Grăniţuire. Decizia nr. 560/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 560/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 16-10-2012 în dosarul nr. 560/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.560
Ședința publică din data de 16.10.2012
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTOR – R. C.
GREFIER – CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanții reclamanți C. L. AL ORAȘULUI S. și ORAȘUL S. -P. P. ambii cu sediul în S., ..47, jud. P. împotriva sentinței civile nr. 298/16.03.2012 pronunțată de Judecătoria S. in contradictoriu cu intimații pârâți ORAȘUL BUȘTENI – P. P. cu sediul în Busteni, . jud. P., . – cu sediul în Busteni - Piatra Arsă, Zona Industrială Incinta Depozit, nr.2, jud. P., . cu sediul în Bușteni, DN 1, jud. P. și intimata chemată în garanție O. DE C. SI P. I. cu sediul în Ploiești, .-16, jud. P..
Dezbaterile au avut loc in ședința publica din data de 09.10.2012 susținerile parților fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data ce face parte integranta din prezenta când instanța, pentru a da posibilitate părților sa depună note scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 16.10.2012 când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
P. acțiunea civila înregistrata cu nr._ /8.05.2009 la Judecatoria S., reclamanții Orasul S. prin P., C. L. S. au chemat în judecata pe pârâtii Orasul Busteni – prin P., OCPI P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunta sa se dispună grănițuirea celor doua unități administrativ teritoriale S. si Bușteni, prin stabilirea liniei de hotar ce le desparte, obligarea pârâtului Orasul Busteni sa le respecte dreptul de proprietate, sa le lase în deplina proprietate si posesie terenul acaparat situat în Bușteni, ., 2C,2D, având nr. cadastrale provizorii 10.567, 10.789, 10.734 – UTA Busteni, constatarea nulitatii partiale absolute a tuturor actelor de dispozitie încheiate de pârâtul Orasul Busteni cu privire al aceste terenuri, obligarea chematei în garantie OCPI P. să procedeze la anularea înscrierilor in C.F. cu privire la terenul în litigiu, precum si obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantii au arătat ca terenul în litigiu sus- menționat face parte din unitatea administrativ teritorială a orasului Busteni, în baza actelor de delimitare încheiate între cele doua localități în luna iunie 1988, terenuri acaparate fără nici un drept de către orasul Busteni, care le-a înstrainat ulterior unor societati comerciale, astfel încât se impune granituirea celor doua localități prin stabilirea liniei reale de hotar și obligarea pârâtului să le predea terenurile deținute fără nici un drept.
P. încheierea din 30.06.2009 s-a dispus suspendarea judecații cauzei în baza art. 1551 c.pr.civ, cauză repusa pe rol la data de 22.09.2009, dată la care reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând introducerea în cauza a . BUSTENI, ., motiv pentru care în ședința publica din data de 22.09.2009 s-a dispus introducerea acestor doua societati comerciale în cauza în calitate de pârâte.
În baza sentinței civile nr. 1224/3.11.2009 a Judecătoriei S. a fost admisa excepția necompetentei materiale a instanței si s-a dispus declinarea competentei de soluționare a acțiunii formulata de reclamanți împotriva pârâților în favoarea Tribunalului P. - Sectia C. Administrativ, motivându-se ca din punct de vedere al competentei materiale actiunea vizează un litigiu având ca obiect delimitarea domeniului public al celor doua localități, devenind aplicabile disp.art.23 din Legea nr.213/1998.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P. – Sectia C. Administrativ, cauza a fost înregistrata cu nr. 5459/105/10.11.2005.
La data de 09.03.2010, pârâtul orașul Bușteni a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibila sau în subsidiar ca neîntemeiata, motivându-se că delimitarea celor doua localități se poate realiza numai prin lege de catre puterea legislativa, iar terenul în litigiu face parte din domeniul privat al orașului Bușteni, reclamantii ne avand nici un drept asupra acestuia.
De asemenea pârâta . fosta . formulat o întâmpinare solicitând respingerea acțiunii în condițiile în care a încheiat cu pârâtul orașul Busteni un contract de concesiune în mod legal, la data de 12.10.2007, edificând pe acest teren diferite construcții, folosindu-l legal, ocazie cu care a invocat excepțiile necompetentei materiale a Tribunalului P. - Secția C. Administrativ, a lipsei calității procesuale active a reclamantei fața de capătul de cerere referitor la anularea partiala a contractului său de concesiune.
P. sentinta nr.256/13.05.2010 a Tribunalului P. – Sectia Comerciala si de C. Administrativ a fost admisa exceptia necompetentei materiale a instantei, s-a dispus declinarea competentei de soluționare a acțiunii formulată de reclamanti împotriva pârâtilor și a chematului în garantie in favoarea Judecătoriei S., constatându-se ivit conflictul negativ de competentă si s-a dispus înaintarea cauzei la Curtea de Apel Ploiesti în vederea solutionarii conflictului negativ de competenta, motivându-se ca actiunea reprezintă un litigiu de drept comun avand la baza dispozitiile Codului civil ce reglementează instituțiile juridice ale granituirii, revendicării, nulitatii actelor juridice civile, fiind de competenta exclusiva a instantei de drept comun, respectiv Judecatoria S. si nicidecum a instantei de contencios administrativ.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Primindu-se dosarul la Curtea de Apel Ploiesti, cauza a fost înrergistrată cu nr. 5459/105/20.07.2010.
În baza deciziei nr. 1582/11.10.2010 a Curtii de Apel Ploiesti –Sectia Comerciala si de C. Administrativ si Fiscal, a fost admisa exceptia nulitatii recursului invocata din oficiu si s-a constatat nulitatea recursului declarat de reclamanți împotriva sentintei nr. 256/13.05.2010 a Tribunalului P. în contradictoriu cu pârâtii si cu chemata în garantie, pentru nemotivare în termen, dispunându-se înaintarea dosarului în vederea soluționării conflictului negativ de competenta prin repartizare aleatorie, motiv pentru care cauza a fost înregistrată cu nr.1019/42/11.10.2010.
Potrivit sentinței nr.30/CC/27.10.2010 a Curții de Apel Ploiești s-a stabilit competenta de soluționare a acțiunii formulata de reclamanți împotriva paraților si a chematelor în garanție în favoarea Judecătoriei S., reținându-se ca toate capetele de cerere vizează aplicarea regimului juridic de drept comun reglementat de codul civil, constând în grănițuirea teritoriului administrativ al celor doua localități, prin stabilirea liniei de hotar, constatarea nulității absolute a unor contracte de concesiune, mai ales ca cele doua localități aparține domeniului privat al acestora și nicidecum domeniului public, caz în care competenta de soluționare a acțiunii revine instanței de drept comun, respectiv Judecatoriei S. și nicidecum instanței de contencios administrativ.
Primindu-se dosarul la Judecătoria S. cauza a fost înregistrata cu nr._ /8.05.2009.
La data de 21.09.2010 s-a dispus suspendarea judecații cauzei în baza disp.art. 242 pct.2. c.pr.civ, cauza repusa pe rol la 30.12.2010.
La data de 15.03.2011 reclamanții si-au precizat acțiunea, solicitând stabilirea liniei de hotar ce desparte teritoriul administrativ teritorial al celor doua localităti, obligarea tuturor pârâtilor sa le respecte dreptul de proprietate, să le lase în deplina proprietate si posesie terenul acaparat din proprietatea reclamanților.
După administrarea probelor cu acte, expertiza tehnica topometrica, prin sentinta civila nr.298/16.03.2012 a Judecatoriei S. au fost admise excepțiile lipsei calitatii procesuale pasive a chematei în garanție OCPI P., a pârâtei SCV Ivasic D. SRL, au fost respinse acțiunea, cererea de chemare în garantie formulata de reclamanta împotriva pârâtei si a chematei în garantie, ca fiind introdusa fața de persoane fără calitate procesuala pasivă și a fost respinsa ca neîntemeiata acțiunea formulata de reclamanți împotriva celorlalți pârâti.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a retinut că potrivit actelor existente la dosar pârâtul Orasul Busteni detine în proprietate terenurile de 4733 mp, 2292 mp, 3240 mp situate în Busteni, . B, 2 D, 2C, întabulate în C.F. Busteni, terenuri din care o parte le-au concesionat pârâtei ., careia i-a înstrăinat ulterior prin contractul de vanzare cumpărare nr. 1155/2010 terenul de 2.291 mp concesionat initial, iar în urma analizării probelor administrate în cauza s-a constatat ca reclamanții nu au niciun titlu de proprietate asupra terenurilor în litigiu, mai ales că în urma analizării raportului de expertiza topo efectuat în cauza, a schitelor generale de delimitare a hotarelor, nu reiese necesitatea stabilirii unei altei linii de hotar decat cea existenta în prezent, în condițiile în care nu exista dovada acaparării vreunei suprafețe de teren aparținând reclamanților, nefiind îndeplinite condițiile prev.de art. 557 nou cod civil, art.1 si urm. Din Legea nr.213/1998.
Au fost admise exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei S C I. D. SRL, a chematei în garantie atât timp cât reclamanta nu a facut dovada calitatii procesuale pasive a acestora, neexistand identitate între aceste parti si persoanele obligate în raporturile juridice deduse judecății.
Împotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea apelului, schimbarea în tot a sentintei în sensul admiterii actiunii precizate, cu plata cheltuielilor de judecata, motivându-se ca în mod nelegal a fost admisă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei, a chematei în garantie, fără sa se țina seama de intabularea dispusă de catre OCPI a dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu, în favoarea pârâtului Orasul Busteni, de linia de hotar dintre cele doua unitati administrativ teritoriale fiind singura responsabilă de declansarea litigiului în raport de care are calitate procesuală pasivă și că pârâta . a concesionat terenul de 2291 mp, situat langa statia Lukoil cu nr._ în baza contractului de concesiune nr._ /1442/2006 teren în raport de care linia de hotar dintre cele doua unitati administrativ teritoriale traverseaza pe acest teren conform expertizei topo Baiuta N., pct.11-C ,D,E, 15, împrejurare ce confera calitate procesuala pasiva acestei pârâte, mai ales că în mod nelegal au fost aplicate dispozitiile noului cod civil, fără sa se țina seama de incidenta vechiului cod civil în vigoare la data formularii actiunii, acțiune ce nu poate fi analizata cu privire la conditiile de admisibilitate prin raportare la noul cod civil intrat în vigoare după doi ani de la data formularii acțiunii.
În continuare, reclamanții au arătat că eronat au fost aplicate disp.art. 561 din nou cod civil referitoare la promovarea acțiunii în granituire doar de catre proprietar, dispozitii neaplicabile în speță, nefiind incidente nici disp.art.1 din Legea nr.213/1991 abrogata prin Legea nr.71/2011 și că în baza disp.art.584 cod civil nemodificat aplicabile în speta, granituirea reprezintă operațiunea de delimitare prin semne exterioare a doua proprietatea vecine aparținând unor titulari diferiti, operațiune în raport de care părtile au obligația sa aduca dovezi pentru stabilirea traseului care delimitează proprietățile, fără sa existe obligatia referitoare la dovedirea existentei dreptului de proprietate asupra terenului în raport de care se stabilește linia de hotar, mai ales că potrivit jurisprudenței în baza disp.art.584 c.civil nemodificat, orice titular al unui drept real asupra unui fond limitrof are dreptul să pretindă vecinului sau restabilirea hotarului ce separa fondurile învecinate, marcarea acestora prin semne vizibile, acțiune în cadrul careia judecătorul nu are obligația sa se pronunțe asupra întinderii dreptului de proprietate, ci doar asupra formei terenului aflat în litigiu, al carui contur se fixeaza decisiv prin linia hotarului despărțitor determinata prin semne vizibile.
De asemenea, reclamanții au precizat ca în raport de obiectul acțiunii în grănițuire privind linia de hotar dintre doua unitati administrativ teritoriale, aceasta are un caracter special determinat de calitatea partilor, unitate ce cuprinde terenuri aflate în proprietatea publica, privata a localităților, în proprietatea privata a persoanelor fizice, juridice, unitatea administrativ-teritoriala nefiind titulara dreptului de proprietate asupra tuturor imobilelor aflate pe raza sa, fiind imposibila dovedirea unui drept de proprietate, împrejurare în raport de care soluția instanței de fond privind nedovedirea calitatii de proprietar avand un caracter nelegal si că actul de delimitare din 22.06.1988 vizeaza linia reala de hotar dintre cele doua unitati administrativ teritoriale, linie confirmata de expertiza topo, de actele emise de OCPI, în raport de care acțiunea vizează restabilirea acesteia, mai ales că hotararile emise de catre C. L. Busteni au un caracter nelegal, nefiind titluri de proprietate valabile care sa justifice un drept asupra terenurilor în litigiu, care apartin în realitate reclamantilor.
Totodată, reclamantii au mentionat ca au fost de bună credinta, avand posibilitatea la randul lor sa emită asemenea hotarari în scopul de a restabili linia de hotar, linie delimitata în temeiul actului de delimitare din 22.06.1988, ce atesta existenta bornelor 6,7 unite printr-o linie dreaptă, desfiintata de catre pârâtul Orasul Busteni datorita careia în prezent linia are un caracter frânt, în diferite locații, expertizele topo efectuate în cauza demonstrând linia de hotar reală pe aliniamentul A-B_C-D-E-F-G-H-I-J-K-L, aliniament stabilit si de catre OCPI prin digitizarea planurilor topografice potrivit adresei nr._/9.05.2011, probe înlaturate nejustificat de catre instanta de fond si că potrivit doctrinei, jurisprudenței, acțiunea în granituire poate fi promovata nu num ai de catre proprietar ci si de titularul unui dezmembramant al dreptului de proprietate asupra fondului respectiv, inclusiv de un simplu posesor .
Primindu-se dosarul la Tribunalul P. cauza a fost înregistrata cu nr._ la data de 10.04.2012.
Tribunalul, examinând cauza in raport de situatia de fapt reținută, de probele administrate în cauza, de criticile formulate si tinând seama de dispozitiile legale incidente în cauza,constata ca apelul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
În cuprinsul actului de delimitare din data de 22.06.1988 s-a mentionat că în urma operațiunilor de delimitare în teren s-a stabilit traseul liniei de hotar a localităților S. si Busteni care pleacă din punctul de trei hotare, ., oras Bușteni – oraș S., situat în firul vaii Izvorului Dorului si intersectia cu acesta a drumului ce vine din S. la cabana Piatra Arsa, materializat cu borna 1/10 si merge spre Est pe partea dreapta a drumului care merge la cabana Piatra Arsa borna 2, de unde se frânge spre Sud-Est, urmărind culmea stâncoasă a muntelui Piatra Arsa -borna 3, pana ajunge prin prelungire în vâlceaua Piatra Arsa- borna 4, pe care o traversează frângând mai mult spre Sud si merge de-a lungul prin pădure, între Poaiana Stânei si cariera Piatra Arsa la distanta egala, apoi continuă spre un vâlcel - borna 5, coboară pana în șoseaua naționala Ploiesti – Brasov - borna 6, se frânge spre Nord-Est peste râul P. la confluența acestuia cu vâlceaua Sipa- borna 7, pe care o urmează spre Nord Est, pâna la culmea muntelui Cumpătul -borna 8, după care ajunge pana în vârful Baiutului- borna 9, la care se află punctul de trei hotare, oras Sianaia – Busteni – Valea Doftanei si unde se termina hotarul cu orașul Busteni.
Conform extraselor de C.F, hotărârii nr.24/31.03.2005, inventarului anexat acesteia, planurilor de încadrare zonale, la data de 31.03.2005 C. L. Busteni a aprobat inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al localității Bușteni, ocazie cu care au fost înscrise în domeniul privat al localității si intabulat dreptul de proprietate al orașului Busteni asupra terenurilor situate în Busteni, ., 2D, 2 B de 3240 mp si 2292 mp, 4733 mp.
În conformitate cu contractul de concesiune nr._ /1442/ 15.08.2006, orașul Bușteni a concesionat pârâtei . pe o perioada de 49 de ani terenul de 2.291 mp situat în Bușteni DN-1 lângă Statia Lukoil, în vederea realizării unei investiții constând într-un service auto, în schimbul achitării unei concesiuni în valoare de 52.693 Euro.
În baza actelor de vânzare – cumpărare din 14.10.1935, 3.10.1942, numiții Govna N., Govna E. au dobândit un teren de 5.000 mp situat în ..P. lotul nr.56, teren pe care l-au înstrăinat ulterior numitului Barral L..
Potrivit Încheierii nr.9912/2008, extrasului CF, autorizației de construire nr. 173/24.07.2008, acordului unic nr. 173/ 24.07.2008, certificatului de urbanism nr.193/5.05.2008, procesului verbal din 12.10.2007, actului adițional nr.1513/19.03.2007, pârâta . a fost autorizata să execute pe terenul situat în Bușteni DN-1 langa Lukoil în suprafața de 2.292 mp diferite construcții constând în service auto, împrejmuire, branșament electric, teren ce a fost predat la data de 12.10.2007 fiind intabulat dreptul de concesiune în favoarea acestei societati în urma modificării titularului dreptului la concesiune, existent inițial în favoarea pârâtei ., drept preluat de catre pârâta . .
P. contractul de vânzare –cumpărare nr.1155/25.11.2010, pârâtul Orașul Bușteni a înstrăinat pârâtei . imobilul situat in Bușteni, B.dul Independentei nr. 2 D, T.12, P.1309 compus dintr-un teren de 2.291 mp, în schimbul sumei de 52.693 euro.
Din raportul de expertiza tehnica topometrica ing. A. F. G., inclusiv răspuns la obiecțiuni, reiese că în urma analizării tuturor actelor existente la dosar s-a constatat că linia de hotar dintre localitățile S. si Busteni în varianta A, în raport de adresa nr._/2011 emisa de OCPI ar fi determinata de pct.A,B,C,D,E,F,G,H,I,J,K,L,M linie care ar respecta aproximativ linia de hotar prevăzuta în actul de delimitare din data de 22.06.1988, nefiind clara, obținuta în urma unor determinări terestre, ci prin digitizarea planurilor topografice, datate 1964 -1986, linie care ar fi probabil si cea prezentata în schița de delimitare de la actul sus-menționat, existând anumite explicații supuse interpretării vizând bornele 6,7.
În varianta B a fost propusa o varianta a liniei de hotar dintre cele doua localitati, ținându-se seama de vecinătățile înscrise în contractele de vanzare –cumpărare din 14.10.1935,3.10.1942, linie care are o limita naturală determinata de vâlcelul existent ca punct de hotar, astfel încât nu s-au putut depista pe teren bornele 6,7, existând interpretări cu privire la anumite elemente inserate în cuprinsul actului de delimitare din 22.06.1988, schita anexa la acesta, adresa nr.2 3329/2011.
Totodată, în cuprinsul raportului de expertiza sus-menționat s-a specificat ca în varianta A o . 934 mp se află pe teritoriul localității Busteni, în timp ce o . se află pe teritoriul localității S., din punct de vedere administrativ, în timp ce în varianta B ambele parcele însumând suprafața de 2292 mp se afla pe teritoriul administrativ al localității Busteni, în ambele variante neexistand nicio acaparare de teren.
De asemenea, în conformitate cu raportul de expertiza tehnica topometrica ing. Baiuta N., inclusiv răspuns la obiecțiuni, terenurile în litigiu au suprafețe de 4166 mp cu nr. cadastral_,_,_, având o valoare totala de 208.300 lei, ocazie cu care linia de hotar descrisa in cuprinsul actului de delimitare din 22.06.1988 este determinata de pct.A,B,C,D,E,F,G,H,I,J,K,L,M, linie care traversează suprafața totala de teren de 4166 mp pe care se afla amplasate o stație de distribuție de carburanți Lukoil, menționându-se ca identificarea, amplasarea liniei de granița, a terenurilor în litigiu s-a realizat in sistem de coordonate stereo 70 care nu necesita măsurători cu ruleta.
Dispozițiile art. 4 si urm. din Legea nr. 7/1996 stipulează ca delimitarea unitarilor administrativ teritoriale se face prin materializarea în teren a limitelor recunoscute de catre acestea în condițiile legii, iar modificarea limitelor teritoriale ale unitaților administrativ teritoriale vizează înființarea, reînființarea, reorganizarea unităților administrativ teritoriale.
De asemenea, disp.art.584 c.civ., nemodificat, stipuleaza ca operatiunea de granituire reprezinta operatiunea de delimitare prin semne exterioare a doua proprietati vecine ce apartin unor titluari diferiti, urmarindu-se determinarea limiterlor dintre proprietati, inclusiv in raport de intinderea acestora si stabilirea traseului real ce trebuie urmat de catre cei doi titulari.
Totodată, disp.art.480 c.civ. prevăd ca dreptul de proprietate presupune exercitarea de catre titularul unui asemenea drept cu privire la imobilul pe care îl detine, exercitarea cumulativa a urmatoarelor prerogative: dreptul de a intrebuinta bunul potrivit destinatiei sale, dreptul de a-i culege fructele sau productele, dreptul de a dispune de bun prin instrainare sau consumare.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauza, rezulta ca în baza actului de delimitare din 22.06.1988 s-ar fi stabilit în urma unor operațiuni de delimitare în teren o anumita linie de hotar ce ar desparte localitățile S. si Busteni, linie trasata pe aliniamentul pct. A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K-L-M, identificat potrivit schiței de plan de la raportul de expertiza tehnica topometrica ing. Baiuta N., aliniament care traversează pe diagonală suprafața totala de teren de 4.166 mp situata în Busteni, B.dul Independentei nr. 2 B, 2 C, 2 D, reprezentând parcelele de teren de 46 mp,1358 mp, 2762 mp, cu nr. cadastrale_,_,_ parcele din care pârâtul Orasul Busteni a concesionat inițial pârâtei . suprafata de 2291 mp, suprafata pe care ulterior a concesionat-o ., teren înstrăinat ulterior acesteia din urmă în baza contractului de vânzare –cumpărare nr. 1155/25.11.2010.
Ca atare, atat timp cât în cuprinsul actului de delimitare din 22.06.1988 s-a trasat o anumita linie de hotar între localitatile S. si Busteni, act semnat doar de catre Orasul Busteni, fara sa existe o confirmare a acestuia din partea reclamantilor, a autoritatilor judetului P., înseamna ca în realitate un asemenea act de delimitare nu reprezinta prin insasi natura sa un act juridic care sa dea naștere la drepturi si obligatii reciproce între reclamanti si pârâtul Orasul Busteni, deoarece acesta nu a facut altceva decât să descrie un anumit traseu care ar desparte la un moment dat cele doua unități administrativ teritoriale, fără insă ca un asemenea traseu să fie confirmat printr-un act de dispozitie autorizat de toate partile semnatare si de organele ierarhic superioare existente la data respectiva în scopul legiferării acestuia.
De altfel, în condițiile în care în cuprinsul actului de delimitare din data de 22.06.1988 se descriu anumite trasee referitoare la delimitarea unor zone între cele două localități, indicându-se anumite borne, linii de demarcație a anumitor zone ca fiind linia de hotar dintre cele două localități S. și Bușteni, înseamnă că un asemenea act nu reprezintă prin însăși natura sa un act juridic civil care să aibă ca efect stabilirea limitelor pentru totdeauna dintre cele două localități și deci a teritoriului deținut de către acestea întrucât redă pur și simplu doar o linie de demarcație care delimitează cele două localități fără însă să se stabilească implicit și dreptul de proprietate al fiecărei localități.
Faptul că actul de delimitare din data de 22.06.1988 este înscris în documentele cadastrale nu înseamnă în mod automat că linia de hotar dintre cele două localități o constituie traseul descris în cuprinsul actului de delimitare din data de 22.06.1988 deoarece în realitate această linie de demarcație a fost stabilită în urmă cu 21 ani, actul nefiind semnat de către reclamanți la momentul respectiv, semnătură inexistentă nici pe schița de plan de la fila 8 dosar fond din partea acestora, caz în care lipsa unor asemenea semnături din cuprinsul actului respectiv, a schiței de plan constituie o dovadă certă că la momentul respectiv înșiși reclamanții nu au fost de acord cu linia de hotar respectivă.
De fapt, în condițiile în care reclamanții nu și-au manifestat voința de a accepta traseul, linia de hotar descrisă în cuprinsul actului de delimitare din data de 22.06.1988 înseamnă că aceștia nu pot pretinde pârâților respectarea acestei linii și să le lase în deplină proprietate, liniștită posesie terenurile în litigiu de 4166 mp întrucât nu există nicio dovadă la dosar că într-adevăr reclamanții au un drept de proprietate asupra acestor terenuri, neexistând niciun act translativ de proprietate în favoarea acestora.
În realitate, actul de delimitare din data de 22.06.1988 nesemnat chiar de către reclamanți nu conferă un drept de proprietate în favoarea reclamanților asupra terenurilor de 4166 mp deoarece un asemenea act nu reprezintă un act de proprietate, acesta vizând pur și simplu descrierea unui traseu, adică o situație de fapt, iar nesemnarea acestuia de către reclamanți demonstrează neacceptarea acestuia încă din data de 22.06.1988 și deci imposibilitatea acestuia de a produce efecte juridice de-a lungul timpului.
O dovadă că actul de delimitare din data de 22.06.1988 nu constituie prin însăși natura sa un act prin intermediul căruia să aibă loc o grănițuire efectivă a celor două localități învecinate, stabilirea liniei reale de hotar dintre acestea o reprezintă raportul de expertiză tehnică topometrică ing. A. F. G. conform căruia actul de delimitare sus menționat, schița de plan a acestuia nu prezintă toate elementele necesare pentru identificarea traseului descris, fiind imposibilă depistarea unor borne, existând dificultăți de interpretare cu privire la anumite elemente.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea împotriva pârâților Orașul Bușteni, ., ca neîntemeiată în condițiile în care într-adevăr reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu, a liniei de hotar solicitată ca fiind limita reală ce ar desparte cele două localități învecinate, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 480, 584 cod civil nemodificat, mai ales că celelalte două pârâte nu au calitate procesuală pasivă atât timp cât nu mai dețin terenurile în litigiu, neexistând identitate între persoana acestora și cel care se pretinde a fi obligat în raportul juridic dedus judecății.
Susținerile reclamanților în sensul că nelegal a fost admisă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a unor părți, fără sa se țina seama de intabularea dispusă de catre OCPI a dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu, în favoarea pârâtului Orasul Busteni, de linia de hotar dintre cele doua unitati administrativ teritoriale, fiind singura responsabilă de declansarea litigiului în raport de care are calitate procesuală pasivă nu pot fi avute în vedere deoarece în realitate, într-adevăr, pârâta ., chemata în garanție nu au calitate procesuală pasivă atât timp cât nu dețin terenurile în litigiu, terenuri aflate în posesia celorlalți pârâți, inclusiv în proprietate, iar la stabilirea unei asemenea calități nu se ține seama de existența sau inexistența unei culpe în declanșarea litigiului, ci dacă într-adevăr există identitate sau nu între persoanele respective și cei care se pretind a fi obligația în raportul juridic dedus judecății.
Afirmațiile reclamanților conform cărora pârâta . ar fi concesionat terenul de 2291 mp în baza contractului de concesiune nr._ /1442/2006, teren în raport de care linia de hotar dintre cele doua unitati administrativ teritoriale traverseaza pe acest teren conform expertizei topo Baiuta N., pct.11-C ,D,E, 15, împrejurare ce confera calitate procesuala pasiva acestei pârâte nu au relevanță în cauză întrucât în condițiile în care societatea pârâtă nu are în prezent niciun drept de folosință sau de proprietate asupra terenului de 2291 mp, reclamanții se află în imposibilitate de a pretinde grănițuirea, revendicarea acestui teren față de această pârâtă care nu are calitate procesuală pasivă indiferent de linia de hotar invocată de către reclamanți.
Împrejurările invocate de către reclamanți în sensul că nelegal ar fi fost aplicate dispozitiile noului cod civil, fără sa se țina seama de incidenta vechiului cod civil în vigoare la data formularii actiunii, acțiune ce nu poate fi analizata cu privire la conditiile de admisibilitate prin raportare la noul cod civil intrat în vigoare după doi ani de la data formularii acțiunii nu produc niciun efect juridic în condițiile în care, într-adevăr, chiar dacă în speță nu se aplică dispozițiile noului cod civil, pretențiile reclamanților sunt neîntemeiate datorită faptului că actul de delimitare din 22.06.1988 nu reprezintă prin însăși natura sa un act care să aibă ca efect stabilirea liniei reale de hotar, nefiind semnat de reclamanți și nu există nicio dovadă a dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenurilor în litigiu.
Faptul că în baza disp. art.584 cod civil nemodificat, grănițuirea reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine, neexistând obligația dovedirii a dreptului de proprietate, impunându-se restabilirea hotarului prin marcarea semnelor vizibile, neexistând obligația judecătorului de a se pronunța asupra întinderii dreptului de proprietate, ci doar asupra formei terenului, nu înseamnă în mod automat că în baza actului de delimitare din 22.06.1988 s-a stabilit linia reală de hotar și că reclamanții nu au obligația să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu întrucât în realitate actul sus menționat nu reprezintă prin însăși natura sa o convenție a părților referitoare la stabilirea unei anumite linii de hotar, nefiind semnat de către reclamanți, neproducând efecte juridice începând cu 22.06.1988, iar în speță reclamanții aveau obligația să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor revendicate, mai ales că parțial aceste terenuri au făcut obiectul unor concesionări, înstrăinări, nefiind suficientă delimitarea la un moment dat a întinderii unor terenuri.
Motivele invocate de către reclamanți în sensul că în raport de obiectul grănițuirii, acțiunea are un caracter special determinat de calitatea partilor, unitate ce cuprinde terenuri aflate în proprietatea publica, privata a localităților, unitatea administrativ-teritoriala nefiind titulara dreptului de proprietate asupra tuturor imobilelor aflate pe raza sa, fiind imposibila dovedirea unui drept de proprietate, împrejurare în raport de care nedovedirea calitatii de proprietar avand un caracter nelegal, sunt neîntemeiate deoarece în realitate la stabilirea situației reale, de drept deduse judecății se ține seama de natura, obiectul acțiunii în grănițuire, indiferent de calitatea părților, reclamanții având obligația să facă dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor, a limitelor reale ale acestora, iar, în speță, acțiunea nu are un caracter special în condițiile în care se invocă dispozițiile dreptului comun.
Criticile reclamanților în sensul că actul de delimitare din 22.06.1988 ar viza linia reala de hotar dintre cele doua unitati administrativ teritoriale, confirmata de expertiza topo, de actele emise de OCPI, restabilirea acesteia și că hotararile emise de catre C. L. Busteni ar avea un caracter nelegal, nefiind titluri de proprietate valabile care sa justifice un drept asupra terenurilor în litigiu, sunt nefondate întrucât, în realitate, actul de delimitare nu a fost semnat de reclamanți la data de 22.06.1988, lipsa semnăturilor demonstrând neacceptarea liniei de hotar respectivă, neproducând deci efecte juridice, iar existența unor hotărâri judecătorești aparținând pârâtului Orașul Bușteni nu îi exonerează pe reclamanți de obligația de a face dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor, acestea analizându-se cu toate probele administrate în cauză și nicidecum singular.
Aspectele invocate de către reclamanți în sensul că au fost de bună credinta, avand posibilitatea sa emită asemenea hotarari restabilirea liniei de hotar delimitata în temeiul actului de delimitare din 22.06.1988, ce atesta existenta bornelor 6,7 unite printr-o linie dreaptă, desfiintata în prezent, expertizele topo demonstrând linia de hotar reală stabilită si de catre OCPI prin digitizarea planurilor topografice potrivit adresei nr._/9.05.2011, probe înlaturate nejustificat si că potrivit doctrinei, jurisprudenței, acțiunea în granituire poate fi promovata nu numai de catre proprietar ci si de titularul unui dezmembramant al dreptului de proprietate asupra fondului respectiv, inclusiv de un simplu posesor nu au niciun temei legal deoarece în speță, nu se analizează buna sau reaua credință, ci dimpotrivă dacă într-adevăr actul sus menționat a produs efecte juridice începând cu 22.06.1988, efecte inexistente atât timp cât nu a fost semnat de către reclamanți care nu-și pot invoca propria culpă în acest sens, iar expertizele topo, adresa sus menționată nu fac altceva decât să releve anumite situații de fapt care se analizează în strânsă legătură cu toate probele, nefiind suficientă exercitarea unei posesii asupra unui teren la un moment dat.
În raport de aceste considerente, tribunalul constatand ca nu exista nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza art. 296 c.pr.civ va respinge apelul ca nefondat.
Se va lua act că intimatul Orasul Busteni îsi rezerva dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata, iar intimata . nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții reclamanți C. L. AL ORAȘULUI S. și ORAȘUL S. -P. P. ambii cu sediul în S., ..47, jud. P. împotriva sentinței civile nr. 298/16.03.2012 pronunțată de Judecătoria S. in contradictoriu cu intimații pârâți ORAȘUL BUȘTENI – P. P. cu sediul în Busteni, B.dul Libertatii nr.91 jud. P., . – cu sediul în Busteni - Piatra Arsă, Zona Industrială Incinta Depozit, nr.2, jud. P., . cu sediul în Bușteni, DN 1, jud. P. și intimata chemată în garanție O. de C. si P. I. cu sediul în Ploiești, .-16, jud. P., ca nefondat.
Ia act că intimatul orasul Busteni îsi rezerva dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separată.
Ia act că intimata . nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata în ședinta publica, azi 16.10.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. C. R.
GREFIER,
I. N. Cardașol
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. M.C/tehn.DC
8 ex/03.12.2012
d.f._ Judecatoria S.
j.f. D. G. N.
| ← Drepturi băneşti. Sentința nr. 4968/2012. Tribunalul PRAHOVA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 315/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
