Evacuare. Decizia nr. 285/2016. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 285/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 17-02-2016 în dosarul nr. 285/2016
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:016._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 285
Ședința publică de la 17 Februarie 2016
Președinte - M. R.
Judecător - A. G. H.
Grefier - G. G. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta - reclamantă Agenția D. S. - prin reprezentantul său legal Președinte I. D. H. M., CUI_, cu sediul în București, .. 43, Sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1059 din data de 21.09.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații - pârâți B. C., domiciliat în com. D., ., ., jud. P., P. C. D., cu sediul în ., C. L. al C. D., cu sediul în . și Direcția S. V. P. și P. Siguranța Alimentelor P., cu sediul în Ploiești, ., jud. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul - pârât B. C., reprezentat de av. L. A., lipsind apelanta - reclamantă Agenția D. S. și intimații - pârâți P. C. D., C. L. al C. D. și Direcția S. V. P. și P. Siguranța Alimentelor P..
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prezenta cauză se află la primul termen de judecată, după care:
Tribunalul, în baza art.131 C.pr.civ., stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, conform art.95 C.pr.civ.
Reprezentantul intimatul - pârât B. C., având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Tribunalul, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul intimatul - pârât B. C., având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Apreciază că, în mod corect, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât, aceasta nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra clădirii și a terenului pentru care a solicitat evacuarea.
Mai arată că instanța de fond nici nu s-a mai pronunțat pe celelalte aspecte invocate de reclamantă, întrucât, admițând lipsa calității procesuale active a acesteia făcea de prisos analizarea celorlalte motive invocate de reclamantă.
Arată că din cele două acțiuni formulate nu rezultă cu certitudine obiectul acțiunii și nici motivele.
Tribunalul, constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în baza art.482 rap. la art.394 C.pr.civ, rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de M. sub nr._, reclamanta Agenția D. S. a chemat în judecată pe pârâtul B. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea acestuia din imobilul - proprietatea reclamantei care constituie sediul Circumscripției S. Veterinare D., jud. P., pe care acesta îl ocupă fără titlu valabil.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost înființată prin Legea nr.268/2001 privind privatizarea societăților comerciale care au în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinația agricolă și, potrivit acestei legi, pe baza de protocol de predare - primire, a preluat de la Ministerul Agriculturii, Alimentație și Pădurilor mai multe contracte de cesionare, pe care le enumeră în cerere, iar urmare a H.G. nr.477/1990 și a scrisorii comune a Ministerului de Finanțe și a Ministerului Agriculturii și Alimentației nr._/_/16.07.1990 s-au încheiat protocoale prin care primăriile din județul P. au predat D.S.V. P. dispensarele veterinare din aceste localități.
Totodată, reclamanta a învederat că, prin H.G. nr.661/2004, clădirile în care își desfășoară activitatea circumscripțiile sanitar - veterinare au fost trecute din domeniul public în domeniul privat al statului, astfel că, pentru toate motivele invocate, solicită admiterea acțiunii.
În drept, au fost invocate disp. art.192 C.pr.civ.
În raport de susținerile reclamantei Agenția D. S., la termenul de judecată din data de 07.10.2014, pârâtul B. C. a formulat, în temeiul art.205 C.pr.civ., întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, deoarece nu și-a dovedit dreptul de proprietate asupra clădirii și a terenului pentru care se solicită evacuarea sa, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
Ulterior, la data de 29.12.2014, reclamanta a formulat cerere modificatoare a acțiuniiprincipale în contradictoriu cu pârâții B. C., P. . al . S. V. P. și pentru Siguranța Alimentelor solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a Protocolului de predare - primire nr.4665/14.08.2001 încheiat între D.S.V. P. și P. . a contractului de concesiune nr.5093/17.12.2002 încheiat între C. L. D. și consilier local B. C., precum și evacuarea acestuia din imobil.
Pârâtul B. C. a formulat întâmpinare la cererea modificatoare, solicitând respingerea acesteia pentru motivele invocate în întâmpinarea inițială, urmând ca A.D.S. să facă dovada proprietății asupra terenului și a clădirii, cu toate datele de identificare a acestora, iar Circumscripția S. V. D. să facă, de asemenea, dovada proprietății imobilelor în cauză.
La termenul de judecată din data de 16.03.2015, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a Primăriei . L. al . Direcției S. Veterinare P. și pentru Siguranța Alimentelor, aceasta din urmă formulând, la data de 30.03. 2015 întâmpinare.
În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză, prinsentința civilă nr.1059/21. 09.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Agenția D. S., invocată de pârâtul B. C. și, pe cale de consecință, a fost respinsă acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
P. a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin Protocolul de predare - primire nr.4665/14.08.2001, imobilul care face obiectul prezentei cauze a fost preluat de P. . Agenția Națională S. V. - Direcția Sanitară V. P., situație care a fost adusă la cunoștința Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor - Direcția Națională de Patrimoniu Public și de Gestiune a Mijloacelor Fixe prin adresa nr.4603/31.07.2002 emisă de Agenția Națională S. V. - Direcția Sanitară V. P..
Anterior, prin contractul de închiriere nr.4036/01.11.2001, P. . imobilul respectiv pârâtului B. C..
Măsura de predare - primire a fost realizată, întrucât, imobilul respectiv se afla într-o stare avansată de degradare, nu prezenta siguranță în exploatare, așa cum rezultă din Memoriul Tehnic întocmit de arh. O. T. și, pentru evitarea degradării totale a acestuia, având în vedere că P. . de fondurile necesare pentru reabilitarea imobilului, prin Hotărârea C. L. D. nr.24/2002 s-a luat decizia să fie concesionat, una dintre obligațiile ce urmau să fie impuse concesionarului era cea de reabilitare a imobilului.
Prin cererea înregistrată sub nr.1607/30.04.2002, pârâtul B. C. a solicitat aprobarea concesiunii imobilului, iar prin contractul nr.5093/17.12.2002, imobilul compus din clădire și teren i-a fost concesionat pe o perioadă de 49 de ani, fiind prevăzute vecinătățile acestuia, precum și faptul că se află în intravilanul . urbanistic general al localității, aprobat prin H.C.L. nr.35/1999, fiind în administrarea Consiliului L. D., conform inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei aprobat prin H.C.L. nr.26/1999, modificată și completată prin H.C.L. nr.27/2001.
Redevența totală pentru întreaga perioadă de concesionare a fost de 20.000.000 ROL, sumă care a fost achitată, integral, de pârâtul B. C. prin chitanța . nr._/49 din 05.07.2004.
Față de aceste considerente, instanța de fond a constatat că excepția invocată de pârâtul B. C. este întemeiată, motiv pentru care a admis-o și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, reclamanta Agenția D. S. - prin reprezentantul său legal Președinte I. D. H. M., solicitând, în principal, admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe de fond în vederea soluționării pe fond a acțiunii.
În motivarea cererii de apel, reclamantă a arătat că sentința civilă nr.1059/21,09.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. nu este motivată în ceea ce privește soluția admiterii excepției lipsei calității procesuale active a Agenției D. S., cu privire la primele două capete ale cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost aceasta modificată la primul termen de judecată și, deși a fost admisă excepția arătată, în hotărârea apelată nu sunt arătate motivele pentru care reclamanta nu poate invoca sancțiunea nulității absolute a celor două acte juridice în baza cărora pârâtul B. C. ocupă abuziv bunurile imobile care compun sediul Circumscripției S. Veterinare D..
Considerentele expuse de judecătorie constituie o preluare integrală a argumentelor invocate de partea adversă prin întâmpinare, prin mici modificări ale modului de formulare a textului, pentru păstrarea unei minime aparențe de obiectivitate, însă, prin ignorarea cu desăvârșire a susținerilor reclamantei referitoare la nelegalitatea actelor juridice pe baza cărora instanța și-a fundamentat soluția cu privire la excepție.
Cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, conține trei capete de cerere prin care reclamanta a solicitat, în primul rând, nulitatea absolută a Protocolului de predare - primire nr.4665/14.08.2001 încheiat între Direcția S. V. P. și P. . contractului de concesiune nr.5093/17.12.202 încheiat între C. local al . local B. C., act subsecvent protocolului menționat, pentru mai multe considerente care nu au fost analizate în vreun fel de instanța fondului.
Ori, aceste înscrisuri a căror nulitate s-a solicitat sunt cele pe baza cărora instanța și-a motivat soluția de admitere a excepției și, prin urmare, reclamanta a apreciat că, din considerentele hotărârii apelate, rezultă în mod neechivoc că soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale active privește numai capătul trei al cererii privind evacuarea consilierului local B. C., din imobilul - proprietatea statului, aflat în administrarea reclamantei și care constituie sediul Circumscripției S. Veterinare D., jud. P..
Dovada cea mai evidentă în sprijinul susținerilor potrivit cu care prima instanță nu și-a motivat decizia, constă în faptul că aceasta nu a arătat motivele pentru care reclamanta nu ar avea calitatea procesuală de a contesta legalitatea celor două acte juridice, în condițiile în care, orice persoană interesată poate invoca, oricând, nulitatea absolută.
Dacă admiterea excepției ar privi și primele două capete ale cererii, instanța de fond era obligată să procedeze în sensul arătat și să arate aspectele care nu ar îndreptăți-o pe reclamantă să invoce nulitatea protocolului și a contractului de concesiune.
Deși, motivele de nelegalitate au constituit o parte importantă a acțiunii deduse judecății, instanța de fond nu s-a aplecat în vreun fel asupra acestora.
Or, o hotărâre judecătorească nu poate constitui un act discreționar, ci trebuie să fie rezultatul unui proces logic de analiză a susținerilor părților și a probelor aflate la dosar, în scopul aflării adevărului și a justei soluționări a cauzei.
În plus, motivarea hotărârii judecătorești justifică echitatea procesului civil, pe de o parte, prin dreptul părților de a fi convinse că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale și procedurale propuse de acestea și, pe de altă parte, prin dreptul părților de a cunoaște oportunitatea promovării căii de atac.
În speță, se dovedește că instanța de fond a preluat doar susținerile pârâtului - persoană fizică și a ignorat argumentele reclamantei referitoare la nulitatea absolută a protocolului de predare - primire nr.4665/14.08.2001 și a contractului de concesiune nr.5093/17.12.2001 și, procedând în felul arătat, s-au încălcat dispozițiile art.425 lit. b) C.pr.civ. care prevăd obligativitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, făcând practic imposibil de realizat misiunea instanței de apel, respectiv aceea de a controla hotărârea atacată.
Susține reclamanta că instanța de fond nu a motivat hotărârea și nu a prezentat argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile părților, fapt care echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
Art.425 lit. b) C.pr.civ. a consacrat principiul potrivit căruia, hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de anulare, potrivit art.480 alin.3 C.pr.civ., rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanța superioară.
Având în vedere cele arătate, s-a apreciat că se impune admiterea apelului, anularea sentinței civile nr.1059/21.09.2015 și trimiterea cauzei aceleași instanțe, pentru rejudecare excepției, conform dispozițiilor art.480 alin.3 C.pr.civ.
Reclamanta Agenția D. S. a invocat și art.480 alin.3 C.pr.civ. - sentința apelată se impune a fi schimbată în tot, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a sa și retrimiterea cauzei aceleași instanță, în vederea analizării fondului, rămas necercetat.
Prin cererea modificată ulterior, reclamanta a solicitat a se constata nulitatea absolută a protocolului de predare - primire nr._.08.2001 încheiat între Direcția S. V. P. și P. . contractului de concesiune nr.5093/17.12.202 încheiat între C. local al . local B. C., act subsecvent protocolului menționat.
Este binecunoscut faptul că nulitatea absolută este sancțiunea de drept civil care intervine în cazul unui act juridic încheiat cu nerespectarea unei norme juridice care ocrotește un interes general și care poate fi invocată de orice persoană care are interes.
Această regulă își găsește justificarea în normele protejate, în faptul că nulitatea este menită să ocrotească interese obștești, așa încât, un cerc larg de persoane pot dobândi legitimitate procesuală activă la invocarea ei.
De asemenea, în cazul nulității absolute, calitatea procesuală activă este strâns legată de o altă condiție - tot de ordin procesual, respectiv aceea a interesului, adică de folosul practic urmărit de cel care recurge la acțiunea civilă, interes ce trebuie să fie personal.
Așadar, deși nulitatea ocrotește un interes obștesc, general, un asemenea interes nu exclude existența și a unui interes individual, personal, iar persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obținerea unui folos propriu din anularea actului respectiv.
Deși instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active, în hotărârea apelată nu sunt arătate motivele pentru care nu sunt întrunite condițiile legale, arătate mai sus, pentru invocarea de către reclamantă a sancțiunii nulității absolute.
În opinia reclamantei Agenția D. S., raportat la toate cele arătate prin acțiune, a dovedit atât un interes general, obștesc, având în vedere că serviciile sanitar veterinare care se derulează în imobilele - dispensare sanitar veterinare sunt de interes public, dar și un interes personal ce rezultă din obligativitatea protejării patrimoniului propriu.
Conform art.1 din O.U.G. nr.115/2005, pentru modificarea O.U.G. nr.89/04.11.2004, s-a aprobat trecerea bunurilor imobile în care se desfășoară activități de asistență sanitar - veterinară din administrarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în administrarea Agenției D. S., în scopul vânzării acestora.
În Anexa la acest act normativ, la județul P. - poz.7, figurează și Circumscripția S. V. D. cu următoarele bunuri imobile: suprafață desfășurată a clădirii de 113 mp.
Așadar, deși imobilul aferent Clinicii Veterinare D. figurează în administrarea reclamantei, conform normelor legale menționate, pârâtul, fără temei legal și fără a deține un titlu valabil încheiat, ocupă acest imobil.
Schimbarea titularului dreptului de proprietate sau de administrare nu se putea realiza decât prin respectarea dispozițiilor art.9 alin.1 din Legea nr.213/1998, respectiv prin hotărâre de guvern: „Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ - teritoriale se face la cererea consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului”.
Un asemenea act normativ nu a fost aprobat, din contră, ulterior datei întocmirii protocolului nr.4665/14.08.2001, au intrat în vigoare norme legale care reglementează regimul juridic al imobilelor în litigiu.
Față de cele învederate, reclamanta Agenția D. S. a solicitat, în principal, admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe, iar în subsidiar, schimbarea în tot a hotărârii apelate și retrimiterea cauzei aceleași instanțe, în vederea soluționării pe fond a acțiunii apelantei.
Totodată, reclamanta a apreciat că este scutită de obligația achitării taxei judiciare de timbru, aferentă prezentului apel, având în vedere că, potrivit art.30 alin.1 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, „Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, C. Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice".
Aceste norme legale sunt aplicabile reclamantei, întrucât, întrunește ambele condiții impuse, respectiv este instituția publică a statului, aflată conform art. II din Legea nr.17/2014 în subordinea Guvernului României care are ca obiect obținerea de venituri publice (fiscale), potrivit art. III alin.2 din O.U.G. nr.64/2012 potrivit cu care Agenția Națională de Administrare Fiscală este competentă să administreze redevențele rezultate din contractele de concesiune, arendă și din alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinație agricolă încheiate de Agenția D. S..
Caracterul de venituri fiscale ale redevențelor încasate de reclamantă este întărită de prevederile art. VIII din O.U.G. nr.47/2012 potrivit cu care „Prezentul cod nu se aplică pentru administrarea creanțelor datorate bugetului general consolidat rezultate din raporturi juridice contractuale, cu excepția redevențelor miniere, a redevențelor petroliere și a redevențelor rezultate din contracte de concesiune, arendă și alte contracte de exploatare eficientă a terenurilor încheiate de Agenția D. S.”.
Prin Legea nr.17/2014, s-a dispus modificarea Legii nr.268/2001, în sensul că Agenția D. S. a ieșit din subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a trecut în cea a Guvernului, fiind finanțată integral de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.
În concluzie, având în vedere cele de mai sus, reclamanta este scutită de plata taxei judiciare de timbru, aferentă prezentului apel.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.466 și urm. C pr.civ., art.480 C.pr.civ., precum și toate prevederile legale invocate pe această cale.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P. - Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată sub același număr unic de dosar, la data de 3.12.2015, pricina fiind soluționată, în faza procesuală a apelului, în condiții de legală citare a părților litigante.
În raport de motivele de apel formulate de apelanta - reclamantă Agenția D. S., intimata – pârâtă Direcția sanitară veterinară și pentru Siguranța Alimentelor P. a formulat, la data de 15.12.2015, în baza art.482 C.pr.civ. rap. la art.205 C.pr.civ., întâmpinare (f.22) prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că, așa cum a arătat și pe fondul cauzei D.S.V.S.A. P. nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, motiv pentru care a invocat excepția calității sale procesuale pasive care a fost admisă de Judecătoria Vălenii de M., prin încheierea de ședință din data de 15.05.2015 care nu a fost atacată de apelantă odată cu fondul cauzei, în condițiile dispozițiilor art.248 alin.5 C.pr.civ., ceea ce conduce la concluzia că această măsură a fost acceptată.
Invocarea excepției a avut la baza următoarele considerente susținute în continuare:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana pârâtului și persoana care este ținută să aducă la îndeplinire obligația stabilită în raportul juridic dedus judecății.
Legitimitatea procesuală nu se raportează cu necesitate la raportul juridic dedus judecații, ci la dreptul de a reclama în justiție și la obligarea de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată și, reclamantul fiind cel care pornește acțiunea, va trebui să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă.
În speță, D.S.V.S.A. P. nu poate avea calitate procesuală pasivă, reclamanta nefăcând nicio dovadă a existenței unui raport juridic obligațional în care intimata să fie subiect pasiv în cadrul acestui raport, în fapt recunoscând chiar în acțiunea formulată că D.S.V.S.A. P. i-a predat, în anul 2002, imobilul cu destinația de dispensar sanitar veterinar de pe raza teritorială a . de predare - preluare nr.800/12.02.2002.
Față de susținerea apelantei că „la momentul anului 2001 când s-a încheiat protocolul de predare - primire nr.4665/14.08.2001 între D.S.V. P. și P. . care se face referire în prezenta cauză se afla în domeniul public al statului, conform H.G. nr.446/1999”, s-a solicitat a se observa că, potrivit anexei nr.2 a acestui act normativ în forma inițială, clădirea C.S.V. D. nu se regăsea în anexă, cum în mod eronat susține reclamanta, acest imobil fiind introdus, ulterior, în Anexa nr.2 ca urmare a actelor normative care au fost emise pentru modificarea și completarea anexei la H.G. nr.446/1999 (H.G. nr.661/2004, O.U.G. nr.89/2004, Legea nr.111/ 2015).
În ceea ce privește natura juridică a documentului, încheierea protocolului de predare - primire nr.4665/14.08.2001 a cărui anulare o solicita reclamanta - apelantă în acțiunea formulată nu a produs efecte juridice atâta timp cât nu s-a concretizat printr-un act administrativ normativ care să ateste trecerea imobilului de la o unitate administrativă la o alta, act administrativ prin care s-ar fi putut schimba regimul juridic aplicabil bunului respectiv, putându-se aduce atingere dreptului de proprietate al altor persoane, ori interesului legitim al acestora in dobândirea lui.
Potrivit art.18 din Legea nr.554/2004, operațiunile administrative pot fi atacate în justiție numai odată cu actul administrativ pe care l-au precedat, operațiunile administrative neproducând efecte juridice prin ele însele, ci sunt emise în vederea pregătirii emiterii unui act administrativ propriu - zis, fiind denumite și forme procedurale prealabile actului administrativ care, în speță, ar fi trebuit să fie un act normativ.
În cazul în care instanța va trece peste acest aspect, pârâta a înțeles să invoce, în baza dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004, excepția lipsei procedurii prealabile, având în vedere că îndeplinirea acestei proceduri constituie o condiție esențială a declanșării etapei judiciare, iar neîndeplinirea procedurii prealabile se sancționează cu respingerea cererii formulate, ca inadmisibilă.
Față de cele invocate, s-a solicitat respingerea apelul ca fiind formulat cu privire la o persoana care nu are calitate procesuala pasivă în prezenta cauză, iar în subsidiar respingerea apelului ca neîntemeiat.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin petitul acțiunii cu care a fost a fost investită instanța de fond, astfel cum a fost modificat la data de 29.12.2014, reclamanta Agenția D. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. C., P. . al . S. V. P. și pentru Siguranța Alimentelor, constatarea nulității absolute a Protocolului de predare - primire nr.4665/14.08.2001 încheiat între D.S.V. P. și P. . a contractului de concesiune nr.5093/17.12.2002 încheiat între C. L. D. și consilier local B. C., precum și evacuarea acestuia din imobil.
Prin sentința apelată, instanța de fond admițând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Agenția D. S., invocată prin întâmpinare de pârâtul B. C., a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, fără însă a oferi o minimă motivare soluției pronunțate, din acest punct de vedere, prima critică formulată de apelantă fiind pertinentă.
Astfel, potrivit art.425 alin.1 lit. b) C.pr.civ. echivalentul in extenso a art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. de la 1865 „hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.
Motivarea este, așadar, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie.
Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art.21 alin.3 din Constituția României și art.6 alin.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Neprocedând în această manieră, soluția instanței de fond exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală, arbitrară, nefiind corolarul motivelor ce o preced.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de proces echitabil presupune ca o „instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care au fost supuse (...). Altfel spus, art.6 implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinent.
Considerentele sau motivarea reprezintă, de regulă, partea cea mai întinsă a hotărârii, aceasta din urmă trebuind să arate, așa cum prevede textul de lege menționat în precedent, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
În considerentele hotărârii, instanța trebuie să arate fiecare capăt de cerere și apărările părților, probele care au fost administrate, motivându-se pentru ce unele dintre ele au fost reținute, iar altele înlăturate, excepțiile invocate și modul în care au fost soluționate, normele juridice pe care le-a aplicat la situația de fapt stabilită.
Motivarea trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie, astfel încât, din ea să rezulte justețea soluției pronunțate.
O motivare corectă presupune: cunoașterea perfectă a dosarului; răspunsuri precise la toate capetele de cerere și la toate apărările formulate, pe baza tuturor probelor administrate în cauză, a argumentelor și raționamentelor juridice, a principiilor și a regulilor de drept substanțial și procesual; referirea la realitatea faptelor și la judecăți verificate în concret în speța respectivă, prin evitarea motivărilor sprijinite pe formulări generale, abstracte; consecvența și principialitatea care exclud existența considerentelor contradictorii; respectarea regulilor gramaticale, de morfologie și sintaxă; respectarea strictă a soluției din minută, etc. (Codul de procedură civilă comentat și adnotat – G. B. și D. R., Ed. All).
Așadar, instanța trebuie să prezinte motivele care au determinat-o să pronunțe soluția, iar nu simple stări descriptive, fără relevanță pentru soluționarea pricinii, prin modalitatea în care a fost motivată hotărârea trebuind să fie înlăturat arbitrariul și să fie făcut posibil controlul judiciar, precum și exercitarea căilor de atac de retractare.
În literatura de specialitate s-a statuat faptul că nici motivarea sumară a hotărârii judecătorești nu corespunde exigențelor textului de lege menționat în precedent, întrucât, lipsa de consistență a acesteia poate face imposibilă realizarea controlului judiciar.
Pe cale de consecință, considerentele hotărârii judecătorești trebuie să răspundă comandamentelor logicii, să fie clare, concise, ferme, lipsite de contradicții, bazate pe probe incontestabile, coroborate între ele și menite a impune o concluzie, elemente de natură a fundamenta puterea de convingere și a exclude arbitrariul.
În speță, analizându-se considerentele sentinței apelate, se constată că instanța de fond „uitând” de toate petitele acțiunii cu care a fost investită, potrivit modificării cererii de chemare în judecată, a motivat soluția de respingere a acțiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă prin preluare ad literam a susținerilor pârâtului B. C. inserate în cuprinsul întâmpinării, fără a realiza o analiză proprie a situației de fapt dedusă judecății și a instituțiilor juridice incidente în soluționarea cauzei.
Este evident că instanța de fond nu numai că nu a realizat nicio motivare a soluției pronunțate, în raport de probele administrate în cauză, de instituțiile și normele juridice aplicabile situației de fapt care, de asemenea, nu a fost stabilită în concret, dar, prin modalitatea de redare a considerentelor, a reiterat, în mod fidel, numai apărările pârâtului B. C..
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma modalității de instrumentare a cauzei, dar și a normelor juridice incidente în soluționarea pricinii, este evident că, prin modalitatea în care s-a realizat motivarea sentinței apelate și care, cu puterea evidenței, reprezintă o veritabilă nemotivare, nu se poate exercita controlul judiciar în faza procesuală a recursului.
Referitor la aspectele învederate, și Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, în mod constant că „..Motivarea hotărârii judecătorești care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic superioară și constituie, printre altele, o garanție împotriva arbitrarului pentru părțile litigante, întrucât le furnizează dovada că cererile și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător ...”.
„… În cazul în care motivarea lipsește cu desăvârșire, adică atunci când nu se arată care sunt considerentele pentru care cererile și mijloacele de apărare invocate de parte prin apelul dedus judecății au fost înlăturate, hotărârea este nulă și se impune casarea sa, cu reluarea judecății”.
P. considerentele anterior expuse, tribunalul urmează să admită apelul și, în temeiul art.480 alin.3 Teza a - II - a C.pr.civ., va anula sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru a se asigura o motivare a hotărârii ce se va pronunța care să fie corespunzătoare exigentelor impuse de art.425 alin.1 lit. b) C.pr.civ. și care să facă posibil, ulterior, controlul judiciar, ocazie cu care vor fi analizate și soluționate toate capetele de cerere cu care a fost investită, precum și toate celelalte critici inserate de apelanta - reclamanta Agenția D. S. în cuprinsul cererii de apel vizând fondul pricinii.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - reclamantă Agenția D. S. - prin reprezentantul său legal Președinte I. D. H. M., CUI_, cu sediul în București, .. 43, Sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1059 din data de 21.09.2015 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații - pârâți B. C., domiciliat în com. D., ., ., jud. P., P. C. D., cu sediul în ., C. L. al C. D., cu sediul în . și Direcția S. V. P. și P. Siguranța Alimentelor P., cu sediul în Ploiești, ., jud. P. și, în consecință:
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, potrivit considerentelor prezentei decizii.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. R. A. G. H.
GREFIER
G. G. B.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red. A.G.H. /tehnored. M.Ș.
7 ex. - 25.02.2016;
d.f.nr._ - Judecătoria Vălenii de M.
j.f. J. A. A.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 79/2016. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Sentința nr. 672/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
