Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1808/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1808/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-12-2012 în dosarul nr. 1808/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1808
Ședința publică din data de 18.12.2012
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTORI - C. R.
- ȘALAR F. L.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurentul-reclamant C. L. AL C. B. cu sediul în ., recurenta - intervenientă . cu sediul în . în contradictoriu cu intimații-pârâți A. P. P. cu sediul în Pitești, ., județul Argeș si ..A. cu sediul în Pitești, ., jud.Argeș si intimatul-intervenient MUNCIPIUL P. cu sediul în Pitești, ., județul Argeș împotriva sentinței civile nr. 7061/2011 pronunțată de Judecătoria Pitești.
Dezbaterile au avut loc in ședința publica din data de 12.12.2012, susținerile părților fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data ce face parte integranta din prezenta când instanța pentru a da posibilitatea tuturor părților să depună la dosar note scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 18.12.2012 când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 25.06.2009 sub nr._, reclamantul C. L. al C. B. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Piețelor Pitești, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pe aceasta din urmă să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 30.000 mp. situată în corn. B., ., aparținând domeniului public, cât și să restituie fructele percepute până la data restituirii bunului proprietatea petentului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii reclamantul a arătat că deține în proprietate suprafața de 30.000 mp. situată în com. B., ., jud. Argeș, în baza Hotărârii nr. 35/26.08.1999 a Consiliului L. al C. B., figurând înscris la poziția 36, a fost aprobat și planul de urbanism general al comunei B., prin Hotărârea nr. 40 al Consiliului L. al C. B., fiind înscrisă și această suprafață de teren, dreptul său de proprietate asupra suprafeței de 30.000 mp fiind dovedit și prin Hotărârea de Guvern nr. 447 din 16.05.2002 și anexele la aceasta care atestă faptul că suprafața menționată, situată în com. B., . Săptămânal", este proprietatea publică a comunei B..
A mai arătat reclamantul că prin încheierea de Carte Funciară cu nr. 8805/14.04.2009 a fost intabulat dreptul de proprietate asupra terenului în cauză la nr._ UAT B., însă, cu toate acestea, pârâta Administrația Piețelor Pitești ocupă acest teren în mod abuziv și, deși notificată, pârâta refuză în mod nejustificat respectarea dreptului său de proprietate, închiriind acest teren diverselor persoane fizice și juridice, încasând în mod nelegal peste 300.000 lei lunar; valoarea exactă a fructelor urmează a se stabili pe calea unei expertize tehnice.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 112 C.proc.civ., art. 480, 1646 și urm. C.civ., Lg. 213/1998.
La data de 11.09.2009 pârâta Administrația Piețelor Mun. Pitești a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, motivând că suprafața solicitată de petentă se află în administrarea sa, că nu poate avea calitate procesuală pasivă în litigiu, deoarece nu are calitatea de proprietar al imobilului, fiind numai administratorul terenurilor pe care sunt amplasate piețele și Târgul Săptămânal din mun. Pitești, cu construcțiile aferente, acestea aparținând domeniului public al Municipiului Pitești, conform H.G.R. nr. 1280/1996, că în conformitate cu H.C.L. nr. 55/2001, patrimoniul piețelor și al târgurilor din M. Pitești, se transmite în administrare Administrației Piețelor Municipiului Pitești, că potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 213/1998, bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților administrației publice centrale și locale, a altor instituții publice de interes național, județean sau local, iar darea în administrare se realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean sau a consiliului local, că titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta, în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare și că în litigiile referitoare la dreptul de proprietate, asupra bunului, titularul dreptului de administrare are obligația să arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate.
In acest sens pârâta a solicitat introducerea în cauza a titularului dreptului de proprietate, respectiv Consiliului L. al Municipiului Pitești.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 C.proc.civ.
P. încheierea de ședință din data de 03.02.2010 instanța a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active, iar la termenul din 10.03.2011 a fost stabilit cadrul procesual, respectiv pârâta a formulat o cerere de arătare a titularului dreptului de proprietate, indicând ca intervenient pe M. Pitești.
La data de 28.09.2010 numita ., cu sediul în ., jud. Argeș, a formulat cerere de intervenție voluntară principala prin care a solicitat obligarea pârâților Mun. Pitești - prin primar și a Administrației Piețelor Pitești să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 30.162 mp., situată în ., jud. Argeș, cu vecinii: N - ..C. Procoma S.A., E - . L. B., cu destinație de târg săptămânal; obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie toate clădirile aflate pe această suprafață, în temeiul accesiunii imobiliare artificiale, întrucât în temeiul art. 488 și 492 C.civ. intervenienta are calitatea de proprietară a terenului și dreptul de proprietate publică asupra clădirilor aflate pe acesta, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii intervenienta a arătat că este proprietara terenului în suprafața de 30.162 mp., suprafața ce face parte din domeniul său public fiind inclusă în cadrul acestuia prin H.C.L. B. nr. 35/1999; hotărârea consiliului local a fost aprobată prin H.G. 447/2002; în ambele hotărâri este specificată supratara în litigiu ca făcând parte din proprietatea publică a C. B., fiind aprobat prin H.C.L. nr. 40/17.10.2002 Planul de Urbanism General al . era inclusă și suprafața în litigiu; prin încheierea de cartea funciară nr. 8805/10.04.2009 a O.C.P.I. Argeș, emisă în cadrul dosarului nr. 8505, a fost intabulat dreptul său de proprietate pentru suprafața mai sus-menționată sub nr._ UAT B., la măsurători fiind identificată suprafața de 162 mp. în plus fața de cea din acte; pentru suprafața precizată se deține un drept de proprietate publică, aceasta fiind ocupată în mod abuziv de către pârâta Administrația Piețelor Pitești care susține că administrează acest teren în numele pârâtului M. Pitești; i-a notificat în mod repetat pe pârâți solicitând să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul, aceștia refuzând în mod nejustificat; deși pârâții invocă la radul lor un drept de proprietate publică asupra imobilului în litigiu, susținerile acestora nu pot fi primite, întrucât nu există o suprapunere de domenii publice a celor două unității administrativ-teritoriale cu privire la această suprafață deoarece suprafața menționată în H.C.L. Pitești nr. 194/1999 și H.G. nr. 447/2002 la Anexa 2, poz 347, ca aparținând domeniului public al muri. Pitești, se afla situată pe Drumul Județean Pitești - Ș. Cel M., km 0+100; acest amplasament nu coincide în nici un caz cu cel al suprafeței de 30.162 mp. din litigiu, întrucât aceasta suprafața de teren se află în interiorul comunei B., . află situat nici ca amplasament pe DN Pitești - Slatina așa cum este prevăzut în H.C.L. Pitești nr. 194/1999 și H.G. nr. 447/2002, Anexa 2, poz 347 și H.G. nr. 1280/1996; chiar în situația comparării ridurilor de proprietate, titlul de proprietate al intervenientei este mai bine caracterizat decât al pârâtului mun. Pitești.
A mai susținut intervenienta că sunt aplicabile dispozițiile art. 49, alin. 2 din C.proc.civ., deoarece se invocă un drept propriu, anume dreptul de proprietate publică asupra suprafeței în litigiu, drept care rezultă din actele normative mai sus arătate; se justifică un interes și anume acela de a-și exercita dreptul de proprietate sub toate atributele în ceea ce privește suprafața precizată, că este o strânsă legătură între cererea de chemare în judecată și cererea sa de intervenție întrucât solicită pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 30.162 mp., aflată pe raza comunei B., cererea de intervenție fiind introdusă în termenul prevăzut de art. 50, alin. 2 C.proc.civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 49-53 C.proc.civ.
De asemenea, reclamantul a formulat la data de 29.09.2010 o cerere de majorare a câtimii obiectului cererii, respectiv a solicitat revendicarea suprafeței de 30.162 mp., iar nu numai 30.000 mp., cât și o cerere de renunțare la judecată în ceea ce privește secundul capăt de cerere (lipsa de folosință).
La același termen de judecată s-a luat act de cele două cereri de mai sus, iar la data de 03.11.2010 reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a ..A., cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș, având în vedere că este persoana juridică care deține sau urmează să dețină în viitor un pretins drept de administrare asupra suprafeței de 30.162 mp., în baza Hot. Consiliului L. Pitești nr. 281/2010 și nr. 282/2010.
S-a precizat și că, pârâta are ca acționar majoritar municipiul Pitești și va urma, în conformitate cu art. 1, Ut. c și art. 5 și următoarele din H.C.L. nr. 281/2010, să preia în cel mai scurt timp de la pârâta Administrația Piețelor Pitești administrarea piețelor și a târgurilor de fac parte din patrimoniul public al municipiului Pitești. Conform art. 1, art. 2 și art. 3, alin. 1 din H.C.L. Pitești nr. 282/12.08.2010 a fost aprobată de către C. L. al Municipiului Pitești delegarea către ..A. a gestiunii serviciilor publice de construire, modernizare, întreținere, administrare și exploatare a piețelor agroalirnentare, a bazarelor, târgurilor și oboarelor din mun. Pitești.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 132, alin. 1 din C.proc.civ.
Anexat cererii s-au depus în copie hotărârile menționate, iar la termenul din 03.11.2010 s-a admis în principiu cererea de intervenție și citarea în calitate de pârâtă a ..A.
P. sentința civilă nr.7061/06.07.2011, Judecătoria Pitești a admis excepția lipsei calității procesuale active în ceea ce îl privește pe reclamantul C. L. al . acțiunea formulată de reclamantul C. L. al . excepția lipsei calității procesuale active în ceea ce o privește pe intervenienta . excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce o privește pe pârâta Administrația Piețelor Pitești, a respins cererea de intervenție formulată de intervenienta . admis cererea de intervenție formulată de pârâta Administrația Piețelor Pitești.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în ceea ce o privește pe reclamantă, aceasta nu are calitatea procesuală activă motivând că petenta a formulat o acțiune în revendicare (s-a renunțat la capătul de cerere privind lipsa de folosință), rezultând că aceasta trebuie să probeze existența, în ceea ce o privește, a calității de proprietar a imobilului revendicat, respectiv că dispune de un titlu de proprietate.
A susținut instanța de fond că, în motivarea cererii de chemare în judecată, a fost invocat un drept de proprietate publică, drept care, conform art.1 din Lg. 213/1998 aparține unităților administrativ-teritoriale, respectiv comune, orașe și județe și, astfel, consiliul local al unei comune nu poate fi titularul dreptului de proprietate asupra unui bun public, acesta fiind în fapt .> In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei Corn. B., instanța de fond a reținut că aceasta este neîntemeiată, în condițiile în care este însăși unitatea administrativ-teritorială care este titulara dreptului de proprietate invocat în acțiunea în revendicare, existând astfel identitate între persoana sa și persoana care este titulara dreptului în raportul juridic dedus judecății.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, s-a constatat că nu este întemeiată deoarece, raportat la natura acțiunii și cererea de intervenție a Corn. B., trebuia probat că pârâta Administrația Piețelor Pitești (A.P.P.), este posesorul neproprietar al terenului în litigiu, dovadă care a fost făcută, chiar pârâta de mai sus a recunoscut că nu deține un drept de proprietate asupra bunului, arătând pe titularul acestui drept, respectiv Mun. Pitești, iar din actele de la dosar rezultă că aceasta este încă deținătoarea în fapt a terenului și clădirilor.
A susținut prima instanță că, este adevărat că a fost înființată o societate comercială prin H.C.L. al mun. Pitești cu nr. 281/12.08.2010, cu denumirea ..A., însă, conform disp. art. 7, alin. 2 din aceasta, predarea — preluarea activului și pasivului (între care și întreținere și administrare și a târgurilor - art. 1), se va face prin protocol de predare — primire încheiat între reprezentanții legali ai societății și ai serviciului public, protocol ce nu a fost depus la dosar, rezultând că, încă se mai deține efectiv de către pârâta A.P.P. bunul în litigiul (târgul), ceea ce face ca aceasta în calitate de posesor neproprietar să aibă calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că cererea de intervenție este neîntemeiată, întrucât din înscrisurile depuse de părți reiese că atât intervenienta . intervenientul Mun. Pitești dispun de titluri de proprietate și drepturi de proprietate publică în patrimoniul lor, în privința terenului în litigiu.
A motivat prima instanță că, prin hotărârea cu nr. 35/26.08.1999, emisă de către C. L. al . aprobat inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al ., iar prin H.G. 447/16.05.2002, Guvernul României a atestat apartenența la domeniul public al .. 36 din anexă regăsindu-se și bunul Târg săptămânal - . de 3 ha., dobândit în anul 1965, conform H.C.L. al .. 35/1999, însă, cu toate acestea, nu s-a probat modalitatea în care s-a dobândit acest bun în anul 1965, deși s-a efectuat această mențiune în hotărârea de guvern.
A mai susținut instanța că, ulterior, prin încheierea nr. 8805/14.04.2009, emisă de către O.C.P.I. Argeș, a fost intabulat dreptul de proprietate, în ceea ce privește terenul în litigiu (din măsurători 3,0162 ha.), în favoarea Consiliului L. B. or, acesta nu poate deține un drept de proprietate publică în patrimoniu, ci . acestuia.
In ceea ce îl privește pe intervenientul Mun. Pitești prima instanță a reținut că, prin H.C.L. al mun. Pitești nr. 194/02.09.1999, a fost însușit inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al mun. Pitești, conform anexei, iar prin aceeași H.G.R. nr. 447/16.05.2002 Guvernul României s-a atestat apartenența la domeniul public al mun. Pitești, la pct. 347 din anexă regăsindu-se și bunul teren aferent târgului săptămânal, în suprafață de 5,2423 mp., la adresa D.J. Pitești - Ș. cel M., km. 0+100m., dobândit în anul 1994, conform H.C.L. al mun. Pitești nr. 194/02.09.1999.
A motivat instanța de fond că prin raportul de expertiză efectuat în cauză, completat în urma admiterii în parte a obiecțiunilor părților, experta D. G. a transpus în teren titlurile de proprietate deținute de părți, fiind întocmită și două schițe în acest sens, concluzionându-se că amplasamentele pentru cele două terenuri invocate de intervenienți ca fiind în patrimoniul lor se suprapun.
Totodată, instanța a arătat că, reclamanta și intervenienta nu au reușit să probeze existența unui alt amplasament al terenului deținut în patrimoniul mun. Pitești, amplasament care, a fost anterior și în posesia altor persoane juridice, iar nu numai în cea a mun. Pitești și A.P.P.
A motivat prima instanță că, din compararea celor două titluri de proprietate, se reține că cel de care dispune intervenientul mun. Pitești este mai caracterizat, fiind depuse înscrisuri din care rezultă modalitatea în care a intrat în patrimoniul său bunul, însă nu și pentru intervenienta . data de 16.05.1970 s-a emis de către Comitetul Executiv al Consiliului Popular al mun. Pitești decizia cu nr. 141/1970 din care rezultă că s-a aprobat de către această autoritate organizarea, începând cu data de 01.06.1970, a târgului pentru desfacerea de obiecte de ocazii și vechituri în mun. Pitești, instalat în târgul săptămânal modernizat, situat în . din mun. Pitești spre Slatina — C.;
De asemenea, s-a emis de către Comitetul Executiv al Consiliului Popular al mun. Pitești decizia cu nr. 155/14.05.1974, prin care s-a aprobat, la solicitarea Administrației Municipale a Piețelor Pitești, regulamentul de organizare și funcționare al acesteia, începând cu data de 01.05.1974, iar prin decizia nr. 472/01.12.1983, emisă de același comitet executiv, s-a aprobat un nou regulament, regulament în care este precizat în art. 5 că pe teritoriul mun. Pitești funcționează și târgul săptămânal situat la intersecția .;
Totodată,la data de 27.02.1995 s-a emis de către C. Județean Argeș o adresă prin care s-a arătat că, în temeiul Lg. 15/1990, art. 17, Prefectura Județului Argeș, prin decizia nr. 89/07.03.1991, a transformat instituția de stat Administrația Piețelor din mun. Pitești, în societate comercială pe acțiuni, numita S.C. Prodcomtex S.A. Pitești, iar prin certificatul cu ..G. nr. 0008/17.07.1993, C. Județean Argeș a stabilit dreptul de proprietate al acestei societăți comerciale, certificat care a fost anulat de instanțele judecătorești, motivându-se că acesta cuprindea și o suprafață de 73.179 mp., în care se găsește și târgul săptămânal, fiind contrar disp. art. 5 din Lg. 18/1991, respectiv: „Aparțin domeniului public ... terenurile pentru nevoile apărării sau pentru alte folosințe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public";
A mai arătat instanța de fond că, prin H.C.L. al mun. Pitești nr. 10/16.02.1995, s-a dispus ca, începând cu data emiterii, toate piețele din mun. Pitești, precum și târgul săptămânal, să fie readuse în patrimoniul și administrarea consiliului local, pentru ca ulterior să se înființeze un serviciu public denumit Administrația Piețelor, Târgurilor, Oboarelor și Bazelor, prin H.C.L. al mun. Pitești cu nr. 108/26.10.1995, iar prin H.G.R. nr. 1280/22.11.1996 s-a dispus de către Guvernul României transmiterea terenurilor pe care sunt amplasate piețele, târgurile și oboarele mun. Pitești, din patrimoniul S.C. Prodcomtex S.A. în patrimoniul mun. Pitești, între acestea aflându-se și târgul săptămânal Pitești în suprafață de 52.423 mp. împreună cu clădirile și amenajările de pe acesta, procedându-se de către această societate, în urma anularii parțiale a certificatului nr. 0008/17.07.1993 la predarea, către o comisie constituită în baza dispoziției Primarului mun. Pitești, a terenurilor în suprafață totală de 73.678 mp., încheindu-se în acest sens protocolul de predare - primire nr._/15.11.1999, terenuri printre care se află și târgul săptămânal în suprafață de 5,9423 ha.
A concluzionat prima instanță că, astfel, intervenientul Mun. Pitești, prin probele administrate, a reușit să dovedească modalitatea în care terenul în litigiu a intrat în patrimoniul său, chiar anterior emiterii de către C. L. al . nr. 35/1999, hotărâre care reprezintă primul document în care este menționat ca aparținând domeniului public al . și, mai mult decât atât, încă din anul 1970 este menționată existența unui târg săptămânal al mun. Pitești, în cuprinsul deciziei cu nr. 141/1970 emisă de către Comitetul Executiv al Consiliului Popular al mun. Pitești, iar nu de un consiliu al .> A mai menționat prima instanță că, de asemenea, prin H.C.L. al mun. Pitești nr. 10/16.02.1995 s-a stabilit apartenența la domeniul public al acestei unități administrativ - teritoriale a dreptul de proprietate asupra târgului săptămânal, iar numai în anul 1999, ulterior, se emite de către C. . care s-a stabilit inventarul bunurilor din domeniul public.
A motivat Judecătoria Pitești că nu poate fi reținută nici susținerea intervenientei și reclamantei, în sensul că titlul acestora ar fi mai preferabil având în vedere că au reușit să intabuleze dreptul cu prioritate, deoarece simpla intabulare nu certifică (întărește) un titlu de proprietate, iar titlurile prezentate de cei doi intervenienți nu au fost obținute de la același autor, principiul „qui prior tempore, potior iure" aplicându-se în cazul unei acțiuni în revendicare în care ambele părți prezintă titluri de proprietate ce provin de la același autor (de exemplu: atât reclamantul cât și pârâtul au cumpărat bunul de la același vânzător), urmând a se da câștig părții care a înscris mai întâi, chiar dacă actul înscris fusese încheiat ulterior celuilalt act.
A argumentat instanța de fond că Guvernul României numai a atestat (confirmat) apartenența la domeniul public al celor două unități teritorial - administrative a aceluiași bun, iar nu a constituit sau transmis drepturi de proprietate, dreptul de proprietate rezultând din lege, respectiv: Constituție, Lg. 18/1991, Lg. 213/1998, etc.
De asemenea, instanța de fond a arătat că nu se poate reține nici susținerea conform căreia, având în vedere destinația bunului, târg săptămânal, raportat la disp. art.3, alin.1 din Lg. 213/1998 și anexa la aceasta, acesta nu poate aparține decât C. B., fiind pe raza acesteia, deoarece prevederile legale invocate stabilesc categoriile de bunuri ce aparțin fiecărui domeniu (public al statului, public județean sau public local al comunelor, orașelor și municipiilor), iar nu impun ca toate „piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice, precum și zonele de agrement" dintr-o comună să aparțină numai domeniului public al acesteia, fiind necesar, raportat la aceleași prevederi legale (art. 3 din Lg. 213/1998), ca intervenienta să probeze și modalitatea dobândirii dreptului asupra bunului, prin modurile prevăzute de lege or, terenul a apărut în inventarul emis de C. L. al . anului 1999, deși încă din 1995 era în domeniul mun. Pitești, cât și anterior după cum s-a analizat cronologic mai sus.
A susținut prima instanță că, de asemenea, este posibil ca o unitate administrativ-teritorială să dețină bunuri, în domeniul său public, amplasate pe teritoriul altor unități, atât timp cât acestea au intrat legal în patrimoniul său și sunt fie menționate în Constituție, Legea nr. 213/1998, etc., fie sunt de uz sau de interes public potrivit legii sau prin natura lor.
A concluzionat instanța de fond că, din probele administrate în cauză, reiese că pârâta A.P.P. nu a adus atingere dreptului de proprietate al intervenientei . deposedat pe aceasta din urmă de suprafața de 3,0162 ha.), nefiind necesară intervenția instanței, urmând astfel ca cererea de intervenție să fie respinsă, dreptul de proprietate asupra bunului aparținând intervenientului Mun. Pitești, ce a transmis administrarea către A.P.P., concluzii în baza cărora instanța a admis și cererea de arătare a titularului dreptului, aceasta fiind întemeiată, respectiv pârâta A.P.P. a indicat în mod corect pe titularul dreptului de proprietate publică.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs reclamantul C. L. al C. B. si intervenienta ., invocând însă aceleași motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursurilor, recurenții au arătat că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în condițiile în care excepția a fost invocată de C. L. al Mun. Pitești care ulterior a fost scos din cauză, fiind introdus Mun. Pitești prin primar ca titular al dreptului de proprietate asupra terenului, intervenient care nu a reiterat pe parcursul procesului această excepție și, ca atare, cât timp partea care a invocat-o nu mai avea nicio calitate procesuală, iar nici pârâții și nici intervenienții nu și-au însușit-o, nu au invocat-o în scris sau oral, ea nu mai putea fi pusă în discuție.
Au susținut recurenții că excepția sus menționată se impunea a fi respinsă în condițiile în care C. L. B. reprezintă autoritatea administrației publice locale care a intabulat pe numele său dreptul de proprietate asupra terenului și construcțiilor în litigiu, însăși expertiza efectuată în cauză confirmând suprapunerea de domenii publice cu privire la suprafața de 30.162 mp., caz in care este nefondată susținerea conform căreia nu ar fi făcut dovada dreptului de proprietate.
Au criticat recurenții și faptul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că expertul ar fi răspuns în mod corect si complet obiectivelor stabilite.
În dezvoltarea acestei critici, recurenții au susținut că, în realitate, nu există o suprapunere de domenii publice sau, chiar dacă există această suprapunere, o asemenea împrejurare se datorează faptului că amplasamentul actual pe care se află târgul săptămânal, nu respectă amplasamentul menționat în actele depuse de Mun. Pitești, în acest sens fiind decizia nr.141/ 1970 a Consiliului Popular al Mun. Pitești care atestă că târgul săptămânal al Mun. Pitești funcționa la acel moment pe raza Mun. Pitești în . nr. 1280/1996 menționează târgul săptămânal ca proprietate a Mun. Pitești pe un amplasament diferit de cel arătat în HG nr.447/2002 anexa 2, poziția 347 respectiv DN Pitești - Slatina ( în actul din 1996) și DJ Pitești-Ș. cel M. (în anul 2002).
Au precizat recurenții că explicația expertului vizând diferența de amplasament prin locația târgului în imediata vecinătate a intersecției dintre DN Pitești-Slatina și DJ Pitești - Ș. cel M. nu poate fi primită deoarece, conform înscrisurilor existente la dosar suprafața în litigiu se află la mai mult de 100 m. față de intersecția celor două drumuri în interiorul com. B., .> Au menționat recurenții că eronat expertul a avut în vedere la identificarea târgului săptămânal din patrimoniul intervenientului Mun. Pitești, exclusiv planul anexă prin care s-ar fi individualizat de către . Pitești în patrimoniul . de 52.423 mp. aferentă târgului săptămânal în lipsa altor documente vizând amplasamentul, neexistând nicio dovadă că această suprafață ar fi fost identificată și măsurată la fața locului de către Mun. Pitești în vederea identificării sale în domeniul public, susțineri confirmate de expertul său consilier, de al cărui punct de vedere instanța nu a ținut cont.
O altă critică are în vedere faptul că în mod eronat instanța în baza rolului activ, nu a pus în vedere expertului să procedeze la evaluarea terenului și a construcțiilor în vederea stabilirii timbrajului, mai ales că au fost invocate neregularități constând în netimbrarea sau insuficienta timbrare a cererii de chemare în judecată.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că în mod greșit instanța de fond a reținut că intervenientul Mun. Pitești ar deține un titlu de proprietate mai bine caracterizat decât cel deținut de C. L. B. sau . depuse de către intervenient nu fac dovada modalității în care terenul a intrat în patrimoniul său, cât timp din cuprinsul deciziei nr.141/ 1970 nu rezultă identitatea de amplasament ci face dovada organizării unui târg de obiecte și vechituri instalat în târgul săptămânal modernizat și nicidecum a înființării unui târg săptămânal și care exista deja, iar niciunul din celelalte acte invocate nu fac dovada certă că se referă la amplasamentul în litigiu.
Au mai arătat recurenții că Mun. Pitești nu a făcut dovada ocupării acestui teren cu respectarea prevederilor legale în vigoare la acea dată de la CAP B., respectiv art.5 din Legea nr.12/1968 care condiționa ocuparea sau folosirea definitivă sau temporară a terenurilor agricole situate în afara satelor ori a perimetrului construibil al orașelor, de aprobarea prealabilă a Consiliului de Stat, de Miniștrii ori a Consiliului Superior al Agriculturii, ținând seama că inițial terenul a avut categoria de folosință arabil și a aparținut inițial mai multor cetățeni persoane fizice.
Au susținut recurenții că o dovadă a ocupării abuzive de către intervenient a terenului în litigiu, constă în aceea că suprafața de 22.423 mp. reprezentând diferența dintre 53.423 mp. din actele de proprietate invocate de către intervenint și 30.000 mp. în litigiu, a fost atribuită în proprietate către diferite persoane fizice de Comisia Locală de fond funciar B., reconstituire necontestată de către intervenient care, dacă ar fi deținut în mod legal în proprietate acest teren, ar fi trebuit să-și apere domeniul public, intervenientul nereușind să facă dovada unui titlu de proprietate valabil, nefiind suficientă simpla inventariere și atestare a bunurilor ca aparținând domeniului public pentru a se putea opune terților, caracterul inalienabil, insesizabil și imprescriptibil al acestor bunuri.
Un al motiv de recurs se referă la faptul că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea și cererea de intervenție în condițiile în care au dobândit dreptul de proprietate în baza art.3 alin.4 din Legea nr.213/1998 conform căreia bunurile prevăzute la pct. III din anexa la lege printre care si piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice fac parte de drept din domeniul public al unităților administrativ teritoriale, intenția legiuitorului, chiar dacă nu o menționează expres, fiind aceea de a include de drept în domeniul public al unităților administrativ teritoriale bunurile de la pct. III al anexei, în măsura în care aceste bunuri se circumscriu limitelor respectivei unități administrativ teritoriale fiind cert că terenul se află situat pe raza .> Au precizat recurenții că Mun. Pitești nu ar putea invoca un drept de proprietate decât asupra celei de-a doua categorii de bunuri ce fac parte din domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor, respectiv cele de uz sau interes public local declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local ulterior dobândirii lor printr-un act translativ de proprietate, în caz contrar ar însemna că, din punct de vedere juridic Mun. Pitești ar putea pretinde, de exemplu și asupra altor bunuri menționate la pct. III situate pe raza . străzi, cimitire, etc. pe motiv că sunt folosite și de locuitorii Mun. Pitești și ca atare sunt de interes public.
O altă critică are în vedere faptul că în mod nejustificat instanța de fond a refuzat să facă aplicarea principiului qui prior tempore, potior iure și să considere titlul său de proprietate mai bine caracterizat decât titlul de proprietate al intrevenientului cât timp C. L. B. și-a intabulat primul dreptul de proprietate în cartea funciară‚ deși ambele părți au titluri de proprietate eliberate în baza art.21 alin.3 din Legea nr.213/1998 de către același autor, Guvernul României și ca atare instanța de fond trebuia să dea preferință părții care și-a înscris prima dreptul de proprietate în cartea funciară chiar dacă partea adversă avea un titlu mai vechi.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Argeș cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 03.04.2012
La data de 23.01.2012 . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând în esență că Mun. Pitești a făcut dovezi care atestă că deține un titlu mai bine caracterizat.
La aceeași dată a depus întâmpinare și intimatul intrevenient Mun. Pitești prin P., solicitând respingerea recursurilor ca nefondate, arătând în esență că a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu încă din anul 1970, neavând relevanță faptul că terenul se află din punct de vedere administrativ pe raza .> A susținut că o dovadă certă a faptului că târgul săptămânal este proprietatea mun. P. o reprezintă decizia nr.73/F/03.10.1994 pronunțată de curtea de Apel Pitești secția C. Administrativ în baza căreia piețele, oboarele și târgul săptămânal au fost predate de către această societate Mun. P. pe baza unui Protocol.
P. încheierea din data de 20.03.2012 a Tribunalului Argeș, s-a înaintat dosarul spre soluționare Tribunalului Prahova reținându-se că, potrivit adresei nr._ a ICCJ, prin încheierea nr. 1456/2012 a fost admisă cererea petenților C. L. B. și . și s-a dispus strămutarea prezentului dosar la Tribunalul Prahova.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 03.04.2012.
Tribunalul, examinând cauza, în raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate în cauză, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.304 si 3041 c. pr. civilă, ținându-se seama de dispozițiile legale incidente în cauza, constata ca recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit Ordinului nr. 586/07.09.1968 al fostului Consiliu Superior al Agriculturii, adresei nr._/09.09.1968 eliberată de fostul C. Superior al Agriculturii - Direcția Generală a fondului funciar și organizării teritoriului, contractului de antrepriză nr. 1/1968, autorizațiilor pentru executare de lucrări nr._/1968, nr._/1966, adresei nr. 2306/1969, eliberată de ICM Pitești - șantier nr.3, proceselor verbale de recepție lucrări, în baza avizului Direcției de sistematizare arhitectură și proiectare în construcție s-a autorizat executarea lucrărilor de amenajare târg săptămânal Oraș Pitești în localitatea Pitești, Raionul Pitești și s-a aprobat scoaterea din producția agricolă vegetală a unui teren pășune în suprafață de 30.000 mp. situat în perimetrul construibil al Mun. Pitești în scopul amenajării târgului săptămânal, fiind confirmată de către ICM Pitești plata indemnizației de șantier la lucrarea „Târg Săptămânal” Pitești.
P. decizia nr. 141/1970 a fostului Consiliu Popular al Mun. Pitești s-a aprobat organizarea, începând cu data de 01.06.1970, a târgului pentru desfacerea de obiecte de ocazii si vechituri Mun. Pitești instalat în târgul săptămânal modernizat situat în . din Mun. Pitești spre Slatina - C., cu mențiunea că va funcționa în ziua de duminică.
P. deciziile nr.155/1974, 279/1981, 472/1983, ale fostului Consiliu Popular al Mun. Pitești, s-a aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a administrației Municipale a Piețelor Pitești, conform căruia aceasta răspunde de conducerea și gospodărirea piețelor, târgurilor, oboarelor de pe cuprinsul Mun. Pitești, de încasare a taxelor, etc., regulament care prevede că pe teritoriul mun. Pitești funcționează mai multe piețe, expres menționate, precum și Târgul săptămânal situat la intersecția . prin decizia nr.89/1991 Prefectura Județului Argeș a transformat Instituția de Stat - Administrația Piețelor din Mun. Pitești în Societate Comercială pe acțiuni ., stabilind dreptul de proprietate al acesteia prin certificatul . nr.009/17.07.1993, pentru suprafața totală de 79.610 mp. din domeniul public din care Târgul săptămânal Pitești în suprafață de 52.423 mp. împreună cu clădirile și amenajările situate pe acest teren, situat pe DN Pitești-Slatina, .> Certificatul sus menționat a fost anulat în întregime prin sentința nr.73/F/03.10.1994 a Curții de Apel Pitești - Secția C. Administrativ, statuându-se că suprafața de_ mp. reprezentând piețele, oboarele și Târgul săptămânal Pitești, nu aparțin . Mun. Pitești, încheindu-se astfel un Protocol de predare primire între această societate și Mun. Pitești.
P. hotărârea nr.10/16.02.1995 emisă de C. L. Pitești, s-a decis ca toate piețele Mun. Pitești, precum și târgul săptămânal să fie readuse în patrimoniu și administrarea Consiliului L. al Mun. Pitești, urmând ca toate veniturile realizate prin folosirea locurilor publice de desfacere situate în Piețele Municipiului și Târgul săptămânal să se facă venit la bugetul de stat.
P. Hotărârea nr.1280/1996 a Guvernului României s-a aprobat trecerea Târgului săptămânal Pitești în suprafață de 52.423 mp. situat pe DN Pitești-Slatina, . clădirile și amenajările situate pe acest teren în patrimoniul Consiliului L. al Mun. Pitești.
P. Hotărârea nr.447/2002 emisa de Guvernul României s-a atestat apartenența la domeniul public al Județului Argeș precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din Județul Argeș a bunurilor cuprinse în anexele 1, 100, parte integrantă din hotărâre, astfel încât în cuprinsul inventarului bunurilor care aparțin domeniului public al C. B., anexa 23 poziția 36, în baza Hotărârii Consiliului L. al acestei comune nr. 35/26.08.1999, se menționează că Târgul săptămânal . de 3 ha. face parte din domeniul public al .> P. încheierea de Carte funciara nr.8805/14.04.2009, C. L. B. a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului de 3 ha. sus menționat.
Conform raportului de expertiză tehnică judiciară inclusiv completare întocmit de expert D. G., terenul reprezentând târgul săptămânal din satul Geamăna menționat în inventarul . cu târgul săptămânal Pitești din inventarul Mun. Pitești, respectiv suprafața de 30.000 mp. în litigiu, se suprapune în întregime peste terenul de 52.423 mp., identificarea terenurilor realizându-se prin transpunerea pozițiilor 36 și 347 din anexele 23 și 2 din Hotărârea de Guvern nr.447/2002, hotărâre conform căreia terenul in litigiu de 30.000 mp. figurează atât in domeniul public al . în domeniul public al Mun. Pitești.
S-a menționat de asemenea de către expertul că terenul de 30.000 mp. în litigiu, respectiv_ mp. conform documentației cadastrale, are ca vecinătăți la Nord . . Est . Vest proprietăți particulare și drum acces, iar vecinătățile terenului de 52.423 mp. sunt la Nord . proprietăți particulare și . Est . Vest DJ Pitești - Ș. cel M., expertul menționând că diferența dintre suprafața de 53.423 mp. și terenul de 30.000 mp. a fost reconstituită și pusă în posesia unor persoane fizice existând litigii între actualii deținători în instanță.
A mai arătat expertul că, nu poate fi vorba de două târguri distincte, întrucât, faptul că în anul 1996 amplasamentul figura pe DN Pitești - Slatina iar în anul 2002 pe DJ Pitești - Ș. cel M. se explică prin aceea că locația terenului se află în imediata vecinătate a intersecției dintre DN Pitești - Slatina și DJ Pitești - Ș. cel M., iar adresa la care figurează terenul în litigiu, respectiv ., se explică prin crearea și denumirea noilor străzi în urma reconstituirii dreptului de proprietate în zonă și numerotării proprietăților, însă în realitate terenul în suprafață de 30.000 mp. (_ mp) ce a făcut obiectul Hotărârii de Guvern mnr.447/2002, anexa nr.23 poziția nr.36 se suprapune în întregime peste terenul în suprafață de 52.423 mp. ce a făcut obiectul aceleiași hotărâri anexa nr.2 poziția nr.137.
Expertul consilier al reclamantului a susținut că potrivit HG nr.1280/1996, terenul aferent târgului săptămânal Pitești din care face parte și terenul în litigiu, transmis din patrimoniul . patrimoniul Mun. Pitești, apare ca fiind în suprafață de_ mp. situat pe DN Pitești - Slatina . a fost ulterior inventariat potrivit HG nr.447/ 2002 în lista bunurilor ce aparțin domeniului P. al Mun. P., poziția nr.347, figurând cu aceeași suprafață ca mărime, dar alt amplasament, respectiv pe drumul județean Ș. cel M. în realitate fiind situat pe DJ 694 B. - Suseni, și nu întreaga suprafață este aferentă târgului ci doar_ mp., restul fiind proprietatea privată a unor cetățeni din comună și care nu a avut niciodată destinația de târg săptămânal, fiind revendicată în baza Legii nr.18/1991.
A susținut expertul consilier că, nu se poate spune că suprafața aferentă târgului săptămânal a fost identificată și măsurată la fața locului în vederea inventarierii ei în domeniul public al Mun. Pitești ci a fost preluată din diferite evidențe fără a fi identificată și măsurată și astfel s-ar fi putut constata că, în realitate, ea nu corespunde ca amplasament și mărime cu cele înregistrate în documentele cu care C. L. Pitești își susține apartenența.
Disp. art. 480 c.civ. stipulează că dreptul de proprietate presupune exercitarea de către titularul unui asemenea drept cu privire la imobilul pe care îl deține, exercitarea cumulativa a următoarelor prerogative: dreptul de a întrebuința bunul potrivit destinației sale, dreptul de a-i culege fructele sau productele, dreptul de a dispune de bun prin înstrăinare sau consumare.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că fostul Consiliu Superior al Agriculturii a aprobat în anul 1968 scoaterea din producția agricolă a unui teren de 30.000 mp. pășune situat în perimetrul construibil al Mun. Pitești în scopul amenajării unui târg săptămânal, efectuându-se lucrări de construcții în acest scop pe acest teren, iar începând cu anul 1970 fostul Consiliu Popular al Mun. Pitești a aprobat organizarea târgului pentru desfacerea de obiecte de ocazii și vechituri Mun. Pitești, instalat în târgul săptămânal modernizat din . de către același consiliu popular mai multe decizii prin care s-a aprobat regulamentul de organizare și funcționare a Administrației Municipale a Piețelor Pitești, din care face parte și târgul săptămânal aflat la intersecția . și pasivul administrației sus menționate, inclusiv târgul săptămânal fiind preluate de . în anul 1991, fiind emis în favoarea acesteia certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr.0009/1993, anulat prin sentința nr.73/1994 a Curții de Apel Pitești, motivat de faptul că terenul aparține domeniului public al Mun. Pitești, astfel că toate piețele si târgul săptămânal s-au retransmis în patrimoniul Mun. Pitești, târgul săptămânal figurând cu suprafața de 52.423 mp. si amenajările existente, figurând ca atare în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al Mun. Pitești în anexa 2 pct. nr.347 la HGR nr.447/2002.
Pe de altă parte, reiese că în baza HCL Pitești nr.35/1999, o suprafață de 30.000 mp. reprezentând târg săptămânal situat în ., . inclusă în domeniul public al aceste comune, figurând în aceeași HGR 447/2002 în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al . nr. 23 poziția nr.36, teren ce se suprapune în întregime peste terenul de 52.423 mp., aparținând domeniului public al Mun. Pitești, astfel cum reiese din raportul de expertiză topo efectuat de expert D. G..
Ca atare, atât timp cât terenul de 30.000 mp. în litigiu se suprapune integral peste terenul de 52.423 mp. ce face parte din domeniul public al Mun. Pitești, fapt atestat de decizia nr.73/1994 a Curții de Apel Pitești în baza căreia târgul săptămânal preluat de . a fost retransmis în patrimoniul și administrarea Consiliului L. al Mun. Pitești, târg care anterior anului 1991 s-a aflat în administrarea Administrației Municipale a Piețelor Pitești, teren ce a fost scos din producția agricolă prin decizie a fostului Consiliu Superior al Agriculturii în acest scop, al creării unui târg săptămânal, înseamnă că, în realitate, suprafața de teren în litigiu a aparținut, de-a lungul timpului, Mun. Pitești, caz în care pretenția C. B. și al Consiliului L. al C. B. de a fi obligat Mun. Pitești să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul împreună cu construcțiile și amenajările situate pe acesta, este neîntemeiată.
Faptul că prin HCL nr.35/1999 a fost aprobat inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al C. B., printre care și terenul de 30.000 mp. reprezentând târg săptămânal, figurând ca atare si în Hotărârea de Guvern nr.447/2002 anexa nr.23, poziția nr.36, nu înseamnă în mod automat că aceste hotărâri fac dovada dreptului de proprietate al . teren cât timp nu există niciun act la dosar care să ateste modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate al comunei B. asupra târgului săptămânal în suprafață de 30.000 mp., simpla HCL nr.35/1999, nefiind de natură să constituie un act de proprietate asupra terenului, hotărâre prin care s-a aprobat numai inventarul bunurilor ce ar aparține acestei comune, fiind menționat și terenul în litigiu, teren care însă figura în domeniul public al Mun. Pitești, făcând parte din terenul de 52.423 mp. aparținând Mun. Pitești, administrat până în anul 1991 de Administrația Piețelor Pitești, preluat apoi de ., retransmis în patrimoniul și administrarea Consiliului L. Pitești, împrejurări care atestă că niciodată, anterior anului 1995, terenul de 30.000 mp. nu s-a aflat în domeniul public sau privat al comunei B..
Împrejurarea că terenul în litigiu se află din punct de vedere administrativ pe raza . în mod automat că aceasta a dobândit un drept de proprietate asupra terenului, întrucât bunurile proprietate publică a Mun. Pitești pot fi situate și pe raza administrativ teritorială a altor comune, orașe sau municipii, iar toate probele administrate atestă existența în patrimoniul Mun. Pitești a acestui teren cu construcțiile și amenajările aferente, fiind administrat de Administrația Piețelor Pitești, astfel că simpla aprobare a acestui teren ca făcând parte din domeniul public al . hotărâre a Consiliului L., nu conferă în favoarea acesteia un drept de proprietate asupra terenului litigiu pentru a putea pretinde în prezent să-i fie lăsat în deplină proprietate și pașnică folosință.
Faptul că reclamantul C. L. B. și-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu în anul 2009, nu înseamnă că acesta este și proprietarul terenului de_ mp. revendicat întrucât, în realitate, intabularea dreptului de proprietate asupra unui teren nu conferă efectiv un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, ci pur și simplu atestă îndeplinirea unor obligații din partea reclamantului în ceea ce privește efectuarea anumitor operațiuni în raport de deținerea, la un moment dat, a unor acte cu privire la anumite suprafețe de teren.
Astfel, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea precum și cererea de intervenție formulată de intervenienta Comn. B., întrucât din probele administrate nu rezultă dreptul de proprietate al acesteia asupra terenului în litigiu.
Criticile recurenților în sensul că în mod greșit instanța de fond ar fi admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în condițiile în care excepția a fost invocată de C. L. al Mun. Pitești care ulterior a fost scos din cauză, fiind introdus Mun. Pitești prin primar ca titular al dreptului de proprietate asupra terenului, intervenient care nu a reiterat pe parcursul procesului această excepție, nu a fost însușită de pârâți și de intervenienți și ca atare, nu mai putea fi pusă în discuție, sunt neîntemeiate întrucât la termenul de judecată din data de 03.02.2010 această excepție a lipsei calității procesuale active a Consiliului L. al . unită cu fondul cauzei, astfel încât instanța avea obligația de a se pronunța cu privire la această excepție cât timp nu s-a renunțat la ea, chiar dacă ulterior a fost indicat și introdus în cauză în calitate de titular al dreptului de proprietate Mun. Pitești în loc de C. L. al Mun. Pitești care invocase această excepție și la invocarea căreia nu s-a renunțat.
Pretențiile recurenților că excepția sus menționată se impunea a fi respinsă în condițiile în care C. L. B. reprezintă autoritatea administrației publice locale care a intabulat pe numele său dreptul de proprietate asupra terenului și construcțiilor în litigiu, însăși expertiza efectuată în cauză confirmând suprapunerea de domenii publice cu privire la suprafața de 30.162 mp., fiind nefondată susținerea conform căreia nu ar fi făcut dovada dreptului de proprietate, sunt de asemenea neîntemeiate întrucât din interpretarea art.1 din legea nr.213/1990 reiese cu certitudine că dreptul de proprietate publică aparține unităților administrativ teritoriale, respectiv orașelor, județelor, comunelor, municipiilor, și nicidecum consiliilor locale ale acestora, caz în care C. L. B. nu are calitate procesuală activă, simpla intabulare a unui drept de proprietate asupra terenului în litigiu, pe numele său, nefiind de natură să-i confere o asemenea calitate și care aparține numai unității administrativ teritoriale pe raza administrativă a căreia se află terenul pentru care se invocă existența unui drept de proprietate, respectiv ..
Susținerile recurenților în sensul că, în realitate, nu există o suprapunere de domenii publice, că eventuala existență a acesteia s-ar datora amplasamentului actual pe care se află târgul săptămânal și care nu respectă amplasamentul menționat în actele depuse de Mun. Pitești, respectiv decizia nr.141/1970 a Consiliului Popular al Mun. Pitești care atestă că târgul săptămânal al Mun. Pitești funcționa la acel moment pe raza Mun. Pitești în . nr. 1280/1996 menționează târgul săptămânal ca proprietate a Mun. Pitești pe un amplasament diferit de cel arătat în HG nr.447/2002 anexa 2, poziția 347 respectiv DN Pitești - Slatina (în actul din 1996) și DJ Pitești-Ș. cel M. (în anul 2002), nu pot fi avute în vedere deoarece expertiza efectuată în cauză atestă suprapunerea celor două terenuri, terenul de 52.423 mp. din care face parte terenul în litigiu de 30.162 mp., fiind unul și același cu cel administrat de Administrația Piețelor Pitești anterior anului 1991, preluat de . și redat în patrimoniul Mun. Pitești, identificat conform planului de situație întocmit de . în vederea întocmirii documentației necesară obținerii dreptului de proprietate asupra piețelor din Mun. Pitești, inclusiv asupra târgului săptămânal de către . care atestă astfel că este vorba de unul și același teren, terenul în litigiu aflându-se la un moment dat în patrimoniul acestei societăți, redat după anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în patrimoniul Mun. Pitești, și căruia a aparținut anterior anului 1991.
Aspectele invocate de către recurenți în sensul că nu poate fi primită explicația expertului vizând diferența de amplasament prin locația târgului în imediata vecinătate a intersecției dintre DN Pitești-Slatina și DJ Pitești - Ș. cel M., suprafața în litigiu aflându-se la mai mult de 100 m. față de intersecția celor două drumuri în interiorul com. B., ., întrucât în completarea raportului de expertiză sunt menționate vecinătățile terenurilor, vecinătăți care demonstrează că în realitate terenurile se suprapun, având același amplasament și nicidecum amplasamente diferite, mai ales că nu există niciun act la dosar care să dovedească faptul că intervenienta . înființat pe teritoriul comunei sale un alt târg săptămânal decât cel a cărui înființare s-a aprobat în anul 1968 prin scoaterea unui teren din producția agricolă în acest scop și pe cuprinsul căruia, începând cu anul 1970, s-a organizat Târgul săptămânal de obiecte de ocazie și vechituri.
Afirmațiile recurenților că eronat expertul a avut în vedere la identificarea târgului săptămânal din patrimoniul intervenientului Mun. Pitești, exclusiv planul anexă realizat de către . Pitești, în lipsa altor documente vizând amplasamentul, neexistând nicio dovadă că această suprafață ar fi fost identificată și măsurată la fața locului de către Mun. Pitești în vederea identificării sale în domeniul public, potrivit susținerilor expertului său consilier, nu pot fi avute în vedere deoarece terenul revendicat face parte din terenul care a figurat în administrarea Administrația Piețelor Pitești, anterior anului 1991 cu titlu de Târg săptămânal, pârâta nefăcând nicio dovadă că ar fi vorba de un alt teren și nici expertul său consilier nu a fost în măsură să identifice un alt teren care să fi aparținut domeniului public al mun. Pitești în raport cu terenul revendicat, fiind simple susțineri fără niciun corespondent în probele administrate și care atestă suprapunerea de terenuri .
Faptul că în calea de atac a recursului s-a depus hotărârea fostului Comitet raional Pitești din data de 06.11.1958, referatul nr.1248/06.11.1958, Tabelul nr.4 vizând locuitorii care au făcut schimburi în vederea comasării GAC, acte conform cărora în satul Geamăna s-a înscris un nr. de 60 de familii cu suprafața de 45,60 ha pentru constituirea noii întovărășiri agricole „Partizanul Păcii”, comasare ce a avut loc în pct. Zamfireasca, nu înseamnă că terenul în litigiu cu destinația de Târg săptămânal, face parte din terenul cu care cetățenii comunei B. s-au înscris în GAC, ci aceste acte atestă, pur și simplu, constituirea unei întovărășiri potrivit condițiilor istorice de la data respectivă, în caz afirmativ ar fi însemnat ca acest târg să figureze în actele, în evidențele de orice natură, agricole, fiscale, etc. ale comunei B. or, singurul act care menționează suprafața de 3 ha cu destinația de târg săptămânal în domeniul public al comunei îl constituie doar hotărârea nr.35/1999 al consiliului local al acestei comune, hotărâre care aprobă un anumit inventar și nicidecum nu constituie un act de natură să ateste dreptul de proprietate al comunei asupra acestui teren și care a aparținut, de-a lungul timpului, mun. Pitești, fiind atestat ca atare în actele existente la dosar.
Pretențiile invocate de către recurenți în sensul că în mod eronat instanța, în baza rolului activ, nu a pus în vedere expertului să procedeze la evaluarea terenului si a construcțiilor în vederea stabilirii timbrajului, că au fost invocate neregularități constând în netimbrarea sau insuficienta timbrare a cererii de chemare în judecată, sunt nejustificate întrucât, conform potrivit precizării comunei B., acesta a evaluat terenul revendicat la suma de_ lei, astfel încât instanța a pus în vedere atât Consiliului L. B. cât și C. B. să facă dovada achitării unei taxe de timbru aferente, de câte 2011 lei, taxă pe care aceste au și achitat-o, fără a se formula cerere de reexaminare, iar o asemenea neregularitate ar fi putut fi invocată, eventual, de către pârâți sau intervenient și nicidecum de către recurenți.
Motivul invocat de către recurenți conform căruia în mod greșit instanța de fond ar fi reținut că intervenientul Mun. Pitești ar deține un titlu de proprietate mai bine caracterizat decât cel deținut de C. L. B. sau . depuse de către intervenient nu fac dovada modalității în care terenul a intrat în patrimoniul său, că din cuprinsul deciziei nr.141/1970 nu rezultă identitatea de amplasament, iar niciunul din celelalte acte invocate nu fac dovada certă că se referă la amplasamentul în litigiu, este nefondat întrucât toate probele administrate atestă faptul că terenul în litigiu, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză, având destinația de Târg săptămânal, a aparținut, de-a lungul timpului, mun. Pitești, fiind în administrarea Administrației Pitești, apoi în proprietatea . ca, ulterior, să reintre în patrimoniul mun. Pitești.
Faptul că în cuprinsul deciziei nr.141/1970 se menționează aprobarea, începând cu 01.06.1970, a organizării unui târg pentru desfacerea de obiecte de ocazii și vechituri în mun. Pitești, instalat în târgul săptămânal modernizat ce va funcționa în ziua de duminică, nu înseamnă că, în cauză, există două târguri diferite, ci un singur târg, cel înființat prin scoaterea terenului de 30.000 mp. din producția agricolă în acest scop, târg modernizat și pe cuprinsul căruia s-a aprobat și organizarea târgului de vechituri și obiecte de ocazie, tocmai în scopul rezolvării unor probleme ale populației cu privire la schimbul sau circulația bunurilor personale, menționându-se că majoritatea particularilor își vând inclusiv autoturismele personale în alte târguri din țară, B., Cluj, etc.
De altfel, în cuprinsul deciziei nr. 141/1970 se menționează amplasamentul târgului, în . din mun. Pitești spre Slatina-C., fiind identificat de către expertul desemnat pe baza actelor existente la dosar ca fiind unul și același cu cel revendicat de către C. L. B. și . dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu revenea acestora și nicidecum Mun. Pitești, dovadă pe care, cu actele depuse la dosar, nu au reușit să o facă, astfel încât pretenția vizând revendicarea terenului este neîntemeiată.
Susținerile recurenților că Mun. Pitești nu a făcut dovada ocupării acestui teren cu respectarea prevederilor art.5 din Legea nr.12/1968 care condiționa ocuparea sau folosirea definitivă sau temporară a terenurilor agricole situate în afara satelor ori a perimetrului construibil al orașelor, de aprobarea prealabilă a Consiliului de Stat, de Miniștrii ori a Consiliului Superior al Agriculturii, sunt de asemenea neîntemeiate deoarece la dosar există Ordinul nr. 586/07.09.1968 al fostului Consiliu Superior al Agriculturii, avizul Direcției de sistematizare arhitectură și proiectare în construcție, acte prin care s-a autorizat executarea lucrărilor de amenajare târg săptămânal Oraș Pitești în localitatea Pitești, Raionul Pitești și s-a aprobat scoaterea din producția agricolă vegetală a unui teren pășune în suprafață de 30.000 mp. situat în perimetrul construibil al Mun. Pitești în scopul amenajării târgului săptămânal, precum și decizia nr.141/1970 emisă de Comitetul executiv al fostului Consiliu Popular al mun. Pitești, fiind respecte dispozițiile legale în vigoare la data respectivă.
Afirmațiile recurenților că o dovadă a ocupării abuzive de către intervenient a terenului în litigiu, constă în aceea că diferența de 22.423 mp. a fost atribuită în proprietate către diferite persoane fizice de Comisia Locală de fond funciar B., intervenientul nereușind să facă dovada unui titlu de proprietate valabil, nefiind suficientă simpla inventariere și atestare a bunurilor ca aparținând domeniului public pentru a se putea opune terților, caracterul inalienabil, insesizabil și imprescriptibil al acestor bunuri, nu pot fi avute în vedere întrucât exced obiectului cauzei în cadrul căreia se analizează existența sau inexistența dreptului de proprietate al Consiliului L. B. și al C. B. asupra terenului în litigiu de 30.162 mp. și nicidecum existența sau inexistența dreptului de proprietate al mun. Pitești asupra vreunei alte suprafețe de teren, suprafață care, de altfel, are un alt regim juridic, făcând obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea unor terțe persoane fizice.
Mai mult chiar, cei care invocă simpla inventariere și atestare a bunurilor ca aparținând domeniului public pentru a justifica un drept de proprietate asupra terenului în litigiu sunt C. L. B. și . Mun. Pitești care deține terenul în litigiu în patrimoniu încă din anul 1968 când s-a decis scoaterea terenului de 30.000 mp. din producția agricolă în scopul înființării unui târg săptămânal, târg pe cuprinsul căruia, începând cu anul 1970, Fostul Consiliu Popular al Mun. Pitești a decis și organizarea târgului de obiecte de ocazie și vechituri, împrejurări care atestă fără dubiu că terenul în litigiu a intrat în mod legal în patrimoniul mun. Pitești, face parte din domeniul public al acestuia și ca atare nu poate face obiectul revendicării de către . actelor depuse de Mun. Pitești datând încă din anul 1968, o hotărâre de consiliu privind inventarierea bunurilor ce ar aparține domeniului public al comunei emisă în anul 1999, hotărâre ce nu are la bază niciun act translativ de proprietate cu privire la terenul în litigiu.
Critica recurenților vizând faptul că în mod greșit instanța de fond ar fi respins acțiunea și cererea de intervenție în condițiile în care au dobândit dreptul de proprietate în baza art.3 alin.4 din Legea nr.213/1998 conform căreia bunurile prevăzute la pct. III din anexa la lege printre care si piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice fac parte de drept din domeniul public al unităților administrativ teritoriale, este neîntemeiată cât timp simpla menționare a târgului săptămânal prin hotărârea consiliului local al comunei ca făcând parte din domeniul public al comunei nu este suficientă pentru ca, în cauză, . un drept de proprietate asupra acestui târg în baza dispoziției legale sus-menționate în condițiile în care, anterior declarării acestui teren ca atare în hotărârea de consiliu, respectiv încă din anul 1968-1970, a aparținut mun. Pitești, făcând parte din domeniul public al acesteia, fapt atestat și prin sentința nr.73/1994 a Curții de Apel Pitești.
Aspectele invocate de către recurenți că intenția legiuitorului, chiar dacă nu o menționează expres, este aceea de a include de drept în domeniul public al unităților administrativ teritoriale bunurile de la pct. III al anexei, în măsura în care aceste bunuri se circumscriu limitelor respectivei unități administrativ teritoriale, fiind cert că terenul se află situat pe raza . fi reținute de instanță întrucât, din interpretarea textelor de lege invocate nu reiese o asemenea intenție a legiuitorului, mun. Pitești putând deține bunuri dintre cele menționate la pct. III pe raza administrativ teritorială a altor localități, iar în cauză, faptul că terenul se află pe raza administrativ teritorială a comunei B., nu înseamnă că acesta a dobândit, de drept, un drept de proprietate asupra acestui teren printr-o simplă hotărâre de consiliu local vizând aprobarea inventarului bunurilor ce fac parte din domeniul public și privat al comunei în condițiile în care probele administrate atestă deținerea în patrimoniu, de-a lungul timpului, de către Mun. Pitești, a terenului în litigiu, administrarea acestuia de către Administrația Piețelor Pitești, teren care nu a figurat niciodată, anterior anului 1999, în vreo evidență a C. B. care să justifice pretențiile acesteia.
Pretențiile recurenților că Mun. Pitești nu ar putea invoca un drept de proprietate decât asupra celei de-a doua categorii de bunuri ce fac parte din domeniul public al comunelor, orașelor și municipiilor, respectiv cele de uz sau interes public local declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local ulterior dobândirii lor printr-un act translativ de proprietate, în caz contrar ar însemna că, din punct de vedere juridic Mun. Pitești ar putea pretinde, de exemplu și asupra altor bunuri menționate la pct. III situate pe raza . străzi, cimitire, etc. pe motiv că sunt folosite și de locuitorii Mun. Pitești și ca atare sunt de interes public, sunt nejustificate întrucât, în speță, se analizează dreptul de proprietate al părților asupra terenului în litigiu și nu și asupra altor bunuri aflate pe teritoriul comunei B., modalitatea de dobândire a acestui drept or, C. L. B., . făcut dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului, drept de proprietate care nu poate fi dobândit, de plano, printr-o hotărâre de consiliu local invocându-se dispozițiile legii nr. 213/1998, cât timp Mun. Pitești a dovedit cu certitudine modalitatea în care terenul a intrat în patrimoniul său, modalitatea în care l-a stăpânit încă din anul 1970, figurând ca atare în toate documentele deținute, spre deosebire de . deține niciun document cu privire la terenul în litigiu anterior anului 1999.
Împrejurările invocate de către recurenți în sensul că în mod nejustificat instanța de fond ar fi refuzat considere titlul său de proprietate mai bune caracterizat decât titlul de proprietate al intervenientulu cât timp C. L. B. și-a intabulat primul dreptul de proprietate în cartea funciară‚ deși ambele părți au titluri de proprietate eliberate în baza art.21 alin.3 din Legea nr.213/1998 de către același autor, Guvernul României, nu pot fi reținute de instanță deoarece, în realitate, intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară asupra anumitor suprafețe de teren nu conferă efectiv un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, ci pur și simplu atestă îndeplinirea unor obligații din partea Consiliului L. B. în ceea ce privește efectuarea anumitor operațiuni în raport de deținerea, la un moment dat, a unor acte cu privire la anumite suprafețe de teren.
Mai mult chiar, în vederea comparării titlurilor de proprietate, caracterul preferabil al unui titlu de proprietate nu este determinat exclusiv de intabularea lui în cartea funciară, ci această preferabilitate se analizează în raport de succesiunea în timp a actelor existente și deci dacă, în baza acestor acte, . un drept de proprietate dobândit în mod valabil, real, efectiv, or, în speță, din probele administrate reiese că aceasta nu putea și nu a dobândit un drept real, efectiv, de proprietate asupra terenului în litigiu cât timp acesta a aparținut, de-a lungul timpului, Mun. Pitești, a făcut și face parte din patrimoniul acestuia, constituind domeniul public al Mun. Pitești, neavând relevanță din acest punct de vedere că terenul se află pe raza administrativ teritorială a C. B., astfel încât acesta nu este îndreptățită să pretindă obligarea Mun. Pitești să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în litigiu.
P. urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând în hotărârea instanței de fond nu este lovită de nulitățile prev. de art.304 pct.1-9 c.pr.civ și analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 30411 c.pr.civ., în baza art.312 alin 1 c.pr.civ., va respinge recursurile ca nefondate, iar în baza art.274 c.pr.civ., va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentul-reclamant C. L. AL C. B. cu sediul în ., recurenta - intervenientă . cu sediul în . în contradictoriu cu intimații-pârâți A. P. P. cu sediul în Pitești, ., județul Argeș si ..A. cu sediul în Pitești, ., jud. Argeș si intimatul-intervenient MUNCIPIUL P. cu sediul în Pitești, ., județul Argeș împotriva sentinței civile nr. 7061/2011 pronunțată de Judecătoria Pitești, ca nefondate.
Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.12.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. C. C. R. F. L. Șalar
Cu opinie separată în sensul: Admite recursurile declarate.
- Casează sentința recurată și trimite cauza Secției a II-a a Tribunalului Prahova, în vederea judecării cauzei, în fond, ca instanță competentă..
- IREVOCABILĂ
- Pronunțată în ședință publică, azi 18.12.2012.
GREFIER
I. N. Cardașol
Operator de date cu caracter personal nr.5595
red. CR/ tehnored. TS
2 ex/29.03.2013
d.f._ - Judec. Pitești
j.f. - M. S.
Motivarea opiniei separate
Consider, în dezacord cu opinia majoritară, că trebuia invocat din oficiu și pus în discuția părților, ca motiv de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 C.proc.civ., necompetența materială a Judecătoriei Pitești de a soluționa cauza în primă instanță. În aceste condiții, recursurile declarate trebuiau admise, iar cauza trebuia trimisă spre soluționare instanței competente, respectiv Tribunalului Prahova – Secția a II-a Civilă și de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei cu care a fost sesizată Judecătoria Pitești, îl constituie un revendicarea unui bun imobil proprietate publică. În condițiile în care ambele unități administrativ teritoriale implicate în cauză, respectiv . Ploiești, susțin că au un drept de proprietate publică pentru terenul în cauză, invocând în acest sens acte administrative.
În conformitate cu prevederile art. 23 din Legea 213/1998, litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, județelor, comunelor, orașelor sau al municipiilor sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, respectiv tribunalelor.
Legea 213/1998 are ca obiect de reglementare regimul juridic al bunurilor proprietate publică. Este evident că, în aceste condiții, trebuie aplicate cu prioritate normele speciale prevăzute de această lege, iar nu dreptul comun. Această reglementare diferită este justificată de existența celor două ramuri de drept tradiționale, respectiv dreptul public și dreptul privat. Astfel, în timp ce regimul proprietății publice este reglementat de norme de drept public, conform actelor normative speciale în vigoare, cel al proprietății private este reglementat de norme de drept privat, respectiv de Codul civil ce reprezintă dreptul comun.
Legea specială nu definește însă noțiunea de delimitare a domeniului public, astfel că trebuie avut în vedere sensul comun al acesteia, respectiv stabilirea întinderii sale.
În condițiile în care două unități administrative își dispută dreptul de proprietate publică cu privire la un teren aflat în zona limitrofă a acestora, instanța competentă urmează să stabilească, în urma comparării titlurilor de proprietate exhibate, tocmai limitele domeniilor publice ale acestora.
Așadar, apreciez că textul mai sus menționat cuprinde în noțiunea de delimitare a domeniului public, atât revendicarea unui bun proprietate publică, cât și grănițuirea acestuia, atunci când soluționarea acestor acțiuni implică stabilirea întinderii domeniului public al unei unități administrativ-teritoriale în raport de cel al alteia.
În concluzie, sentința recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C.proc.civ.. Ținând seama de momentul sesizării instanței, necompetența materială poate fi invocată direct în fața instanței de recurs.
În condițiile în care recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost strămutat de la Tribunalul Argeș la Tribunalul Prahova, ținând seama de efectele strămutării, tribunalul apreciază că instanța competentă pe fond este Tribunalul Prahova, prin secția specializată în cauzele de contencios administrativ.
Judecător,
Șalar F.-L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 18/2013. Tribunalul PRAHOVA | Reziliere contract. Decizia nr. 496/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
