Fond funciar. Decizia nr. 2671/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2671/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 2671/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.- SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2671
Ședința publică din data de 08.09.2015
Președinte: D. G.
Judecător: N. C.
Grefier: A. Ș. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamantul D. G. L., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, . nr.1, ., . și cu domiciliul ales la C.. Av. C. E. R., în Ploiești, ., ., ., județul P., împotriva Sentinței civile nr. 3266/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimații - pârâți C. JUDEȚEANĂ DE F. F. P., cu sediul în Ploiești, ., județul P., P. JUDEȚULUI P., cu sediul în Ploiești, județul P., C. LOCALA DE F. F. P. N., cu sediul în comuna P. N., ., județul P., P. COMUNEI P. N., cu sediul în . P..
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul reclamant, reprezentat de avocat C. E. R., lipsind intimații – pârâți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul apelantului – reclamant, având cuvântul, solicită având în vedere caracterul devolutiv al căii de atac, în temeiul art. 292 și urm. din Codul de procedură civilă, să i se încuviințeze proba cu înscrisuri și, în cadrul acestei probe, depune la dosar un set de înscrisuri, cu exemplar și pentru comunicare. De asemenea, să se ia act că la acest termen de judecată înțelege să solicite suspendarea prezentei cauze în temeiul art. 413 alin.2 Cod procedură civilă, întrucât potrivit înscrisului pe care l-a prezentat astăzi, a formulat plângere penală împotriva Primarului Comunei P. N. (există acea adresă) și urmează ca instanța să ia act de această solicitare, care nu este o normă dispozitivă, dar face act de faptul că ea a formulat cerere de suspendare.
Apreciind admisibilă, necesară și utilă soluționării cauzei proba cu înscrisuri solicitată de apelantul – reclamant, în temeiul disp. art. 482 rap. la art. 258 NCPC, tribunalul încuviințează pentru apelantul – reclamant proba cu înscrisuri și ia act că, în cadrul acestei probe, apelantul – reclamant, prin apărător a depus la dosar un set de înscrisuri.
Totodată, tribunalul ia act că se solicită de către apelantul – reclamant, prin apărător, suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea plângerii penale pe care a formulat-o împotriva Primarului Comunei P. N..
Tribunalul respinge cererea de suspendare a judecății cauzei formulată de apelantul – reclamant, prin apărător, având în vedere că nu se face dovada începerii urmăririi penale în cauză.
Apărătorul apelantului – reclamant, având cuvântul, învederează că nu mai are alte cereri de formulat, doar scurte concluzii, pe care le depune la dosar și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului
Apărătorul apelantului – reclamant, având cuvântul, solicită să se admită apelul așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței apelate și, pe fondul cauzei, admiterea cererii introductive de instanță. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 09.04.2014 sub nr._, reclamantul D. G. L., a chemat în judecată pe pârâții C. JUDEȚEANĂ DE F. F. P., P. JUDEȚEAN P., C. L. DE F. F. P. N., P. COMUNEI P. N., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună restituirea diferenței de teren intravilan în suprafață de 0,186 ha, situat în tarlaua 4, . punctul ”Moara” din .. P., punerea în posesie asupra întregii suprafețe de teren pe vechiul amplasament, teren intravilan de 0,854 mp, suprafața reconstituită real fiind de numai 0,668 ha, restul fiind ocupat de o construcție de tip magazie, cu destinația de atelier de școală.
A mai solicitat obligarea Comisiei locale la daune cominatorii de 150 de lei pe zi de întârziere.
În motivare, a arătat reclamantul că, este succesorul lui P. M. V., căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,854 ha pe vechiul amplasament, dar a fost pus în posesie doar cu 0,668 ha, diferența fiind ocupată de o clădire, despre care reclamantul afirmă că a fost a bunicului său, înainte de colectivizare.
A solicitat la 15.10.2013 să îi fie restituită și diferența, comunicându-i-se că s-a reconstituit întreaga suprafață, cu adresa nr. 7351/24.10.2013, alăturat căreia i s-a transmis tabelul nominal supliment, cuprinzând observația că se anulează poz. 184/a1 . aduce la registrul agricol 1959-1963. Cu aceeași ocazie, i s-a comunicat și copie a Hotărârii nr. 36/30.09.2003, prin care se introducea în inventarul domeniului public al Comunei P. N., terenul aferent clădirii atelier școlar, în suprafață de 528 mp.
Pârâții, în cadrul procedurii scrise, nu au depus întâmpinare.
A fost încuviințată și administrată în cauză proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu și expertiză tehnică în specialitatea topografie.
Prin sentința civilă nr. 3266/10.03.2015 instanța a respins acțiunea formulată de reclamantul D. G. L. În Contradictoriu cu pârâții C. Județeană de F. F. P., P. Județean P., C. Locala de F. F. P. N., P. Comunei P. N., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin Hotărârile Comisiei Județene P. nr. 3002/2003 și nr. 5319/2007 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autorului reclamantului, P. M. V., fiind emis procesul verbal de punere în posesie nr 177/17.06.2011 pentru suprafața de 2,39 ha (fila 46) și titlul de proprietate nr._/16.02.2009.
Instanța a reținut că, în tarlaua 4, . fânețe (fila 47 verso), inițial au fost 387 mp, ulterior titlul fiind rectificat, fiind acordați 668 mp (fila 98 verso), în urma reducerii suprafeței de teren de 528 mp aflată în domeniul public al comunei, la 186 mp, prin Hotărârea Consiliului local nr. 11/29.02.2012 (fila 51).
Instanța a reținut că suprafața de 186 mp, iar nu 0,186 ha cum eronat calculează reclamantul în cererea sa de chemare în judecată (0,186 ha=1860 mp), a rămas în domeniul public al comunei P. N., conform Hotărârii Consiliului local nr. 36/30.09.2003 (fila 10). Totodată, tarlaua și . sunt greșite, dar ținem seama de cele existente în realitate și anterior menționate.
Terenul situat în tarlaua 4, .-a fost atribuit reclamantului urmare partajului realizat prin certificatul de moștenitor nr. 30/25.11.2010 emis de Biroul Notarial D. (fila 44), iar reclamantul a solicitat întregirea suprafeței de teren din tarlaua 4, . la 668 mp, la 854 mp, cât i se cuveneau autorului său, pe vechiul amplasament, prin cererea înregistrată la Primăria P. N. sub nr. 5036/08.06.2013 (fila 16).
Instanța a constatat că pe terenul de 186 mp solicitați de reclamant se află o construcție cu destinație de atelier școlar, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert Simaciu V.. În aceeași ordine de idei ca mai sus, instanța reține că această suprafață de teren face parte din domeniul public al comunei, conform Hotărârii Consiliului Local nr. 36/30.09.2003, iar clădirea face parte din același domeniu public al comunei, conform Hotărârii Consiliului Local nr. 24 din 31.08.1999 (filele 40-41). Reclamantul nu dovedește în niciun fel că ar fi aparținut bunicului său clădirea.
Totodată, susținerile reclamantului, respectiv expertului, că nu s-a făcut dovada respectării art. 21 din Legea nr 213/1998 nu au relevanță, atâta timp cât actele care confirmă apartenența la domeniul public al comunei sunt hotărârile consiliului local menționate.
Față de apartenența la domeniul public, atât a terenului, cât și a clădirii de pe acesta, fiind inalienabile, precum și față de aspectul că reclamantul, singur, sau împreună cu ceilalți moștenitori ai autorului P. M. V., nu au contestat, în conformitate cu dispozițiile legii, în termen legal, actele de reconstituire, instanța a constatat că acțiunea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul D. G. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, în principal anularea hotărârii atacate, reținerea cauzei spre judecare prin evocarea fondului și refacerea/completarea în parte a probatoriului administrat la fond, raportat la art.480 alin.3 N.C.P.CI, precum și refacerea în parte a probatoriilor, cf. art. 479 al. (2) N.C.proc.civ. și administrarea de probe noi, iar în subsidiar reținerea cauzei spre rejudecarea cauzei în fond, admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate și pe fondul cauzei admiterea cererii introductive de instanța, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, apelantul – reclamant a susținut că în speță sunt incidente disp. art.480 alin. (2) și (3) N C.proc.civ, criticile formulate împotriva soluției instanței de fond vizând pronunțarea unei soluții netemeinice și nelegale.
Referitor la solicitarea formulată în principal, în opinia apelantului reclamant, schimbarea situației juridice a terenului de pe vechiul amplasament prin emiterea a două HCL care nu corespund cu Registrul agricol de la momentul confiscării abuzive, reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului de proprietate ocrotit de legea fundamentală a României.
În raport de faptul că Registrul Agricol din perioada 1959-1989 se află în posesia intimatei pârâte C. L. DE F. F. A COMUNEI P. N., apelantul a solicitat instanței, în baza caracterului devolutiv al apelului, raportat la art.293 C.proc.civ obligarea intimatei pârâte să depună copiile certificate la dosarul cauzei, în condițiile în care se modifică de către această pârâtă regimul juridic al ternului în discuție. În subsidiar apelantul a solicitat admiterea cererii introductive de instanță, întrucât a apreciat că magistratul fondului nu a analizat corect probatoriul administrat în cauză, fără a face măcar în treacăt referire Ia concluziile raportului de expertiză în specialitatea fond funciar, expertul concluzionând că pârâtele nu au făcut dovada respectării art.21 din Legea 213/1998, magistratul înlăturând concluziile expertului cu o singură motivare scurtă: "susținerile expertului nu au relevanță atât timp cât hotărârile consiliului local confirmă apartenența la domeniul public al comunei".
Apelantul – reclamant a susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu a contestat în termen legal actele de reconstituire, având în vedere că în timpul judecății i-au fost comunicate actele administrative.
De asemenea, apelantul a arătat că instanța de fond a ignorat și disp. H.G. nr. 1106/2012, de modificare și completare a anexei nr. 11 a H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, precum și cele ale H.G. nr. 1705/2006 din perspectiva modului de dobândire a dreptului de proprietate publică al statului asupra terenurilor în litigiu.
În continuare, apelantul a menționat faptul că instanța de fond a omis în totalitate să se pronunțe pe petitul de cerere privind daunele cominatorii pe zi de întârziere pentru refuzul nejustificat de reconstituire a dreptului de proprietate (caz clasic de minus petita) pe fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, apelantul a arătat că este succesorul defunctului PUIULEÎ M. V. căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,854 ha pe vechiul amplasament, situat în intravilanul comunei P. N., în punctul "Moara", dar a fost pus în posesie cu suprafața de 0,668 ha, diferența de 0,186 ha fiind nefiindu-i predată, refuzul nejustificat al Primăriei de restituire fiind motivat de existența unei clădiri cu destinație de atelier școală (clădire care a aparținut bunicului înainte de colectivizare).
Terenul a cărui punere în posesie o solicită a intrat în patrimoniul CAP P. N., motiv pentru care, odată cu aprobarea Legii 18/1991 a formulat (succesorii de drept ai autorului nostru, P. M.V.) cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind întocmit procesul verbal de punere in posesie nr.177/17.06.2011, conform anexei 2a/l.
De asemenea, apelantul a arătat că a solicitat pârâtei C. Locala de F. F. a Comunei P. N. la data de 15.10.2013, conform scrisorii recomandată nr.1410 să procedeze de îndată la restituirea diferenței de teren intravilan în suprafața de 0,186 ha situat în tarlaua 4, . punctul "Moara", obligație ce îi revine conform Regulamentului de aplicare a Legilor fondului funciar nr.890/2005.
D. răspuns, această pârâtă a emis adresa nr.7351/24.10.2013 prin care îi comunică faptul că s-a reconstituit întreaga suprafața de teren aparținând defunctului meu autor, comunicându-i pentru prima dată tabelul nominal-supliment cu membri cooperatori cărora li s-a preluat în mod abuziv terenul, autorul meu figurând la poziția 1 din tabel, unde Ia rubrica observații se menționează "se anulează poz.*184/al . aduce la registrul agricol 1959-1963".
Totodată, apelantul a susținut că i s-a comunicat cu aceeași ocazie la data de 23.10.2013 și o copie a Hotărârii nr.36/30.09.2003 prin care se aproba completarea HCL nr.18/2003, prin care" se introducea în inventarul domeniului public al comunei P. N. terenul aferent clădirii atelier școlar din punctul "L." P. N. în suprafața de 528 mp" teren care include și suprafața de 0,189 mp proprietatea defunctului meu autor.
În raport de refuzul nejustificat al pârâtei C. L. DE F. F. A COMUNEI P. N. de punere în posesie pentru întreaga suprafață de teren, refuzul fiind dovada unei conduite negative, apelantul a solicitat admiterea și a petitului privind obligarea acestei pârâte la plata de daune cominatorii de 150 lei pe fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii definitive a soluției și până la data punerii în posesie a diferenței de teren, în conformitate cu dispozițiile art. 64 al. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată prin Legea nr. 247/2005 .
În drept: art. 254 alin.3 si 4, art.468, 470, 477, 478 alin.4 și 480 alin. (2) și (3) N.C.proc.civ, raportat la art. art. 21 din Constituție, cât și prin art. 6 pct. 1 din CEDO, prin art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și prin art. 14 pct. 1 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 16.06.2015.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Solicitarea reclamantului vizează, restituirea suprafeței de teren intravilan de 0,186 ha, în calitate de succesor al defunctului P. M. V., teren situat în punctul Moara din .. P., punerea în posesie pe vechiul amplasament, teren intravilan de 0,854 mp, suprafața reconstituită real fiind de 0,686 ha, tarlaua 4, .>
C. Județeană P. de F. F. a emis Hotărârile nr. 3002/2003 și 5319/2007 prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru autorul reclamantului, Puileț M. V., sens în care a fost emis proces verbal de punere în posesie nr. 177/17.06.2011 și titlu de proprietate nr._/16.02.2009 pentru suprafața de teren de 2,39 ha.
Susținerea reclamantului în sensul că magistratul fondului nu a analizat corect probatoriul administrat în cauză, fără a face măcar în treacăt referire Ia concluziile raportului de expertiză în specialitatea fond funciar, expertul concluzionând că pârâtele nu au făcut dovada respectării art.21 din Legea 213/1998, fiind înlăturate concluziile expertului este nejustificată.
Astfel, potrivit art. 21 din Legea nr. 213/1998, alin. 1, inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ-teritoriale se întocmește, după caz, de comisii special constituite, conduse de președinții consiliilor județene, respectiv de primarul general al municipiului București sau de primari.
(2) Inventarele întocmite potrivit prevederilor alin. (1) se însușesc, după caz, de consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului București sau de consiliile locale.
(3) Inventarele astfel însușite se centralizează de consiliul județean, respectiv de Consiliul General al Municipiului București, și se trimit Guvernului, pentru ca, prin hotărâre, să se ateste apartenența bunurilor la domeniul public județean sau de interes local.
La fila 40 dosar fond este depus Monitorul Oficial nr. 128 bis din 18 februarie 2002, Anexa nr. 71- Inventarul Bunurilor care aparțin domeniului public al comunei P. N., Hotărârea nr. 24 din 31 oct. 1999, prin care s-a dispus însușirea de Consiliul Local al comunei P. N. și a inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, la poziția 8 pct. 1.6.2. fiind clădire atelier P. N. parter, proprietate publică construită de stat cu fonduri de la buget și contribuție bănească Hot. Biroului executiv al Consiliului din anul 1947.
Așa fiind, aprecierea expertului față de actele menționate nu are nici o relevanță, în cauză fiind respectate disp. art. 21 din legea nr. 213/1998, actualizată privind bunurile proprietate publică.
Susținerea reclamantului că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu a contestat în termen legal actele de reconstituire, având în vedere că în timpul judecății i-au fost comunicate actele administrative este nejustificată, întrucât, la dosarul de fond s-a depus confirmarea de primire, acte din care rezultă comunicarea actelor către reclamant.
Critica reclamantului referitoare la faptul că instanța de fond a ignorat și disp. H.G. nr. 1106/2012, de modificare și completare a anexei nr. 11 a H.G. nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, precum și cele ale H.G. nr. 1705/2006 din perspectiva modului de dobândire a dreptului de proprietate publică al statului asupra terenurilor în litigiu este nejustificată având în vedere că potrivit disp. art. 21 alin. 3 din legea nr.213/1998, inventarele astfel însușite se centralizează de consiliul județean, respectiv de Consiliul General al Municipiului București, și se trimit Guvernului, pentru ca, prin hotărâre, să se ateste apartenența bunurilor la domeniul public județean sau de interes local.
La dosar a fost depusă Hotărârea nr. 24 din 31.08.1999 publicată în Monitorul Oficiul nr. 128 bis din 18 februarie 2002 din care rezultă însușirea de Consiliul Local al comunei P. N. a inventarului bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului.
Astfel, rezultă că au fost respectate disp. art. 21 din Legea nr. 213/1998 care reglementează inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ teritoriale.
Susținerea reclamantului în sensul că instanța de fond a omis în totalitate să se pronunțe pe petitul de cerere privind daunele cominatorii pe zi de întârziere pentru refuzul nejustificat de reconstituire a dreptului de proprietate (caz clasic de minus petita) pe fondul cauzei nu poate fi avută în vedere cât timp acțiunea acestuia a fost respinsă ca neîntemeiată de instanța de fond.
Astfel, suprafața de teren de 186 mp solicitată de reclamant a fi reconstituită se află în domeniul public al comunei P. N., jud. P. conform Hotărârii Consiliului Local al comunei P. N. nr. 36 din 30.09.2003, pe ea se află o construcție cu destinație de atelier școlar, atelier care de asemenea face parte din domeniul public al comunei conform acestei hotărâri.
Prin urmare nu există un refuz nejustificat al pârâtei de restituire a terenului, cum afirmă reclamantul în apelul declarat împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, nerestituirea fiind determinată de faptul că terenul face parte din domeniul public al comunei.
Așa fiind, tribunalul urmează să respingă apelul declarat de reclamant ca nefondat, potrivit disp. art. 480 alin. 1 C. pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul D. G. L., CNP_, cu domiciliul în Ploiești, . nr.1, ., . și cu domiciliul ales la C.. Av. C. E. R., în Ploiești, ., ., ., județul P., împotriva Sentinței civile nr. 3266/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul susmenționat, în contradictoriu cu intimații - pârâți C. JUDEȚEANĂ DE F. F. P., cu sediul în Ploiești, ., județul P., P. JUDEȚULUI P., cu sediul în Ploiești, județul P., C. LOCALA DE F. F. P. N., cu sediul în comuna P. N., ., județul P., P. COMUNEI P. N., cu sediul în . P., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. D. C. N.
GREFIER
P. A. – Ș.
Operator de data cu caracter personal 5595.
Red./Tehnored.N.C.
7 ex/21.09.2015
d f._ – Judecătoria Ploiești
j.f. D. S. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2711/2015. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 2658/2015. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
