Uzucapiune. Decizia nr. 510/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 510/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 510/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 510
Ședința publică din data de 26.03.2013
Președinte: M. C. A.
Judecător: P. A. A.
Judecător: Ș. O. C.
Grefier: L. E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți G. D., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, și V. F., domiciliat în Ploiești, ., nr. 52, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 9876/20.06.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât G. I. R., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurenților-reclamanți, avocat M. E. M., și reprezentantul intimatului-pârât, avocat H. L..
Procedura de citare este îndeplinită.
Cerere scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, urmare admiterii cererii de ajutor public judiciar prin încheierea de ședință din data de 25.03.2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul recurenților-reclamanți și apărătorul intimatului-pârât, având cuvântul pe rând, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Apărătorul recurenților-reclamanți, având cuvântul în dezbateri, arată că sentința atacată este nelegală și netemeinică, astfel că solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, pe fond, admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului-pârât, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, având în vedere că în mod corect a fost respinsă acțiunea, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii, conform actelor de la dosar, prin motivele de recurs făcându-se o simplă teorie, iar nu o coroborare cu actele depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 28.02.2011 sub nr._ reclamanții G. D. și V. F. au chemat în judecată pe pârâții B. M. și G. I. R., solicitând anularea Contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4830 din 14.08.1998, de către Biroul Notarului Public I. C. și obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că data de 14.11.1985 defuncta G. M., autoarea reclamanților, a dobândit de la parata B. M. terenul în suprafața de 92,49 m.p., cota indiviza din suprafața de 184,97 m.p., situat in Ploiești, ., Județul Prahova, precum si corpul de clădire "A" situat pe acest teren în suprafața construita de 31,40 m.p., în baza Certificatului de Moștenitor nr. 904 din 21.05.1985 emis de notariatul de Stat Județean Prahova, la data semnării chitanței, fiind plătită paratei integral suma de bani solicitata, in cuantum de 15.000 lei.
Au mai arătat reclamanții că ulterior, numita B. M. a locuit in acel imobil împreuna cu cei trei copii ai săi, G. F., G. D. si paratul G. I.-R. și a achitat în fiecare an impozitul stabilit pentru suprafața de teren a cărui proprietara era, precum si impozitul stabilit pe clădire, încheind în calitate de proprietar al imobilului, contracte de furnizare de servicii privind utilitățile.
S-a mai arătat că la data de 14.08.1998, parata B. M. a încheiat cu paratul G. lonel-R., un contract de vânzare-cumpărare al cărui obiect îl reprezintă imobilul din Ploiești, ., Județul Prahova, deși cei doi parați cunoșteau faptul ca proprietara de drept a imobilului era G. M., aceștia nesocotind acest lucru, perfectând actul a cărui anulare se solicită.
La data de 01.09.2011 reclamanții au depus la dosar o cerere completatoare prin care au formulat un nou capăt de cerere în sensul de a se constata calitatea de proprietar a defunctei G. M., prin efectul uzucapiunii asupra terenului în suprafață de 92,49 m.p., cotă indiviză din suprafața de 184,97 m.p. situat în Ploiești, ., județul Prahova, precum și a corpului de clădire „A”, situat pe acest teren.
Prin încheierea de ședință din data de 08.09.2011, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect uzucapiune, de cererea principală și formarea unui nou dosar.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispoz. prv. de art. 1847 și urm. 1895 și urm. din Codul civil și art. 132 C.proc.civ.
La data de 08.09.2011, cauza având ca obiect „uzucapiune” a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. de dosar_ .
Prin încheierea de ședință din data de 03.11.2011, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. M. și a dispus scoaterea acesteia din cauză.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, proba cu expertiza în specialitatea topografie, proba cu expertiza în specialitatea construcții civile și proba testimonială.
După administrarea probelor încuviințate părților, prinsentința civilă nr. 9876/20.06.2012 a Judecătoriei Ploieștia fost respinsă acțiunea având ca obiect uzucapiune ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților, în solidar, la plata către pârât a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 14.11.1985 s-a încheiat între pârâta B. M. și defuncta G. M. un înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță”, conform căruia pârâta vindea defunctei G. M. imobilul situat în Ploiești, ., în schimbul sumei de 15.000 lei.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP I. C. sub nr. 4830/14.08.1998 pârâta B. M. a vândut pârâtului G. I. R. terenul în suprafață de 92,49 mp cota indiviză din suprafață totală de 184,97 mp situat în municipiul Ploiești, ., jud. Prahova, precum și corpul de clădire „A” situat pe acest teren, iar prin același contract de vânzare-cumpărare s-a instituit în favoarea defunctei G. M. un drept de uzufruct viager asupra imobilului.
S-a mai reținut de către instanța de fond că din anul 1985 - anul încheierii chitanței, părțile (atât reclamanții cât și pârâtul) locuiesc în imobilul ce face obiectul litigiului astfel cum reiese din declarația martorului propus de reclamanți, V. S., de la fila 82dosar fond. Astfel, conform declarației martorului, părțile au locuit împreună cu mama lor, defuncta G. M., și ulterior decesului acesteia, în imobilul ce face obiectul acestui dosar situat în Ploiești, ..
De asemenea, părțile s-au mutat în acest imobil în urma încheierii chitanței din data de 14.11.1985 între pârâta B. M., care era proprietara imobilului la acel moment, și defuncta G. M.. Rezultă deci, că această chitanță, care nu constituie titlu de proprietate, provine de la adevăratul proprietar al imobilului ce face obiectul prescripției achizitive invocate de către reclamanți.
În drept, instanța de fond a reținut că uzucapiunea sau prescripția achizitivă este acel mod de dobândire a dreptului de proprietate și a altor drepturi reale principale prin exercitarea unei posesii neîntrerupte asupra unui bun, în termenul și în condițiile prevăzute de lege, Codul civil reglementând două feluri de uzucapiune: uzucapiunea de 30 de ani prevăzută de disp. art. 1890 C.civ. și uzucapiunea de 10 până la 20 de ani prevăzută de disp. art. 1890 C.civ.
În cazul primei forme de prescripție achizitivă este necesară exercitarea unei posesii utile timp de 30 de ani, ceea ce nu este cazul în speță întrucât din actele dosarului reiese că reclamanții stăpânesc imobilul din anul 1985, iar până în 2011, data înregistrării cererii, nu au trecut 30 de ani astfel că nu sunt îndeplinite condițiile dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu prin uzucapiunea de 30 de ani.
În ceea ce privește cea de-a doua formă de prescripție achizitivă, pe lângă cerința referitoare la posesia utilă exercitată în termenul prevăzut de art. 1895-1896 C.civ., mai trebuie îndeplinite și două condiții speciale: existența unui just titlu, precum și buna-credință a posesorului – instanța de fond constatând că nici aceste condiții nu sunt îndeplinite, nefiind incidente în cauză nici disp. prev. de art. 1890 C.civ și următoarele cu privire la prescripția achizitivă de 10 până la 20 de ani .
Asupra cererii de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, instanța, față de soluția de respingere a acțiunii pronunțată, i-a obligat pe aceștia, în temeiul art. 274 alin. 1 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Totodată, instanța de fond a dispus ca un exemplar al acțiunii să se comunice numitei B. M. față de care prin încheierea de ședință din data de 03.11.2011, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a dispus scoaterea acesteia din cauză, pentru a se putea exercita de către aceasta o eventuală cale de atac împotriva încheierii respective.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții G. D. și V. F., solicitând instanței admiterea recursului, casarea sentinței si pe fondul cauzei admiterea cererii astfel cum a fost formulata.
În motivarea recursului, recurenții-reclamanți au arătat că apreciază sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a reținut eronat ca nu sunt îndeplinite condițiile celor doua forme de prescripție achizitiva.
Astfel, recurenții-reclamanți au arătat ca a existat o posesie utila, un just titlu, buna credința si posesia s-a desfășurat pe o perioada de 26 de ani. Pentru a avea efectul urmărit, adică sa duca la dobândirea dreptului de proprietate, art.1847 C.civ. prevede următoarele condiții pe care sa le indeplinească posesia: sa fie continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar. Unul dintre efectele juridice la care duce posesia unui bun, când cel care poseda se comporta fata de el ca un proprietar, este uzucapiunea sau prescripția achizitiva. Deci, condiția esențiala a uzucapiunii este posesia exercitata in anumite condiții, ea trebuie sa fie utila, adică, posesia sa fie neviciata, sa fie neîntrerupta, fiindcă in context întreruperea nu este un viciu al posesiei, ea constituie o întrerupere propriu-zisa a prescripției achizitive. Spre deosebire de continuitate, care este opera posesorului însuși, întreruperea se datorează faptei unui terț, care deseori este proprietarul, ea ducând la desființarea posesiei. Caracterul neîntrerupt este o condiție faptica a oricărei posesiuni.
S-a mai arătat de recurenții-reclamanți că același art.1847 din Cod.civ. prevede ca posesia trebuie sa fie netulburata, adică sa nu se fondeze pe acte de violenta, invocându-se textul art.1851 C.civil care arată ca: posesia este tulburata când este fundata sau conservata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului", iar violenta, ca viciu al posesiei, poate fi materiala sau morala. In legătura cu conținutul posesiei de a fi publică, se arată în motivele de recurs că se poate întâmpla ca posesia, care inițial a fost clandestina, sa devină ulterior publica, sau invers - în ambele ipoteze existând o singura soluție: publicitatea, care este necesar sa existe pe toata durata posesiei care este invocata in beneficiul uzucapiunii.
Consideră recurenții-reclamanți, pe aceasta cale, ca sunt îndeplinite in totalitate condițiile prevăzute de art. 1895 si urm. din Codul Civil, în ceea ce privește uzucapiunea de 10 pana la 20 de ani, solicitând în consecință admiterea recursului, casarea sentinței si pe fondul cauzei admiterea cererii astfel cum a fost formulata.
In drept, recurenții au invocat dispozițiile art. 3042pct. 7 si 9 din C.Pr. Civ.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar -_, la data de 28.09.2012.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de contestatoare, a dispozițiilor legale incidente, dar și a tuturor aspectelor de fapt și de drept, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Recurenții-reclamanți au arătat că apreciază sentința instanței de fond ca nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-ar fi reținut de către aceasta că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile celor doua forme de prescripție achizitiva, însă, deși prima instanță a argumentat fiecare aspect reținut in considerentele sentinței recurate, recurenții-contestatori s-au rezumat la a face simple afirmații și considerații teoretice, fără corespondent direct și concret cu împrejurările de fapt ale cauzei deduse judecății.
Astfel, în ce privește analiza primei instanțe în raport de solicitarea reclamanților din acțiunea disjunsă privind constatarea calității de proprietar a defunctei G. M., autoarea acestora, prin efectul uzucapiunii asupra suprafeței de teren de 92,49 m.p., cota indiviza din suprafața de 184, 97 m.p., situat in Ploiești, ., Județul Prahova, precum si a corpului de clădire "A", situat pe acest teren – tribunalul constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a situației de fapt in raport de prevederile legale incidente în cauză.
Astfel, prima instanță a analizat situația de fapt existentă în cauză în raport de condițiile legale impuse de lege pentru a uzucapa, în ambele forme reglementate de vechiul cod civil aplicabil în cauză.
S-a reținuit astfel că, în cazul primei forme de prescripție achizitivă – cea de lungă durată - este necesară exercitarea unei posesii utile timp de 30 de ani, ceea ce nu este cazul în speță întrucât din actele dosarului reiese că reclamanții stăpânesc imobilul din anul 1985, astfel că din 1985 și până în anul 2011, când s-a înregistrat prezenta cerere de chemare în judecată, nu au trecut 30 de ani, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu prin uzucapiunea de 30 de ani.
În ceea ce privește cea de-a doua formă de prescripție achizitivă, pe lângă cerința referitoare la posesia utilă exercitată în termenul prevăzut de art. 1895-1896 C.civ., s-a reținut necesitatea îndeplinirii și a altor două condiții speciale: existența unui just titlu, precum și buna-credință a posesorului.
Astfel, față de faptul că prin just titlu se înțelege orice act translativ de proprietate, dar care provine de la un neproprietar, s-a reținut în mod corect că justul titlul la care fac referire reclamanții este chitanța încheiată la data de 14.11.1985 între pârâta B. M. și defuncta G. M. -care provine deci tocmai de la proprietarul imobilului din acel moment, numita B. M. – rezultând deci, că nici această condiție nu este îndeplinită, nefiind incidente în cauză nici dispozițiile prevăzute de art. 1890 și următoarele C.civ cu privire la prescripția achizitivă de 10 până la 20 de ani.
Având în vedere deci considerentele arătate, în baza art. 312, cu aplicarea art. 3041 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți G. D. și V. F., împotriva sentinței civile nr. 9876/20.06.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul civil nr._ al instanței menționate.
Totodată, în temeiul art. 274 c.pr.civ., va obliga recurenții la plata în solidar către intimat a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți G. D., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, și V. F., domiciliat în Ploiești, ., nr. 52, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 9876/20.06.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât G. I. R., domiciliat în Ploiești, ., jud. Prahova, ca nefondat.
Obligă recurenții la plata în solidar a sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată, către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. A. M. A. P. A. O. C. Ș.
GREFIER
L. E. N.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. M.C.A./ Tehnored.B.M.D.
2 ex/ 3.10.2013
Df._ Jud. Ploiești
Jf. A. I.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 496/2013. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 547/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
