Contestaţie la executare. Sentința nr. 660/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 660/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 660/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 660
Ședința publică din data de 15 Aprilie 2013
PREȘEDINTE - C.-A. M.
JUDECĂTORI - N. C.
- F. L. ȘALAR
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta-contestatoare . PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județ P., împotriva sentinței civile nr._/22.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. P. – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județ P. și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. P. -P. C. M. A JUDEȚULUI P., cu sediul în Ploiești, .. 22, județ P..
Cerere de recurs timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 97,00 lei, conform chitanței . nr._/20.02.2013 și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-contestatoare reprezentată de avocat G. A. C. în substituire avocat T. O., lipsind intimatele.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul reclamantei depune la dosar împuternicire avocațială și delegație de substituire, dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 97,00 lei, conform chitanței . nr._/20.02.2013 și a timbrului judiciar în valoare de 0,30 lei, chitanță care a fost anulată și atașată la dosarul cauzei și, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantei, având cuvântul, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, în sensul modificării hotărârii atacate prin admiterea contestației la executare și anularea tuturor actelor, ca nelegale, arătând cu nu poate fi sancționată contestatoarea. Nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 22.02.2012, sub numărul_ contestatoarea . a chemat în judecată pe intimatele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. P. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. P. și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. P. C. M. A JUDEȚULUI P. solicitând anularea procesului verbal de sechestru bunuri mobile din data de 29.12.2011 emis de Administrația Finanțelor P. a Municipiului Ploiești, notei de constatare din data de 29.12.2011 emisă de Administrația Finanțelor P. a Municipiului Ploiești și adresei de înființare a popririi asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr. 523/14.12.2011 emisă de Administrația Finanțelor P. pentru C. M. a Județului P..
Acțiunea nu a fost motivată în fapt și nici întemeiată în drept.
În susținerea acțiunii, contestatoarea a depus la dosar în copie înscrisuri, respectiv: procesul verbal de sechestru bunuri mobile din data de 29.12.2011, nota de constatare din data de 29.12.2011 și adresa de înființare a popririi asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr. 523/14.12.2011.
La termenul de judecată din data de 06.09.2012, instanța, față de excepția de conexitate invocată de către intimata Direcția G. a Finanțelor P. P. - Administrația Finanțelor P. P., a înaintat cauza la completul de judecată investit cu soluționarea dosarul nr._/281/2011, în vederea discutării excepției de conexitate a prezentului dosar la dosarul nr._/281/2011 – însă prin încheierea de ședință din data de 10.10.2012, instanța a respins excepția de conexitate invocată, apreciind că nu sunt aplicabile dispozițiile Hotărârii CSM nr. 794/2011 și constatând că obiectul prezentului dosar constituie o precizare la dosarul nr._/281/2011 al Judecătoriei Ploiești.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/22.11.2012 Judecătoria Ploiesti a respins cererea formulată de contestatoarea ., ca neîntemeiată, luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimați.
P. a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, contestatorul a formulat contestație la executare împotriva procesului-verbal de sechestru bunuri mobile din data de 29.11.2011, notei de constatare din data de 29.12.2011 și adresei de înființare a proprii nr. 523/14.12.2011 asupra sumelor datorate debitorului de către terți, însă nu a invocat în susținerea cererii nici un motiv de nulitate, prezenta acțiune fiind o precizare formulată în dosarul nr._/281/2011 prin care solicita anularea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 8226/27.10.2011 – precizare ce a fost înaintată către Serviciul Registratură în vederea repartizării aleatorii, fiind înregistrată sub nr._ și făcând obiectul prezentului dosar.
Instanța de fond a apreciat că nu se poate reține că motivele de nulitate ale acestor acte sunt comune deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 8226/27.10.2011 întrucât împotriva fiecărui act de executare se poate formula contestație la executare pentru motive de nulitate proprii fiecărui act.
De asemenea s-a reținut că, în cadrul unei contestații la executare îndreptată împotriva unor acte de executare a unei creanțe fiscale -creanța fiscală fiind cea definită de art. 21 C.pr.fiscală - nu se pot invoca aspecte vizând stabilirea efectivă a creanței fiscale - creanța fiscală astfel cum este stabilită prin actul de impunere putând fi contestată doar într-un proces de contencios fiscal îndreptat împotriva actului de impunere, potrivit procedurii contenciosului administrativ (fiscalitatea fiind un domeniu al administrativului).
Instanța de fond a apreciat deci că într-o astfel de contestație la executare nu se poate stabili legalitatea actului de impunere, ci doar legalitatea executării silite, iar legalitatea actele de executare nu poate fi analizată prin prisma legalității actului de creanță sau a altui act de executare ce nu a fost anulat, ci doar pentru motive de nulitate formale ce vizează exclusiv actele de executare contestate.
Reținând deci că în cauză, contestatorul nu a invocat nici un motiv de nulitate propriu actelor de executare contestate, precum și faptul că actele de executare contestate respectă dispozițiile art. 43 și art. 141 C.pr.fiscală instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea . PLOIEȘTI, criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând, în temeiul art. 312 alin. 1 ipoteza 1 C.proc.civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C.proc.civ. si art. 304 ind.1 C.proc.civ., admiterea prezentului recurs, modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecința, admiterea contestației Ia executare si anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 8226 emisă la data de 27.10.2011 și a tuturor actelor ulterioare și ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse, precum și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul dosar.
Recurenta a susținut că judecătorul fondului, la ultimul termen de judecata, a respins in mod nelegal cererea de amânare formulata de apărătorul acesteia, cerere care era motivata intrunind astfel condițiile impuse de art. 156 C.proc.civ., intrucat apărătorul ales la acel moment se afla la o instanța superioara - Curtea de Apel, in vederea susținerii unei alte cauze ce nu suferea amânare, iar in cauza nu a mai fost formulata pana la acel moment o alta cerere de amânare. S-a susținut totodsată că prin măsura dispusa in cauza, instanța fondului a încălcat dispozițiile art. 6 din CEDO, încălcând dreptul la apărare al contestatoarei.
Recurenta a mai susținut că in mod nelegal și cu aplicarea greșită a legii instanța de fond a apreciat ca se impune respingerea contestației la executare ca neîntemeiata, intrucat nu s-a invocat nici un motiv privind anularea actului contestat – hotărârea atacată fiind sumar motivata, ceea ce echivalează cu nemotivarea, instanța de judecata neavand in vedere nici unul dintre motivele invocate.
S-a mai arătat de recurentă că usținerile instanței de fond sunt neîntemeiate in condițiile in care pe de o parte i s-a ingradit dreptul de a-și susține cauza în fața instanței prin respingerea cererii de amânare, iar pe de alta parte toate motivele invocate de aceasta se regăsesc in dosarul nr._/281/2011 intrucât astfel cum însasi instanta retine, cererea de chemare în judecata ce face obiectul acestui dosar este de fapt o precizare formulata in dosarul nr._/281/2011, pe care instanța nu a vrut sa o primească si de la sine pulere a transformat-o in dosar separat.
Astfel, recurenta a arătat că în urma constatărilor făcute în mod unilateral de către DGFP P. - Activitatea de Inspecție Fiscală menționate în cuprinsul Procesului - verbal din data de 16.06.2011, s-a reținut că aceasta ar datora către bugetul de stat mai multe sume de bani, expres enumerate, reprezentând Impozit pe profit stabilit suplimentar, dobânzi, penalități de întârziere, TVA suplimentară - în valoare totală de 1.780.131 lei – tot în data de 16.06.2011, organul fiscal instituind poprirea asigurătorie asupra conturilor societății recurente-contestatoare, pentru suma totală pretins datorată.
Împotriva acestei măsuri s-a formulat contestatație împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 4549/16.06.2011, ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, formându-se dosarul nr._/281/2011.
De asemenea, in cadrul dosarului nr._/281/2011 intre aceleași părți s-a efectuat un raport de expertiza contabila de către expert contabil Bardaus F., care a stabilit ca contestatoarea nu datoreaza sumele arătate de catre organele fiscale.
Se susține de către recurenta contestatoare că organele fiscale au săvârșit o gravă eroare, întocmind o decizie de măsuri fără a exista un control, inspectorii fiscali din cadrul DGFP P. “inventând“ pretinsa inspecție fiscală începută în data de 06.09.2011, conform susținerilor din actul contestat, stabilind în mod unilateral și abuziv în sarcina recurentei-contestatoare că aceasta ar datora în plus față de suma pretins datorată 611.510 lei, sens în care au emis prezenta decizie de instituire a măsurilor asigurătorii, pentru această sumă, ce reprezintă practic un supliment la decizia initiala, prin care organul fiscal a instituit poprirea asigurătorie asupra conturilor societății recurente, pentru diferența de sumă de 611.510 lei, pretins datorată.
S-a mai susținut de recurentă că măsura astfel dispusă este netemeinică, nelegală și abuzivă, că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nu este motivată, conform art. 129 alin. 5 din Codul de Procedură Fiscală, că din conținutul deciziei nu reiese ca ar fi îndeplinite conditiile cerute de disp. art. 129 alin. 2 C.pr.fisc. – singura motivație care stă la baza emiterii deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii reprezentând-o constatările făcute în mod unilateral și abuziv de către DGFP P. - Activitatea de Inspecție Fiscală menționate inițial în cuprinsul Procesului - verbal din data de 16.06.2011 și preluate ulterior prin Procesul - verbal încheiat în data de 26.10.2011 și înregistrat sub nr. 8262/31.10.2011, Raportul de Inspecție Fiscală nr. F - PH 482/28.10.2011 și Decizia de impunere nr. F-PH 781/28.10.2011.
De asemenea susținerile organului de control cu privire la societățile care „nu funcționează la sediul social" sunt irelevante întrucât faptul ca o societate a intrat in procedura de insolventa sau s-a desființat În actualul context economico - financiar nu poate fi considerat ca o culpa a recurentei si nici ca un fapt generator de obligații fiscale suplimentare in sarcina acesteia, nefiind un motiv pentru a considera că aceste cheltuieli nu sunt deductibile – inadvertențele constatate nefiind cauzate de societatea recurentă, ci se datorează societăților partenere, nefiind situații de fapt care să genereze obligații fiscale in plus in sarcina recurentei-contestatoare.
Recurenta a precizat totodată că susținerile inspectorilor fiscali nu au niciun suport probator, în mod tendențios stabilindu-se unilateral, fără vreun document doveditor că aceasta a cauzat un prejudiciu bugetului de stat – motiv pentru care solicită ridicarea popririi asigurătorii instituite asupra tuturor conturilor sale - cu atât mai mult cu cât la stabilirea pretinsului prejudiciu, organele fiscale nu au avut în vedere și nu scăzut cheltuielile deductibille fiscal, stabilind în mod greșit TVA și impozit pe profit, fără deducerea acestor cheltuieli – împrejurări față de care numai o expertiză contabilă poate stabili dacă societatea recurentă datorează vreo sumă de bani către bugetul de stat, cu titlu de impozit și/sau TVA, precum și accesoriile aferente.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului P. sub nr._ .
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.p.c., Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._/22.11.2012 Judecătoria Ploiești a respins contestația la executare împotriva procesului-verbal de sechestru bunuri mobile din data de 29.11.2011, notei de constatare din data de 29.12.2011 și adresei de înființare a proprii nr. 523/14.12.2011 asupra sumelor datorate debitorului de către terți, formulată de contestatoarea ., ca neîntemeiată, reținând că, contestatorul nu a invocat în susținerea cererii nici un motiv concret de nulitate.
Cu privire la prima critică formulată de recurenta-contestatoare față de sentința astfel pronunțată, vizând pretinsa încălcare a dreptului său la apărare, față de respingerea de către instanța de fond a cererii de amânare formulată de apărătorul contestatoarei la ultimul termen de judecată – tribunalul o apreciază ca fiind nefondată, față de următoarele considerente:
P. ultimul termen de judecată din data de 15.11.2012, contestatoarea, prin apărător ales, a depus la dosar 2 înscrisuri: unul prin care “împuternicește pe domnișoara B. E. M. ...în vederea amânării cauzei sau a amânării pronunțării: (fila 289) și o cerere, prin care a solicitat lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței, deoarece la primele ore se află la Curtea de Apel Ploiești în vederea susținerii altor dosare (fila 290).
Ori, la termenul din 15.11.2012, conform consemnărilor din încheierea pronunțată la acel termen, cauza a fost lăsată la a doua strigare, când, constatându-se lipsa contestatoarei, cererea formulată, dar și lipsa dreptului de reprezentare a acesteia de către numita B. E. M., precum și apreciindu-se neîntemeiată cererea de amânare a cauzei față de împrejurările concrete (cauza la a doua strigare, avocatul contestatoarei la o altă instanță din Ploiești, mențiunea din împuternicirea acordată privind amânarea cauzei sau amânarea pronunțării), instanța a încuviințat probatoriul cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (astfel cum se solicitase anterior de contestatoare -fila 93) și a dispus amânarea pronunțării – contestatoarea având astfel posibilitatea de a formula concluzii scrise (fără a face însă acest lucru).
În ce privește critica recurentei referitoare la “sumara motivare” a instanței de fond și „grava eroare a organelor fiscale”, tribunalul constată următoarele:
Instanța de fond a constatat în mod corect că cererea ce a format obiectul dosarului nr._, a reprezentat-o practic o precizare la contestația formulată inițial împotriva deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 4549/16.06.2011 emisă de D.G.F.P. P. – precizare prin care s-a arătat că se contestă și toate actele comunicate contestatoarei ulterior formulării contestației inițiale, respectiv, procesul verbal de sechestru bunuri mobile și nota de constatare din 29.12.2011, precum și adresa de înființare a popririi asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr. 523/14.12.2011.
Deși recurenta-contestatoare a afirmat că “toate motivele invocate se regăsesc în dosarul nr._/281/2011”, susținând că instanța de judecată nu ar fi vrut să primească prezenta precizare, transformând-o “cu de la sine putere....într-un dosar separat” – contestatoarea a acceptat această situație, achitând și taxa de timbru aferenta unei contestații la executare de sine-stătătoare, fără a depune însă la dosar și motivele aferente cererii precizatoare formulate.
Mai mult, în cauză s-a invocat excepția de conexitate, dar nu în raport de dosarul nr._/281/2011, ci de un alt dosar – nr._/281/2011, respectiv o altă contestație la executare între aceleași părți, dar referitoare la o altă decizie de instituire a măsurilor asigurătorii - nr. 8226/27.10.2011 și a actelor de executare emise în baza acesteia (conform cererii depuse la fila 80 dosar fond) – excepție ce a fost respinsă conform încheierii de ședință pronunțată în data de 10.10.2012 (fila 215 dosar fond).
Ori, față de împrejurările arătate, tribunalul constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că cererea ce a format obiectul prezentei cauze nu a fost motivată - contestatoarea neinvocând niciun motiv de nulitate propriu actelor de executare contestate - precum și că nu se poate reține că motivele de nulitate ale acestor acte sunt comune deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. 8226/27.10.2011, întrucât împotriva fiecărui act de executare se poate formula contestație la executare pentru motive de nulitate proprii fiecărui act.
De asemenea, instanța de fond a apreciat în mod corect că în cadrul unei contestații la executare îndreptată împotriva unor acte de executare a unei creanțe fiscale - astfel cum este definită de art. 21 C.pr.fiscală - nu se pot invoca aspecte vizând stabilirea efectivă a creanței fiscale.
Astfel - s-a reținut de către instanța de fond - creanța fiscală, astfel cum este stabilită prin actul de impunere, nu poate fi contestată decât într-un proces de contencios administrativ și fiscal, îndreptat împotriva actului de impunere – în contestația la executare neputându-se stabili legalitatea actului de impunere, ci doar legalitatea executării silite, respectiv a actelor de executare silită, subsecvente actului de impunere.
Deci, legalitatea actelor de executare nu poate fi analizată prin prisma legalității actului de creanță - motivele de nulitate ce vizează actele administrative ce au stat la baza emiterii actului de executare silită contestat putând fi invocate doar în cadrul acțiunilor ce au ca obiect anularea acestor acte administrative în fața instanțelor de contencios administrativ, iar, în cazul anulării lor, ar putea interveni și nulitatea actelor de executare în baza principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial.
În concluzie, având în vedere considerentele arătate - dar în principal faptul că prezenta contestație la executare împotriva procesului-verbal de sechestru bunuri mobile din 29.12.2011, notei de constatare din data de 29.12.2011, precum și adresei de înființare a popririi asupra sumelor datorate debitorului de către terți nr. 523/14.12.2011 nu conține motivele concrete pe care se întemeiază, tribunalul va constata că sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală – motivele invocate direct în cererea de recurs neputând fi avute în vedere, atâta vreme cât ele nu au fost invocate, în termenul legal, în fața instanței de fond.
În raport de toate considerentele prezentate, în baza art. 312, cu aplicarea art. 3041 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge, în consecință, ca nefondat recursul declarat de recurenta-contestatoare . PLOIEȘTI, împotriva sentinței civile nr._/22.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-contestatoare . PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județ P., împotriva sentinței civile nr._/22.11.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. P. – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, .. 22, județ P. și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. P. -P. C. M. A JUDEȚULUI P., cu sediul în Ploiești, .. 22, județ P., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. A. M. N. C. F. L. Șalar
Fiind plecat la o altă instanță
semnează Președintele Tribunalului
GREFIER
M. - D. B.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. C.A.M./C.A.M.
Ex.2/28.01.2014
d.f._ Judecătoria Ploiesti
j.f.A. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 567/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 637/2013. Tribunalul... → |
|---|
