Contestaţie la executare. Decizia nr. 569/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 569/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 569/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 569
Sedința publică din data de 29 martie 2013
PREȘEDINTE - L. C. D.
JUDECĂTORI - A. M. L.
- C. R.
GREFIER - E. M.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – contestator M. E., cu domiciliul în orașul Câmpina, .. 28, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2716/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata B. T.-F. V., cu sediul în Mu. București, sect. 1, .. 6.
Dezbaterile au avut loc in ședința publica din data de 22.03.2013, susținerile părților fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data ce face parte integranta din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate părților sa depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 29.03.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr._ / 10.07.2012, contestatorul M. E. a solicitat, pe calea contestației la executare, anularea formelor de executare silită efectuate in dosarul de executare nr. 84/2012 al B.E.J. M. I..
In motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că, în luna februarie 2008, a încheiat un contract de credit ipotecar cu B. T. F. V. București, iar suma împrumutata i-a fost virată într-un cont personal, insa după această dată, până în luna mai 2008, au fost retrași o parte din bani, rămânând în cont aproximativ 50.000 euro.
In luna septembrie 2008, a dorit să mai facă o retragere de numerar din acest cont de la casieria filialei băncii din Câmpina, ocazie cu care a aflat că este gol contul său. A sesizat banca centrală, a obținut un extras de cont și a descoperit că banii au fost retrași din ATM cu un card eliberat pe numele său.
A mai arătat contestatorul că pe acel cont nu a solicitat niciodată card și nu a efectuat nici tranzacții online, de teamă să nu fie furat.
La o cercetare a extrasului a observat că avea și depuneri din contul privat al unui funcționar bancar de la aceiași filială de unde a obținut creditul. Contestatorul a luat legătura telefonic cu D. B., persoana care s-a ocupat de formalitățile pentru obținerea creditului și care i-a promis că în termen de 30 de zile îi va achita toți banii.
Ulterior, i s-a comunicat de reprezentanții băncii ca D. B. a recunoscut că a luat banii din cont și va fi obligat să restituie banii luați și celelalte cheltuieli și pierderi, lucru care nu s-a întâmplat nici până în prezent.
Contestatorul a precizat ca, la data de 18.11.2010, a depus la bancă o cerere cu solicitarea de a i se pune la dispoziție toate actele care au stat la baza emiterii cardului și calculul tuturor operațiunilor efectuate cu acest card, răspunzându-i-se că banca nu se află în posesia acestor documente.
In ianuarie 2011, banca a depus o plângere penală la Poliția Sectorului 5 formându-se dosarul nr._, ocazie cu care a fost audiat și asigurat că urmează cercetarea, întrucât mai lipsesc piese în dosar, iar inculpatul nu poate fi găsit în țară, iar în tot acest timp a fost asigurat că banca nu va întreprinde nicio măsură de executare împotriva sa până la soluționarea problemei.
Contestatorul consideră abuzivă începerea executării silite din moment ce a fost păgubit de către unul din angajații creditoarei.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373 și urm. Cod procedura civila.
In susținerea cererii, contestatorul a depus la dosar, in copie, următoarele înscrisuri: somație + dovada comunicare, contract de credit nr. 102/27.02.2008, act adițional nr. 1/03.03.2008, contract de ipoteca nr. 102/IPO/01/27.02.2008 si procesele - verbale datate 26.06.2012.
Intimata, legal citata, nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței, B.E.J. M. I. a comunicat copie de pe dosarul de executare nr. 84/2012.
In cauza, au fost administrate probele cu înscrisuri, fiind depuse in completare, adresa nr._/CP/CA/12.09.2012 a Politiei Sectorului 5, adresele nr. 305/24.01.2011 si 4128/24.11.2010 ale BT, cererile inreg. sub nr._/23.12.2010 si_/18.11.2010, citație si plângere penala
Prin sentința nr. 2716/27.09.2012, Judecătoria Câmpina a respins contestația la executare formulată de contestatorul M. E. împotriva intimatei B. T. - F. V., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin contractul de credit nr.102/27.02.2008, completat cu actul adițional nr. 01/03.03.2008 a fost acordat de către intimata B. T. S.A., Sucursala V., contestatorului M. E., in calitate de client, un credit in suma maxima de 146.000 EURO pe o durata de 264 luni.
Conform art. 2.5, clientul avea obligația de a rambursa creditul in mai multe transe, in sumele si la scadentele detaliate in graficul de rambursare.
In vreunul din cazurile de culpa ale clientului prev. la art. 4 din condițiile generale de acordare a creditului, banca si-a rezervat dreptul sa inițieze masuri de executare silita in vederea returnării bunurilor după expirarea unui termen suplimentar de 30 de zile de la data scadentei ultimei obligații de plata neonorate, in baza art. 5, contractul constituind titlu executoriu.
La data de 31.05.2012, intimata a formulat cerere de executare silită, împotriva contestatorului - debitor M. E. si a garantului ipotecar si codebitor M. M. L., pentru recuperarea debitelor in suma de 157.912,47 EURO, cu care aceștia figurează in evidentele băncii la data de 31.05.2012, pana la achitarea lor integrala, formându-se dosarul de executare nr. 82/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc M. I..
Anterior demarării procedurii de executare silita, contestatorul a fost somat in repetate rânduri, prin adresele nr._/07.12.2010,_/11.02.2011 si_/04.01.2012 sa plătească debitul restant, dobânzile si penalitățile, urmare a neachitării ratelor scadente la termenele stipulate.
Urmare a încuviințării executării silite a titlului executoriu prin încheierea din 14.06.2012 pronunțata de Judecătoria Câmpina in dosarul nr. 2879/204/ 2012, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare cuprinse în procesul - verbal din 26.06.2012, a verificat situația imobilului supus urmăririi, a emis somația nr. 84/28.06.2012, comunicată debitorului la 02.07.2012 și s-a înscris somația in cartea funciara, conform încheierii nr. 9579/02.07.2012 a O.C.P.I. Prahova – B.C.P.I. Câmpina.
Pe de alta parte, instanța de fond a constatat ca prin adresa inreg. sub nr._/18.11.2010 la sediul intimatei, contestatorul a adus la cunoștința acesteia faptul ca din contul sau au fost efectuate retrageri de către o terța persoana fara aprobarea titularului de cont, solicitând punerea la dispoziția sa a copiilor tuturor documentelor ce au stat la baza emiterii unui card pe numele sau, precum si a tuturor operațiilor efectuate cu acel card, iar prin cererea nr._/23.12.2010 a învederat ca in lipsa acestora va sesiza autoritățile competente.
In urma acestor sesizări, intimata a depus la Direcția Generala de Politie a Mun. București – Politia sectorului 5, Serviciul de Investigare a Fraudelor, o plângere penala înregistrata sub nr._/04.01.2011.
Din adresa nr._/CP/CA/12.09.2012 a Politiei Sectorului 5, Serviciul de Investigare a Fraudelor (f. 60 dosar fond), reiese ca dosarul penal nr. 972/P/2012 al Parchetului de pe langa Judecătoria sectorului 5, are ca obiect plângerea înaintata de B. T. – Sucursala V. împotriva numitului D. G. B., pentru savarsirea infracțiunii de delapidare, fapta prevăzuta de art. 215/1 Cod penal, in concurs cu infracțiunile de fals in înscrisuri oficiale si uz de fals prevăzute de art. 288 si art. 291 Cod penal.
Astfel, ulterior încheierii contractului de credit dintre parți pentru acordarea sumei de 146.000 Euro, pe numele contestatorului a fost emis un card de credit ce a fost utilizat pentru retragerea succesiva a unor sume de bani (aproximativ 46.000 EURO) din acest împrumut. Având in vedere ca persoana la solicitarea căreia a fost emis cardul de credit este numitul D. G. B., in calitate de angajat al Băncii T. si ca nu exista documentele care au stat la baza emiterii acestuia, s-a dispus începerea urmării penale împotriva învinuitului D. G. B..
Instanța de fond a reținut că faptele de natura penala savarsite de învinuitul D. G. B., in calitate de angajat al Băncii T., deși se afla in legătura cu derularea contractului de credit ce reprezintă titlul pus in executare silita de către intimata, nu au efecte directa asupra derulării contractului si obligației de plata a ratelor asumata de contestator, nefiind menționata aceasta situație printre cauzele de suspendare ale obligațiilor parților, expres prevăzute in capitolul 10. Alte clauze, si limitate numai la forța majora.
De asemenea, nici ulterior, deși contestatorul vorbește despre o „asigurare” din partea băncii ca nu va întreprinde nicio măsura de executare împotriva sa, nu s-a făcut dovada vreunei înțelegeri in acest sens.
Sustragerea de bani din contul contestatorului excede contractului încheiat intre parți, acesta urmând sa-si recupereze prejudiciul suferit prin săvârșirea unei infracțiuni de către un terț in urma soluționării dosarului penal.
Pe cale de consecință, în temeiul disp. art.399 și următoarele cod pr. civilă, prima instanță a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare privind cererea contestatorului de anulare a formelor de executare silită efectuate în dosarul nr.84/2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul M. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând, în principal, suspendarea judecății pana la soluționarea irevocabila a cauzei penale ce face obiectul dosarului nr._/CP/C.A./2011, in care numitul D. G. - B. este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare si uz de fals, sa se dispună suspendarea judecații, in temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila, întrucât infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penala au înrâurire extrem de semnificativa asupra hotărârii ce urmează a fi pronunțata asupra contestației la executare, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, in sensul ca, pe fond, sa fie admisa contestația formulata atât împotriva titlului executoriu, cat si împotriva actelor de executare silita ca întemeiata, având in vedere caracterul incert al creanței invocate de partea adversa.
Recurentul – contestator arata ca, la data de 27.02.2008, a încheiat cu intimata contractul de credit nr. 102/2008, in baza căruia, urma sa i se acorde un împrumut financiar in suma maxima de 146.000 Euro, rambursabil, împreuna cu o dobânda de 10%/an, pe o durata de 264 luni, iar in scopul garantării creditului, a încheiat cu banca contractul de ipoteca nr. 102/IPO/ 01/27.02.2008, autentificat sub nr. 280/27.02.2008 de B.N.P.A. Camilia Mindra G. si B. C. C. Tolorean, prin care a fost instituita ipoteca de rang I asupra imobilului pe care îl deține recurentul – contestator in coproprietate cu soția sa, M. M. - L., situat in municipiul Câmpina, .. 28, județul Prahova, ., având nr. cadastral_, intabulat in CF nr. 7923 a localității Câmpina, județul Prahova, format din teren intravilan in suprafața de 473 mp. (conform documentației cadastrale) si 498 m.p. (conform actelor de proprietate si construcțiile edificate pe acesta, respectiv, casa de locuit P+M si anexa – garaj).
Recurentul – contestator precizează ca, in conformitate cu prevederile art. 2.3. alin. 2 din contractul de credit, suma împrumutata putea fi utilizata printr-o singura tragere sau trageri succesive, ce trebuiau făcute la cererea sa pana la data de 27.03.2008, insa, arata ca, nu a sesizat acest aspect la data încheierii contractului, ci mult ulterior, la o data când deja se declanșase un conflict major intre acesta si banca.
P. in luna septembrie 2008, recurentul – contestator arata ca a ridicat in numerar, de câteva ori, sume de bani din contul in care banca transferase la dispoziția sa suma obiect al împrumutului, care, insa, nicidecum nu au totalizat valoarea integrala a creditului, iar, atunci când s-a adresat Filialei Câmpina a băncii sa ii elibereze o alta transa din credit, in suma de 1000 Euro, a fost informat ca in acel cont nu mai exista disponibil, întrucât fuseseră făcute retrageri succesive de numerar prin ATM, in valoare totala de aproximativ 50.000 Euro.
Fiind extrem de surprins de aceasta situație, cu atât mai mult cu cat nici nu solicitase si cu atât mai puțin, nu primise un card bancar pentru acel cont, recurentul – contestator arata ca a solicitat eliberarea unui extras de cont care sa cuprindă desfășurătorul operațiunilor efectuate pana atunci si blocarea utilizării cardului utilizat, extrasul de cont confirmând ca, într-adevăr, au fost efectuate retrageri de numerar cu card, dar si unele depuneri de numerar dintr-un cont deschis tot la B. T., care nu aparținea recurentului.
Totodată, recurentul – contestator arata ca a purtat mai multe discuții cu reprezentanți ai filialei băncii cu care încheiase contractul de credit, in urma cărora, a aflat ca a fost emis un card pentru contul sau de către angajatul D. G. - B., persoana, care, de altfel, se ocupase de toate formalitățile prealabile pentru încheierea contractului si, care, ar fi recunoscut atât acest lucru, cat si faptul ca îl utilizase in interes personal.
Recurentul – contestator arata ca a primit asigurări atât din partea băncii, cat si a angajatului sau ca situația va fi rezolvata, fără a i se crea niciun prejudiciu, urmând ca D. G. - B. sa plătească atât sumele retrase, cat si dobânda si comisioanele aferente. In aceasta situație, a acceptat sa facă retrageri din contul alimentat in baza contractului de credit, întrucât acestea ii erau necesare, in speranța ca, ceea ce va avea de rambursat vor fi doar banii pe care i-a utilizat personal, cu dobânda aferenta, nicidecum sumele ridicate de funcționarul băncii.
Întrucât o perioada îndelungata de timp nu a primit nici o confirmare ca sumele care au fost retrase fraudulos din contul sau ar fi fost rambursate băncii si nici personal nu le primise din partea lui D. G. - B., iar acesta din urma refuza sa ii mai răspundă la telefon si își schimbase domiciliul, in luna noiembrie 2010, recurentul – contestator arata ca a decis sa adreseze sesizări scrise către banca in legătura cu incidentul major ce nu fusese soluționat amiabil pana atunci in pofida asigurărilor pe care le primise inițial.
Astfel, recurentul – contestator arata ca s-a declanșat un schimb de corespondenta intre acesta si banca, pe parcursul căreia, a fost informat ca nici nu exista la sediul filialei acte pentru emiterea cardului.
F. de poziția ferma afirmata in sensul ca a fost înșelat nu doar de funcționarul bancar D. G. - B., dar si de alți angajați, care, in opinia recurentului, după ce acesta si-a prezentat demisia, au făcut sa dispară orice documente incriminatoare, in cele din urma, cu adresa nr. 305/24.01.2011, i s-a comunicat ca banca formulase o plângere penala împotriva numitului D. G. - B., înregistrata la D.G.P.M. București sub nr._/ 04.01.2011, arătând ca a primit citație, fara indicarea calității, de la Politia Sector 5 București - SIF, unde s-a prezentat la data de 14.03.2011 si a dat o declarație scrisa in dosarul penal nr._/CP/C.A./2011. Ulterior, personal, s-a interesat de situația dosarului penal, fiind informat de către ofițerul de caz ca acesta ar fi fost trimis la parchet.
După data la care a primit adresa scrisa prin care banca anunțase ca a înregistrat plângere penala, recurentul – contestator arata ca nu a mai efectuat plați in vederea rambursării creditului, întrucât, a considerat cu buna - credința ca este necesara finalizarea anchetei penale, pentru ca, după ceea, sa se determine lichiditatea creanței băncii fata de acesta, informând si banca despre aceasta decizie.
Insa, la data de 28.06.2012, B.E.J. M. I. a emis o somație in dosarul propriu de executare nr. 84/2012, comunicata prin posta, prin care i se solicita ca, in termen de 15 zile, sa achit următoarele sume de bani: 157,912,47 Euro debit conform titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 102/27.02.2008; 12.342,89 lei, onorariul executorului judecătoresc; 251,30 lei, cheltuieli de executare, în caz contrar, urmând a se proceda la vânzarea prin licitație publica a imobilului afectat de contractul de ipoteca.
In termen legal, recurentul – contestator arata ca a formulat contestație la executare, fiind format dosarul Judecătoriei Câmpina cu nr._ . Analizând înscrisurile depuse de in probațiune, instanța de fond a pronunțat sentința civila nr. 2716/27.09.2012, prin care a dispus respingerea contestației la executare ca neîntemeiata.
Întrucât, apreciază ca hotărârea este nelegala, recurentul – contestator a promovat recurs, pentru motive de nelegalitate sub incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 si 9 Cod procedura civilă, astfel: în mod greșit, instanța de fond a calificat contestația ca fiind îndreptată doar împotriva actelor de executare, întrucât, chiar dacă în partea introductivă a cererii de chemare în judecată, a folosit sintagma „anularea actelor de executare”, în motivarea contestației, recurentul – contestator arata ca a reiterat critici fata de titlul executoriu, astfel încât, cu atât mai mult cu cat nu a fost asistat de avocat, instanța de fond trebuia sa se conformeze prevederilor art. 129 Cod procedura civilă si, in executarea rolului activ, sa facă o corecta calificare a cererii deduse judecații.
In mod greșit, instanța de fond a concluzionat ca, deși, faptele de natura penala săvârșite de numitul D. G. – B. împotriva căruia a fost începută urmărirea penala sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare si uz de fals, astfel cum rezulta din adresa nr._/CP/C.A./12.09.2012, transmisa la dosarul cauzei de Politia Sectorului 5 București - SIF, au legătura cu derularea contractului de credit, titlul pus în executare silită, acestea nu ar avea efect direct asupra derulării contractului si obligațiilor de plata, în calitate de debitor, ale recurentului. In motivarea acestei concluzii, s-a apreciat ca, o asemenea situație nu se încadrează in niciuna dintre cauzele de suspendare a executării obligațiilor stabilite prin contractul de credit, arata recurentul.
Deși, la prima vedere, acest raționament poate sa para logic si suficient pentru soluția pronunțata, in realitate, este eronat, recurentul arătând că, prin încheierea contractului de credit, au fost născute raporturi sinalagmatice intre acesta si intimata, nicidecum, intre recurent si un prepus al acesteia, fostul sau angajat, D. G. – B., iar faptele de natura penala săvârșite de cel din urma, tocmai in calitate de prepus al băncii creditoare, urmează a fi sancționate sub aspect punitiv conform legii penale, insa, sub aspectul laturii civile, răspunderea băncii, in calitate de comitent, nu poate fi înlăturată.
Recurentul – contestator arată că instanța de fond a dat o greșita interpretare conținutului adresei transmise de Politia Sectorului 5, la fel ca si a adresei nr._/2011 comunicata de banca recurentului, deoarece nu s-a constatat că intimata a formulat plângere pentru delapidare, infracțiune care presupune existenta unui prejudiciu propriu invocat ca parte - vătămata.
F. de aceste situații in legătura cu care exista dovezi suficiente, in opinia recurentului, nu se poate aprecia ca nu exista legătura directa intre obligațiile sale de plata in baza contractului de credit si faptele penale săvârșite de un angajat al intimatei, întrucât atunci când s-a adresat executorului judecătoresc, banca a indicat o creanța determinata unilateral, în baza scadențarului ratelor de rambursat, neputând fi făcut, la acel moment, un calcul al întinderii obligațiilor de plata aflate in sarcina recurentului.
Titlul invocat, in baza căruia a fost începută executarea silita si au fost efectuate acte de executare nu poate fi reținut ca un înscris care sa confirme cu certitudine creanța invocată, astfel încât, la instanța de fond nu s-a observat ca nu era îndeplinita cel puțin una dintre condițiile prevăzute de art. 379 alin. 1 Cod procedură civilă si anume certitudinea creanței, fiind in ipoteza statuata de prevederile alin. 2 ale aceluiași act normativ, urmărirea silita fiind amânata până ce se va face lichidarea datoriei care, în prezent, recurentul – contestator arată că aceasta constă într-o sumă nelămurită.
La data de 07.02.2013, intimata B. T. S.A a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Referitor la motivele de recurs invoca, intimata arată că aceste motive sunt formulate in mod ambiguu, generic si fără a da posibilitatea atât instanței, cat si părților, de a retine si a analiza in mod distinct si cu exactitate fiecare critica si respectiv fundamentele pe care se întemeiază recursul si de a conferi intimatei posibilitatea de a le combate . mai clara si concisa, iar împrejurarea că recurentul este nemulțumit de soluția adoptată, nu este de natură a conduce la casarea sentinței recurate.
Intimata arată că recurentul critica sentința instanței de fond întrucât aceasta avea obligația de a califica acțiunea ca fiind îndreptata nu numai împotriva actelor de executare, ci si împotriva titlului executoriu, reprezentat de contractul de credit nr. 102/27.02.2008, in condițiile in care recurentul, in acțiune, a folosit sintagma „acte de executare", in baza rolului activ al instanței, aceasta, trebuia sa facă o corecta calificare a cererii deduse judecații si sa extindă neregularitățile invocate si în privința titlului, însă această apreciere nu poate fi avuta in vedere întrucât respectarea rolului activ nu înseamnă încălcarea principiului disponibilității în procesul civil.
Prima instanța, arată intimata că, sub nicio forma nu putea să se substituie voinței părților, în principal a contestatorului, si sa modifice obiectul cererii in sensul extinderii acțiunii si la titlul executoriu pentru simplul considerent ca recurentul a intenționat sa conteste nu numai actele de executare, ci si titlul însuși.
Rolul activ al instanței trebuie sa se armonizeze cu inițiativa părților in scopul stabilirii adevărului, fiind . si necesara cu principiul adevărului, un element principal al rolului activ este obligația judecătorului de a ordona masurile necesare judecării cererii si de a face respectate si sa respecte si celelalte principii ale procesului civil (art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă), inclusiv principiul disponibilității, or, arată intimata că, din cuprinsul contestației, este evident ca obiectul acțiunii îl constituie nemulțumirea față de actele de executare întocmite de executor.
Față de obiectul contestației la executare, indiferent daca contestația inițială privește numai actele de executare sau se extinde si la titlu executoriu, intimata consideră că nu pot fi primite criticile recurentului potrivit cărora faptele de natură penală săvârșite de învinuitul D. G. B., in calitate de prepus al băncii, antrenează răspunderea civilă a băncii si afectează validitatea contractului de credit nr. 102 si întinderea acestuia, arătând că aceasta critică nu poate fi admisibilă în cadrul contestației la executare, întrucât izvorul de raporturi juridice obligationale nu este unul comun, in speță, fiind încheiate două contracte diferite, care creează raporturi juridice specifice si total independente.
Astfel, între banca și recurent a intervenit contractul de credit nr. 102 din data de 27.02.2008, a cărui executare se solicita, credit garantat cu imobilul situat în municipiul Câmpina, județul Prahova și în baza căruia a fost alimentat contul de credit cu suma contractată și contractul de emitere de card pentru care s-a început urmărirea penală, la solicitarea băncii, dată fiind lipsa documentelor de obținere a acestei facilitați, în baza căruia a fost emis un card de debit atașat contului curent.
Deși prematur atât timp cât urmărirea penală nu s-a definitivat, totuși, intimata arată că, în cazul în care învinuitul ar fi găsit vinovat de comiterea unei infracțiuni, iar instanța penală va ajunge la concluzia că banca, în calitatea sa de comitent, este ținută să răspundă față de o posibilă faptă ilicită a prepusului, săvârșită în cadrul funcției încredințate, totuși această ipotetica situație nu afectează in niciun mod valabilitatea contractului de credit a cărui executare se cere și întinderea creanței născute în baza acestui raport, recurentul având la dispoziție mijloace specifice pentru recuperarea sumei prejudiciate, inclusiv împotriva băncii.
În opinia intimatei, este vădit o lipsă de legătură și/sau cauzalitate între cele două raporturi juridice, acestea având în conținutul său drepturi si obligații specifice, iar o eventuală sustragere de bani din contul recurentului, excede contractului de credit nr. 102 încheiat de părți, acesta urmând sa-si recupereze prejudiciul suferit prin săvârșirea unei infracțiuni de către un tert in urma soluționării dosarului penal.
În ceea ce privește contestarea caracterului cert, lichid si exigibil al creanței, deși acest capăt de cerere nu a făcut obiectul contestației, fiind subliniat in mod evident abia in cadrul recursului, intimata precizează că, certitudinea creanței rezultă din însuși contractul de credit nr.102/27.02.2008, titlu executoriu, banca a acordat un credit de nevoi personale, recurentul a semnat un contract de credit în urma căruia i s-a pus la dispoziție, fără nicio reținere sau obiecțiune, suma cu care a fost alimentat contul de credit al clientului conform contractului de credit.
Creanța este lichida, fiind data de o suma de bani, câtimea ei fiind determinata prin însuși contractul de credit la acordare si in cadrul executării silite ea a fost determinata având criterii contractuale clare (procentul de dobânda ce se aplica, soldul creditului nerambursat reflectat in contabilitatea băncii si accesat prin intermediul extrasului de cont), creanța este exigibila, debitorul având de rambursat ratele aferente creditelor accesate conform unui grafic, insa acesta nu a respectat graficul, drept urmare partea in culpa a fost notificata si întrucât aceasta nu a dat curs somațiilor primite, in consecința, creditul a fost scadentat anticipat, posibilitate data de convenția parților agreata prin semnarea contractului de credit.
F. de solicitarea privind suspendarea judecații in cauza pana la soluționarea irevocabila a cauzei penale ce face obiectul dosarului nr._/ CP/C.A./2011, invocându-se, ca si temei legal, dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila, intimata considera cererea, in primul rând, inadmisibila si, in al doilea rând, lipsita de interes.
Art. 244 alin. 1 Cod procedura civila arata intimata ca prevede ca instanța poate suspenda judecata: . când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți; 2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, reglementând un caz de suspendare facultativa a judecații, atunci când se ivesc indiciile unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează sa se dea.
Intimata arata ca textul evoca ipoteza când acțiunea civila este sau devine dependenta de soluția ce s-ar da in acțiunea penala, totuși fata de obiectul solicitării ce îl constituie suspendarea judecații, or, pe langa faptul ca acest tip de suspendare este unul facultativ, lăsat la aprecierea instanței, o eventuala suspendare a cauzei, considera intimata ca nu poate fi admisa, întrucât chiar recurentul este cel care a promovat acțiunea, contestând actele de executare si chiar titlul executoriu si drept urmare nu se poate identifica modul prin care aceasta suspendare a cauzei ar putea profita recurentului.
Mai mult decât atât, intimata arata ca, in situația admiterii capătului de cerere astfel cum a fost solicitat, activitatea executorului judecătoresc nu poate fi afectata, acesta continuând sa îndeplinească acte de executare pana la recuperarea integrala a creanței sau pana la apariția unui incident procedural si, pe cale de consecința, acest capăt de cerere este inadmisibil.
Intimata arata ca in niciun moment recurentul nu a avut intenția de a invoca si de a se prevala de dispozițiile art. 403 Cod procedura civila, pentru care legea solicita plata unei cauțiuni in cuantum de 10 % din valoarea obiectului cererii, precum si faptul ca, prin intermediul contestației la executare, legiuitorul a înțeles sa creeze un mijloc procedural special, pentru a se asigura desfășurarea legala a procedurii de executare silita si prin intermediul căruia oricare dintre pârti sau terțe persoane interesate pot obține desființarea, anularea masurilor ilegale/nelegale de urmărire silita, apărări față de care intimata solicita respingerea recursului ca neîntemeiat si menținerea sentinței civile nr. 2716/ 2012 pronunțata de Judecătoria Câmpina ca temeinică si legală.
In drept, intimata își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 115 si urm. Cod procedura civila si toate prevederile legale invocate in cuprinsul întâmpinării.
În probațiune solicită admiterea probei cu înscrisuri precum și orice alt mijloc de probă în condițiile art.138 cod pr. civilă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrata cu nr._ la data de 08 noiembrie 2012.
Tribunalul va respinge cererea de suspendare a judecării recursului, ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Recurentul contestator invocă ca temei al cererii de suspendare dispozițiile art.244 alin.1 pct.2 cod pr. civilă, potrivit cărora instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, arătând că infracțiunile pentru care s-a început urmărirea penală în privința angajatului băncii intimate, au o înrâurire extrem de semnificativă, asupra hotărârii ce urmează a se pronunța cu privire la contestația la executare.
Temeiul prevăzut de art.244 alin.1 pct.2 cod pr.civilă, reglementează un caz de suspendare facultativă, judecătorul apreciind îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege constând în începerea urmării penale cu privire la infracțiunea în cauză și influența hotărâtoare pe care ar putea să o aibă soluția organului de urmărire penală cu privire la hotărârea instanței civile, apreciind că în speță este îndeplinită prima condiție în sensul că s-a început urmărirea penală împotriva numitului D. G. B. la data de 25.01.2012 sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare și uz de fals, faptă prevăzută și pedepsită de art.2151 cod penal și art.291 cod penal, astfel cum rezultă din adresa nr._/C.P/C.A/12.09.2012 emisă de Poliția Sectorului 5 - Serviciul de Investigare a Fraudelor (fila 60 dosar fond), dar nu se poate reține că soluția din procesul penal poate să influențeze decisiv hotărârea ce se va pronunța în contestația la executare.
Această constatate este motivată de faptul că în dosarul penal înregistrat sub nr.972/P/2012 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5, plângerea penală a fost înaintată de unitatea bancară intimată împotriva numitului D. G. B. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în concurs cu infracțiunile de fals în înscrisuri oficiale și uz de fals, iar aceste infracțiuni ce fac obiectul cercetării nu au o influență hotărâtoare cu privire la dezlegarea obiectului contestației de față.
Infracțiunea de delapidare constă în însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează conform prevederilor art.215 alin.1 cod penal, iar subiectul pasiv al infracțiunii nu poate fi decât organul, instituția publică sau orice altă persoană juridică în cadrul cărora exercită activitatea funcționarul care a comis acțiunea de însușire, traficare sau folosire a bunului ce formează obiectul material al infracțiunii, iar urmarea imediată la infracțiunea de delapidare, constă în scoaterea bunului din sfera patrimonială în care se găsea și lipsirea unității publice sau private de bunul sustras, ceea ce duce la producerea unei eventuale pagube unității.
Or, în speță, ceea ce reclamă recurentul contestator sunt retragerile succesive de sume de bani dintr-un cont în care nu a efectuat, personal, operațiuni bancare, astfel că paguba reclamată se produce în patrimoniul recurentului contestator și nu în patrimoniul unității bancare, astfel că soluționarea plângerii penale formulată de banca intimată ce urmărește în principal tragerea la răspundere penală a funcționarului său, nu dezleagă acțiunea civilă de față cu privire la creditul scadent datorat de recurent, formele de executare silită întreprinse împotriva sa și fapta penală de care este acuzat fostul salariat soluționată însă în urma unei plângeri penale a băncii intimate și nu a persoanei fizice păgubite.
Astfel individualizați subiecții activi și pasivi ai infracțiunii (învinuitul D. G. B. și respectiv B. T. - F. V.), dezlegarea în planul dreptului penal a faptelor de care este acuzat învinuitul, nu influențează hotărâtor dezlegarea contestației cu atât mai mult cu cât, până la acest moment, nu există și o latură civilă a procesului penal, pentru recuperarea unui prejudiciu cauzat de o persoană vătămată ce s-ar putea constituit parte civilă în contra învinuitului, astfel cum rezultă din adresele nr._/C.P/C.A/12.09.2012 emisă de Poliția Sectorului 5 - Serviciul de Investigare a Fraudelor (fila 60 dosar fond) și nr.305/24.01.2011 emisă de B. T. ca răspuns către recurentul contestator (fila 60 dosar fond).
Cât timp nu există o latură civilă care să stabilească întinderea unui prejudiciu produs, soluția dată laturii penale cu privire la constatarea vinovăției celui cercetat, a faptei săvârșite și a raportului de cauzalitate între fapta săvârșită și rezultatul produs, sunt elemente care la acest moment nu influențează hotărâtor soluția instanței civile, întrucât faptul că împotriva unui angajat al băncii s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru anumite fapte săvârșite în exercițiul funcției nu este de natură să exonereze contestatorul debitor de obligațiile de plată și de rambursare a creditului.
Mai mult, acuzațiile aduse de către recurentul contestator fostului angajat al băncii intimate, nu sunt în niciun caz de natură să justifice anularea unui act de executare silită, legal întocmit și până la pronunțarea unei soluții definitive, fostul salariat învinuit beneficiază de prezumția de nevinovăție, astfel că oprirea cursului judecării contestației la executare până la soluționarea definitivă a cauzei penale prin măsura suspendării întemeiată pe disp. art.244 alin.1 pct.2 cod pr. civilă, nu se mai justifică.
Se va respinge ca neîntemeiată cererea de suspendării recursului, soluția de netemeinicie fiind înțeleasă în sensul că nu este îndeplinită condiția unei „înrâuriri hotărâtoare” cerută de textul de lege a infracțiunilor ce fac obiectul dosarului penal asupra hotărârii instanței civile de față în calea de atac a recursului.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă si a dispozițiilor legale incidente în cauză, constată că recursul este fondat, îl va admite, cu consecința casării sentinței recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleași instanțe de fond, pentru următoarele considerente:
Prin contractul de credit nr. 102/27.02.2008 B. T. SA - Sucursala V. a acordat recurentului contestator M. E. un credit pentru o sumă maximă de 146.000 euro pe o durată de 164 luni astfel cum rezultă din contractul încheiat, anexa la contract și actul adițional nr.01/102/ 03.03.2008 la contractul de credit (înscrisuri-filele 8-12 dosar fond), iar pentru garantarea creditului pentru nevoi curente a fost întocmit și semnat la data de 27.02.2008 contractul de ipotecă nr.102/IPO/_ prin care garanții ipotecari, soți, M. E. și M. M. L. au fost de acord să constituie o ipotecă de rangul I în favoarea Băncii T. SA asupra proprietății imobiliare situată în Localitatea Câmpina, jud. Prahova, ..28, jud. Prahova P.CC 8877, T.83, formată din teren intravilan și construcțiile edificate pe acesta constând în casă de locuit și anexă gospodărească, astfel cum au fost identificate în contractul de ipotecă autentificat sub nr.280/2008 de BNP Asociația Camilia Mindrea G. și B. C. C. T..
Conform propriilor susțineri ale recurentului din motivele în fapt ale contestației la executare promovate, suma cu titlu de împrumut acordată prin contractul de credit a fost virată într-un cont personal, sesizând că acest cont este gol, în luna septembrie 2008 când conform celor afirmate a intenționat să facă o retragere de numerar din contul existent la filiala unității bancare din Câmpina, observând după obținerea extrasului de cont că sumele de bani au fost retrase din ATM cu un card eliberat pe numele său, deși nu a solicitat niciodată eliberarea unui astfel de card și nici nu a efectuat tranzacții.
Susținerile privind contactarea personală de recurent a funcționarului bancar D. G. B., cel care s-a ocupat de formalitățile pentru obținerea creditului, recunoașterea de către acesta a sustragerilor din cont și obligația de a-i restitui sumele de bani sustrase, celelalte pierderi și cheltuieli, sunt simple susțineri ale recurentului care nu a făcut dovada unei înțelegeri în acest sens cum nu a făcut nici dovada unei asigurări primite din partea unității bancare că nu se va întreprinde nicio măsură de executare silită împotriva sa.
La termenul procesului de fond din data de 22.08.2012 în fața primei instanțe, contestatorul a arătat că a plătit ratele până la momentul în care a început executarea silită (încheierea de ședință - fila 57 dosar fond), iar în motivele dezvoltate ale recursului recurentul a arătat că a ridicat în numerar, de câteva ori sume de bani din contul în care banca intimată transferase la dispoziția sa suma obiect al împrumutului, arătând, totodată că, în niciun caz retragerile proprii nu au totalizat valoarea integrală a creditului, iar toate aceste aspecte afectează certitudinea debitului reținut în sarcina sa în procedura de executare silită.
Schimbul de corespondență declanșat între recurent și bancă a relevat că la sediul Filialei V. nu există documentele care au stat la baza emiterii cardului pe numele recurentului, astfel cum rezultă din adresa nr. 412/ 24.11.2010 emisă de intimată (fila 66 dosar fond), astfel că operațiunile efectuate cui acest card pot fi prezumate că nu aparțin titularului contestator, prezumție simplă ce va fi valorificată sub aspect civil în privința derulării contractului de creditare, a debitului constatat și în final a formelor de executare silită emise împotriva contestatorului.
Astfel, prin cererea de executare silită intimata declanșează executarea silită împotriva contestatorului pentru recuperarea unor debite în sumă de_,47 euro cu care contestatorul și codebitorul M. M. L. figurează în evidențele băncii la data de 31.05.2012, deși în dosarul de fond nu există niciun înscris din acre să rezulte întinderea acestei sume solicitate cu titlu de debit.
Executorul judecătoresc M. I. solicită încuviințarea executării silite împotriva debitorilor, cerere admisă prin încheierea pronunțată în cameră de consiliu la data de 14.06.2012 de Judecătoria Câmpina ce încuviințează executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit nr.102/2008 și contractul de ipotecă nr.102/IPO/01/27.02.2008
Prin somațiile emise la data de 28._ în dosarul de executare silită nr.84/2012 al B. M. I., recurentul contestator și codebitorul soț sunt somați să achite sumele 157.912,47 euro, debit conform titlului executoriu, 12.342,89 lei onorariu executorului judecătoresc și 252,30 lei cheltuieli de executare, întocmindu-se anterior la data de 26.06.2012 procesul verbal al cheltuielilor de executare și procesul verbal de situație al imobilului ce a făcut obiectul contractului de ipotecă.
În primul rând tribunalul va analiza motivul de recurs prin care contestatorul a arătat că instanța de fond ar fi trebuit să se conformeze prevederilor art.129 cod pr. civilă și în exercitarea rolului activ să facă o corectă calificare a cererii dedusă judecății.
Astfel, în cadrul cererii de chemare în judecată intitulată „contestație la executare”, recurentul a solicitat anularea formelor de executare silită dar a invocat, mai mult, apărări de fond cu privire la titlul executoriu, câtimea sumei trecută în titlul executoriu, expunând situația de fapt începând de la momentul contractării creditului, sesizarea neregularităților cu privire la contul în care a fost vărsată suma cu titlu de împrumut, corespondența scriptică purtată cu unitatea bancară, plângerea penală formulată de bancă împotriva funcționarului său și demersurile proprii ale contestatorului pentru aducerea situației și la cunoștința băncii centrale.
Deși nu o arată în mod expres, contestatorul nu recunoaște debitul pretins de banca creditoare ca și datorie, invocând în interpunerea în derularea contractului de creditare a faptelor pentru care se reclamă natură penală săvârșită de funcționarul bancar ce s-a ocupat de formalitățile pentru obținerea creditului, fapte constând în sustrageri de sume din cont ce afectează în primul rând cuantumul creanței dar și cheltuielile de executare cel puțin cele constând în onorariul executorului care se raportează la debitul urmărit și sub acest aspect criticile aduse de recurent se constată întemeiate, atâta timp cât lipsesc actele în baza cărora a fost calculată suma pretinsă de intimata creditoare cu titlu de debit rezultat din contractul de credit încheiat.
Apărările de fond ce rezultă din cererea de chemare în judecată ar fi trebuit să determine instanța fondului să pună în discuția părților calificarea cererii și să solicite contestatorului precizări față de apărările formulate și obiectul contestației care vizează formele de executare silită, față de disp. art.129 alin 4 rap. la art.84 cod pr. civilă.
Clarificarea era necesară și esențială întrucât numai în cadrul unei cereri de chemare în judecată, corect calificată, se pot analiza apărările contestatorului ce vizează, în principal, certitudinea sumei rezultă din titlul executoriu și faptul că, implicit, nu o recunoaște ca datorie proprie rezultată din propriile fapte atâta timp cât învederează că, în derularea contractului, s-au interpus și acte străine.
Neprocedând astfel, instanța de fond a soluționat cauza într-un cadrul procesual incert.
Sunt corecte și apărările intimatei formulate prin întâmpinarea depusă la data de 07.02.2013 în care se invocă principiul disponibilității și, faptul că respectarea rolului activ nu înseamnă încălcarea principiului disponibilității în procesul civil, instanța de fond neputându-se substitui voinței contestatorului însă, instanța de fond are doar obligația de a pune în discuția părților orice aspect necesar pentru lămurirea cauzei cu privire la împrejurări de fapt or de drept și nu de a dispune, din oficiu, asupra acestora, atâta timp cât părțile rămân în pasivitate, instanța de fond fiind în continuare ținută de principiul disponibilității.
Instanța este obligată să soluționeze cauza în funcție de poziția contestatorului și lămuririle solicitate acestuia, iar în condițiile în care contestatorul nu face precizările necesare pentru a se contura un cadru procesual cert, judecătorul este ținut de cererea contestatorului și de obiectul stabilit de contestator în termenii care rezultă din cererea de chemare în judecată formulată.
Prima instanță avea obligația să califice corect contestația și, neprocedând astfel, nu s-a analizat fondul cauzei.
Mai mult, acest fond, privea și creanța și întinderea acesteia rezultată din titlul executoriu, în sensul că, într-adevăr, banca a indicat o creanță de 157.912,47 euro stabilită în mod unilateral fără un calcul al întinderii obligației de plată ale contestatorului - recurent și, în lipsa unor înscrisuri are să confirme certitudinea creanței reclamate, astfel că sub acest aspect motivul de recurs se constată întemeiat și determină soluția de admitere a căii de atac promovate.
Contrar opiniei judecătorului de fond, ce reține că faptele de natură penală săvârșite de fostul angajat al băncii, deși se află în legătură cu derularea contractului de credit ce reprezintă titlul pus în executare silită, nu ar avea efecte directe asupra derulării contractului și obligației de plată a ratelor asumate de contestator doar pentru faptul că această situație nu este menționată printre cauzele de suspendare a obligațiilor părților prevăzute în capitolul 10 din contract, opinia nun este împărtășită de instanța de recurs în sensul că, într-adevăr obligațiile de plată ale recurentului-contestator subzistă dar impun determinarea lor printr-o probă de specialitate atâta timp cât recurentul reproșează că obligațiile sale de plată au fost afectate de incidentul intervenit prin faptele funcționarului bancar.
Se impune, ca atare, efectuarea unei expertize de specialitate (contabilitate) care să stabilească întinderea creanței rezultate din titlu executoriu conform obiectivelor ce vor fi stabilite de instanța de recurs, lăsând insă posibilitatea si instanței de rejudecare să întregească obiectivele instanței de control judiciar, cu obiectivele proprii, ce vor rezulta după punerea in discuție, contradictorie a probei cu expertiză de specialitate pentru a da părților posibilitatea formulării unor obiective proprii, respectând dreptul la apărare față de o probă a cărei necesitate a fost constatată în calea de atac a recursului.
Astfel, expertul ce va fi desemnat trebuie să stabilească obligațiile de rambursare a creditului, astfel cum au fost stabilite de părți, respectiv a arăta sumele datorate cu titlu de rată de către contestator și scadențele detaliate ținând seama de graficul de rambursare; data la care suma cu titlu de împrumut a fost vărsată în contul deschis la filiala unității bancare; sumele plătite cu titlu de rate ale creditului contractat, respectiv verificarea susținerilor făcute de către contestator în sensul că a plătit ratele până la debutul executării silite, cum a arătat în fața instanței de fond la data de 22.08.2012.
De asemenea, se impune și verificarea susținerilor contestatorului în sensul că în conformitate cu prevederile art.2.3 alin.2 din contractul de credit, suma împrumutată poate fi utilizată printr-o singură tragere/mai multe trageri efectuată pe baza de cerere din partea clientului, tragere efectuată la data indicată în cererea de utilizare și, sub acest aspect, verificarea tragerilor care s-au făcut de o altă persoană din contul contestatorului.
În sarcina aceluiași expert se impune în opinia instanței de recurs și stabilirea următoarelor obiective: identificarea operațiunilor detaliate în extrasul de cont și precizarea dacă s-au făcut si depuneri dintr-un cont privat (contestatorul susținând în acțiunea introductivă că a observat depuneri din contul funcționarului bancar de la filiala ce a acordat creditul), în cazul unei constatări de acest fel a unor depuneri, identificarea acestora și modul în care au influențat derularea contactului de creditare; identificare sumelor de bani retrase din contul personal al contestatorului, data la care au fost efectuate retragerile și cuantificarea lor, retragerile fiind susținute de recurent a fi făcute personal din contul alimentat în baza contractului de credit; constatarea, pe baza documentelor examinate, dacă ar exista o legătură directă între obligațiile de plată ce reveneau contestatorului în baza contractului de creditare și faptele de natură penală presupus săvârșite de fostul angajat al intimatei.
În final, expertului i se va solicita stabilirea întinderii creanței, cu arătarea documentelor și calculelor prin care s-a stabilit câtimea sumei, instanța de recurs răspunzând în acest fel și reproșului contestatorului ce a arătat că urmărirea silită se face în temeiul unei datorii care în prezent constă într-o „sumă nelămurită”.
Proba se impune cu atât mai mult cu cât recurentul a arătat că după data la care a primit înștiințare scrisă din partea băncii privind formularea plângerii penale, nu a mai efectuat plăți în vederea rambursării creditului, considerând că este necesară finalizarea anchetei penale și determinarea lichidității creanței băncii față de angajatul cercetat.
În opinia instanței de recurs și în cadrul procesual al plângerii penale formulată de banca intimată, constatarea unui astfel de prejudiciu nu se poate face, față de considerentele evocate anterior, un astfel de prejudiciu pretins săvârșit de funcționarul bancar în dauna contestatorului ar putea fi cercetat în cadrul unei alte plângeri penale formulată de contestator personal, identificată de instanța de recurs (filele 69-72 dosar fond), plângerea fiind formulată, de această dată, împotriva unității bancare prin reprezentanții săi, în cadrul unei astfel de plângeri (diferită de plângerea ce face obiectul dosarului nr._/CP/CA/ 2011 în care este cercetat numitul D. G. B.), putând fi determinat eventualul prejudiciu provocat de bancă, prin acțiunea angajatului său, în dauna contestatorului.
Întrucât proba cu expertiză de specialitate nu poate fi administrată în calea de atac a recursului, constatând totodată incidența disp. art.379 alin.1 cod pr. civilă potrivit cărora nicio urmărire asupra bunurilor mobile s-au imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă, datoria reclamata de bancă constă într-o sumă nelămurită iar câtimea ei trebuie determinată printr-o probă de specialitate, determinare pentru care este nevoie de o lucrare de expertiză contabilă, tribunalul față de considerentele expuse, constată incidența motivului de casare prevăzut de disp. art. 304 pct.9 cod pr. civilă, impunându-se admiterea recursului, casarea sentinței atacate raportat la dispozițiile art. 312 alin.1, 2 și 5 cod pr. civilă, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond ce va avea în vedere considerentele prezentei decizii și va examina cauza si prin prisma celorlalte motive de recurs invocate de către contestator, necercetate ca urmare a soluției pronunțate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a judecării recursului, ca fiind neîntemeiată.
Admite recursul declarat de recurentul – contestator M. E., cu domiciliul în orașul Câmpina, .. 28, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2716/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimata B. T.-F. V., cu sediul în Mu. București, sect. 1, .. 6.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe de fond, Judecătoria Câmpina, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. C. D. A. - M. L. C. R.
Fiind transferată la Tribunalul București, Fiind in CO, semnează
semnează președintele instanței Președintele instanței
GREFIER,
E. M.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. L.C.D./ Tehnored. T.S.
3 exp./19.07.2013
D. f.._ – Judec. Câmpina
J. f. L. I. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 547/2013. Tribunalul PRAHOVA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
