Fond funciar. Decizia nr. 657/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 657/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-05-2012 în dosarul nr. 657/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.-SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.657
Ședința publică din data de 04.05.2012
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTORI - C. N.
- R. C.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant B. N. domiciliat in com.V. Călugăreasca, ..217, jud. P. împotriva sentinței civile nr.5192/11.05.2011 pronunțata de Judecătoria Ploiești in contradictoriu cu intimatele parate C. JUDETEANA P. de aplicarea a legilor fondului funciar, I. P. J. P., ambii cu sediul în Ploiești, .-4, jud. P. si C. LOCALA V. CALUGAREASCA de aplicarea a legilor fondului funciar cu sediul în .. P..
Cererea de recurs scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant personal și asistat de avocat L. I. și intimata pârâtă C. L. V. Călugărească reprezentată de avocat N. M., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentanții părților având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat L. I., având cuvântul, solicită în principal admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii și admiterea cererii așa cum a fost formulată pentru suprafața constatată prin raportul de expertiză S. A., iar în subsidiar solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea refacerii raportului de expertiză așa cum a solicitat reclamantul la ultimul termen. Fără cheltuieli de judecată. Arată că hotărârea instanței de fond este nelegală prin încălcarea disp.art.36 alin.2 și 3 din legea nr.18/1991 republicată, precum și art.977 și urm. C.civil, cu privire la încălcarea principiului voinței juridice ale părților din contract.
Reprezentantul intimatei C. L. V. Călugărească solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Judecătoriei Ploiești la nr. 5057/ 281/2010 reclamantul B. N. a chemat în judecată pe pârâtele C. Județeana P. de aplicare a legilor fondului funciar și C. Locala V. Călugăreasca de aplicare a legilor fondului funciar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța sa dispună constituirea dreptului de proprietate pentru o suprafața de 576 mp teren intravilan in punctul V. P., in continuarea gospodăriei sale si obligarea Comisiei Locale la punerea in posesie si înaintarea documentației Comisiei Județene in vederea emiterii titlului de proprietate.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1728/11.03.1985 de către fostul notariat de Stat P. a dobândit locuința situata in .. 218, amplasata pe un teren in suprafața de 1293,6 mp, teren ce a trecut in proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, ocazie cu care a intrat in posesia locuinței, dar si a terenului in suprafața totala de 1293,6 mp pe care îl stăpânește si in prezent.
Mai arată reclamantul că, începând cu anul 1990, in baza art. 36 din Legea nr. 18/1991 a formulat cerere si nenumărate reveniri, solicitând constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafața de teren aferenta construcției, aflata in folosința sa, însă prin titlul de proprietate nr._/01.02.1996 i-a fost reconstituit dreptul de proprietate numai pentru o suprafața de 717 mp din totalul de 1293,6 mp.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 rep, Legea nr. 247/2005.
La termenul de judecata din data de 17.05.2010 reclamantul a formulat cerere completatoare solicitând introducerea in cauza a Instituției P. si obligarea acesteia sa-i constituie dreptul de proprietate pentru a suprafața de 576 mp teren in punctul V. P., in continuarea gospodăriei sale.
În drept, au fost invocate disp. art. 132 C.p.c., art. 36 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 rep.
La termenul de judecata din data de 17.05.2010 instanța a introdus in cauza, in calitate de parata, Instituția P. Județului P..
Prin sentința civilă nr. 5192/11.05.2011, Judecătoria Ploiești a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. 1728/11.03.1985 reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra unei construcții compusă din 5 camere, terasă, cămară, bucătărie, antreu, beci și separat magazie, fiind amplasată pe un teren în suprafață de 1293, 60 mp., menționându-se în cuprinsul contractului că terenul aferent construcției în suprafață de 250 mp, cotă indiviză din 1293 mp nu formează obiectul vânzării, trecând în proprietatea statului, conform art. 30 din Legea 58/1974.
Mai arată instanța de fond că prin decizia nr.43/14.06.1985 reclamantului i s-a atribuit în folosință pe durata existenței construcției terenul aferent în suprafață de 250 mp., iar prin Ordinul P. nr. 55 din 01.04.1996 s-a dispus în temeiul art. 35 alin 3 din Legea nr.18/1991 (dispoziții în vigoare la data emiterii actului administrativ) trecerea din proprietatea statului a terenurilor aferente construcțiilor preluate în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974 în proprietatea actualilor proprietari, în tabelul nominal fiind menționat și reclamantul cu o suprafață de 717 mp., fiind emis și titlul de proprietate nr._/01.02.l1996 și procesul-verbal de punere în posesie nr. 5024/12.12.1995, pentru aceeași suprafață.
Motivează prima instanță că, din interpretarea artr.35 alin.3 din Legea nr.18/1991, rezultă că doar terenurile atribuite în folosință (în cazul de față doar suprafața de 250 mp.), trec în proprietatea actualilor deținători ai construcțiilor, iar în cazul în care imobilul construcție a fost cumpărat de la o persoană care a fost membru cooperator, (situație existentă în cazul de față) terenul care trece în proprietatea persoanei care a cumpărat locuința se limitează la suprafața atribuită în folosință (respectiv 250 mp) restul revenind vânzătorului, fost membru cooperator în temeiul art. 23.
Susține instanța de fond că în acest caz, există o singură excepție și anume aceea în care membrul cooperator a vândut atât casa de locuit situată pe terenul de 250 mp cât și anexele gospodărești situate pe terenul fostului vânzător, (adică pe terenul ca a fost preluat de cooperativă de producție în cazul în care construcția vândută era situată pe un teren în suprafață mai mare de 250 mp) o astfel de excepție fiind justificată pe considerente de echitate și pe principiul voinței juridice, prevăzut de art. 977 din Codul Civil, din înstrăinarea acestor anexe deducându-se că vânzătorul a înțeles să se desesizeze și de terenul aferent.
Concluzionează instanța de fond că în condițiile în care prin contractul de vânzare cumpărare nr.1728/1985 numai suprafața de 250 mp. a trecut în proprietatea statului și i s-au atribuit în folosință doar 250 mp, înseamnă că reclamantul este îndreptățit doar la această suprafață și, chiar dacă s-ar admite că vânzătorii au înțeles să se desesizeze de o suprafață mai mare de teren, nu înseamnă că este vorba de întreaga parcelă pe care era amplasată construcția, respectiv 1293 mp., întrucât reclamantul nu a dovedit că intenția vânzătorilor a fost de a înstrăina întreaga suprafață, că terenul aflat în continuarea gospodăriei sale reprezintă restul de 1293, 60 mp. menționat în contractul de vânzare – cumpărare sau terenul de 0,5 ha. menționat în registrul agricol pe anii 1959-1963 pe numele lui B. M., nu a atacat actele premergătoare emiterii titlului de proprietate_/01.02.1996, iar pe terenul solicitat nu se află anexe gospodărești si nici nu face parte din curtea gospodăriei reclamantului, astfel încât să fie indispensabilă desfășurării activității gospodărești.
Precizează instanța de fond că reclamantului i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate pentru suprafața de 717 mp., mai mult decât i se atribuise în folosință, iar expertul desemnat în cauză nu a arătat în ce condiții terenul de 457 mp face corp comun cu terenul de 717 mp.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, iar în subsidiar admitere recursului, casarea hotărârii ș rejudecare cauzei în vederea refacerii raportului de expertiză.
În motivarea recursului recurentul a arătat că instanța a încălcat dispozițiile art.36 alin.2 și 3 din Legea nr.18/1991, cât timp a dovedit cumpărarea casei prin contract de vânzare-cumpărare, casă care era amplasată pe un teren în suprafață de 1293,60 mp. ce a trecut în proprietatea statului în temeiul art.30 din Legea nr.58/1974, fiind astfel îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren de 1293 mp., neavând relevanță că i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 717 mp., întrucât cererea de constituire nu este supusă vreunui termen, iar practica judiciară a statuat că dreptul de proprietate se restituie cumpărătorului locuinței pentru întreaga suprafață de teren menționată în actul autentic de proprietate.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că instanța de fond a interpretat greșit adevărata voință juridică a părților contractante, precizând că nu ar fi cumpărat întreaga suprafață de teren menționată în act, întrucât noțiunea de gospodărie țărănească nu vizează doar curtea și anexele ci și întreaga suprafață de teren îngrădită pe care el o folosește neîntrerupt de la data cumpărări și pe care are plantată viță de vie.
Critică recurentul și faptul că instanța a apreciat greșit că prin raportul de expertiză nu s-a stabilit situația diferenței de teren, cu toate că arată că se află în continuarea curții și gospodăriei sale, însă eroarea raportului de expertiză nu-i este imputabilă lui, mai ales că a formulat și un subsidiar prin care a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața constatată de expert de 457 mp.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P. cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 22.08.2011.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate in cauză, de criticile formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.304 si 3041 cod pr. civila, ținându-se seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constata ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente
Conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 1728/11.03.1985 numiții S. N. și C. au vândut reclamantului B. N. locuința proprietatea lor situată în com. V. Călugărească, . pe un teren de 1293,60 mp., menționându-se că terenul aferent construcției, în suprafață de 250 mp., cotă indiviză din suprafața totală de 1293,60 mp. nu formează obiectul vânzării, trecând în proprietatea statului în baza art.30 din legea nr.58/1974.
Prin decizia nr.43/14.06.1985 s-a atribuit reclamantului în folosință, pe durata existenței construcției, terenul proprietate de stat în suprafață de 250 mp, astfel încât după . L. nr.18/1991, prin Ordinul nr.55/01.04.1996 s-a dispus trecerea în temeiul art.35 alin.2 din Legea fondului funciar a terenurilor proprietatea statului deținute potrivit legii în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției în vederea construirii de locuințe proprietate personală, ori cu ocazia cumpărării de la stat a locuințelor, în proprietatea actualilor proprietari ai locuințelor, reclamantul figurând în tabelul nominal anexă la Ordin, la nr.20 cu suprafața trecută în proprietatea statului ca având suprafața de 250 mp., aceeași suprafață fiindu-i dată în folosință, fiindu-i restituită conform art.35 alin.3 din Legea fondului funciar, suprafața de 717 mp.
În baza Ordinului 55/1996, pe numele reclamantului s-a emis titlul de proprietate nr._/01.02.1996 privind constituirea suprafeței de 717 mp.
Conform raportului de expertiză topo întocmit de expert S. A., terenul aflat în prezent în posesia reclamantului are suprafața de 1174 mp., împrejmuită cu garduri, suprafață din care s-a eliberat titlul de proprietate pentru suprafața de 717 mp., teren situat în T.7, P.164, expertul menționând că diferența de 457 mp. se regăsește în T.7, P.163 conform evidențelor cadastrale, însă nu poate fi evidențiată separat, făcând corp comun cu cei 717 mp.
Mai arată expertul potrivit susținerilor reprezentanților Primăriei V. Călugărească, pentru suprafața de 457 mp. nu s-a emis titlul de proprietate, această porțiune fiind cuprinsă în suprafața de 1,45 ha. reconstituită autorului reclamantului B. M., expertul neputând însă stabili cu certitudine că amplasamentul suprafeței de 457 mp. este unul și același cu cel de 0,5 ha. arabil situat în pct. V. P., cu care autorul reclamantului, B. M., a figurat în registrul agricol aferent perioadei 1959-1963 și în cererea de adeziune la CAP.
Potrivit art. 36 alin.3 din Legea nr.18/1991, republicată, prevede că terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile disp. art. 30 din Legea nr.58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane si rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului proprietari ai locuințelor.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că prin contractul de vânzare cumpărare nr.1728/11.03.1985 numiții S. N. și C. au vândut reclamantului B. N. locuința situată în . aferent de 250 mp. cotă indiviză din suprafața totală de 1293,60 mp. pe care era amplasată locuința, nefăcând obiectul vânzării, trecând în proprietatea statului în baza art.30 din Legea nr.58/1974, fiindu-i dată în folosință suprafața de 250 mp. prin decizia nr.43/1985.
Reiese totodată că, în baza Ordinului nr.55/1996 s-a trecut din proprietatea statului în proprietatea reclamantului în calitate de proprietar actual al locuinței, terenul în suprafață de 717 mp., ordin pe baza căruia reclamantului i s-a constituit dreptul de proprietate pentru această suprafață, prin titlul de proprietate nr._/01.02.1996, diferența de teren de 576 mp,până la 1293 mp regăsindu-se, conform raportului de expertiză efectuat în cauză în T 7, P A 163, dar nu poate fi evidențiată, făcând corp comun cu cei 717 mp constituiți pe numele reclamantului prin titlul de proprietate nr._/1996.
Pe de altă parte, această porțiune de teren ar face parte, conform susținerilor comisiei locale de fond funciar, din suprafața de 1,45 ha reconstituită pe numele autorului reclamantului, B. M. și pentru care nu s-a emis încă titlu de proprietate.
Ca atare, atât timp cât reclamantul a dobândit în proprietate în baza contractului de vânzare cumpărare nr.1728/1985 locuința situată în comuna V. Călugărească, . aferent construcției de 250 mp. indiviz din suprafața totală de 1293,60 mp. trecând în proprietatea statului în baza art.30 din Legea nr. 58/1974, fiindu-i constituit dreptul de proprietate în baza art.36 din Legea nr.18/1991, în temeiul Ordinului P. nr. 55/1996, prin titlul de proprietate nr._/01.02.1996, acte necontestate de către reclamant în ceea ce privește întinderea suprafeței constituite, înseamnă că, pentru diferența de teren menționată în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare de 576 mp și pe care reclamantul pretinde că a cumpărat-o integral de la vânzătorii S. N. și C. și pe care o stăpânește, făcând corp comun cu suprafața de 717 mp constituită, înseamnă că reclamantul nu poate pretinde constituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren numai față de cele două comisii de fond funciar, ci și față de persoanele care ar putea să invoce anumite drepturi asupra acestui teren, respectiv vânzătorii sau moștenitorii acestora.
Mai mult chiar, reclamantul nu a contestat niciodată titlul de proprietate emis pe numele său cu privire la constituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 717 mp, astfel că reclamantul nu poate pretinde direct instanței constituirea dreptului de proprietate asupra diferenței de 576 mp., cu încălcarea procedurii prealabile obligatorii prevăzută de legile fondului funciar ci, numai în cazul în care ar fi formulat o asemenea cerere iar modalitatea de soluționare a acesteia l-ar fi nemulțumit, ar fi putut formula plângere la instanța de judecată în sensul constituirii dreptului său de proprietate asupra diferenței pretins cumpărată de la vânzătorii S. N. și C., plângere care, de asemenea, ar fi putut-o formula nu numai în raport de cele două comisii de fond funciar, ci și de vânzători sau moștenitorii acestora, adică față de persoanele care ar fi putut invoca vreun drept de proprietate asupra diferenței de teren.
Astfel, având în vedere împrejurările sus-menționate și ținând seama că instanța de recurs poate examina cauza sub toate aspectele conform art.3041 c.pr.civ. înseamnă că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Criticile recurentului conform cărora instanța de fond ar fi încălcat dispozițiile art.36 alin.2 și 3 din Legea nr.18/1991, cât timp a dovedit cumpărarea casei amplasată pe un teren în suprafață de 1293,60 mp. ce a trecut în proprietatea statului în temeiul art.30 din Legea nr.58/1974, fiind astfel îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren de 1293 mp., neavând relevanță că i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 717 mp., întrucât cererea de constituire nu este supusă vreunui termen, sunt neîntemeiate întrucât, pe de o parte, reclamantul nu poate pretinde stabilirea dreptului său de proprietate asupra diferenței de teren prin constituire numai față de comisiile de fond funciar ci și față de persoanele care ar putea să invoce anumite drepturi asupra acestui teren, iar pe de altă parte, chiar dacă cererea de constituire nu este supusă vreunui termen, ea nu poate fi formulată direct în fața instanței de judecată deoarece s-ar eluda dispozițiilor legilor fondului funciar în ceea ce privește procedura prealabilă obligatorie.
De altfel, reclamantul nu a contestat niciodată titlul de proprietate cu privire la întinderea suprafeței de teren constituită, caz în care nu poate pretinde direct instanței de judecată constituirea diferenței de teren, fără a urma procedura prealabilă obligatorie prevăzută de legile fondului funciar și, chiar dacă practica judecătorească a statuat că dreptul de proprietate se restituie cumpărătorului locuinței pentru întreaga suprafață de teren menționată în actul autentic de proprietate, o asemenea cerere de restituire nu poate avea loc direct, în fața instanței de judecată, instanța fiind îndrituită să soluționeze numai plângerile formulate de persoanele îndreptățite împotriva modului de soluționare a cererilor lor de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate de către cele două comisii de fond funciar.
Susținerile recurentului în sensul că instanța de fond a interpretat greșit adevărata voință juridică a părților contractante, precizând că nu ar fi cumpărat întreaga suprafață de teren menționată în act, întrucât noțiunea de gospodărie țărănească nu vizează doar curtea și anexele ci și întreaga suprafață de teren îngrădită pe care el o folosește neîntrerupt de la data cumpărări și pe care are plantată viță de vie, nu au relevanță în cauză în condițiile în care asemenea împrejurări puteau fi invocate nu doar în raport de comisiile de fond funciar, ci și în raport de vânzători sau de moștenitorii acestora, adică de persoanele care ar putea să invoce anumite drepturi asupra terenului în litigiu.
Pretențiile recurentului conform cărora instanța ar fi apreciat greșit că prin raportul de expertiză nu s-ar fi stabilit situația diferenței de teren, cu toate că arată că se află în continuarea curții și gospodăriei sale, însă eroarea raportului de expertiză nu-i este imputabilă lui, mai ales că a formulat și un subsidiar prin care a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața constatată de expert de 457 mp, nu au de asemenea relevanță în cauză, pe de o parte întrucât aceste împrejurări puteau fi valorificate în raport și de persoanele ce pot invoca un drept de proprietate asupra acestei diferențe de teren, iar pe de altă parte, indiferent de întinderea diferenței de teren identificată de expert, reclamantul nu poate pretinde direct în fața instanței de judecată constituirea dreptului de proprietate asupra acestei diferențe de teren, cu eludarea procedurii prealabile obligatorii prevăzută de legile fondului funciar.
Prin urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de fond nu este lovită de niciuna din nulitățile prev. de art.304 cod pr. civilă, în baza art.312 alin.1 cod pr. civilă, va respinge recursul, ca nefondat, și se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant B. N. domiciliat in com. V. Călugăreasca, ..217, jud. P. împotriva sentinței civile nr.5192/11.05.2011 pronunțata de Judecătoria Ploiești, in contradictoriu cu intimatele parate C. JUDETEANA P. de aplicarea a legilor fondului funciar, I. P. J. P., ambele cu sediul în Ploiești, .-4, jud. P. și C. LOCALA V. CALUGAREASCA de aplicarea a legilor fondului funciar cu sediul în .. P., ca nefondat.
Ia act ca nu se solicita cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședință publică astăzi 04.05.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. C. N. R. C.
Fiind în CO semnează
Președintele instanței,
GREFIER
Cardașol I. N.
Fiind în CO semnează P. grefier,
Operator date cu caracter personal 5595
Red. CR/ tehnored. TS
2 ex /19.07.2012
d.f._ Judec. Ploiești
j.f. E. C. D.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 9375/2012. Tribunalul PRAHOVA | Obligaţie de a face. Decizia nr. 332/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
