Grăniţuire. Decizia nr. 77/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 77/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 77/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.77
Ședința publică din data de 05.02.2013
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTOR - R. C.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanții reclamanți P. A. și P. D. ambii domiciliați în com. Vărbilău, ., .. Prahova și la sediul C.. Av. A. S. – București, sector 2, ..5, . împotriva sentinței civile nr. 571/13.03.2011 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. T. și B. E., ambii domiciliați în com. Vărbilău, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții reclamanți personal și asistați de avocat A. S., lipsind intimații pârâți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuția părților cererea de intervenție a numiților V. T. și V. N..
Apărătorul apelanților reclamanți, solicită admiterea cererii de intervenție, introducerea în cauză a acestora ținând seama de contractul de vânzare cumpărare nr.1175/2011.
Tribunalul urmează a se pronunța cu privire la cererea de intervenție odată cu soluționarea apelului, întrucât împrejurările invocate de apelanți vizează însuși fondul cauzei.
Apărătorul apelanților relamanți, solicită suspendarea prezentei cauze în baza disp.art.244 pct.1 c.pr.civilă, până la souționarea dosarului nr._ având ca obiect plângere împotriva încheierii nr.4886/2012.
Tribunalul, respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată, întrucât soluționarea prezentei cauze nu depinde de soluționarea, total sau parțial, de soluționarea unei plângerii la CF, mai ales că prezenta cauză vizează revendicarea și grănițuirea, invocându-se dreptul comun.
Apărătorul apelanților reclamanți, solicită proba cu acte și efectuarea unei expertize topo, avându-se în vedere toate actele de proprietate existente la dosar, întrucât primul raport de expertiză nu a clarificat diferența de teren existentă la fața locului și dacă există acaparare de teren sau nu.
Tribunalul, urmează a se pronunța asupra cererii de completare probe după . raport de toate împrejurările invocate de apelanți în susținerea apelului.
Apărătorul apelanților reclamanți, depune la dosar contractul de vânzare cumpărare nr.3101 și arată că nu mai are de formulat alte cereri în cauză.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri reprezentantului apelanților.
Apărătorul apelanților reclamanți, având cuvântul, solicită introducerea în cauză a numiților V. T. și V. N., efectuarea unei expertize topo, față de ansamblul probator efectuat în cauză rezultă că a avut loc o acaparare de teren. Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat. Cu cheltuieli de judecată fond și apel, constând în plata taxei de timbru.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ din 14 aprilie 2011 reclamanții P. A. si P. D. au chemat în judecată pe pârâții B. T. si N. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să fie obligați aceștia să le lase suprafața de 27 mp.; să se stabilească hotarul dintre proprietăți; desființarea gardului construit de către pârâți si edificarea unui hotar nou, conform sentinței civile nr. 2137 din 15 decembrie 2009 a Judecătoriei Vălenii de M., precum si rectificarea si modificarea cărții funciare nr._.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au dobândit terenul aflat în comuna Vărbilău, ., în suprafață de 2010 mp., prin uzucapiune, conform sentinței civile nr. 2137 din 15 decembrie 2009 a Judecătoriei Vălenii de M. și între proprietatea lor și a pârâților au ridicat un hotar conform măsurătorilor făcute prin expertiza topografică ce a stat la baza sentinței civile amintite.
Au mai susținut că, pârâții au dărâmat gardul si au ridicat altul, intrând însă spre proprietatea lor.
Au mai precizat că, la data de 23 februarie 2011 au solicitat intabularea dreptului lor de proprietate au constatat că există diferențe între suprafața din sentință – 2010 mp. și suprafața măsurată de 1983 mp., astfel că această diferență se datorează intrării abuzive a pârâților cu hotarul înspre proprietatea lor, motive pentru care solicită admiterea acțiunii.
In drept, au invocat dispozițiile art. 584 cod civil, art. 33 si 34 din Legea 7/1996, art. 112 si urm. cod procedură civilă.
La data de 24 mai 2011 pârâtul B. T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
La data de 31 mai 2011 reclamanții au formulat cerere completatoare, prin care au solicitat să fie obligații pârâții B. T. si B. E. la plata sumei de 1000 lei, reprezentând contravaloarea gardului edificat pe porțiunea dintre proprietatea lor si a acestuia.
După administrarea probei cu înscrisuri, martori și efectuarea de expertize tehnice de specialitate, prin sentința civilă nr.571/13.03.2012 Judecătoria Vălenii de M. a admis in parte acțiunea completata formulată de reclamanții P. A., P. D., a dispus granituirea celor doua imobile limitrofe pe aliniamentul delimitat pe schița de plan de punctele 2-16-17-18-19-20-11 cu contur roșu, potrivit raportului de expertiza topo O. A.B. si planul de situație anexat și a respins celelalte petite ale acțiunii, respectiv revendicarea suprafeței de 27 mp,, desființarea gardului dintre cele doua proprietăți, obligarea pârâților la plata sumei de 1000 lei si rectificarea, modificarea cărții funciare nr._ ca neîntemeiate.
Prin aceeași sentință civilă s-a admis in parte cererea privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata si au fost obligați pârâții către reclamanți la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 909,5 lei reprezentând parte din onorariul avocat, onorariu expert si taxa judiciara de timbru pentru capătul de cerere privind granituirea.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin sentința civila nr.2137/15 decembrie 2009 pronunțata de Judecătoria Vălenii de M. in dosar nr._ s-a constatat în favoarea reclamanților dobândirea unui drept de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra unui teren în suprafața de 921 mp categoria de folosința curți construcții si 1089 mp arabil, ambele situate in comuna Varbilau, .,, jud.Prahova și identificate prin raportul de expertiza topo G. E., iar pârâții au dobândit, la rândul lor, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 1657/31.03.1962 un teren in suprafața de 1000 mp situat în aceeași localitate și învecinat cu terenul reclamanților, teren intabulat și înscris în cartea funciara a OCPI Prahova - BCPI Valenii de M. sub numărul 1609/Varbilau, așa cum rezulta din încheierea nr.5701/20.08.2009.
A motivat instanța de fond că prin acțiunea introductiva de instanța, reclamanții au susținut faptul ca ulterior constatării dreptului de proprietate asupra terenului în suprafața totala de 2010, au ridicat un hotar conform măsurătorilor, însa pârâții au înțeles să dărâme gardul și să ridice un altul intrând pe proprietatea lor, instanța arătând că acest lucru a fost observat cu ocazia efectuării măsurătorilor în vederea intabulării dreptului de proprietate, moment cu care s-a constatat ca terenul măsoară suprafața de 1983 mp.
A mai arătat instanța de fond că martorii audiați în cauza au relatat că gardul vechi a fost refăcut, martorul V. G. susținând că la acest moment partea de gard din cătina ( mărăcini) nu mai exista, rămânând doar sârmele, pe lângă aceste sârme pârâții construind un nou gard pe partea dinspre proprietatea lor, împrejurare relatata si de martorul V. I. care a arătat ca din vechiul gard au rămas niște bulumaci iar noul gard se afla poziționat spre proprietatea pârâților, stare de fapt confirmată și de martorii V. N. si V. T., persoane care au edificat gardul în discuție, arătând ca au construit gardul nou pe lângă gardul reclamanților, motivat de faptul ca aceștia nu au dorit sa renunțe la gardul din mărăcini, iar stâlpii cu sarma pe care erau prinși mărăcinii sunt si acum in picioare iar la momentul efectuării acestei lucrări a fost de fata si reclamantul care nu a avut nicio opoziție.
A precizat instanța de fond că terenul in litigiu a fost identificat prin raportul de expertiza topo O. B. și planul de situație anexat, expert care a efectuat măsurătorile cu mijloace moderne respectiv stație totala L. TCR 407 P. si 2 receptoare GPS L. 900 dubla frecventa, arătând că expertul G. E. ce a realizat raportul de expertiza în dosarul nr._, a executat măsurătorile cu ruleta, nu s-a respectat geometria terenului, situație ce a condus la existenta unor erori.
A susținut prima instanță că expertul topo a poziționat pe schița de plan cu contur verde expertiza întocmita de către expert G. E., observându-se astfel ca dimensiunile expertizei ies din limitele terenului suprapunându-se peste drumul din partea de vest, cat si peste proprietatea din partea de sud, respectiv conturul A-B-C-D-A, constatând totodată ca fata de gardurile din teren nu sunt semne de mutare a acestora, identificând totodată și linia de hotar dintre cele doua proprietăți limitrofe, linie evidențiata pe schița de plan cu contur roșu si punctele 2-16-17-18-19-20-11.
A concluzionat prima instanță că, având in vedere administrarea acestor probatorii, în cauză nu s-a dovedit acapararea de către pârâți a vreunei porțiuni de teren din terenul proprietatea reclamanților.
In ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata contravalorii gardului edificat pe porțiunea de 3,5 m dintre proprietăți, constând în împletitura de nuiele de cătina uscata montata pe o structura de stâlpi de lemn, instanța de fond a reținut că, potrivit probelor administrate, pârâții nu au stricat acest gard, dimpotrivă stâlpii de lemn si sârmele regăsindu-se in continuare pe terenul reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul anulării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de fond, precum și introducerea în cauză a numiților V. N. și V. T., în calitate de actuali proprietari, în baza actului notarial nr.1175/14.09.2011, emis de BNP I. L. I..
În motivarea apelului, apelanții au arătat că în mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privind revendicarea suprafeței de 27 mp. cât timp prin sentința civilă nr.2137/15.12.2009 definitivă și irevocabilă, au dobândit dreptul de proprietate inclusiv asupra acestei porțiuni, prin uzucapiune, astfel cum reiese din raportul de expertiză anexat sentinței, raport de expertiză al cărui plan coincide cu planul de înscriere în cartea funciară, cu planul cadastral din prezentul raport de expertiză, însă, cu toate acestea, există o diferență în cifre a laturii dinspre drumul județean, astfel încât nu rezultă dacă expertiza efectuată în prezenta cauză și care nu coincide cu raportul de expertiză efectuat în cadrul procesului soluționat prin sentința civilă sus-menționată este rezultatul unor măsurători reale sau acesta constă într-o simplă copiere a planului cadastral ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară.
Au precizat apelanții că o dovadă a acaparării terenului de 27 mp. de către pârâți constă în faptul că prin raportul de expertiză construcții s-a constatat că există semne de mutare a gardului spre proprietatea lor și acapararea acestei suprafețe, precum și faptul că prin încheierea nr. 1103/23.02.2011 li s-a intabulat dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 1983 mp. rezultată din măsurători, reieșind astfel o diferență de 27 mp., aspecte ce nu au fost avute în vedere de către instanța de fond.
O altă critică vizează faptul că instanța nu a realizat o comparare a titlurilor de proprietate în raport de care să se pronunțe cu privire la cererea de revendicare, ocazie cu care ar fi constatat că, deși pârâții și-au intabulat dreptul de proprietate înaintea lor iar din măsurătorile cadastrale ale cărții funciare deschise rezultă că ar avea teren în suprafață totală măsurată de 1232 mp., iar din acte 1000mp., mai mult cu 235 mp. din acte și 3 mp. față de măsurătorile cadastrale, ceea ce reprezintă încă o dovadă a acaparării de teren, concluziile raportului de expertiză topo că nu există semne de acaparare fiind contrazisă chiar de planurile cadastrale ale pârâților.
Au susținut apelanții și faptul că, pârâții nu dețin acte de proprietate pentru suprafața măsurată de 1232 mp., actele depuse de aceștia nefiind de natură să aibă ca efect transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului pe care susțin că îl dețin ci doar pentru suprafața de 1000 mp., spre deosebire de ei care au o hotărâre judecătorească prin care li s-a constatat dreptul de proprietate pentru suprafața de 2010 mp. dobândită pe calea uzucapiunii de lungă durată, hotărâre care atestă că dreptul lor de proprietate exercitat încă din anul 1960, este anterior posesiei pârâților.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că instanța de fond în mod nelegal a ținut seama de declarațiile martorilor V. N. și T. cât timp aceștia se aflau în legături de interes cu pârâții, deși au învederat instanței acest aspect, mai ales că, martorii sus-menționați au fost de rea-credință întrucât ulterior soluționării cererii au devenit proprietari, astfel că nu puteau avea calitatea de martori într-o cauză ce-i privea în mod direct.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 10.05.2012.
La data de 07.08.2012, intimații B. T. și E. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Tribunalul, examinând sentința apelată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.2137/15.12.2009 a Judecătoriei Vălenii de M. s-a constatat că reclamanții P. A. și P. D. au dobândit prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 2010 mp. din care 921 mp. curți-construcții și 1089 mp. arabil, teren situat în com. Vărbilău, .”, identificat prin raportul de expertiză G. E. și schița anexă.
Conform înscrisului sub semnătură privată intitulat chitanță de vânzare-cumpărare, încheiat la 11.05.1961, numita A. G. a vândut pârâtului B. T. o parcelă de 1242 mp la pct. „P.”, în satul Coțofenești, iar potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat la nr.1651/1962 încheiat între aceleași părți s-a menționat vânzarea unui teren de 1000 mp., pârâtul figurând în registrul agricol începând cu anul 1964 cu teren în suprafață de 1400 mp. și o casă de locuit, fapt confirmat de copia registrului agricol și adeverința nr.3519/23.05.2011 emisă de Primăria .> Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat la nr. 1175/14.09.2011, pârâții B. T. și B. E. au înstrăinat numiților V. N. și V. T. imobilul proprietatea lor compus din teren în suprafață măsurată de 1232 mp. (1000 mp conform actelor de proprietate), precum și construcția C1 situată pe teren, prețul vânzării constând în suma de 5000 de lei și întreținerea pe care cumpărătorii s-au obligat să le-o acorde vânzătorilor, cumpărătorii intrând în stăpânirea de fapt și de drept a imobilului de la data autentificării actului.
La data de 15.11.2011, la cererea pârâților B., au fost audiați în calitate de martori, cumpărătorii sus-menționați, V. N. și V. T., adică ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare în baza căruia martorii deveniseră proprietarii imobilului ce a aparținut pârâților.
Potrivit art.297 teza a II-a c.pr.civ, în cazul în care instanța a soluționat cauza fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare, o singură dată, primei instanțe dacă părțile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că reclamanții au dobândit în proprietate un teren de 2010 mp. prin uzucapiunea de lungă durată, în baza unei hotărâri judecătorești, având intabulat dreptul de proprietate pentru suprafața de 1983 mp., iar pârâții au dobândit în proprietate în baza unui contract de vânzare-cumpărare un teren de 1000 mp., stăpânind în realitate un teren de 1232 mp., teren pe care l-au înstrăinat numiților V. N. și V. T. în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.1175/14.09.2011, contract încheiat anterior soluționării cauzei de către instanța de fond, respectiv la data de 13.03.2012.
Ca atare, atât timp cât pârâții B. au înstrăinat imobilul proprietatea lor numiților V. N. și T., la data de 14.09.2011, adică anterior soluționării cauzei, înseamnă că se impunea ca această cauză să fie soluționată și în contradictoriu cu actualii deținători ai terenului, ca probele să fi fost administrate iar pretențiile reclamanților să fie valorificate în contradictoriu și cu aceștia, astfel încât hotărârea să le fie opozabilă, o asemenea soluție impunându-se cu atât mai mult cu cât cei doi cumpărători au fost audiați în calitate de martori deși încheiaseră contractul de vânzare-cumpărare anterior audierii în această calitate, împrejurări care echivalează cu o soluționare a cauzei fără a se intra în judecata fondului, având în vedere mai ales obiectul pricinii, respectiv revendicare și grănițuire.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, în baza art.296 c.pr.civ., va admite apelul, va anula sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Vălenii de M., urmând ca instanța de fond, cu ocazia rejudecării, să dispună introducerea în cauză, în calitate de pârâți și a numiților V. N. și V. T., să administreze probatorii în contradictoriu cu aceștia, ținând seama inclusiv de contractul de vânzare - cumpărare nr. 1175/14.09.2011, și să se pronunțe asupra temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor reclamanților, cu respectarea principiului disponibilității și al dreptului la apărare al tuturor părților care pot invoca un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, urmând, cu ocazia rejudecării, ca instanța de fond să se pronunțe și cu privire la celelalte motive de apel invocate și care nu mai pot face în prezent obiectul vreunei analize în raport de soluția anulării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți P. A. și P. D. ambii domiciliați în com.Vărbilău, ., .. Prahova și la sediul C..Av.A. S. – București, sector 2, ..5, . împotriva sentinței civile nr. 571/13.03.2011 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți B. T. și B. E. ambii domiciliați în com. Vărbilău, ., și în consecință:
Anulează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Vălenii de M., potrivit considerentelor prezentei decizii.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. M. R. C.
GREFIER
Cardașol I. N.
operator de date cu caracter personal 5595
Red./Tehnored.CR
6 ex/18.03.2013
d.f._/2011 J.Vălenii de M.
j.f.A. M.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 312/2013. Tribunalul PRAHOVA | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 934/2013.... → |
|---|
