Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 3026/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3026/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 29-10-2015 în dosarul nr. 3026/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3026
Ședința publică din data de 29.10.2015
PREȘEDINTE – N. A.
JUDECĂTOR – M. N.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta - pârâtă . SRL, J_, CUI_, prin administrator judiciar CII D. V., cu sediul în București, ., nr. 5, ., . și cu sediu procesual ales la Cabinet de avocat A. N. cu sediul în București, .. 11A sector 1, împotriva sentinței civile nr._/17.09.2014 și a încheierii de ședință din data de 04.06.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații - reclamanți D. V., domiciliat în Ploiești, .. 4, .. A, . și cu reședința în Ploiești, ., ., . și în B., ., ., jud. B., P. C. C., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., jud. P. și intimatul - pârât O. DE C. ȘI P. IMOBILIARĂ P. cu sediul în Ploiești, ., județul P..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelanta reprezentată de avocat N. A., intimatul P. C. C. personal, lipsă fiind ceilalți intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantei și intimatul arată că nu au alte cereri de formulat.
Tribunalul, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de apel.
Apărătorul apelantei, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, anularea sentinței instanței de fond, precum și a încheierii din data de 04.06.2014 și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București. În subsidiar, solicită schimbarea în tot a sentinței apelate, anularea încheierii menționate, conform susținerilor formulate prin motivele de apel.
Arată că Tribunalul București este competent să soluționeze cauza, litigiul fiind comercial și nu civil. Referitor la excepția insuficientei timbrări, instanța de fond o respinge, fără să aibă în vedere certificatul fiscal aflat la fila 66 din dosarul din primul ciclu procesual, în care se menționează o valoare de impunere de 292 lei, aceasta nefiind, în mod evident, valoarea terenului, ci suma stabilită drept impozit pentru terenul în cauză, iar nu la această sumă trebuia calculat timbrajul.
Arată că prezenta cauză este o cauză comercială, este o acțiune personală imobiliară și nu reală, și, raportat la valoarea pretențiilor, competența de soluționare este a Tribunalului București. Nici petitul accesoriu nu atrage competența instanței civile.
În ce privește autoritatea de lucru judecat, arată că instanța nu de fond a motivat de ce a respins această excepție.
Referitor la încălcarea principiului disponibilității, arată că reclamanții nu au solicitat nulitatea parțială, ci au solicitat nulitatea totală a actului de alipire.
Pe fondul cauzei, acțiunea este neîntemeiată, reclamanții neavând calitate procesuală activă, întrucât nu sunt proprietari asupra imobilului, instanța de fond în mod eronat reținând că aceștia sunt titularii dreptului de proprietate asupra celor 6 ha chiar dacă nu au solicitat repunerea în situația anterioară în dosarul prin care s-a anulat contractul de vânzare cumpărare al acestora. Pentru aceleași motive a respins în mod greșit excepția lipsei de interes. Dacă s-ar dispune repunerea în situația anterioară, imobilul s-ar separa în parcele. Actul de alipire nu poate fi anulat, față de principiul anulării actului subsecvent.
Reclamanții, fără obținerea repunerii în situația anterioară, nu se află în postura în care să poată beneficia de principiul anulării actului subsecvent, ca urmare a anulării actului inițial. De asemenea, potrivit principiului disponibilității, instanța nu se poate pronunța asupra repunerii în situația anterioară, dacă aceasta nu a fost solicitată. Arată că înțelege să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimatul P. C. C., având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului, având în vedere că hotărârea este irevocabilă, vrea să revină proprietar de drept, nu dorește anularea actului de alipire, ci doar ce este al lui. Solicită a se avea în vedere susținerile formulate prin întâmpinare. Arată că timp de trei ani apelanta a formulat aceleași cereri, a invocat aceleași excepții, care au fost respinse. Arată că își rezervă dreptul de a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ 21.09.2011, reclamanții D. V. și P. C. C. au solicitat, pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâtele . S.A. și O. de C. și P. Imobiliară P. constatarea nulității absolute a actului de alipire autentificat sub nr. 2620/30.07.2008 ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2930/02.10.2007 și rectificarea cărților funciare în sensul închiderii acestora și deschiderii de noi cărți funciare pentru proprietarii imobilelor, astfel cum acestea erau înainte de alipire.
În motivare, au arătat că pârâta . SA a cumpărat prin contract autentic suprafețele de teren din titlul de proprietate nr._/07.09.2007, contract desființat prin sentința civilă nr. 1645 pronunțată de Tribunalul P. în dosarul nr. 16502A/281/2007, anterior fiecare din terenuri fiind intabulate separat. Pe perioada soluționării cauzei, pârâta a alipit suprafețele de teren, sens în care s-a încheiat actul de alipire sus-menționat. Având în vedere că terenurile nu mai sunt proprietatea pârâtei, se impune desființarea actului de alipire.
Ca o consecință, cartea funciară deschisă în urma alipirii urmează a fi închisă, și se vor deschide noi cărți funciare.
Urgența se impune ca urmare a prejudiciului suferit de reclamanți prin folosirea în continuare a terenurilor de către pârâtă.
În drept au fost invocate prevederile art. 581 c.pr.civ. și ale Legii nr. 7/1996.
La data de 30.09.2011, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că solicită judecarea pe dreptul comun.
P. sentința civilă nr._/25.06.2012 instanța a admis în parte cererea formulată de reclamanții D. V. și P. C. C. în contradictoriu cu pârâții . SA și O. de C. și P. Imobiliară P..
A constatat nulitatea absolută parțială a actului de alipire autentificat sub nr. 2620/30.07.2008 de BNP P. I., cu privire la terenul arabil în suprafață de 60.002 mp, situat în extravilanul ., ./7, 1946/7, 1948/7, 1950/7, 1952/7, 1949/7, 1951/7, 1944/7, 1947/7, cu număr cadastral provizoriu inițial_, parte din numărul cadastral_, intabulat în cartea funciară nr._.
A dispus rectificarea cărții funciare nr._, în sensul eliminării terenului arabil în suprafață de 60.002 mp, situat în extravilanul ., ./7, 1944/7, 1946/7, 1947/7, 1948/7, 1949/7, 1950/7, 1951/7, 1952/7 și deschiderea unei noi cărți funciare pentru acest imobil, după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri.
A obligat pârâta . SRL la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2091 lei, reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.
Împotriva sentinței susmenționate a formulat apel reclamanta, pe motive de nelegalitate.
P. decizia civilă nr. 358/13.06.2013, Tribunalul P., a admis apelul și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești.
Împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul P. au declarat recurs reclamanții P. C. C. și D. V..
P. decizia civilă nr. 55/14.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a respins recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei nr. 358/13.06.2013 pronunțată de Tribunalul P..
La Judecătoria Ploiești, după casare, cauza a fost înregistrată sub același număr la data de 31.01.2014.
Pe linia deciziei de casare, Tribunalul P. a dispus ca instanța de fond să se pronunțe cu privire la excepțiile autorității de lucru judecat și lipsa calității procesual active a reclamanților invocate de pârâți în apel. S-a reținut de către instanța de apel că instanța de fond a soluționat cauza fără ca pârâtul să fie legal citat și astfel s-a încălcat dreptul la apărare al acestuia.
La termenul de judecată din data de 28.05.2014 cu procedură completă, s-a pus în discuția părților excepția de necompetență materială și excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Ploiești invocată de pârât. P. încheierea din data de 04.06.2014 au fost respinse excepțiile de necompetență materială și excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Ploiești cu motivarea de la acel termen.
La termenul de judecată din data de 10.09.2014, instanța a pus în discuția părților excepția insuficientei timbrări, autoritatea de lucru judecat, lipsa calității procesual active a reclamanților și excepția lipsei de interes. Având în vedere că părțile au declarat că nu mai au alte cererii sau probe de administrat, instanța a unit excepțiile cu fondul cauzei și a acordat cuvântul părților asupra excepțiilor și asupra fondului cauzei.
P. sentința civilă nr._ 17.09.2014, Judecătoria Ploiești a respins excepția de netimbrare a acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active, excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei de interes invocate de pârât.
A admis acțiunea precizată având ca obiect „constatare nulitate act juridic” formulată de reclamanții D. V. și P. C. C. domiciliat în Ploiești, ., jud. P. în contradictoriu cu pârâții . SRL prin Adm. jud. CII D. V. și O. de C. și P. Imobiliară P..
A constatat nulitatea absolută parțială a actului de alipire autentificat sub nr. 2620/30.07.2008 de BNP P. I., pentru terenul arabil în suprafață de_ m.p. situat în extravilanul ..
A dispus rectificarea cărții funciare nr._ și refacerea documentației cadastrale cu privire la terenul în suprafață de_ m.p.
A obligat pârâtul la plata sumei de 2091 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Referitor la excepția insuficientei timbrări, instanța de fond a respins excepția raportat la faptul că acțiunea a fost timbrată la valoarea indicată de către Administrația financiară ca fiind valoare impozabilă a terenului. Nu pot fi reținute susținerile pârâtului prin care se arată că taxa de timbru trebuie raportată la valoarea întregului dosar de alipire, având în vedere că actul de alipire este un act administrativ și nu unul comercial și mai mult reclamanții solicită nulitatea parțială a contractului de alipire numai în ceea ce privește terenul în suprafață de_ m.p.
A respins și excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât. Astfel pârâtul invocă excepția autorității de lucru judecat raportat la stabilirea timbrajului prezentei acțiuni. Prezenta acțiune, nu îndeplinește condițiile cu privire la autoritatea de lucru judecat, iar excepția de netimbrare a fost respinsă prin prezenta.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, instanța de fond a respins această excepție, având în vedere următoarele:
Calitatea procesuală activă constă în identitatea dintre persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului, cu alte cuvinte premiza obligatorie pentru a exercita o acțiune în justiție în vederea valorificării unui drept o constituie legitimarea ,justificarea calității procesuale active, care se află în legătură directă ,intrinsecă cu justificarea unui interes legitim.
P. urmare, calitatea procesuală nu poate fi privită pur și simplu ca titlu sub care o persoană figurează în proces, ci este puterea de a acționa în justiție, bazată pe un interes legitim, general și direct.
În cauza de față reclamanții sunt titularii dreptului de proprietate pe terenul care face parte din contractul de alipire a cărui anulare se cere. Această calitate îi conferă îndreptățirea reclamantului de a solicita respectarea dreptului de proprietate de la persoana care i-ar fi încălcat acest drept, motiv pentru care excepția privind lipsa calității procesual active a reclamanților va fi respinsă.
Referitor la excepția lipsei de interes invocată de pârât, instanța a respins și această excepție pentru următoarele considerente:
Susținerea pârâtului potrivit căreia reclamanții nu au interes în cauză, astfel într-o eventuală anulare a acestui act de alipire nu s-ar aduce nici un beneficiu concret reclamanților, interesul, folosul practic urmărit de reclamanți neexistând, admiterea acțiunii nu ar aduce dreptul acestora asupra celor 6 ha reclamate în patrimoniul acestora, mai mult nefiind nici măcar o etapă intermediară în vederea realizării acestui deziderat, sigurul efect al anulării acestui act fiind prejudicierea pârâtei urmează a fi înlăturate având în vedere că reclamanții sunt proprietarii terenului în suprafață de_ m.p., au obținut anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 2930/02.10.2007 prin care pârâtul achiziționase acest teren astfel că interesul reclamanților este ca terenul de_ m.p. să nu mai figureze alipit la terenurile proprietatea pârâtului.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
P. titlul de proprietate nr._/07.09.2007 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 6 ha și 3 mp în favoarea lui S. L. V. și S. N..
P. testamentul autentificat sub nr. 4399/21.06.2006 S. L. V. îl instituie legatar universal pe reclamantul P. C. C., aceasta decedând la data de 21.08.2011. P. certificatul de moștenitor nr. 41/22.09.2011 s-a constatat transmiterea patrimoniului succesoral de la defunctă la reclamant.
Din considerentele deciziei civile nr. 1645/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul P. rezultă că reclamantul D. V. a acceptat succesiunea lui S. N. decedat la data de 10.01.2002 și că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2930/02.10.2007, S. L. V. a înstrăinat pârâtei E. suprafața de teren din titlul de proprietate nr._/07.09.2007.
La data de 30.07.2008, pârâta E. I. Partners SRL încheie un act de alipire (nr. 2620) prin care alipește mai multe suprafețe de teren printre care și cea dobândită în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2930/02.10.2007, ulterior deschizându-se și o nouă carte funciară nr._, în care erau întabulate toate terenurile, astfel cum rezultă din extrasul CF aflat la filele 19-20.
P. decizia civilă nr. 1645/10.11.2009, pronunțată de Tribunalul P. în dosarul nr._/281/2007 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2930/02.10.2007.
Nulitatea este o sancțiune care intervine în cazul în care la încheierea actului juridic au fost încălcate normele legale. Însă actul juridic nu are o existență de sine stătătoare, intrând în circuitul civil, produce o . efecte, în baza sa încheindu-se și alte acte juridice.
În situația în care actul juridic primar este desființat ca urmare a constatării existenței unei cauze de nulitate absolută, actele juridice ulterioare devin lipsite de fundament. Unul dintre efectele nulității este tocmai anularea actelor juridice subsecvente ca urmare a anulării actului primar, conform principiului accesorium sequitur principale.
Nu pot fi reținute susținerile pârâtului potrivit cărora reclamanții nu pot intra în posesia terenului deoarece prin decizia civilă nr. 1645/10.11.2009, pronunțată de Tribunalul P. în dosarul nr._/281/2007 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2930/02.10.2007 însă, nu s-a dispus și revenirea părților în situația anterioară astfel că terenul aparține pârâtului, având în vedere că, odată stabilit definitiv și irevocabil nulitatea contractului de vânzare cumpărare, instanța apreciază că, nulitatea absolută invalidează actul juridic de la momentul nașterii lui, drept urmare, dreptul de proprietate nu a ieșit niciodată din patrimoniul reclamanților.
Instanța a reținut că prin actul de alipire nr. 2620/30.07.2008, pârâta . SA, în calitate de proprietar a comasat mai multe suprafețe de teren dobândite prin diferite acte de proprietate, printre care și contractul de vânzare-cumpărare nr. 2930/02.10.2007.
În urma constatării nulității absolute a acestui contract, rezultă că actul care face obiectul prezentei cauze este lipsit de fundament în ceea ce privește terenul în suprafață de_ mp, deoarece operațiunea de comasare reprezintă un act de administrare pe care doar proprietarul bunului îl poate efectua.
Reclamanții prin avocat și-au precizat oral cererea de chemare în judecată în sensul că solicită nulitatea parțială a actului de alipire numai în ceea ce privește terenul de 60.002 mp, astfel că instanța constată că cererea este întemeiată și va constata nulitatea absolută parțială a actului de alipire autentificat sub nr. 2620/30.07.2008 de BNP P. I., cu privire la terenul arabil în suprafață de 60.002 mp, situat în extravilanul ., ./7, 1946/7, 1948/7, 1950/7, 1952/7, 1949/7, 1951/7, 1944/7, 1947/7, cu număr cadastral provizoriu inițial_, parte din numărul cadastral_, întabulat în cartea funciară nr._.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, instanța de fond l-a constatat întemeiat față de dispozițiile art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, care prevăd că „Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.”
Având în vedere că instanța a constatat ca fiind anulat parțial actul de alipire, rezultă că înscrierea devine lipsită de suport, astfel încât a admis cererea și a dispus rectificarea cărții funciare nr._, refacerea documentației cadastrale cu privire la terenul în suprafață de_ m.p.
Pârâtul fiind parte căzută în pretenții, în temeiul disp. art. 274 c. pr. civ. a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 2091 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr._/17.09.2014 și a încheierii din data de 04.06.2014 pronunțate în dosarul nr._ de Judecătoria Ploiești a declarat apel pârâta E. I. Partners SRL, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, anularea sentinței civile nr._/17.09.2014 și a încheierii menționate, pronunțate în dosarul nr._ și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, în speță Tribunalului București, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței civile nr._/17.09.2014 și a încheierii vizate și, pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamanților pe temeiurile excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei Ploiești, excepției de necompetență materială procesuală a Judecătoriei Ploiești, excepției autorității de lucru judecat, excepției timbrajului insuficient, excepției lipsei calității procesuale active a celor doi reclamanți, excepția lipsei de interes a reclamanților, sau, în subsidiar respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că sentința apelată este nelegală și netemeinică, instanța pronunțând-o cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, iar cu privire la unele aspecte sentința este nemotivată sau contradictoriu motivată.
A susținut apelanta că, în mod greșit instanța a respins excepțiile necompetenței materiale și teritoriale, în condițiile în care competența soluționării prezentei cauze aparținea Tribunalului București întrucât prezenta acțiune este comercială și nu civila, deoarece comercialitatea sau necomercialitatea unui litigiu se fundamentează în funcție de aceleași atribute ale faptelor și obligațiilor deduse judecații.
Astfel, actul de alipire a cărui anulare se cere este un act juridic ce poate fi inclus în categoria faptelor de comerț subiective, întrucât prin intermediul său au fost comasate mai multe parcele de teren în vederea obținerii unui corp nou și distinct de proprietate cu număr cadastral și carte funciară proprii în vederea desfășurării de activității comerciale, în speță extracție de pietriș-balastieră.
De asemenea, Judecătoria Ploiești nu este competentă material să judece cauza, indiferent de calificarea acțiunii ca fiind civilă sau comercială, valoarea terenului depășind 500.000 Ron.
În ceea ce privește excepția insuficientei timbrări, instanța a respins excepția apreciind că acțiunea a fost timbrată la valoarea indicată de Administrația Financiara ca fiind valoarea impozabilă a terenului, deși, conform certificatului fiscal depus de reclamanți pentru a se stabili valoarea terenului în vederea timbrajului, se menționează o valoare de impunere de 292 lei, respectiv suma stabilită drept impozit pentru acest teren.
De asemenea, instanța a apreciat eronat că actul de alipire este un act administrativ și nu unul comercial, deși, actul de alipire este un act comercial de administrare.
Mai mult, instanța încălcând principiului disponibilității, a constatat faptul că taxa de timbru nu trebuie raportată la valoarea întregului act de alipire, întrucât
reclamanții au solicitat nulitatea parțială a actului de alipire, deși, aceștia au solicitat nulitatea totală.
Totodată, dacă instanța va considera că nu se poate raporta la valoarea actului de alipire de 5.927.740 lei astfel cum a fost ea stabilita prin sentința civilă nr._/25.11.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Ploiești, rămasă irevocabila prin anularea apelului reclamanților ( dosarul a primit alt număr la Tribunal, in apel, respectiv_ ), urmează să aibă în vedere valoarea de achiziție a terenurilor, respectiv 359.239 RON, valoare ce rezultă din înscrisurile depuse în apelul din primul ciclu procesual.
În ceea ce privește respingerea excepției autorității de lucru judecat, hotărârea instanței de este nemotivata, instanța neexplicând în niciun fel de ce a respins excepția, deși, există unui alt dosar, deja finalizat, la Tribunalul P., având același obiect, părți și cauză, care a fost anulat ca netimbrat, astfel că, reclamanții trebuie sa plătească taxa de timbru care a fost stabilită în dosarul nr._ al Judecătoriei Ploiești.
A mai susținut apelanta, în ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale active, că instanța a apreciat în mod greșit că reclamanții sunt titularii dreptului de proprietate asupra celor 6 ha chiar dacă nu au solicitat repunerea în situația anterioara în dosarul prin care s-a anulat contractul de vânzare cumpărare al acestora.
Mai mult decât atât, reclamanții sunt terți față de actul de alipire, ceea ce înseamnă că ar putea invoca doar o cauză de nulitate absolută a acestuia pentru a justifica calitatea procesuală activă.
De asemenea, instanța a respins în mod greșit excepția lipsei de interes, arătând ca reclamanții sunt proprietarii terenului, întrucât o eventuală anulare a acestui act nu ar aduce niciun beneficiu concret reclamanților, interesul, folosul practic urmărit de reclamanți neexistând, admiterea acțiunii nu ar aduce dreptul asupra celor 6 ha reclamate în patrimoniul acestora, mai mult, anularea acestui act nefiind nici măcar o etapă intermediară în vederea realizării acestui deziderat, în sensul că ar fi necesară pentru succesul unei viitoare acțiuni a acestora care le-ar asigura readucerea dreptului în patrimoniu. Singurul efect al anularii acestui act ar fi prejudicierea directa a apelantei în desfășurarea activității pe șantier, urmând a avea într-o astfel de situație, în loc de un teren mare de 29 ha, mai multe terenuri mici, ca înainte de alipire, dar care ar fi tot în proprietatea sa.
Pe fond, a susținut apelanta că instanța a pronunțat o hotărâre nelegala și netemeinică apreciind că reclamanții sunt proprietarii terenului în litigiu și că nu ar fi fost necesar ca ei să fi cerut și repunerea în situația anterioară.
Astfel a susținut apelanta că în data de 02.10.2007 a cumpărat de la S. L.-V. terenul în suprafață de 60.003 mp, situat în extravilanul comunei Bucov, jud. P.. tarlaua 46, parcelele 1943/7, 1946/7, 1948/7, 1950/7, 1952/7, 1947/7, 1944/7, 1951/7 și 1949/7, având nr. cadastral._ și fiind înscris în cartea funciară nr.2939 a localității Bucov, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2930/02.10.2007 de BNP P. I., din Ploiești.
A precizat apelanta că este o societate comercială ce activează în domeniul materialelor de construcții, fapt pentru care, în anul 2007 a dorit să achiziționeze un teren în zona Ploiești, pentru amplasare unei stații-de sortare și prelucrare a pietrei pentru construcții. Astfel, terenul autoarei acesteia fiind propice scopului menționat, a fost achiziționat de societatea noastră.
La momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare asupra terenului ce formează obiectul litigiului în cauza, autoarea acesteia deținea în dovedirea dreptului ei de proprietate: Titlul de proprietate nr._/07.09.2007, eliberat de Comisia Județeană P. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Certificatul de Calitate de Moștenitor nr. 65/18.07.2002, eliberat in dosar succesoral nr.9/2002, de BNP D.-C. T. din Ploiești; Certificatul Suplimentar de Moștenitor nr. 144/13.09.2007, eliberat de BNP D.-C. I. în dosar succesoral 232/2007; încheiere de intabulare nr._/27.09.2007, precum si extras informativ de carte funciara care atesta ca dreptul de proprietate era intabulat pe numele ei, fiind unic proprietari in cartea funciară nu era înscris niciun titlu de către reclamant). Mai mult decât atât, la încheierea contractului de vânzare cumpărare, notarul public, potrivit obligației ce-i revine conform legii, a solicitat O.C.P.I. Ploiești emiterea extrasului de carte funciara pentru autentificare, care de asemenea atesta un singur proprietar S. L.-V.. Toate aceste DOCUMENTE OFICIALE. împreuna cu certificatul de atestare fiscala nr. 8318/02.10.2007, eliberat de Primăria Bucov, privind achitarea la zi a taxelor si impozitelor aferente terenului in cauza, sunt necesare si suficiente in vederea încheierii valabile a contractelor de vânzare cumpărare. întrunind toate cerințele impuse de legiuitor, atât pentru a cumpăra cat si pentru a fi calificat drept un cumpărător ce acționează cu maximum de prudență și diligentă impus unui cumpărător diligent.
În continuare apelanta a arătat că reclamantul a introdus o acțiune in anularea titlului său de proprietate, respectiv a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2930/02.10.2007 de BNP P. I., acțiune pe care, Tribunalul P., printr-o decizia pronunțată a încălcat normele de drept, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, principiul contradictorialității, oralității, legalității, etc., a admis-o în recurs, pronunțând nulitatea contractului, însă reclamantul nu a cerut repunerea în situația anterioara, fapt pentru care, efectele nulității, benefice pentru el, nu pot opera.
Mai mult decât atât, această decizie, este o eroare judiciară, pentru pronunțarea căreia, Tribunalul P., a schimbat în recurs temeiul juridic al cererii, fără a pune în discuția părților acest aspect și apreciind asupra unui fapt neprobat în niciun fel de către reclamanți, nu i-a obligă la nimic, întrucât nu s-a dispus repunerea părților în situația anterioara.
A mai arătat apelanta că, principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului inițial nu operează decât în privința actelor de dispoziție. Actul de alipire este un act de administrare, el neavând drept urmare ieșirea din patrimoniul său a vreunui drept. Această excepție este recunoscută și acceptată atât de practică cât și de doctrină.
De altfel, reclamanții, fără obținerea repunerii în situația anterioară în dosarul în care au obținut anularea titlului său asupra celor 6 ha pretinse, nu se afla în postura în care să poată beneficia de principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului inițial, întrucât ar fi trebuit să obțină efectele benefice lor în urma anularii actului său asupra celor 6 ha, iar aceste efecte le-ar fi obținut daca ar fi cerut și repunerea în situația anterioară în acel dosar, ceea ce nu s-a întâmplat.
Mai mult, potrivit principiului disponibilității instanța nici nu se poate pronunța asupra acestui aspect, dacă partea nu solicită expres aceasta, existând, de altfel și un recurs în interesul legii în acest sens, soluționat prin Decizia nr. 13/16.03.2009 a ICCJ, dosar nr. 2/2009.
Pentru motivele arătate apelanta a solicitat admiterea apelul.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm. c.pr.civ.
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Pe calea prezentului demers judiciar, astfel cum a fost precizat, intimații reclamanți au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a actului de alipire autentificat sub nr. 2620/30.07.2008 în ceea ce privește terenul în suprafață de 60.002 mp, situat în extravilanul ., ./7, 1946/7, 1948/7, 1950/7, 1952/7, 1949/7, 1951/7, 1944/7, 1947/7, cu număr cadastral provizoriu inițial_, parte din numărul cadastral_, întabulat în cartea funciară nr._, ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2930/02.10.2007 și rectificarea corespunzătoare a cărții funciare.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, Tribunalul reține că suprafețele de teren cuprinse în titlul de proprietate nr._/07.09.2007 eliberat pentru moștenitorii defunctei S. E., au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 2930/02.10.2007 autentificat de BNP P. I. încheiat cu apelanta din prezenta cauză.
P. Actul de alipire autentificat sub nr. 2620/30.07.2008 a fost format un singur corp de proprietate prin alipirea și suprafeței de teren de 60.002 mp, obiect al contractului de vânzare cumpărare menționat în precedent.
În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare nr. 2930/02.10.2007, prin decizia nr. 1645/10.11.2009 pronunțată de Tribunalul P. în dosar nr._/281/2007s-a constatat nulitatea absolută a acestuia.
Referitor la chestiunea prealabilă invocată de apelantă în sensul că prezentul litigiu este de natură comercială, iar nu civilă, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 3 pct. 1 și 2 din C.. constată că obiectul acțiunii deduse judecății este consecința constatării absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2930/02.10.2007 autentificat de BNP P. I., fiind aplicabil principiul „accesorium sequitur principale”, astfel că, în condițiile în care acțiunea principală a fost calificată drept un litigiu de natură civilă, indubitabil că și prezenta acțiune nu poate fi decât un act ce excede dispozițiilor legale invocate de apelantă, fiind răsturnată, astfel „prezumția de comercialitate” instituită de art. 4 C..="NoSpacing"> Cu privire la excepțiile invocate, în raport cu dispozițiile art. 137 C.pr. civ., Tribunalul reține că în mod corect a apreciat instanța de fond asupra acestora, în raport cu materialul probator administrat în cauză și dispozițiile legale incidente.
Astfel, în privința competenței materiale, aceasta revine judecătoriei potrivit disp. art. art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, având în vedere că obiectul cauzei îl reprezintă constatarea nulității absolute a actului de alipire ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 2930/02.10.2007 și rectificarea cărții funciare.
În ceea ce privește competența teritorială, aceasta aparține Judecătoriei Ploiești, în considerarea dispozițiilor art. 13 alin. 1 C.pr. civ., fiind instanța în circumscripția căreia se află imobilul în litigiu.
Nu pot fi reținute nici susținerile privind excepția autorității de lucru judecat prin raportare la dosarul nr._ al Judecătoriei Ploiești întrucât acțiunea ce a constituit obiectul acestuia a fost anulată pentru netimbrare, astfel că în mod corect s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C.civ.
Cu privire la excepția insuficientei timbrări, în mod just aceasta a fost respinsă de către instanța de fond, reținându-se în mod corect valoarea în raport cu care se stabilește taxa de timbru, respectiv valoarea impozabilă a terenului astfel cum rezultă din certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice (fila 66 dosar fond).
Asupra excepției lipsei calității procesual active Tribunalul reține că reclamanții justifică legitimitate procesual activă față de efectele juridice ale deciziei nr. 1645/10.11.2009, astfel că, în condițiile în care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, această sancțiune invalidează actul juridic de la momentul nașterii lui, dreptul de proprietate nu a ieșit niciodată din patrimoniul reclamanților, prin urmare, pentru apărarea acestui drept reclamanții, titulari ai acestui drept, conform actelor de stare civilă și actelor de proiprietate, pot formula acțiuni de natura celei deduse judecății.
Din aceeași perspectivă, aceștia justifică și interesul în promovarea prezentei acțiuni, dat fiind și faptul că, în prezent, Cartea funciară a imobilului indică o cu totul altă situație decât cea reală, determinată de constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare.
Așadar, criticile formulate asupra modului în care au fost soluționate excepțiile invocate sunt nefondate.
În ceea ce privește subsidiarul criticilor formulate prin care se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, Tribunalul are în vedere faptul că nulitatea, ca sancțiune civilă, constă în lipsirea actului juridic încheiat cu încălcarea normelor referitoare la condițiile sale de validitate, de efectele pentru care a fost încheiat.
Așadar, efectul nulității constă în desființarea actului juridic din momentul încheierii sale, ceea ce conduce la restabilirea ordinii de drept încălcate. Actul juridic nul nu poate produce efecte in viitor, iar efectele produse in trecut se desființează retroactiv, astfel că nulitatea operează nu numai pentru viitor (ex nunc), ci si pentru trecut (ex tunc).
În speță, prin decizia nr. 1645/10.11.2009 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 2930/02.10.2007, iar prin Actul de alipire autentificat sub nr. 2620/30.07.2008 s-a format un singur corp de proprietate prin alipirea și a suprafeței de teren de 60.002 mp, obiect al acestui contract de vânzare cumpărare.
Apărările apelantei în sensul că nu pot fi reținute efectele nulității câtă vreme nu s-a cerut repunerea părților în situația anterioară, nu vor fi avute în vedere întrucât, în virtutea principiului disponibilității intimații au sesizat instanța de judecată cu anularea unui act subsecvent ca urmare a anulării actului principal, prevalându-se de unul dintre principiile efectelor nulității, respectiv principiul anulării actului subsecvent.
Or, în cazul a doua acte din care unul este principal iar celalalt accesoriu, anularea actului principal atrage desființarea actului accesoriu prin aplicarea regulii accesorium sequitur principale.
P. urmare, în mod corect a constatat instanța de fond nulitatea absolută parțială a actului de alipire autentificat sub nr. 2620/30.07.2008 de BNP P. I., cu privire la terenul arabil în suprafață de 60.002 mp, situat în extravilanul ., ./7, 1946/7, 1948/7, 1950/7, 1952/7, 1949/7, 1951/7, 1944/7, 1947/7, cu număr cadastral provizoriu inițial_, parte din numărul cadastral_, întabulat în cartea funciară nr._, dispunând în consecință și asupra refacerii documentației cadastrale și rectificării cărții funciare pentru suprafața de teren de 60.002 mp.
Pentru considerentele arătate, Tribunalul, în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefundat prezentul apel, iar în temeiul disp. art.274 Cod procedură civilă, se va lua act că intimatul P. C. C. va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta - pârâtă . SRL, J_, CUI_, prin administrator judiciar CII D. V., cu sediul în București, ., nr. 5, ., . și cu sediu procesual ales la Cabinet de avocat A. N. cu sediul în București, .. 11A sector 1, împotriva sentinței civile nr._/17.09.2014 și a încheierii de ședință din data de 04.06.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații - reclamanți D. V., domiciliat în Ploiești, .. 4, .. A, . și cu reședința în Ploiești, ., ., . și în B., ., ., ., P. C. C., CNP_, domiciliat în Ploiești, ., jud. P. și intimatul - pârât O. DE C. ȘI P. IMOBILIARĂ P. cu sediul în Ploiești, ., județul P., ca nefondat.
Ia act că intimatul P. C. C. va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.10.2015.
Președinte, Judecător,
N. A. M. N.
Grefier,
L. E. A.
operator de date cu caracter personal 5595
red. N.A./tehnored. E.M.
6 ex./ 02.12.2015
d.f. nr._
j.f. T. A.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 2891/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 3047/2015. Tribunalul... → |
|---|
