabil, conform art. 403 alin. (1) C.pr.civ.;
II.Admiterea contestației la executare si anularea actelor de executare menționate mai sus, conform art.404 si urm. C.pr.civ.;
III. Întoarcerea executării in conformitate cu art. 404 1 si urm. C.pr.civ., in situația admiterii contestației le executare si anularea actelor de executare contestate.
In drept, se invocă dispozițiile art. 299 si urm. C.pr.civ., art. 304 pct.9 C.pr. civ., art. 3041 si urm C.pr.civ., art. 399 si urm., art. 403 alin.(1) si urm. C. pr.civ., art. 379 1 C.pr.civ., art. 371 indice 5 lit. b, d, C.pr.civ., art. 404 si urm. C.pr.civ., Legea nr. 92/2011, O.G. nr. 22/2002/R, O.U.G. nr. 51/1998/R, O.U.G. nr. 88/1997/R, Legea nr. 137/2002 si toate celelalte dispoziții legale menționate in textul contestației la executare.
In probatiune, solicită proba cu înscrisuri.
În motivarea recursului declarat, terțul-poprit S.C. Z. S.A, a arătat că, în fapt, S.C."Z."S.A. a fost chemata in judecata in calitate de terț poprit pentru a indisponibiliza acțiunile deținute de A.A.A.S. București (fosta A.V.A.S. București) la S.C."Z."S.A. și, deși Judecătoria Ploiești a primit in termen legal întâmpinarea formulata de S.C."Z."S.A., aceasta nu a pus in discuția părților, cererea acesteia.
A arătat terțul – poprit că instanța, nici măcar nu s-a pronunțat cu privire la întâmpinarea S.C . Z. S.A., amintind in treacăt de aceasta.
A precizat terțul-poprit că S.C. „Z." S.A. nu a pus in discuție acțiunea de poprire a S.C. „D. A."S.A. si nu se opune acesteia, ci numai faptul ca acțiunile deținute de A.A.A.S. București la S.C."Z."S.A. nu sunt libere, acestea fiind afectate de dreptul de preemțiune pe care-l au acționarii societății, precum si de faptul ca valorificarea acțiunilor (acțiune care ar urma probabil popririi) către acționari nu poate fi făcuta la un preț mai mare decât cel stipulat de art.ll pct.8 din Legea nr. 137/2002.
A mai susținut terțul-poprit că situația in care o pune sentința nr._/15.10.2013 a Judecătoriei Ploiești, este aceea de a o prejudicia grav, aceasta înțelegând că prin admiterea acțiunii de poprire formulata de S.C. „D. A." S.A. să absolve in fapt A.A.A.S. București de obligațiile pe care le are, iar pentru S.C „D. A." S.A. sa creeze o situație noua menita sa-i procure avantaje materiale evidente.
A menționat terțul – poprit că era obligatoriu pentru Judecătoria Ploiești sa mențină condițiile in care se afla acțiunile deținute de A.A.A.S. București la S.C „Z.” "S.A., iar acțiunile poprite sa-si păstreze dreptul de preemțiune in cumpărarea lor de către acționarii S.C."Z."S.A..
A considerat terțul - poprit, sentința atacata ca fiind nemotivata cu privire la întâmpinarea acestuia, ca s-au nesocotit acte de procedura, precum acela de a pune in discuție părților cererile uneia dintre acestea, precum si nesocotirea unor dispoziții ale temeiurilor de drept invocate de S.C."Z."S.A. in întâmpinare si se referă la art.12 pct.6 din Legea nr.137/2001, art.ll pct.8 din Legea nr.137/2002 si nu in ultimul rand la Contractul de Privatizare nr.D- PH 20 din 24.05.1999, Capitolul VII pct.76 C, încheiat intre S.C."Z."S.A. si A.V.A.S. București, ca o expresie a art.969 din vechiul cod civil (art.1270 din noul Cod Civil), iar orice modificare sau încetare a prevederilor contractuale dintre parți s-ar putea face numai cu acordul pârtilor, ori in cauze autorizate de lege.
A solicitat terțul-poprit casarea sentinței civile nr._/15.10.2013 si, in principal, judecarea cauzei asupra cererii acestuia inițiale așa cum a formulat-o in întâmpinare si, in secundar, trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Ploiești.
În drept, terțul - poprit a invocat art.304, pct.5, 6, 7, 8 si 9 din Cod procedura civila, precum si celelalte dispoziții legale in vigoare.
Terțul-poprit a anexat la cererea de recurs, în copie, un set de înscrisuri (filele 23-59 dosar).
Legal citată, intimata .>D. A. S.A., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, a se constata lipsa calității de reprezentant al A. a semnatarului cererii de recurs și, pe cale de consecință, anularea recursului formulat ca inform, iar, în subsidiar, respingerea recursului formulat de A., ca nefondat și respingerea recursului formulat de terțul poprit Z. S.A. ca nefondat.
A arătat intimata că la data de 19.07.2013, prin cererea înregistrată la oficiul de registratură al Judecătoriei Ploiești sub nr._, A. a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare - poprire și procese-verbale din 04.04.2011 și 03.04.2013 - emise de B. N. D. în dosarul de executare nr. 10/2011 și comunicate contestatoarei prin Adresa nr._/04.07.2013.
De asemenea, în temeiul art. 403 alin. (1) C.pr.civ., A. solicită suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Arată intimata că recursul formulat de A.A.A.S. este semnat de o persoană care nu are calitate de reprezentant legal al instituției recurente, fiind astfel inform și, deci, nul.
Astfel, potrivit art. 402 alin. (2) C.pr.civ. „Hotărârea pronunțată cu privire la contestație se dă fără drept de apel, (...)", iar conform art. 3021 alin. (1) lit. d) C.pr.civ., „Cererea de recurs va a/prinde, sub sancțiunea nulității, (...) d) semnătură*.
Din analiza recursului formulat de A.A.A.S., rezultă că acesta a fost semnat de dna C. G., în calitate de director general al Direcției Juridice. Prin urmare, întrucât, potrivit textelor legale citate, singurul care poate reprezenta A.A.A.S. în fața instanței judecătorești este președintele acesteia, care poate delega această atribuție cel mult unuia dintre vicepreședinți, și pentru că semnatara contestației la executare nu este nici președinte, și nici vicepreședinte A.A.A.Ș., dna C. G. nu are calitatea de reprezentant legal al recurentei-contestatoare, semnătura acesteia nefiind de natură a angaja valabil instituția publică în fața instanței de judecată, astfel încât recursului îi lipsește un element obligatoriu de formă pentru a putea fi valabil, respectiv semnătura, iar în lumina prevederilor art. 3021 alin. (1) lit. d) C.pr.civ., acest viciu al cererii de recurs atrage nulitatea recursului.
Pe de altă parte, aplicarea ștampilei A.A.A.S. pe recurs nu validează semnătura d-nei C. G. și nu angajează A. în relația cu instanțele de judecată, câtă vreme prevederile art. 9 și art. 10 din O.U.G. nr. 23/2004 sunt imperative, iar obligativitatea și forța juridică a ștampilei nu este reglementată în nici un fel în dreptul românesc.
În final, arată că, în patru spețe similare, Judecătoria Oltenița, A. și Judecătoriile Sectorului 4 și 2 București au admis excepția lipsei calității de reprezentant legal al directorului general al A. în vederea formulării contestației la executare în numele Autorității pentru A. A. S. și, în fond, au declarat nule contestațiile la executare formulate de A. (Sentința civilă din data de 18.11.2013 în Dosarul nr._, Sentința civilă nr. 7568/10.12.2013 în Dosarul nr._/55/2013, Sentința civilă nr. 907/06.02.2014, pronunțată în Dosarul nr._/4/2013, și, respectiv Sentința civilă nr. 2499/27.02.2014, pronunțată în Dosarul nr._/300/2013). Totodată și Tribunalul Comercial Cluj, prin Decizia civilă nr. 197/17.03.2014, pronunțată în Dosarul nr._, a constatat nul recursul formulat de A., ca urmare a constatării lipsei calității de reprezentant legal a semnatarului cererii de recurs a A..
Se mai arată că recursul formulat de A. împotriva Sentinței civile nr._/15.10.2013 a Judecătoriei Ploiești este nefundat, arătându-se, pe larg considerentele avute în vedere de intimată.
Mai arată intimata că și recursul formulat de intimatul terț poprit Z. S.A. împotriva Sentinței civile nr._/15.10.2013 a Judecătoriei Ploiești este nefundat fiind expuse pe larg considerentele avute în vedere.
In concluzie, pentru considerentele arătate mai sus, vă solicităm: în
La data de 27.03.2014 intimata - terț poprit S.C I. M. P. S.A, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat casarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, arătând că acțiunile A.A.A.S. București la S.C I. M. P. S.A nu sunt libere, asupra lor având sechestru pentru suma de 174.831,42 lei plus 9.099,89 lei, cheltuieli de executare, începând cu data de 05.06.2012, conform dosarului de executare 60/2012 al B.E.J. P. C..
La întâmpinare, intimata - terț poprit a atașat, în copie, înscrisuri (filele 146-155 dosar)
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 17.02.2014.
În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Tribunalul examinând cauza în raport de sentința recurată, situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursurile sunt este nefondate pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția lipsei dovezii calității de reprezentat a recurentei contestatoare A., invocată de intimata . prin întâmpinare, tribunalul o va respinge având în vedere că, cererea de recurs a fost semnată de directorul general al instituției recurente.
Susținerile intimatei nu pot fi avute în vedere întrucât recursul a fost semnat de directorul general al instituției care a semnat cererea de recurs, cerere pe care de altfel este aplicată și ștampila instituției recurente.
Astfel, contestația la executare a fost semnată de persoana împuternicită prin Decizie a Primului Ministru, ori, cererea de recurs a fost semnată de directorul general al instituției recurente, astfel că excepția invocată de intimată prin întâmpinare va fi respinsă.
Referitor la recursul declarat de recurenta contestatoare, tribunalul constată următoarele:
În cadrul dosarului de executare nr.10/2011 al B. N. D., prin adresa emisă la data de 01.07.2013, s-a dispus instituirea popririi asupra acțiunilor deținute de contestatoare la o . societăți comerciale, printre care și terții popriți din prezenta cauză, până la concurența sumei de 9.671.328 USD și 5.203,68 lei, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 9171/29.09.2010, pronunțată de Tribunalul București, în favoarea creditoarei intimate ..
Anterior înființării popriri, s-au mai efectuat acte de executare în cadrul aceluiași dosar de executare și, în baza aceluiași titlu executoriu, însă acestea, ca de altfel executarea silită însăși, au fost anulate, întrucât chiar titlul executoriu, respectiv sentința comercială nr. 9171/29.09.2010, a fost desființat urmare admiterii recursului declarat de A.( contestatoarea) prin decizia nr. 1948/05.04.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr._, astfel cum rezultă din hotărârile judecătorești depuse de contestatoare în probațiune.
Critica contestatoarei în sensul că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 454 alin.2 indice 1 si urm. C.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 388 C.pr.civ., sens în care a solicitat anularea actelor de executare și să se constate că, prin actul de executare - poprire efectuată conform art. 454 (1) si urm. C.pr.civ. comunicată către A. prin Adresa nr._/14.05.2013, nu au fost indicate sediul și codul de identificare fiscală a societăților comerciale care au calitatea de terți popriți în cauză este nejustificată.
În conformitate cu prevederile art. 454 alin. 2 ind.1 C.pr.civ., obligația de indicare a denumirii și sediului debitoarei persoană juridică și codul de identificare fiscală este prevăzută în sarcina executorului judecătoresc, însă această obligație nu este prevăzută și în ceea ce privește terțul poprit.
Totodată, numai în ceea ce privește indicarea sediului debitoarei și codul de identificare fiscală este prevăzută pentru adresa de înființare a popririi, nu și în ce privește înștiințarea debitorului.
Astfel, tribunalul reține că instanța fondului în mod corect a constatat ca neîntemeiat motivul de nulitate invocat de contestatoare cu privire la neindicarea sediului și codului de identificare fiscală a terților popriți, legea neprevăzând necesitatea acestor elemente și, de asemenea, nu o privesc pe contestatoare, deci aceasta nu justifică absolut nicio vătămare pentru a putea invoca o eventuală nulitate.
Susținerea recurentei contestatoare potrivit căreia aceasta că nu este proprietarul acțiunilor deținute în capitalul social al societăților comerciale, acțiunile fiind doar în administrarea sa, numai Statul român având calitatea de acționar/proprietar al acestor acțiuni, conform Legii nr. 137/2002 (art.5), O.U.G. nr. 23/2004, O.U.G. nr.88/1997/R și că, astfel, A. nu are decât calitatea de administrator al acțiunilor statului, neputând fi valorificate acțiunile deținute de A. în capitalul social al societăților comerciale, întrucât aceasta autoritate nu este proprietara acțiunilor, iar pe calea executării silite pot fi valorificate numai bunurile debitorului, nu și cele aflate în administrarea acestuia, este nejustificată.
Tribunalul reține că, astfel cum rezultă din certificatele constatatoare emise de Oficiul Național al Registrului Comerțului depuse în copie la dosarul de fond, recurenta contestatoare este acționar la terții popriți și nu Statul Român, executarea silită prin poprirea acțiunilor deținută la acești terți fiind pe deplin legală.
Potrivit art. 452 alin. 1 C.pr.civ., sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor.
Recurenta contestatoare are calitatea de acționar la terții popriți iar indisponibilizarea acțiunilor prin poprire a fost făcută cu respectarea prevederilor art. 452 și urm. c.pr.civ. și ale art. 66 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
Dispozițiile art. 66 alin. 1 și 2 din Legea nr. 31/1990 statuează că, pe durata societății, creditorii asociatului pot să-și exercite drepturile numai asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce i s-a cuveni prin lichidare. Creditorii prevăzuți la alineatul 1 pot popri părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau pot sechestra și vinde acțiunile debitorului lor.
Susținerea recurentei contestatoare în sensul că fost încălcată autoritatea de lucru judecat care rezultă din hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, este nejustificată.
În speță nu sunt îndeplinite disp. art.1201 Cod civil, care impun tripla identitate de obiect, cauză și părți, având în vedere că, contestațiile soluționate prin hotărârile judecătorești menționate au obiect diferit de cel soluționat prin sentința recurată, astfel cum rezultă din lecturarea acestor hotărâri.
Astfel, tribunalul reține că, obiectul contestațiilor ce au format obiectul dosarelor menționate în cererea de recurs și obiectul contestației din prezenta cauză sunt diferite, sens în care în mod corect instanța fondului a respins excepția autorității de lucru judecat.
Hotărârile judecătorești invocate prin cererea de recurs cât și în fața instanței fondului nu pot fi calificate ca având autoritate de lucru judecat, întrucât au privit acte de executare anterioare și nu actele care se contestă în cauza de față, fiind, așa cum am arătat vorba de alt obiect, astfel că tripla identitate necesară autorității de lucru judecat, nefiind îndeplinită.
Prin decizia civilă nr. 1011/12.03.2013, pronunțată în dosarul nr._, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de revizuire formulată de . și a anulat decizia nr. 1948/05.04.2012 ceea ce înseamnă că, la acest moment, există un titlu executoriu perfect valabil, astfel încât corect instanța fondului a înlăturat apărările contestatoarei privind autoritatea de lucru judecat și inexistența titlului executoriu, ca neîntemeiate, trecând la analiza motivelor invocate de contestatoare pe fondul executării.
Susținerea recurentei contestatoare în sensul că au fost încălcate disp. art. 3716 C.pr.civ., și art. 371 5 C.pr.civ., este de asemenea nejustificată având în vedere că, a fost solicitată reluarea executării silite în temeiul unui titlu executoriu valabil. Executarea silită are loc până la data realizării dreptului recunoscut prin titlul executoriu.
Astfel, executarea silită încetează când se desființează titlul executoriu, desființare care în cauză nu a avut loc. Cum în cauză, nu este incident nici un caz din cele prevăzute de art. 3715 C.pr.civ., reluarea executării silite are loc din momentul reconfirmării titlului.
Susținerea în sensul că, actul de executare - poprire efectuat în acest dosar încălca dispozițiile imperative ale O.G. nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, care stabilesc pentru instituțiile publice un regim special și derogatoriu de la normele generale, este nejustificată.
Potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002 ordonatorii de credite au obligația de a asigura resursele necesare pentru efectuarea plăților necesare stabilite prin titlurile executorii urmând a lua toate măsurile în acest sens.
Nu s-a dovedit de către recurenta contestatoare a inexistenței fondurilor speciale cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Conform art. 4 din OG nr. 22/2002 alin. 1, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlurile executorii. Virările de credite bugetare prev. la alin. 1se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar.
Creditorul va putea solicita efectuarea executării silite, în cazul când instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prev. la art. 2 din OG 22/2002.
Astfel, raportat la dispozițiile OG nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instanța fondului corect a reținut că, deși somată la 20.03.2013 să execute de bunăvoie obligația stabilită, prin notificarea nr. 24/2013 transmisă prin executorul judecătoresc, contestatoarea nu a făcut dovada inițierii demersurilor prevăzute de acest act normativ în vederea obținerii fondurilor necesare plății. În aceste condiții, fiind cu mult depășit termenul de 6 luni, raportat și la data la care sentința executată a devenit executorie, apărările contestatoarei sunt neîntemeiate, executarea silită putându-se desfășura în condițiile Codului de procedură civilă.
De altfel, nici apărările intimatei privind autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3796/27.04.2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București, nu sunt întemeiate prin prisma existenței unei astfel de autorități, fiind vorba numai de interpretarea legii pe care instanța respectivă o face în mod asemănător nouă, dar de care nu suntem ținuți, cum corect a reținut instanța fondului.
Susținerea recurentei contestatoare în sensul că se încalcă dispozițiile art. 66 alin.1 din Legea nr.31/1990/R, iar înființarea popririi asupra acțiunilor deținute de stat la societățile comerciale este inadmisibilă, nu poate fi avută în vedere, întrucât, nu este incident nici un motiv de nulitate al popririi.
Creditorii au posibilitatea de a popri în timpul duratei societății, părțile ce se cuvin prin lichidare asociaților, pot sechestra și vinde acțiunile debitorului lor.
Dispozițiile art. 452 alin.1 C.pr.civ. prevăd că, sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Nici critica referitoare la faptul că instanța fondului nu a anulat procesele verbale privind cheltuielile de executare din data de 04.04.2011 și respectiv din 03.04.2013 nu poate fi primită acesta fiind nefondată.
Susținerea recurentei contestatoare în sensul că cele două procese verbale prin care s-a procedat la actualizarea debitului, în lei, cu un procent de 3,18%, față de luna septembrie 2010, sunt nelegale, deoarece încalcă dispozițiile art. 457 al.4 C.pr.civ. care dispun că, sumele în valută se convertesc în lei la cursul BNR de la data plății, este nejustificată.
Procesul verbal referitor la cheltuieli de executare din 04.04.2011 a fost anulat prin hotărârile judecătorești sus menționate, fiind întocmit un nou proces verbal de cheltuieli de executare de către B. N. D..
De asemenea, procesul verbal din 03.04.2013 este ulterior pronunțării hotărârilor judecătorești menționate, la emiterea căruia au fost respectate prevederile art. 3712 C.pr.civ., alin. 3 C.pr.civ., neputându-se reține, înb nici un caz autoritatea de lucru judecat invocată, iar actualizarea sumei datorate de contestatoare s-a făcut, așa cum am arătat cu respectarea art. 3712 C.pr.civ., alin. 3 C. pr.civ, în funcție de rata inflației calculată de la data de 29.09.2010, când hotărârea judecătorească a devenit executorie și până la data de 31.01.2011, data cererii de executare silită, sens în care sunt incidente disp. art. 457 alin. 4 C.pr.civ.
Referitor la Adresa nr._/04.07.2013, tribunalul reține că aceasta reprezintă actul începător de executare silită prin poprire, conform disp. art. 454 alin. 1 C.pr.civ.
Cu privire la onorariul de executare, tribunalul constată că, au fost respectate disp. Ordinului Ministerului de Justiție nr. 2550/2006, care prevede onorariul maximal pentru executarea silită prin poprire, respectiv 1 % pentru sumele ce depășesc_ lei, nefiind încălcate nici prevederile art.37 alin.1 lit.d din Legea nr.188/2000. Astfel, onorariul, de 300.000 lei, este inferior plafonului maximal prevăzut de textul de lege sus indicat (de 307.753,664 lei)și se încadrează în maximul admis de Legea nr. 188/2000.
Tribunalul constată că este nejustificată critica referitoare la nepronunțarea cu privire la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia, în sensul ridicării popririlor/sechestrelor, care au fost înființate prin actele de executare efectuate de B. "N. D." în baza titlului executoriu - Sentința comerciala nr. 9171/29.09.2010, asupra acțiunilor/parților sociale pe care A. (fosta A.), le administrează în numele statului la societățile comerciale - terți popriți, din portofoliul A. (fosta A.) și restituirea acțiunilor către societățile comerciale/restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare actualizate legal.
Astfel, potrivit disp. art. 4041 alin. 1 C. pr. civ., întoarcerea executării silite se poate solicita în situația în care se desființează titlul executoriu și în situația în care se desființează executarea silită însăși. În speță, titlul executoriu nu a fost desființat, sens în care nu se justifică întoarcerea executării.
P. considerentele arătate, tribunalul va respinge recursul declarat de recurenta contestatoare ca nefondat, potrivit disp. art. 312 alin. 1 C.pr.civ.
Cu privire la recursul declarat de terțul poprit . reține că acesta este nefundat și îl va respinge ca tare, reținând așa cum deja am arătat că instanța fondului a soluționat în mod corect toate excepțiile invocate de părți dar și în fond contestația la executare dedusă judecății, fiind avute în vedere inclusiv apărările terțului poprit astfel cum au fost expuse în întâmpinarea depusă, care nu se circumscriu, în nici un caz excepțiilor expres reglementate de art.137 alin.1 c.pr.civ. instanța fondului neputând fi acuzată de încălcarea acestei dispoziții legale și nici a art.129alin.6 c.pr.civ.
Pe cale de consecință, in temeiul art.312 c.pr.civ. tribunalul va respinge ca nefundat recursul declarat de terțul poprit .>
Instanța va lua act că intimata . își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant, invocată de ., ca neîntemeiată.
Respinge recursurile declarate de recurenta- contestatoare A. P. A. A. S. – A.A.A.S (fosta A.V.A.S.), cu sediul în București, .. Șerbanescu, nr. 50, Sector 1 și recurenta – terț poprit S.C. Z. S.A, cu sediul în P., ., jud. P., împotriva sentinței civile nr._/15.10.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata S.C. D. A. S.A, cu sediul în București, .. 2-4, jud. I. și intimata - terț poprit S.C I. M. P. S.A, cu sediul în Ploiești, ., jud. P., ca nefondate.
Ia act că intimata . înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 martie 2014.
Președinte, Judecători,
G. M. C.-A. M. N. C.
Fiind în co semnează
Președintele instanței
Grefier,
M. - D. B.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red. M.G./Tehnored. B.M.D.
2 ex./30.06.2014
D.f._ Judecătoria Ploiești
J.f. D. S.-I.
| ← Reprezentativitate sindicat. Sentința nr. 814/2014. Tribunalul... | Legea 10/2001. Sentința nr. 871/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
