Fond funciar. Decizia nr. 1303/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1303/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 1303/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1303
Ședința publică din data de 26 Septembrie 2013
PREȘEDINTE - C. N.
JUDECĂTORI - C.-A. M.
- G. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil, având ca obiect „fond funciar - contestație în anulare dos._ ”, declarat de contestatorul – reclamant S. G., domiciliat în com. Gorgota, ., jud. P. - prin mandatar C. E., domiciliată în Ploiești, .. 4, ., ., împotriva deciziei civile nr. 994/26.06.2012 pronunțată de Tribunalul P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. L. DE F. F. AL C. GORGOTA, cu sediul în ., C. J. P. P. F. F., cu sediul în Ploiești, .-4, județ P. și G. E., domiciliată în ., județ P..
Cerere de recurs scutită de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul – reclamant prin mandatar C. E., lipsind intimatele.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la prezenta cauză a fost atașat dosarul de fond nr._ al Tribunalului P., după care,
Tribunalul, din oficiu, dispune îndreptarea erorii materiale strecurată în fișa de repartizare aleatorie informatizată, în sensul că, prezenta cauză este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, întrucât obiectul pricinii este „fond funciar”, cauză care nu se timbrează.
Mandatarul C. E. pentru contestatorul – reclamant, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, solicitând acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Mandatarul C. E. pentru contestatorul – reclamant, având cuvântul, arată că decizia civilă contestată nu este legală și temeinică, în raport de disp. art. 24 alin. 1 C. pr. civ., care stipulează că judecătorul care a participat la pronunțarea unei hotărâri într-o pricină nu mai poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare, sens în care solicită admiterea recursului și casarea cauzei. De asemenea, solicită ca instanța să constate că nu s-a judecat fondul cauzei, fiind recuzat judecătorul printr-o cerere, care nu a fost soluționată legal. Arată că nu a avut cunoștință de taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar stabilite de instanță în sarcina sa de plată, însă când a luat la cunoștință de această taxă a făcut dovada achitării acesteia, din data de 10 decembrie 2010, chitanța existând la dosarul cauzei. Susține că instanța de recurs nu a verificat fondul cauzei, fiind, în mod ilegal, inversate două terenuri, sens în care solicită să se constate că nu s-a judecat fondul cauzei și trimiterea dosarului spre soluționare pe fond.
TRIBUNALUL
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul S. G. prin procurator C. E. arătând că este abuzivă, nelegală, frauduloasă și nedreaptă.
Arată contestatorul că, magistrații care au participat la pronunțarea unei hotărâri nu mia pot lua parte la judecarea aceleiași pricini în apel, recurs sau la rejudecarea cauzei.
Contestatorul susține că unul din magistrații care a pronunțat decizia nr. 15 din 05.01.2012 în dosarul nr._ a pronunțat și decizia civilă nr. 994 din 26.06.2012, în dosarul nr._, decizia pronunțată fiind nelegală.
Susține contestatorul că, deși a indicat greșit calea de atac ca fiind revizuire, a indicat prevederea legală, respectiv art. 318 alin. 1 care se referă la contestația în anulare, calea de tac prevăzută pentru hotărârile irevocabile.
Prin modificările aduse legilor fondului funciar, nu mai există căile de atac ordinare: apelul și recursul prin care abuzul și nelegalitățile la care se apela în primă instanță mai puteau fi diminuate și, rămânând doar calea de atac a recursului, Tribunalul avea obligația să facă același lucru pe care l-a făcut în acest litigiu când calea de atac intitulată apel a fost recalificată recurs, situație menționată de decizia nr. 15/05.01.2012 la pagina 5 paragraful, paragraful 8, iar decizia nr. 994/26.06.2012 la pagina 4, paragraful nr. 9.
Contestatorul arată că, justificarea instanței în dosarul nr._ în decizia nr. 994/26.06.2012 este nelegală și abuzivă.
Punerea în posesie a celor doi proprietari s-a făcut încă din 30.08.1991 cu respectarea prevederilor legii nr. 18/1991 și a Regulamentului de Aplicare a acesteia, pe vechile amplasamente și fără să existe contestații scrise sau verbale din partea ambilor proprietari, aceeași parcelă fiind stăpânită de fiecare proprietar până la colectivizare în 1856 cât și după, ca lot în folosință până la punerea în posesie la 30.08.1991.
Contestatorul arată că, dovada îndeplinirii prevederilor legale o constituie adeverința nr. 3847/30.08.1991 eliberată lui S. G. și a lipsei contestației formulată de G. E..
Cei doi vecini, S. G. (a stăpânit .) și G. E. ( . conviețuit fără să existe litigiu până în anul 2000 când S. G. a fost chemat la Primărie pentru a-și ridica titlul de proprietate și a constat inversarea celor două proprietăți: scriptic S. G. era proprietarul parcelei nr. 27/4 iar G. E. devenea proprietara parcelei stăpânită de acesta nr. 27/5.
Susține contestatorul că inversarea celor două proprietăți s-a făcut prin întocmirea celor două procese verbale de punere în posesie nr. 251/07.12.1999 pentru G. E. și nr.442/20.10.2000 pentru S. G. Întocmite scriptic la peste 8 ani de la punerea în posesie faptică, la data de 30.08.1991.
Întocmirea celor două procese verbale, arată contestatorul, ca urmare a operațiunilor topometrice realizate nu s-a făcut în prezența proprietarilor și cu repunerea lor în posesie în conformitate cu Legea nr. 18/1991, cei doi proprietari au folosit cele două parcele în conformitate cu punerea în posesie din data de 30.08.1991 până în toamna anului 2005, când G. E. a făcut și inversarea faptică.
Se arată în cuprinsul contestației în anulare că S. G. a făcut zeci de drumuri la Primărie pentru corectarea erorii făcute, dar fără o rezolvare, în 27.11.2007, reclamantul sesizând Instituția Prefectului despre abuzul făcut, în urma căruia, Primăria Gorgota a convocat C. Locală și și-a însușit greșeala întocmind un nou proces verbal de punere în posesie nr. 521 din 21.01.2008, însă C. Județeană nu și-a însușit această modificare și sub pretextul vânzărilor de proprietate l-a îndrumat pe reclamant să apeleze la instanță, cauza formând obiectul dosarului nr._/281/2008.
Susține contestatorul că, cererea de recuzare a judecătorului de la fond nu a fost soluționată, decizia nr. 15/05.01.2012 în care se fac declarații false fiind nulă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Examinând actele și lucrările dosarului, contestația în anulare formulată, motivele contestației în anulare, decizia împotriva căreia a fost formulată contestația și față de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată următoarele:
Inițial reclamantul S. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. Locală de F. F. Gorgota și C. Județeană de F. F. P. arătând că a fost pus în posesie pe suprafața de 2500 mp până în anul 2005 când a fost ocupat de moștenitorii numitei G. A., care au fost puși în posesie pe aceeași suprafață de teren.
În acest sens reclamantul a solicitat constatarea nulității HCJ nr. 6077/2008 și a titlului de proprietate nr._/2000 emis de C. Județeană P. de F. F., acțiune respinsă prin sentința civilă nr. 5424/17.05.2011 a Judecătoriei Ploiești ca neîntemeiată.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefundat prin decizia civilă nr. 15 din 05.01.2012 a Tribunalului P..
Ulterior, reclamantul a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 15 din 05.01.2012 a Tribunalului P. invocând disp. art. 322 alin. 2 C. pr. civ., art. 322 alin. 4 C. pr. civ., .
Cererea de revizuire a fost respinsă ca neîntemeiată de Tribunalul P. prin decizia civilă nr. 994 din 26.06.2012.
A reținut instanța că, potrivit art. 322C. pr. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri dată de o instanța de recurs atunci când evocă fondul, în anumite cazuri expres și limitativ prevăzute de lege.
S-a mai reținut că, doctrina și practica judiciară au statuat că hotărârea instanței de recurs nu poate fi criticată în raport de probele existente la data pronunțării hotărârii, ci numai pe baza unor împrejurări, situații noi, necunoscute de instanță la data pronunțării, nepunându-se în cadrul revizuirii problema realizării unui control judiciar, ci a unei noi judecăți pe baza unor elemente ce nu au format obiectul primei judecăți soluționată prin hotărârea a cărei revizuire se solicită.
A constatat instanța că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de lege, nefiind invocată nici o împrejurare nouă de natură a justifica admiterea unei asemenea cereri, ci dimpotrivă, toate actele și împrejurările pe care revizuentul își întemeiază cererea de revizuire existau și au fost avute în vedere la momentul pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită.
Se reține că, în realitate, revizuentul repune în discuție prin motivele invocate, hotărârea pe baza înscrisurilor și împrejurărilor existente la data pronunțării acesteia, revizuentul solicitând de fapt reanalizarea probelor existente la momentul pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, aceste motive nu pot face obiectul analizei în cadrul unei cereri de revizuire, neîncadrându-se în nici unul din cazurile prevăzute de art. 322 C. pr. civ.
Tribunalul constată că, în cadrul contestației în anulare, contestatorul invocă motive de incompatibilitate a magistraților care au pronunțat deciziile în recurs și revizuire, și repune în discuție împrejurări care au făcut obiectul analizei în decizia pronunțată în cererea de revizuire.
Dispozițiile art. 318 C. pr. civ, temeiul de drept pe care își întemeiază contestatorul cererea de revizuire, prevede două motive pentru exercitarea contestației în anulare: când dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale; și atunci când respingând recursul sau admițându-l numai în parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Textul de lege are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv, anularea recursului ca neregulat introdus . greșită a recursului ca fiind formulat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant, constatarea nulității recursului pentru nemotivare, greșeli pentru a căror verificare nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
P. incidența disp. art. 318 C. pr. civ. este necesar ca greșeala materială să fie săvârșită în fața instanței de recurs, să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății.
Greșeala materială trebuie să fie esențială, ceea ce înseamnă că, în lipsa ei soluția ar fi fost alta.
Al doilea motiv al contestației în anulare prev. de disp. art. 318 C. pr. civ., constă în omisiunea instanței de recurs de a analizat unul din motivele de recurs cu care a fost investită.
Tribunalul constată că nu este incident nici unul din motivele de contestație în anulare reglementate de disp. art. 318 C. pr. civ., contestatorul invocând împrejurări care au făcut obiectul analizei de către instanța de recurs cât și de instanța care a pronunțat decizia civilă nr. 994 din 29.06.2012, ce face obiectul criticii în prezenta contestație în anulare, prin care a fost soluționată cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 15 din 05.01.2012.
Invocarea cauzei de incompatibilitate a magistratului nu poate fi avută în vedere, întrucât s-a formulat cerere de abținere în dosarul nr._, în care a fost pronunțată decizie ce face obiectul cererii de față, ce a fost respinsă, cu motivarea că nu sunt incidente motivele prev. de art. 25 și 27 pct. 7 C. pr. civ., astfel că această critică nu mai poate face obiectul cenzurii de către instanță în prezenta cauză.
Așa fiind, tribunalul va respinge contestația în anulare ca neîntemeiată, nefiind incidente disp. art. 318 C. pr. civ.
.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul – reclamant S. G., domiciliat în com. Gorgota, ., jud. P. - prin mandatar C. E., domiciliată în Ploiești, .. 4, ., ., împotriva deciziei civile nr. 994/26.06.2012 pronunțată de Tribunalul P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. L. DE F. F. AL C. GORGOTA, cu sediul în ., C. J. P. P. F. F., cu sediul în Ploiești, .-4, județ P. și G. E., domiciliată în com. Gorgota, ., județ P., ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
N. C. C. A. M. G. M.
Fiind plecată la seminar
Semnează Președintele Instanței.
GREFIER
M. D. B.
Operator de date cu caracter personal 5595
Redactat/Tehnored. CN
2 ex. /09.09.2013
Dr._
Jr. R. C., C. M., Șalar F. L.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 476/2013. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1003/2013. Tribunalul... → |
|---|
