Contestaţie la executare. Decizia nr. 567/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 567/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 567/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.567
Ședința publică din data de 29.03.2013
PREȘEDINTE - D. L. C.
JUDECĂTORI - L. A. M.
- R. C.
GREFIER - M. E.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - contestatoare B. (fostă G.) C. M., domiciliată în Ploiești, ., ..A, ., și cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocat T. P. în Ploiesti, B.dul Republicii, nr. 18, ., împotriva sentinței civile nr. 7883/17.05.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații R. B. ROMÂNIA SA, cu sediul în București, .. 301-311, . și B. D. M., cu sediul în Ploiești, .. 5, ..G, ..
Dezbaterile au avut loc in ședința publica din data de 22.03.2013 susținerile părților fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data ce face parte integranta din prezenta când instanța, pentru a da posibilitatea părților sa depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 29.03.2013 când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 25.10.2011, sub numărul_ contestatoarea G. C. M. a chemat în judecată pe intimații R. B. România SA și B. D. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea executării însăși, în baza contractului de credit nr._/20.02.2006, anularea actelor de executare întocmite de B. D. M. respectiv somația din data de 03.10.2011 și procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare ca fiind emise cu încălcarea legii și suspendarea executării silite începute, până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații la executare.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că mama sa – G. A. a încheiat cu intimata contractul de credit personal nr._/20.02.2006 și contractul de asigurare cu . Viață SA, prin care se stipula că în caz de deces, creditoarea R. B. R. SA să își va recupera creditul restant din valoarea de asigurare.
A mai arătat contestatoarea că a existat între aceasta și asigurător un litigiu pe rolul instanțelor de judecată prin care solicita să i se elibereze valoarea de asigurare, pentru a stinge creditul restant, dar s-a decis că valoarea asigurării revine de drept băncii creditoare, tocmai în vederea stingerii valorii creditului restant.
A susținut contestatoarea că procesul verbal al cheltuielilor de executare întocmit de către executor nu poate fi acceptat ca valabil, întrucât a fost prematur încheiat, iar pe de altă parte, nu există atașate dovezile pretinselor cheltuieli de executare, în special plata onorariului de executare, acest proces verbal putând fi încheiat numai după expirarea termenului acordat pentru executarea benevolă prin somație, astfel încât cum somația a fost emisă la data de 03.10.2011 și comunicată la data de 06.10.2011, este evident că acest proces verbal de cheltuieli de executare nu putea fi încheiat decât după data de 06.10.2011.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare și menținerea tuturor formelor de executare silită, atașând în copie, certificatul de moștenitor nr. 181/17.04.2009 emis de BNP I. C., cerere de acordare a împrumutului pentru uz personal nr._/17.02.2006, act adițional nr. 1 la contractul de credit din data de 07.06.2007, cerere de executare silită prin toate căile prev. de lege nr._/11.08.2011, încheierea din data de 23.09.2011, somația de plată emisă de B. D. M. la data de 03.10.2011 și proces verbal întocmit de B. C. Amisculesei la data de 05.07.2011.
După administrarea probei cu acte, prin sentința civilă nr. 7883/17.05.2012, Judecătoria Ploiești a respins contestația la executare ca neîntemeiată, reținând că atât timp cât contestatoarea nu a făcut dovada faptului că contractul de asigurare de viață încheiat de defunctă este valabil, respectiv că nu a încetat din culpa sa, astfel încât creditoarea să-și poată recupera creanța de la societatea de asigurare și nu de la moștenitori defunctei, înseamnă că în speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 399 c.pr.civ. pentru a se dispune anularea executării silite însăși, actele de executare întocmite de B. D. M..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoare, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii contestației la executare, astfel cum a formulat-o.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, întrucât nu poate fi antrenată răspunderea sa cu privire la recuperarea creditului neachitat, o asemenea răspundere putând interveni doar în situația în care creditoarea încasa c/val contractului de asigurare încheiat de mama sa cu societatea de asigurări, or, cât timp nu s-a verificat o asemenea situație nu se poate declanșa procedura executării silite, contestația la executarea silită însăși presupunând inclusiv analizarea încheierii de încuviințare a executări.
A precizat recurenta că, în cauză nu este esențială valabilitatea sau nevalabilitatea titlului executoriu, ci dacă valoarea titlului este cea reținută de executor față de faptul că mama sa G. A. încheiase un contract de garanție pentru creditul acordat de intimată, iar ea nu a contestat niciodată conținutul contractului de credit ci a susținut doar că nu se poate porni executarea silită față de ea, atât timp cât creditorul nu face dovada că după încasarea asigurării a mai rămas sau nu vreo sumă de bani de recuperat.
Critica recurenta și maniera de întocmire a procesului verbal de cheltuieli de executare, în sensul că acesta nu corespunde dispozițiilor de procedură, act care trebuie să fie subsecvent somație de executare și nu anterior sau concomitent cu acesta, întrucât în situația în care debitorul achită suma solicitată în termenul somației nu se mai poate începe executarea silită, cheltuielile de executare putându-se stabili numai după declanșarea executării silite efective.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 16.10.2012.
La data de 11.01.2013, intimata R. B. România SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că societatea de asigurări AVIVA Asigurări de Viață SA, a soluționat dosarul de despăgubire cu refuzul asiguratorului de acordare a despăgubirii, astfel încât banca, în calitate de creditor al defunctei G. A. și de beneficiar al asigurării de viață pentru riscurile de deces și intrare în șomaj nu a beneficiat de despăgubire, caz în care contestatoarea, în calitate de moștenitoare are obligația de a achita creditul restant, dobânda restantă, penalitățile și comisionul de administrare, precum și cheltuielile de executare care sunt în sarcina sa, întrucât nu și-a executat de bunăvoie obligațiile impuse prin titlul executoriu.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.304 și art.3041 c.pr.civilă, constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform, contractului de acordare a împrumutului pentru uz personal nr._/17.02.2006, modificat prin actul adițional nr. 1/22.02.2006, autoarea contestatoarei, G. A., a împrumutat de la R. B. România SA, un credit în sumă de_ lei, cu plata unor rate lunare de 230 lei, defuncta obligându-se să garanteze riscul de neplată a valorii creditului cu o poliță de viață pentru riscurile de deces și intrare în șomaj, prevăzându-se în cuprinsul contractului de împrumut că polița se va încheia cu o societatea de asigurări agreată de bancă și care se va cesiona în favoarea băncii sau va avea drept beneficiar banca, aceasta din urmă având dreptul de a utiliza despăgubirile rezultate din polița de asigurare în vederea stingerii oricărei datorii scadente a împrumutatului derivând din contract astfel cum se menționează la art.12 din contractul de împrumut.
Astfel, defuncta G. A., a încheiat o poliță de asigurare de viață pentru credite de consum cu . Viață SA pentru R. România SA ( deținătorul poliței), prevăzându-se la art.18 că, societatea de asigurări încheie asigurarea cu deținătorul poliței pe baza faptului că informațiile furnizate societății sunt corecte, iar în cazul în care ulterior se va afla că deținătorul asigurării sau membrul asigurat au prezentat cu bună știință informații false, înșelătoare, incomplete sau incorecte, pe care societatea le-ar fi considerat importante pentru evaluarea riscului, atunci societatea are dreptul fie de a modifica toate beneficiile oferite de asigurare, fie de a înceta asigurarea, ori de a refuza plata indemnizației de asigurare, dacă nu ar fi acceptat în asigurare pe membrul respectiv, în cazul în care ar fi cunoscut realitatea și exactitatea relațiile prezentate, care s-au dovedit a fi false, înșelătoare, incomplete sau incorecte.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 181/17.04.2009, G. A. a decedat la data de 21.03.2009, având ca unică moștenitoare pe fiica sa, contestatoarea G. C. M., iar ca masă succesorală un autoturism Dacia Solenza, un apartament situat în Ploiești, . A și cota indiviză de ½ din terenul în suprafață de 1951 m.p. situat în .> În cuprinsul adresei nr. 1628/07.05.2009 emisă de Societatea de Asigurări AVIVA Asigurări de Viață SA, se menționează faptul că urmare a cererii contestatoarei de solicitare a indemnizației de asigurare în caz de deces, din documentele medicale depuse la dosarul de despăgubiri reiese că defuncta se afla în evidența medicului de familie cu fibrom uterin – histerectomie în anul 2003, hipertensiune arterială din martie 2007, boală coronariană ischemică dureroasă din mai 2007, afecțiuni care nu au fost declarate în momentul încheierii cererii de asigurare, la data de 07.06.2007, ocazie cu care, în urma evaluării riscului asigurabil, ar fi refuzat cererea de asigurare.
La data de 14.09.2011, față de refuzul societății de asigurare a achita despăgubirea, motivat de informațiile incomplete oferite de persoana asigurată, R. B. România a formulat cerere de executare silită asupra debitoarei prin moștenitor G. C. M., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._/20.02.2006 însoțit de actul adițional nr.1, având ca obiect recuperarea creanței în sumă de_,42 lei din care_,83 lei credit restant, 3664,29 lei dobândă restantă, 1816,08 lei penalizări și 878,22 lei comision de administrare, cerere încuviințată prin încheierea din data de 23.09.2011 a Judecătoriei Ploiești, întocmindu-se dosarul de executare silită nr.392/S/2011 al B. D. M., dosar în care s-au întocmit somația din data de 03.10.2011, procesele verbale de cheltuieli de executare din 03.10.2011, 20.10.2011, adresa de înștiințare poprire și înființare poprire din 20.11.2011, prin care s-a înființat poprirea asupra conturilor deschise de către debitoarea G. C. M., ca moștenitoare a defunctei G. A., până la achitarea sumei de_,76 lei.
Potrivit art.399 c.pr.civilă cei interesați sau vătămați prin executare pot face contestație împotriva executării silite însăși sau al cărui act de executare, nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la executarea silită atrăgând sancțiunea anulării actului nelegal.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, reiese că autoarea contestatoarei, G. A., a încheiat cu R. B. România SA un contract de împrumut pentru uz personal, ocazie cu care împrumutata s-a obligat să garanteze riscul de neplată a valorii creditului cu o poliță de asigurare de viață pentru riscurile de deces și intrare în șomaj, sens în care a încheiat o poliță de asigurare de viață cu Societatea de Asigurări . Asigurări SA și, întrucât după decesul împrumutatei societatea de asigurări a refuzat plata despăgubirii pe motiv că asigurata a furnizat la momentul încheierii poliței informații incomplete cu privire la starea sa de sănătate și pe care, dacă societatea le-ar fi cunoscut, în urma evaluării riscului asiguratului ar fi refuzat încheierea poliței, banca a procedat la executarea silită a moștenitoarei asiguratei în vederea recuperării creanței, reprezentând debit restant, dobânzi, penalități și comision de administrare, sens în care s-a format dosarul de executare nr.392/S/2011 al B. M. D., dosar în care s-au întocmit acte de executare, constând în somație, procese verbale de cheltuieli de executare, adrese de înființare poprire.
Ca atare, atât timp cât împrumutata G. A., nu a achitat întregul împrumut contractat de la R. B. România SA, intervenind decesul acesteia la 3 ani de la data contractării împrumutului, înseamnă că în mod corect creditoarea, pentru recuperarea creanței sale, a procedat la executarea silită a moștenitoarei împrumutatei care, prin acceptarea succesiunii defunctei, preia atât activul cât și pasivul acestei moșteniri, deci inclusiv datoriile defunctei, actele de executare fiind astfel întocmite în mod legal de către executorul judecătoresc, cu respectarea titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut și actul adițional, și a dispozițiilor legale în materia executării silite.
Faptul că, autoarea contestatoarei a încheiat o poliță de asigurare de viață prin care ar fi asigurat plata împrumutului în caz de deces, nu înseamnă că banca nu-și poate recupera creanța de la contestatoare pe calea executării silite în condițiile în care, pe de o parte, societatea de asigurări a refuzat plata despăgubirii motivat de faptul că asigurata a furnizat informații incomplete la data încheierii poliței de asigurare vizând starea sa de sănătate și care dacă ar fi fost cunoscute de societatea de asigurări, în urma evaluării riscului, ar fi refuzat încheierea poliței respective, iar pe de altă parte, în cuprinsul contractului de împrumut se menționează că banca are dreptul și nicidecum obligația de a utiliza despăgubirile rezultate din polița de asigurare, fiind ca atare un drept al său de care putea uza și nicidecum o obligație.
Astfel, în mod corect a respins contestația la executare, întrucât din probele administrate reiese că, în mod legal creditoarea a procedat la executarea silită a contestatoarei în calitate de moștenitoare a împrumutatei în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut încheiat de împrumutată și creditoare, actele de executare fiind întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în materia executării silite, neexistând niciun motiv de anulare a executării silite însăși sau a oricărui act de executare conform art.399 c.pr.civilă.
Criticile recurentei, în sensul că instanța de fond ar fi făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, că nu poate fi antrenată răspunderea sa cu privire la recuperarea creditului neachitat, o asemenea răspundere putând interveni doar în situația în care creditoarea încasa c/val contractului de asigurare încheiat de mama sa cu societatea de asigurări, or, cât timp nu s-a verificat o asemenea situație nu se poate declanșa procedura executării silite, contestația la executarea silită însăși presupunând inclusiv analizarea încheierii de încuviințare a executări, sunt neîntemeiate, întrucât actele existente la dosar atestă faptul că creditoarea nu a încasat c/val contractului de asigurare încheiat de autoarea contestatoarei și societatea de asigurări, aceasta din urmă soluționând dosarul de despăgubiri prin refuzul de a achita asigurarea de viață, astfel încât în mod legal banca, pentru recuperarea creanței sale, a demarat procedura executării silite împotriva contestatoarei în calitate de moștenitoare pentru creditul rămas neachitat, la care se adaugă dobânzile, penalitățile, comisionul de administrare.
Susținerile recurentei în sensul că în cauză nu este esențială valabilitatea sau nevalabilitatea titlului executoriu, ci dacă valoarea titlului este cea reținută de executor față de faptul că mama sa G. A. încheiase un contract de garanție pentru creditul acordat de intimată, că nu a contestat niciodată conținutul contractului de credit, ci a susținut doar că nu se poate porni executarea silită față de ea, atât timp cât creditorul nu face dovada că după încasarea asigurării a mai rămas sau nu vreo sumă de bani de recuperat, nu pot fi avute în vedere, deoarece din probele administrate în cauză rezultă că, banca nu a încasat asigurarea de viață de la societatea de asigurări, astfel încât executorul judecătoresc a procedat la executarea silită pentru suma rămasă neachitată din împrumutul acordat, la decesul autoarei contestatoarei, fără a se ține seama de vreo sumă reprezentând asigurare de viață, și care nu a fost încasată de către bancă.
Afirmațiile recurentei, vizând maniera de întocmire a procesului verbal de cheltuieli de executare, în sensul că acesta nu ar corespunde dispozițiilor de procedură, act care trebuie să fie subsecvent somație de executare și nu anterior sau concomitent cu acesta, că în situația în care debitorul achită suma solicitată în termenul somației nu se mai poate începe executarea silită, cheltuielile de executare putându-se stabili numai după declanșarea executării silite efective, nu pot fi avute în vedere deoarece executarea silită se declanșează în cazul neexecutării de bunăvoie a obligației de către debitor, prin emiterea unei somații, act prin care începe executarea silită și odată cu emiterea căruia executorul, în raport de obiectul executării, întocmește proces verbal de cheltuieli de executare, achitarea debitului în termenul somației neputând fi considerată îndeplinire de bunăvoie a obligației, iar în cauză nu există nicio dovadă că debitoarea și-ar fi îndeplinit obligația în termenul prevăzut în somație, fiind emisă adresă de înființare a popririi, ceea ce demonstrează neachitarea nici până în prezent a debitului datorat, neexistând niciun act de încetare a executării silite la dosar pentru plata debitului.
De altfel, din cuprinsul contractului de împrumut reiese că autoarea contestatoarei a garantat riscul de neplată a împrumutului, risc ce ar fi putut exista și în timpul vieții acesteia, adică în cazul imposibilității împrumutatei de a achita creditul, de exemplu în cazul în care, fiind în viață, ar fi devenit insolvabilă și nu și-ar mai fi putut îndeplini obligația de plată a ratelor scadente, caz în care banca, pentru recuperarea debitului, putea uza de dreptul său de a beneficia de încasarea asigurării or, în speță, din cuprinsul certificatului de moștenitor reiese că din patrimoniul defunctei la data decesului acesteia făceau parte o . bunuri ce puteau fi valorificate pentru achitarea creditului rămas neachitat, caz în care, cât timp creditul restant nu a fost achitat, înseamnă că în mod corect creditoarea s-a întors împotriva contestatoarei debitoare pentru valorificarea creanței sale, neexistând nicio dovadă a îndeplinirii obligației de bunăvoie în condițiile refuzului societății de asigurări de a plăti despăgubirile solicitate pentru acoperirea creditului restant.
Împrejurarea că s-a formulat o acțiune în justiție prin care contestatoarea a solicitat obligarea societății de asigurări să plătească suma de 22.000 lei cu titlu de indemnizație de deces, rezultată din contractul de asigurare încheiat de mama sa cu societatea, acțiune soluționată prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, beneficiara despăgubirilor putând fi numai ABN AMRO B.(R. B. ROMÂNIA), nu are relevanță deoarece, în cauză, se analizează legalitatea sau nelegalitatea, temeinicia sau netemeinicia actelor de executare întocmite de către executorul judecătoresc și nicidecum persoana care poate solicita sau nu acordarea despăgubirilor mai ales că, din probele administrate reiese refuzul societății de a achita indemnizația de deces, demersurile efectuate de bancă pentru recuperarea creanței și implicit actele de executare efectuate în baza titlului executoriu fiind întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în materia executării silite.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de fond nu este lovită de nulitățile prev. de art.304 pct.1-9 c.pr.civ. și analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.304 și art.3041 c.pr.civ., va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - contestatoare B. (fostă G.) C. M., domiciliată în Ploiești, ., ..A, ., și cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocat T. P. în Ploiesti, B.dul Republicii, nr. 18, ., județul Prahova, împotriva sentinței civile nr. 7883/17.05.2012, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații R. B. ROMÂNIA SA, cu sediul în București, .. 301-311, . și B. D. M., cu sediul în Ploiești, .. 5, ..G, ., ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi., 29.03.2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI
D. L. C. L. A. M. R. C.
GREFIER
M. E.
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red.RC/Tehnored.CIN
2 ex./23.04.2013
d.f._ - Judecătoria Ploiești
j.f. - A. I.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 190/2013. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 660/2013. Tribunalul... → |
|---|
