Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 3102/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3102/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 11-11-2015 în dosarul nr. 3102/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3102
Ședința publică din data de 11.11.2015
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P. – A. A.
Grefier: S. L.-F.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții-reclamanți D. V., CNP_ și D. E., CNP_, ambii domiciliați ., jud. Prahova, cu domiciliul ales la C.. Av. D. M. M., cu sediul în Ploiești, ., ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 7372/09.06.2015, pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât A. G., domiciliat în București, ., nr.10, ..B, ..
Cerere legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 191 lei, conform chitanței . nr._/23.09.2015, atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-reclamant D. V. personal, lipsă fiind apelanta-reclamantă D. E. și intimatul-pârât.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, apărătorul apelanților-reclamanți a înaintat o cerere, prin care solicită amânarea judecării cauzei, fiind în imposibilitate de prezentare din motive medicale, în susținerea cererii anexând copie adeverință medicală, după care:
Instanța a procedat la identificarea apelantului-reclamant cu CI . nr._, CNP_.
Apelantul-reclamant, având cuvântul, arată că apărătorul său nu i-a adus la cunoștință faptul că nu se poate prezenta la acest termen de judecată, solicitând instanței să soluționeze cauza în lipsa apărătorului său, întrucât nu se mai poate prezenta la un alt termen de judecată.
Tribunalul ia act de cererea apelantului-reclamant și pune în discuție competența de soluționare a cauzei.
Apelantul-reclamant, având cuvântul, solicită instanței să constate că este competentă să soluționeze cauza.
Tribunalul, verificându-și competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza, conform disp. art. 482, art. 131 și art. 95 pct. 2 NCPC.
Apelantul-reclamant, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelantul-reclamant, având cuvântul în dezbateri, solicită instanței să admită apelul așa cum a fost formulat de apărătorul său, respectiv să i se dea titlul de proprietate, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 25.04.2014, reclamanții D. V. și D. E. au chemat în judecată pârâții A. I. T., A. E. și A. G. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate valabilitatea convenției încheiata cu pârâții cu privire la suprafața de teren de 1200 mp, situată în ., prin urmare, să se pronunțe o hotărâre care sa tina loc de contract de vânzare-cumpărare cu privire la terenul susmenționat.
în motivare, reclamanții au arătat că la data de 19.02.1993 au încheiat o convenție cu pârâții prin care aceștia s-au obligat sa le înstrăineze suprafața de teren de 1200 mp teren intravilan arabil învecinat la stânga de G. M., la dreapta de D. V., in partea din spate de F. de vale, iar in partea din față de drumul comunal, ocazie cu care au achitat integral prețul vânzării de_ de lei intrând totodată si in posesia terenului, teren pentru care a achitat toate taxele si impozitele aferente.
Reclamanții au arătat că, întrucât pârâții nu au înțeles să se prezinte la notar pentru a încheia actul autentic de vânzare cumpărare, au formulat prezenta cerere.
în drept au invocat prevederile art.1527 NCC, art. 1669 NCC, art. 35, art.194-195 NCPC.
în dovedire au solicitat proba cu înscrisuri, proba testimoniala, proba cu interogatoriu si proba cu expertiza de specialitate.
Reclamanții au solicitat introducerea in cauza a Comunei Cocorăștii M. prin primar si a Primăriei Cocorăștii M. prin primar, cerere respinsa de către instanța de judecata.
La termenul din data de 21.11.2014 pârâtul A. G. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei capacitații de folosința a pârâților A. I. T. si A. E. (L.), decedați din anii 1993 si 1995, excepție admisa de instanța.
De asemenea, pârâtul a arătat ca este de acord cu prezenta acțiune și că împreuna cu părinții săi au încasat suma de bani la care face referire pârâții.
In cauza au fost administrate proba cu înscrisuri, proba cu expertiza specialitatea topografie si proba testimoniala.
P. Sentința civilă nr. 7372/09.06.2015 Judecătoria Ploiești a respins cererea formulată de reclamanți, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că între reclamanții D. V. și D. E. in calitate de promitenți-compărători, și pârâții A. T.,A. E. și A. G., în calitate de promitenți-vânzători, s-a încheiat la data de 19.02.1993 o convenție dovedită cu înscrisul sub semnătură privată de la fila 21 și intitulată „chitanța”, prin care părțile s-au înțeles cu privire la vânzarea-cumpărarea suprafeței de teren de 1200 de mp din satul Goruna, . schimbul unui preț de 500.000 de lei.
Părțile au arătat în convenție ca suma a fost achitată, urmând a întocmi ulterior actele necesare perfectării înțelegerii.
Instanța de fond a reținut că, în cauză, s-a făcut dovada ca pârâtul A. G. este unicul moștenitor al celorlalți promitenți vânzători, respectiv A. I. T. si A. E., potrivit certificatelor de moștenitor depuse la dosar filele 126-130.
Înscrisul sub semnătură privată menționat face dovada convenției de promisiune bilaterală cu privire la vânzarea-cumpărarea imobilului, nefiind necesară forma autentică pentru încheierea valabilă a antecontractului, conform dispozițiilor art. 1191 C.civ., în vigoare la data încheierii convenției.
Instanța de fond a reținut că acest antecontract naște în sarcina parților obligația de a încheia contractul asumat.
În drept, dacă promitentul-vânzător nu-și respectă obligația de a vinde lucrul promitentului-cumpărător, iar bunul se mai găsește în patrimoniul vânzătorului și nu există alte impedimente legale, pe lângă posibilitatea acordării daunelor interese sau obligării promitentului la încheierea contractului, în lumina principiului executării în natură a obligațiilor și reparării în natură a pagubelor, instanța poate pronunța, în baza art. 1073 și 1077 C.civ., o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare și care va avea caracter constitutiv de drepturi, operând transferul proprietății de la data când devine definitivă.
Astfel, pentru a se pronunța o hotărâre care să tina loc de contract de vânzare cumpărare o condiție esențială este ca bunul ce reprezintă obiectul antecontractului sa se afle in patrimoniul promitentului vânzător întrucât in caz contrar instanța nu poate dispune transferul dreptului de proprietate către promitentul comparator, deoarece nimeni nu poate da mai mult decât are.
În cauza de față, instanța de fond a constatat că nu s-a făcut dovada existentei in patrimoniul paratului, inclusiv în patrimoniul transmis pe cale succesorala acestuia, a terenului ce face obiectul antecontractului.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse instanța a respins cererea, ca neîntemeiată.
Împotriva aceste sentințe au declarat apel reclamanții D. V. și D. E., solicitând schimbarea hotărârii de primă instanță, ca urmare a rejudecării cererii de chemare în judecată, în sensul admiterii cererii lor.
Astfel, reclamanții au susținut că prin hotărâre li s-a respins cererea ca neîntemeiata, cu următoarea motivare principală: „în cauza de față, instanța constată că nu s-a făcut dovada existentei în patrimoniul paratului, inclusiv în patrimoniul transmis acestuia pe cale succesorala, a terenului ce face obiectul antecontractului."
Așa cum rezulta chiar din hotărârea apelata, poziția pârâtului in cursul procesului a fost una de achiesare la cererile lor: „la termenul din data de 21.11.2014 pârâtul A. G. a formulat întâmpinare (...) pârâtul a arătat ca este de acord cu prezenta acțiune și ca împreuna cu părinții săi au încasai suma de bani la care face referire pârâții". (n. ns.: corect „la care fac referire reclamanții")
De asemenea, reclamanții au susținut că, în această privință, instanța a reținut corect că „(…) în cauza s-a făcut dovada ca paratul A. G. este unicul moștenitor al celorlalți promitenți vânzători, respectiv A. I. T. si A. E., potrivit certificatelor de moștenitor depuse la dosar filele 126-130.", instanța admițând excepția lipsei capacității de folosința a autorilor pârâtului A. G.. (A. I. T. a decedat în anul 1993, iar A. E. a decedat in anul 1995.)
S-a mai precizat că instanța reține corect că actul sub semnătura privată pe care l-au invocat ca suport al acțiunii „face dovada convenției de promisiune bilaterală cu privire la vânzarea-cumpărarea imobilului”, reținându-se că acest antecontract naște în sarcina pârtilor obligația de a încheia contractul asumat.
În ceea ce privește al cincilea motiv de apel, reclamanții au susținut că instanța considera că „în lumina principiului executării în natura a obligațiilor si reparării în natura a pagubelor, instanța poate pronunța, în baza art. 1073 si 1077 C.Civ., o hotărâre care sa tina loc de contract de vânzare-cumpărare (…)".
Referitor la considerentul eronat al instanței de fond, reclamanții au susținut că acesta este următorul: „în cauza de față, instanța constată că nu s-a făcut dovada existentei în patrimoniul pârâtului, inclusiv în patrimoniul transmis acestuia pe cale succesorală a terenului ce face obiectul antecontractului.” Contrar celor reținute de instanța de fond, apelanții - reclamanți au considerat că această dovadă a fost făcută.
Astfel, s-a susținut că titlul de proprietate al autorului intimatului-pârât („titlu de proprietate" - A. I. T., din data de 11.08.1994 depus la dosar și anexat la apel) coroborat cu ceea ce instanța a reținut prin hotărâre („pârâtul A. G. este unicul moștenitor al celorlalți promitenți vânzători, respectiv A. I. T. și A. E., potrivit certificatelor de moștenitor depuse la dosar filele 126-130.") dovedesc că în patrimoniul transmis paratului pe cale succesorala a figurat și terenul din prezentul dosar.
De asemenea, au fost făcut demersurile necesare pe lângă Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară, obținând certificatul înregistrat sub nr. 2612/28.05.2014 (depus la dosar și anexat), iar acesta confirmă că până la data de 28.05.2014 nu au existat înregistrări pentru imobilul situat in .>
Or, într-o interpretare corectă a acestui certificat, terenul nu a fost transferat de proprietar ulterior încheierii convenției cu ei, cu alte cuvinte, rămânând în patrimoniul pârâtului.
P. respingerea ca netemeinică a acțiunii, considerând că nu este dovedita existența în patrimoniul pârâtului a terenului, a dat probelor existente o interpretare greșită sau a făcut abstracție de acestea. Potrivit art. 254 (5) NCPC - dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. Art. 255 (2) NCPC - dacă un anumit fapt este (...) necontestat, instanța va putea decide, ținând seama de circumstanțele cauzei, că nu mai este necesară dovedirea lui.
Instanța nu le-a pus în vedere că are dubii in ceea ce privește dovada vreunei împrejurări care condiționează admiterea acțiunii, chiar daca aceasta ar fi fost - în litera și spiritul legii - conduita recomandabilă, apreciind că aceasta afectează, în ultima instanța, dreptul lor la un proces echitabil Se impune o nouă judecată asupra fondului, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 15.09.2015 sub același număr de dosar, respectiv sub nr._ .
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de către reclamanți, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
P. cererea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat a se constata valabilitatea unei convenții de vânzare-cumpărare, consemnată printr-un înscris sub semnătură privată, prin care părțile semnatare ar fi convenit să vândă, respectiv să cumpere, un imobil teren.
Astfel, în fapt, se reține că, potrivit înscrisului sub semnătură privată, intitulat „chitanță”, aflat în copie la dosar (fila 6 dosar fond), la data de 19.02.1993 a avut loc o înțelegere între numiții A. T., A. E. (în prezent decedați) și pârâtul A. G. (fiul acestora), pe de-o parte, și reclamanții D. V. și D. E., pe de altă parte, prin care primii au înțeles să vândă, iar reclamanții să cumpere, un teren în suprafață de 1.200 mp, situat în com. Cocorăștii M., ., pentru suma de 500.000 lei vechi, achitată chiar la acel moment.
Așa cum au precizat și reclamanții, până în prezent nu a fost încheiat act de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Potrivit legislației în vigoare, atât la momentul încheierii acelei convenții, cât și în prezent, actele translative de proprietate cu privire la terenuri trebuie încheiate în formă autentică pentru valabilitatea lor, astfel că respectiva convenție a fost în mod corect interpretată de către prima instanței ca având caracterul unui antecontract de vânzare-cumpărare.
Cu toate acestea, atât în literatura de specialitate, cât și, mai nou, chiar în legislație (Legea 247/2005) s-a arătat că se poate solicita pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic în situația în care părțile co-contractante au încheiat doar un înscris sub semnătură privată prin care au vândut un teren.
P. urmare, cu alte cuvinte, părțile se pot adresa instanței de judecată, care ar putea astfel, în temeiul art. 1171 C. civ. (în vigoare la momentul încheierii convenției), emite un act autentic (o hotărâre judecătorească) care să ateste înstrăinarea unui teren.
Dar, la fel ca și notarul public, și instanța de judecată trebuie să verifice îndeplinirea unor anumite condiții pentru a constata valabilă convenția dintre părți.
Astfel, una din condiții aste aceea a titlului de proprietate al vânzătorului.
Așadar, instanța de judecată nu poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și nu poate constata că reclamantul a devenit proprietarul unui teren dacă cel care a înțeles să vândă, pârâtul, nu avea calitatea de proprietar al terenului ce a făcut obiectul tranzacției.
În cauza de față, în mod corect prima instanță a apreciat că reclamanții, în calitate de promitenți-cumpărători, nu au făcut dovada că promitenții-vânzători ar fi deținut un titlu de proprietate valabil pentru imobilul în litigiu.
Singurul înscris prezentat de reclamanți a fost reprezentat de un Certificat emis de OCPI Prahova, care atestă că, în urma verificărilor, nu au fost identificate înregistrări cu privire la imobilul în litigiu (fila 30 dosar fond).
P. urmare, rezultă că în mod legal instanța de fond nu a putut admite prezenta acțiune.
Titlul de proprietate nr._/11.08.1994 emis pe numele unuia dintre promitenții-vânzători (fila 69 dosar fond) nu conține, printre terenurile reconstituite acestuia în baza Legii 18/1991, și terenul în litigiu.
Deși reclamanții au susținut, prin apelul declarat, că nu știau dinainte opinia instanței de fond cu privire la această cerință obligatorie pentru admiterea acțiunii, nici cu ocazia soluționării în apel a prezentei cauze nu au produs probe suplimentare care să dovedească, în mod cert, că promitenții-vânzători ar fi deținut vreun titlu de proprietate valabil pentru terenul în suprafață de 1.200 mp, situat în com. Cocorăștii M., ..
P. urmare, constatând că reclamanții nu au putut face dovada că cei care au înțeles să le înstrăineze terenul în suprafață de 1.200 mp, situat în com. Cocorăștii M., ., au calitatea de proprietari al acestui teren, rezultă că în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamați, ca fiind neîntemeiată.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza art. 480 NCPC, tribunalul va respinge apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 7372/09.06.2015, pronunțate de Judecătoria Ploiești, ca fiind nefondat.
De asemenea, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul declarat de apelanții-reclamanți D. V., CNP_ și D. E., CNP_, ambii domiciliați comuna Cocorăștii M., ., jud. Prahova, cu domiciliul ales la CABINETUL DE AVOCAT „D. M. M.”, cu sediul în Ploiești, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 7372/09.06.2015, pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul-pârât A. G., domiciliat în București, ., nr.10, .. B, ., ca nefondat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2015.
Președinte, Judecător,
Ș. O.-C. P.-A. A.
Grefier,
S. L.-F.
Fiind în C.O. semnează
P. Grefier
Red. O.C.Ș./tehnored. A.Ș.P.
5 ex./27.11.15
d. f._ - Judecătoria Ploiești
j. f. D. G. N.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 3138/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 26-11-2015, Tribunalul... → |
|---|
