Contestaţie la executare. Decizia nr. 3110/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3110/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 3110/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3110
Ședința publică din data de 11.11.2015
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P. – A. A.
Grefier: S. L.-F.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA, PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI BUCUREȘTI, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, CUI_, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva sentinței civile nr. 9482/13.08.2015, pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-contestatoare . SRL, J_, CUI RO_, cu sediul în Ploiești, ., nr.2, jud. Prahova.
Cerere legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 45 lei, conform ordinelor de plată nr._/03.06.2014,_/03.06.2014,_/03.06.2014,_/03.06.2014,_/03.06.2014,_/06.05.2015 și_/06.05.2015, atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, la data de 01.10.2015, intimata a depus întâmpinare și la data de 05.11.2015 a depus concluzii scrise și înscrisuri, după care:
Tribunalul, verificându-și competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza, conform disp. art. 482, art. 131 și art. 95 pct. 2 NCPC și, examinând actele și lucrările dosarului, luând act că apelanta-intimată și intimata-contestatoare au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 09.03.2015, sub numărul de mai sus, contestatoarea . SRL a formulat, în contradictoriu cu intimata C. Națională de A. și D. Naționale din România (C.) SA, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN, contestație la executare împotriva executării silite începute la cererea intimatei de SCPEJ P. și M. în dosarul nr. 6028/2014, solicitând admiterea contestației, anularea actelor de executare efectuate în dosar și restituirea sumelor plătite în cursul executării silite.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că procesul-verbal . nr._/06.07.2011 nu constituie titlu executoriu, întrucât acesta a fost comunicat prin afișare la fostul sediu, deși efectuase măsurile de publicitate, prin înregistrarea în Registrul Comerțului.
Contestația a fost motivată în drept pe disp. 711 și urm. NCPC.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia a atașat cererii de chemare în judecată documentele primite de la executorul judecătoresc.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii contestatoarei în ceea ce privește aspectele de netemeinicie și nelegalitate cuprinse în titlul executoriu.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, arătând faptul că nu îi era opozabilă schimbarea sediului înregistrată la Registrul Comerțului pentru că nu a fost înregistrată și în certificatul de înmatriculare al autovehiculului. A învederat instanței faptul că în cauză nu poate fi aplicată Decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât aceasta a fost pronunțată ulterior aplicării sancțiunii contravenționale și comunicării procesului-verbal.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, în cadrul căreia a atașat întâmpinării procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției și dovada de comunicare a acestuia.
În drept, și-a motivat întâmpinarea pe disp. art. 205-208 NCPC.
Instanța a recalificat excepția inadmisibilității contestației cu privire la motivele de nelegalitate și netemeinicie a titlului executoriu în apărări pe fondul cauzei.
A fost încuviințată și administrată, pentru ambele părți, proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
D. oficiu, instanța a dispus depunerea de către executorul judecătoresc a dosarului de executare.
Prin Sentința civilă nr. 9482/13.08.2015 Judecătoria Ploiești a admis contestația la executare, a anulat formele de executare emise în dosarul de executare nr. 6028/2014 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești (SCPEJ) „P. și M.”, a dispus întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare și a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 600,53 lei, reprezentând contravaloare tarif de despăgubire și cheltuieli de executare, achitată conform chitanței nr. 1070/19.02.2015, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la data de 06.07.2011 a fost întocmit de către intimată procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._, prin care se reținea săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002, faptă pentru care contestatoarea a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 250 de lei și a fost obligată la plata către intimată a tarifului de despăgubire în cuantum de 28 de euro (f. 13). Procedura de comunicare s-a realizat prin afișare, conform procesului-verbal din data de 21.07.2011 (f. 13 verso).
Pentru suma de 28 de euro menționată și neachitată, intimata a solicitat executarea silită a contestatoarei, la SCPEJ „P. și M.”, înregistrându-se dosarul de executare nr. 6028/2014 (filele 42-55).
În data de 19.02.2015 (f. 55), contestatoarei i-a fost adusă la cunoștință declanșarea executării silite împotriva sa. Prin chitanța nr. 1070/19.02.2015, contestatoarea a achitat suma de 600,53 lei către SCPEJ „P. și M.”, reprezentând debit în dosarul de executare nr. 6028/2014 (fila 25).
Potrivit disp. art. 517 alin. 4 NCPC, „dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Art. 632 alin. 1 NCPC „executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu”. Art. 723 alin. 1 NCPC, „în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului”.
În continuare, instanța de fond a reținut că, potrivit disp. art. 27 „comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului”.
Totodată, potrivit disp. art. 37 din același act normativ, „procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate”.
Conform Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, „astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire”.
„Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire”.
Instanța de fond a constatat că înscrisul care se execută silit reprezintă un proces-verbal de contravenție, creanța constând în contravaloarea tarifului de despăgubire, astfel că cerințele privind punerea în executare a acestuia sunt prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În acest sens, potrivit art. 37 din respectivul act normativ, pentru ca procesul-verbal de contravenție să constituie titlu executoriu, trebuie ca acesta să nu fi fost atacat în termenul prevăzut de art. 31 din OG 2/2001. Termenul la care face trimitere textul citat este cel de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal de contravenție, în care contravenientul poate face plângere contravențională, potrivit art. 31 din OG 2/2001.
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție constituie titlu executoriu dacă nu a fost atacat cu plângere contravențională în termen de 15 zile de la comunicare. Comunicarea procesului-verbal constituie, astfel, o premisă pentru curgerea termenului de contestare și, pe cale de consecință, pentru dobândirea ulterioară a caracterului de titlu executoriu.
Potrivit Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție prin afișare este subsidiară celei realizate prin poștă cu confirmare de primire. În lumina acestei interpretări, obligatorii pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial, potrivit art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța constată că prezentul proces-verbal de contravenție nu a fost legal comunicat, comunicarea făcându-se direct prin afișare.
Pe cale de consecință, termenul de formulare a plângerii contravenționale prevăzut de art. 31 nu a început să curgă.
Cum potrivit art. 37 din OG 2/2001, procesul-verbal de contravenție constituie titlu executoriu dacă nu a fost atacat în termenul legal, întrucât, în cauză, termenul legal de formulare a plângerii contravenționale nu a început să curgă, instanța constată că procesul-verbal de contravenție nu a dobândit caracterul de titlu executoriu.
În legătură cu efectele Deciziei nr. 10/2013, invocate de către intimată, prin întâmpinare, instanța atrage atenția asupra faptului că Deciziile pronunțate în interesul legii nu au caracter de acte normative, însă acestea au rolul de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești.
Potrivit art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă, de la data publicării, instanțele naționale sunt obligate să interpreteze respectiva problemă de drept doar în sensul care a fost stabilit prin recursul în interesul legii. Aplicarea legii în timp nu este incidentă în cazul recursurilor în interesul legii, tocmai pentru că, prin acestea, nu se modifică legea, ci doar se stabilește modul corect de interpretare. Cu alte cuvinte, legea a rămas neschimbată de la data întocmirii procesului-verbal până în prezent, efectul recursului în interesul legii fiind doar acela că obligă și instanțele care anterior apreciau că este valabilă comunicarea efectuată direct prin afișare să se ralieze opiniei potrivit căreia o asemenea modalitate de comunicare este viciată, fiind necesar a se încerca mai întâi comunicarea prin poștă cu confirmare de primire.
Deci intimata nu se poate prevala de faptul că la data întocmirii procesului-verbal nu exista obligația comunicării prin poștă. Ce s-a schimbat prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție este doar modalitatea de interpretare a textului legal, nu însăși norma interpretată, astfel că se consideră că încă de la data intrării în vigoare a legii analizate singura interpretare corectă este cea stabilită prin recursul în interesul legii. În temeiul acestor considerente, afirmația intimatei privind faptul că procedura de comunicare s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv nu este corectă.
Ca urmare a constatării faptului că procesul-verbal R11 nr._/06.07.2011 nu a dobândit niciodată caracterul de titlu executoriu, instanța a anulat executarea silită efectuată în dosarul nr. 6028/2014 aflat pe rolul SCPEJ „P. și M.”, întrucât aceasta a fost efectuată în lipsa unui titlu executoriu.
Instanța de fond, urmare a anulării executării silite înseși, în temeiul art. 723 alin. 1 NCPC, a admis cererea contestatoarei de întoarcere a executării silite.
În acest sens, văzând că, prin chitanța nr. 1070/19.02.2015, contestatoarea a achitat suma de 600,53 lei către SCPEJ „P. și M.”, instanța de fond a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 600,53 lei, reprezentând contravaloare tarif de despăgubire și cheltuieli de executare, achitată conform chitanței nr. 1068/19.02.2015.
Față de toate aspectele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat că prezenta contestație la executare este întemeiată, întrucât procesul-verbal . nr._/06.07.2011 nu a fost comunicat, în mod legal, contravenientei, astfel că nu constituie titlu executoriu și, prin urmare, executarea silită și toate actele emise în dosarul de executare întocmit în baza sa sunt nelegale. În aceste condiții și constatând că, în efectuarea executării silite, s-a plătit suma de 600,53 lei, instanța de fond a admis și cererea de întoarcere a executării.
Totodată, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata C. Naționala de A. și D. Naționale din România (C.) SA, prin Direcția Regionala de D. si Poduri București, solicitând modificarea Sentinței civile nr. 9482/13.08.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești in dosarul nr._, ca netemeinică și nelegală, respingerea contestației la executare formulată de către contestator împotriva executării silite efectuată de către SCPEJ „P. și M.” în baza titlului executoriu PVCC . nr._/06.07.2011 generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii 455/2001 și ale HG 1259/2001, ca nelegală și netemeinică, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către Societatea Civila Profesionala a Executorilor Judecătorești „P. și M.” în baza titlului executoriu menționat și continuarea executării silite.
În motivarea în fapt a cererii de apel, analizând motivarea sentinței apelate, apelanta a învederat că în momentul pronunțării hotărârii instanța de fond s-a aflat în eroare, apreciind în mod nefondat că procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat in mod legal debitoarei, procesul verbal de contravenție în cauza neconstituind titlu executoriu.
Astfel, s-a solicitat instanței de apel ca în baza probatoriului administrat în cauză, să se constate faptul că emiterea și comunicarea procesului-verbal de contravenție în cauză au fost efectuate în termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG 2/2001 privind .regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, apelanta a susținut că, potrivit dovezii de comunicare a procesului-verbal în cauză, acesta a fost comunicat contravenientei, în conformitate cu dispozițiilor OG 2/2001 fără a se depăși termenul de 1 luna de la data aplicării sancțiunii, operațiune confirmată de semnătura martorului prezent.
Totodată, s-a solicitat să se aibă în vedere și dispozițiile art. 273. alin. (2) NCPC. potrivit cărora „mențiunile din înscris care sunt in directa legătura cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovada până la proba contrara, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovada scrisă".
În acest sens, datele de identificare ale contravenientei, respectiv denumirea și sediul social unde s-a efectuat comunicarea sunt datele pe care aceasta le are înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului și care s-au regăsit la momentul săvârșirii contravenției, respectiv emiterii și comunicării procesului - verbal de contravenție in cauza in baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere si înmatriculări a Vehiculelor - DRPCIV.
Între C. și DRPCIV este încheiat un protocol de colaborare în vederea punerii la dispoziție a datelor proprietarilor de autovehicule care au încălcat dispozițiile legale ale OG 15/2002, cu modificările si completările ulterioare.
În acest sens, apelanta – intimată a susținut că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 și alin. 2 din Ordinul 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, cu modificările și completările ulterioare, proprietarii de vehicule sau mandatarii acestora sunt obligați sa solicite înmatricularea ori înregistrarea, după caz, înainte de a le pune în circulație., iar în cazul schimbării oricăror date înscrise în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare, titularul acestuia este obligat să solicite autorității emitente eliberarea unui nou astfel de document in termen de cel mult 30 de zile de la data la care a survenit modificarea.
S-a apreciat că, atât timp cât contravenienta nu și-a respectat obligația legala prevăzuta în dispozițiile Ordinului 1501/2006. cu modificările și completările ulterioare, potrivit principiului fundamental de drept procesual civil „nimeni nu poate invoca propria culpa în apărarea sa – „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.
Prin urmare, apelanta a susținut că nu se poate reține faptul că procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciată sau ca debitoarei i-au fost lezate drepturile procesuale. Potrivit dispozițiilor art. 27 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției era la latitudinea emitentului documentului, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
Or, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continuă poate fi definită ca fiind acea formă a unității naturale contravenționale care constă în prelungirea în timp în chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) și a procesului de producere a rezultatului, până la un moment viitor al consumării, când activitatea contravențională este oprita datorită unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forțe contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
De altfel, contravenția continuă este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. (2) din OG 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează in timp, și anume, actul de executare se prelungește in timp, în baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importantă relevanță în incidența cu alte instituții de drept. Legea contravenționala aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează și termenul de prescripție a răspunderii contravenționale, iar aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație si Justiție.
În acest sens, s-a susținut că prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Penală, s-a statuat faptul că „în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la data când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început si a durat o perioada de timp."
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din OG 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continua si se sancționează cu amendă. În speța de față, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv C., prin agenții constatatori.
Având în vedere faptul că, în speță, momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, apelanta a considerat că aplicarea dispozițiilor art. 27 din OG 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de ICCJ, prevedea ca modalitate de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa și nu subsidiara.
Prin urmare, apelanta a susținut că rezultă că cele două modalități de comunicare prevăzute de art. 27 teza I din OG 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, sunt alternative, fără a exista vreo ordine de preferința între ele (din interpretarea gramaticala a normei, utilizarea conjuncției „sau" conduce la concluzia ca legiuitorul nu a instituit o ordine de preferința, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele doua modalități, iar procedura de comunicare sa fie considerata valabilă).
Apelanta a mai precizat că efectele Deciziei nr. 10/2013 nu pot viza decât actele, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor (de la data publicării acesteia in M. Of.), de către autoritățile implicate in activitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție si a înștiințării de plata, acestea trebuind sa dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile . si sa fie capabile sa prevadă, ., consecințele care pot apărea dintr-un act determinat, legea trebuind sa fie, in același timp, accesibila si previzibila (CEDO Cauza Sunday Times Împotriva Regatului Unit, 1979).
Prin urmare, s-a susținut că, datorită faptului că fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continuă, astfel cum este definită și reglementată de OG 15/2002, precum și ca legea contravenționala aplicabila în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident faptul că, in speță. este vorba despre o excepție de la principiul retroactivității legii contravenționale.
De asemenea, apelanta a solicitat instanței de judecată să constate faptul că Deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egala cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ în speța de față, deci pentru o situație anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale. Or, norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurala căreia nu i se aplică principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, s-a solicitat instanței de judecată să constate faptul că procedura de comunicare a titlului executoriu în cauză s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
Art. 27 din OG 2/2001 stabilește faptul că, pentru ipoteza în care contravenientul nu este de față la întocmirea procesului verbal ori, fiind de față, refuză să i se înmâneze, „comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului”.
Astfel, apelanta a susținut că deține un titlu executoriu apt de executare silită, cu toate efectele sale, iar întoarcerea executării silite a fost dispusă în mod nelegal de către instanța de fond.
În baza acestor considerente, apelanta a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței apelate, menținerea tuturor actelor și formelor de executare emise de către SCPEJ „P. și M." în baza titlului executoriu menționat si continuarea executării silite.
În drept, apelanta a invocat art. 665, alin. (6) NCPC, art. 466 și următoarele NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse in prezentul apel In temeiul art. 223 NCPC solicitam judecata si in lipsa.
De asemenea, s-a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosarul de fond al cauzei, precum și plata cheltuielilor de judecată.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 22.09.2015 sub același număr de dosar, respectiv nr._ .
Intimata . SRL a formulat întâmpinare, solicitând să se respingă ca nefondat și să se mențină sentința instanței de fond ca temeinică și legală.
În motivare, s-a susținut că în mod corect instanța de fond a admis contestația și a dispus anularea actelor de executare silită întocmite de SCPEJ „P. și M." respectiv a titlului executoriu Proces-verbal de constatare a contravenției generat și semnat electronic, apreciind ca procedura de comunicare a titlului executoriu „prin afișare prin afișare la domiciliul clientului sau sediul contravenientului este subsidiara comunicării prin postă, cu aviz de primire".
Susținerile referitoare la așa zisă obligație a societății lor de notificare a C., referitoare la modificarea sediului social nu are relevanță în cauză, întrucât reprezentanții acestora, în speță numita Jelescov E., susține că s-a deplasat la sediul lor social din Ciorani și a afișat procesul verbal, așa cum reiese din însuși procesul-verbal. Nulitatea procesului verbal este atrasă de modalitatea de comunicare, care nu a fost viciată de existența altei adrese a societății, deoarece comunicarea nu s-a făcut așa cum ar fi trebuit prin poștă.
Astfel, intimata a susținut că dacă se făcea comunicarea prin postă, aceasta s-ar fi întors cu mențiunea ca sediul societății este inexistent la acea adresă, însă reprezentanții C. susțin că au făcut o așa zisă afișare prin deplasarea la sediul societății, sediu care nu există la acea adresă.
Mai mult decât atât, reprezentanții C., cât și executorul judecătoresc, săvârșesc fapte de natură penală susținând ca a fost efectuata afișarea la sediul instituției din Ciorani, nr. 683, jud. Prahova în anul 2011, în situația în care sediul . SRL, începând din 28.04.2010 este în Ploiești, ., așa cum reiese din înscrisurile anexate prezentei, mai precis certificat de înregistrare eliberat de ONRC, decizie de înregistrare a sediului emisă de ANAF și Decizia ONRC nr. 5994 din 28.04.2010 .
De altfel, procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciată și ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Reprezentanții CNADR și executorul judecătoresc, care au verificat îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru declanșarea executării silite împotriva debitorului, au încercat, cu rea credința (prin fals), inducerea în eroare a instanței prin susținerea ca reală a unei situații nedevorate, mai precis delegata C. - Jelescov E., care Ia data de 21.07.2011 (conform împuternicirii 92/_/06.07.2011) s-a deplasat Ia sediul societății lor din Ciorani, nr. 683, jud. Prahova pentru a aplica dispozițiile art. 27 din OG 2/2001 nu este și nici nu a fost salariata C., așa cum reiese din adresa comunicată de aceștia.
În dovedirea bunei sale credințe, intimata a susținut că a efectuat plățile solicitate în somația executorului judecătoresc pentru ca activitatea societății să nu fie afectată de actele abuzive întreprinse.
Față de cele arătate, intimata – contestatoare a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
În dovedirea celor arătate, intimata – contestatoare a solicitat proba cu înscrisuri (înscrisuri existente la dosar).
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către intimată, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
În fapt se reține că prin procesul-verbal . nr._/06.07.2011 emis de C. SA contestatoarea . SRL a fost sancționată cu amendă în cuantum de 250 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 2 din OG 15/2002, reținându-se în sarcina acesteia faptul că autoturismul aparținând acesteia a circulat la data de 21.01.2011 fără a deține rovinietă valabilă.
De asemenea, prin același proces-verbal s-a dispus obligarea societății contestatoare la plata unei despăgubiri civile în cuantum de 28 euro, în lei la data plății, reprezentând contravaloarea tarifului de despăgubire.
La data de 02.06.2014 intimata C. SA s-a adresat SCPEJ „P. și M.” solicitând declanșarea proceduri ide executare silită a societății contestatoare, pentru recuperarea sumei de 28 de euro, cu titlu de despăgubiri civile, formându-se dosarul de executare silită nr. 6028/2014.
Titlul executoriu prezentat de C. SA l-a constituit procesul-verbal de contravenție . nr._/06.07.2011.
Într-adevăr, așa cum a arătat și prima instanță, conform dispozițiilor art. 37 din OG 2/2001, „procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate”.
Pentru stabilirea caracterului de titlu executoriu, trebuie să se verifice dacă, pe de-o parte, procesul-verbal a fost comunicat contravenientului, iar pe de altă parte, dacă acest proces verbal nu a fost atacat ori plângerea contravențională formulată împotriva acestui proces verbal de contravenție a fost în mod definitiv respinsă.
În cauza de față, se observă că la întocmirea procesului verbal contravenientul, în speță . SRL, nu a fost de față, prin urmare se impunea comunicarea acestuia către societatea contestatoare.
Or, se observă că, în cauza de față, C. a pretins că acest proces verbal de contravenție ar fi fost comunicat societății contestatoare la data de 21.07.2011, prin afișare la sediul social al societății.
Sunt corecte susținerile C., în sensul că cele statuate de ICCJ, prin Decizia nr. 10/2013, nu reprezintă o lege nouă, așa cum este cazul Deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională, cu ocazia admiterii unei excepții de neconstituționalitate.
Astfel, prin decizia respectivă, pronunțată într-un recurs în interesul legii, s-a arătat că „Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
În cauza de față, nu prezintă relevanță juridică dacă respectivul proces verbal de contravenție ar fi fost corect comunicat contestatoarei . SRL cu respectarea întrutotul a celor stabilite de ICCJ prin Decizia 13/2013.
Ceea ce este important de stabilit în cauza de față este dacă procesul verbal de contravenție a fost comunicat în mod legal, într-una dintre cele două modalități prevăzute de lege (art. 27 din OG 2/2001) societății contestatoare.
Or, conform înscrisurilor depuse de . SRL, începând cu data de 28.04.2010 această societate și-a schimbat sediul social de la adresa poștală „., nr. 683, jud. Prahova” la adresa poștală „Ploiești, ., nr.2, jud. Prahova”.
Acest fapt este dovedit prin „actul constitutiv” actualizat la data de 01.06.2010 (filele 17-20 dosar fond), „Rezoluția nr. 8478/09.06.2010” emisă de ORC de pe lângă Tribunalul Prahova (fila 21 dosar fond), precum și prin „Certificatul de înmatriculare” (fila 16 dosar fond).
D. examinarea acestor înscrisuri, se observă că în mod corect prima instanță a constatat că procesul verbal de contravenție . nr._/06.07.2011 nu a fost legal comunicat către societatea contestatoare.
Această nelegală comunicare nu este din cauza faptul că nu ar fi fost comunicată în maniera statuată prin Decizia nr. 13/2013 pronunțată de ICCJ într-un recurs în interesul legii (cum a pretins C. prin apelul declarat), ci din cauza faptului că a fost comunicat la o adresă poștală unde societatea respectivă nu își mai avea sediul social la momentul efectuării comunicării (21.07.2011).
Or, în condițiile în care acest proces verbal nu a fost comunicat în mod legal societății contraveniente (în sensul că a fost comunicat la o altă adresă poștală decât cea unde își are sediul social), rezultă, în mod evident, din interpretarea art. 27 din OG 2/2001, că acest proces verbal nu poate reprezenta un titlule executoriu valabil, în baza căruia să se poată declanșa executarea silită împotriva . SRL, așa cum în mod corect a concluzionat și prima instanță.
Tribunalul urmează a înlătura criticile C. din apelul declarat, în sensul că ar fi culpa societății contestatoare faptul că aceasta nu și-a preschimbat certificatul de înmatriculare al autovehiculului cu nr._ .
C. SA avea posibilitatea de a solicita relații de la ORC pentru a obține informații cu privire la sediu social actual al societății contraveniente, iar ceea ce prezintă relevanță este faptul că acest proces verbal nu a fost comunicat la adresa corectă.
Prin urmare, rezultă că în mod corect prima instanță a anulat actele de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 6028/2014 al SCPEJ „P. și M.”, acestea fiind întocmite în baza unui proces verbal de contravenție care nu reprezintă un titlule executoriu valabil.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 480 NCPC, tribunalul va respinge apelul declarat de C. SA împotriva sentinței civile nr. 9482/13.08.2015, pronunțate de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de apelanta-intimată C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA, prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI BUCUREȘTI, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, CUI_, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, O.P. 76, C.P. 87, împotriva sentinței civile nr. 9482/13.08.2015, pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-contestatoare . SRL, J_, CUI RO_, cu sediul în Ploiești, ., nr.2, jud. Prahova, ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2015.
Președinte, Judecător,
Ș. O.-C. P.-A. A.
Grefier,
S. L.-F.
Fiind în C.O. semnează
P. Grefier
Red. O.C.Ș./tehnored. A.Ș.P.
4 ex./27.11.15
d. f._ - Judecătoria Ploiești
j. f. M. A. D.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3085/2015. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 3166/2015. Tribunalul... → |
|---|
