Grăniţuire. Decizia nr. 476/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 476/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 476/2013
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.476
Ședința publică din data de 04.10.2013
PREȘEDINTE – C. M.
JUDECĂTOR – R. C.
GREFIER – CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții reclamanți P. A. domiciliat în Ploiești, ., .. A, ., P. S. domiciliată în com.Păcureți, . împotriva sentinței civile nr. 2024/12.10.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimata pârâta Ț. A. domiciliată în Șoimari, ..
Dezbaterile au avut loc in ședința publica din data de 27.09.2013 susținerile părților fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data care face parte integranta din prezenta când instanța, pentru a da posibilitate părților sa depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 04.10.2013 când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă cu nr._ / 3 august 2009 la Judecătoria Vălenii de M., reclamanții P. A. si P. S. au chemat in judecată pe pârâta Taporea A., solicitand instantei ca prin hotărârea ce o va pronunta să se dispună grănituirea terenurilor proprietatea părtilor, stabilirea liniei reale de hotar ce desparte proprietatile lor, obligarea pârâtei să le plătească contravaloarea lemnelor tăiate abuziv de pe terenul lor in volum de 9 mc stejar si frasin, precum si cheltuieli de judecată.
In motivarea actiunii, reclamantii au arătat că în baza sentinței civile nr.637/1990 s-a procedat de către pârâtă și autoarea reclamanților la partajarea unui teren situat în comuna Păcureti, ., dobândit în calitate de moștenitori, partaj în urma căruia autoarei lor, P. M., i-a revenit suprafata de_ mp., restul suprafeței de_ mp., revenind pârâtei, terenuri identificate potrivit schitei de la raportul de expertiză topo M. S. C., astfel încât în urma decesului autoarei lor au dobândit . în lotul acesteia, impunându-se stabilirea liniei de hotar între terenuri și obligarea pârâtei la plata c/valorii lemnelor tăiate fără niciun drept de către aceasta de pe terenul lor, în lunile decembrie 2008, apoi in luna februarie 2009 pârâta a tăiat de pe terenul lor arbori, astfel că solicită admiterea actiunii.
La data de 1 februarie 2010 pârâta a formulat o întampinare, solicitând respingerea actiunii în condițiile în care linia reală de hotar dintre proprietățile părților a fost stabilită cu ocazia punerii în executare silită a sentinței civile nr.687/1990, linie contestată fără niciun argument de către reclamanți, iar arborii tăiați îi aparțin în exclusivitate, fiind amplasați pe terenul proprietatea sa.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori, expertize tehnice topometrică, silvică, prin sentința civilă nr. 2024/12.10.2012 a Judecătoriei Vălenii de M. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulata de reclamanți împotriva pârâtei, fiind respinsă ca neîntemeiată și cererea reclamanților de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că în baza raportului de expertiză topo D. L. M., planului de situație anexă, s-a procedat la identificarea, măsurarea terenurilor în litigiu situate în ., P 1122, F 1120, F 1104 extravilan, identificare care s-a realizat dificil datorită amplasamentului acestora, terenurile fiind împădurit, cu arbuști, accidentat, cu pante de 60%, părțile aflându-se în conflict, fiecare menționând puncte diferite de hotar, însă, datorită vizibilității pe distanțe scurte, accesului dificil și formei terenurilor, măsurătorile au fost efectuate prin drumuire, cu stație totală L. TCR 805, astfel încât în urma măsurătorilor efectuate, analizării planului de referință al localității, planului anexă la sentința civilă nr.687/26.04.1990, a rezultat o suprafață de 22.236 m.p., stabilindu-se o linie de hotar pe aliniamentul 42-60-61-62-63-64-65-66-67-68-70-71-72-73-74-75, în raport de care fiecare lot are o suprafață de 11.118 m.p., caz în care copacii tăiați, evidențiați pe planul de situație a,b,c,d,e,f,g,h apar în lotul pârâtei.
S-a menționat că pe de altă parte există neconcordanțe între planul anexă la sentința civilă nr.687/1990, planul de referință al primăriei și situația reală a terenurilor, neconcordanțe în raport de care s-a stabilit un aliniamentul delimitat de 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-21-22-23-24-25, în funcție de care cele două loturi au suprafețe de câte 8.698 m.p., caz în care copacii tăiați se aflau pe terenul reclamanților, existând neînțelegeri între părți cu privire la modul de efectuare a măsurătorilor, mai ales că acțiunea în grănițuire presupune așezarea hotarului dintre fondurile limitrofe prin fixarea de semne vizibile, fiecare dintre părți având rol dublu de reclamant și pârât, ceea ce presupune o situație egală referitoare la sarcina probei, iar în urma analizării configurației terenurilor, a variantelor privind linia de hotar, a înscrisurilor privind terenurile atribuite fiecărei părți s-a stabilit că nu concordă suprafețele descrise în actele de proprietate și cu cele stabilite în urma comparării situației reale din teren, motiv pentru care au fost respinse ca neîntemeiate atât acțiunea formulată de reclamanți, cât și cererea acestora privind obligarea pârâtei la plata cheltuieli de judecată.
Prin cererea din data de 04.02.2012, pârâta a solicitat în contradictoriu cu reclamanții completarea sentinței civile nr. 2024/12.10.2012 în ceea ce privește obligarea reclamanților la plata în favoarea sa a cheltuielilor de judecată în valoare de 600 lei, cerere asupra căreia instanța a omis să se pronunțe, motiv pentru care în baza sentinței civile nr.332/25.02.2013 a Judecătoriei Vălenii de M. a fost admisă cererea formulată de pârâtă împotriva reclamanților și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr.2024/12.10.2012 în sensul obligării reclamanților la plata către pârâtă a sumei de 600 lei reprezentând onorariu de avocat cu titlu de cheltuieli de judecată, reținându-se că, într-adevăr devin incidente disp. art.2812 alin.1 cod pr. civilă în condițiile în care într-adevăr instanța a omis să se pronunțe cu privire la cererea pârâtei referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.2024/12.10.2012 au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul 2-75-76-77-78-79-80-81-82-83-84-17 conform expertizei topo efectuată în cauză, obligarea pârâtei la plata c/valorii lemnelor tăiate de pe terenul lor, a cheltuielilor de judecată, motivându-se că instanța nu a avut rol activ atât timp cât nu a dispus grănițuirea pe linia reală de hotar, fiind încălcate disp. art.129 alin.5 cod pr. civilă, constând în nesoluționarea cauzei și că eronat nu s-a ținut seama că în perioada 2008-2009 pârâta a tăiat lemne pentru foc de esență stejar de peste 9 mc. de pe terenul proprietatea lor, producându-le prejudicii, calculate în baza expertizelor efectuate în cauză.
În continuare, reclamanții au arătat că, deși în cuprinsul expertizei topo s-a menționat linia reală de hotar pe aliniamentul de mai sus, stabilindu-se tăierea arborilor de pe terenul proprietatea lor, eronat nu s-a dispus grănițuirea, aspect confirmat și de expertiza silvică efectuată în cauză, impunându-se admiterea acțiunii și că existența unei diferențe de teren, în minus, în raport de terenul de 23.388 mp. deținut anterior, rezultând la măsurători suprafața de 17.396 mp. se datorează aparatelor de măsurat folosite în 1990 la data efectuării expertizei ing. M., formulând obiecțiuni la expertiza topo în vederea explicării diferenței de 5982 mp., obiecțiuni asupra cărora instanța nu s-a pronunțat inițial, respingându-le la data de 01.10.2012 fără niciun argument, cauza fiind nesoluționată, mai ales că instanța s-a limitat să explice modul în care părțile s-au contrazis cca. 7 ore cu ocazia deplasării expertului topo la teren, impunându-se stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul solicitat, aliniament în urma căruia suprafața de teren se reduce pentru fiecare parte la câte 8698 mp.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 16.05.2013.
La data de 11.06.2013, pârâta a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea apelului în condițiile în care în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea, ca neîntemeiată, constatând că în realitate linia de hotar este cea descrisă în cuprinsul expertizei topo ing. D. L. M. pe aliniamentul 42-60-61-62-63-64-65-66-67-68-70-71-72-73-74-75, lemnele fiind tăiate de pe terenul proprietatea sa.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză, constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În baza sentinței civile nr.687/26.04.1990 a Judecătoriei Vălenii de M., a fost admisă acțiunea formulată de pârâtă împotriva numitei P. M. și s-a dispus sistarea stării de indiviziune existentă între acestea asupra terenului de 23.388 mp. situat în . Stupinei, ocazie cu care s-a atribuit în lotul pârâtei . 11.694 mp., reprezentând partea de nord a terenului sus menționat, în timp ce numitei P. M. i s-a atribuit . 11.694 mp. reprezentând partea de sud a terenului, parcele identificate în temeiul raportului de expertiză topo ing. M. S. C..
În cuprinsul certificatului de moștenitor nr.185/09.08.2007 s-a menționat că de pe urma defunctei P. M., decedată la 13.08.1990 au rămas ca moștenitori legali reclamanții, în calitate de copii, precum și o masă succesorală compusă din terenurile situate în com. Păcureți, ., de cca. 3818 mp. pct. N. B., cca._ mp. pct. Valea Stupinii, cca. 9353 mp. pct. Acasă.
Martorii C. E. G., S. A., au declarat că între părți există neînțelegeri în ceea ce privește linia de hotar, montându-se diferiți țăruși în vederea delimitării terenurilor, iar pârâta a fost cea care a tăiat arbori de pe un teren, marcați în prealabil de Ocolul silvic.
Conform raportului de expertiză tehnică topometrică ing. D. L. M., terenul în litigiu situat în . Stupinei are suprafața totală de 29.236 mp., fiind evidențiate parcelele de teren de câte 11.118 mp., ținându-se seama de raportul de expertiză tehnică ing. M. S., parcele despărțite de aliniamentul 42-60-61-62-63-64-65-66-67-68-69-70-71-72-73-74-56, aliniament în raport de care copacii evidențiați pe schița de plan au fost tăiați de pe terenul pârâtei, existând, însă, neconcordanțe între planul anexă la sentința civilă nr.687/1990 și planul de referință existent la nivelul localității.
Totodată, în cuprinsul raportului de expertiză sus menționat s-a specificat că s-a procedat la efectuarea unor măsurători în funcție de susținerile părților, evidențiindu-se o suprafață de teren de 17.396 mp. în raport de care fiecare parte ar avea un lot de câte 8698 mp., loturi delimitate de aliniamentul 2-75-76-77-78-79-80-81-82-83-84-17, caz în care copacii tăiați figurau pe terenul reclamanților.
Din raportul de expertiză silvică ing. D. M., reiese că valoarea totală a materialului lemnos rezultat în urma tăierii arborilor este de 6454,72 lei.
Disp.art.584 c.civil, nemodificat, stipulează ca operațiunea de grănițuire reprezintă operațiunea de delimitare prin semne exterioare a doua proprietăți vecine ce aparțin unor titulari diferiti, urmărindu-se determinarea limitelor dintre proprietăți, inclusiv in raport de întinderea acestora si stabilirea traseului real ce trebuie urmat de catre cei doi titulari.
De asemenea, disp.art.998-999 c.civ. nemodificat, prevăd ca pentru a fi angajata raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie, trebuie sa fie indeplinita cumulativ urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, adica, efectul negativ suferit de o anumita persoana; existenta unei fapte ilicite constand in acea fapta prin care incalcandu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand altei persoane; existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu in sensul ca acesta din urma a fost provocat de fapta ilicita; existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciu constand in intentia, neglijenta, imprudenta cu care a actionat.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că în baza sentinței civile nr.687/1990, sentință pusă în executare pe cale silită, s-a procedat la sistarea stării de indiviziune existentă la un moment dat între pârâtă și autoarea reclamanților, P. M. asupra suprafeței totale de teren de 23.388 mp. situată în . Stupinei, ieșire din indiviziune în urma căreia fiecărui coindivizar i-a revenit câte o parcelă de teren de 11.694 mp., motiv pentru care, în urma decesului numitei P. M. intervenit la 13.08.1990, le-a revenit reclamanților . 11.694 mp., astfel încât în urma efectuării raportului de expertiză tehnică topometrică ing. D. L. M., suprafața totală de teren descrisă în cuprinsul raportului de expertiză topo ing. M. S. care a stat la baza pronunțării sentinței sus menționate este de 22.236 mp. din care parcelele care au revenit fiecărei părți au câte 11.118 mp, parcele delimitate de aliniamentul 42-60-61-62-63-64-65-66-67-68-69-70-71-72-73-74-56, aliniament în raport de care copacii tăiați, la un moment dat, de către pârâtă s-au aflat amplasați pe terenul acesteia din urmă.
Ca atare, atât timp cât reclamanții, în calitate de moștenitori legali ai defunctei P. M. au dobândit o parcelă de teren de cca. 11.694 mp. situată în . Stupinei, parcelă existentă în patrimoniul autoarei lor la data decesului acesteia, în baza sentinței civile nr. 687/1990, iar la rândul său pârâta a dobândit în temeiul aceleiași sentințe o parcelă de teren de cca. 11.694 mp., ambele parcele având în realitate suprafețe de câte 11.118 mp., înseamnă că, în realitate, linia reală de hotar se determină în raport de întinderea reală a acestor parcele, rezultată în urma efectuării măsurătorilor, măsurători în urma cărora s-a stabilit suprafețele acestor parcele de câte 11.118 mp., linie delimitată de pct. 42-60-61-62-63-64-65-66-67-68-69-70-71-72-73-74-56, fiind imposibilă stabilirea unei alte linii de hotar, ținându-se seama de alte suprafețe de teren.
De altfel, analizându-se cuprinsul raportului de expertiză tehnică topometrică ing. D. L. M., sentința civilă nr.687/1990, schița de plan de la raportul de expertiză tehnică ing. M. S., reiese cu certitudine că suprafața totală de teren care a făcut obiectul sistării stării de indiviziune în baza sentinței sus menționate, o reprezintă cei 22.236 mp. identificați pe schița de plan în raport de care fiecare lot atribuit coindivizarilor are suprafața de 11.118 mp., motiv pentru care reclamanții nu pot pretinde stabilirea unei alte linii de hotar, pe un alt aliniament, ținându-se seama de o altă suprafață de teren identificată de către expertul topo, în urma susținerilor părților, respectiv suprafața de 17.396 mp., având loc o încălcare a dreptului de proprietate al pârâtei dobândit în contradictoriu cu autoarea reclamanților în baza sentinței civile nr.687/1990.
De fapt, în realitate, reclamanții urmăresc dobândirea unei alte suprafețe de teren decât cea care a revenit în lotul autoarei lor în temeiul sentinței sus menționate în suprafață de 8698 mp. pe un alt amplasament invocând pur și simplu o linie de hotar delimitată de pct. 2-75-76-77-78-79-80-81-82-83-84-17, suprafață care se suprapune cu . 11.118 mp. care a revenit în lotul pârâtei în baza sentinței civile nr.687/1990, opozabilă reclamanților, producând efecte juridice între părți în ceea ce privește întinderea parcelelor de teren asupra cărora s-a realizat ieșirea din indiviziune, fiind inadmisibil ca reclamanții să pretindă prin invocarea unei alte linii de hotar dobândirea pe un alt amplasament a terenului care a revenit în lotul autoarei lor, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că autoarea reclamanților ar fi deținut pe un alt amplasament . 11.118 mp. ce i-a revenit în urma sistării stării de indiviziune cu pârâtele.
Faptul că ar exista neconcordanțe între planul anexă la sentința civilă nr.687/1990 și planul de referință existent la nivelul localității și că au fost identificate parcelele de teren de câte 8698 mp. în raport de măsurătorile topografice efectuate, depășindu-se planul anexă ce a stat la baza sentinței sus menționate, nu înseamnă în mod automat că, în realitate, parcelele de teren de câte 11.694 mp. ce au fost atribuite în loturile celor două coindivizare, în baza sentinței sus menționate, au suprafețe de câte 8698 mp. aflându-se pe un alt amplasament evidențiat cu linie roșie pe schița de plan, diferit față de aliniamentul descris cu linie albastră în raport de schița de plan ce a stat la baza pronunțării sentinței, deoarece la stabilirea dreptului de proprietate al părților asupra terenurilor atribuite în loturile acestora, a întinderii reale a acestor terenuri se ține seama în exclusivitate de conținutul sentinței civile nr.687/1990, de schița de plan ce a stat la baza formării celor două loturi, a identificării terenurilor atribuite, la momentul respectiv și, nicidecum de măsurătorile topografice efectuate în prezent, de planul de referință existent la nivelul localității, de afirmațiile părților cu privire la terenurile atribuite.
Mai mult chiar, analizându-se cuprinsul raportului de expertiză tehnică topometrică ing. D. L. M., la stabilirea întinderii celor două loturi care au făcut obiectul sistării stării de indiviziune în baza sentinței civile nr.687/1990, se ține seama în exclusivitate de planul anexă care a stat la baza pronunțării acestei sentințe, de situația reală a terenului, de vecinătățile acestuia, criterii care au făcut posibilă identificarea la fața locului a parcelelor de teren descrise în cuprinsul sentinței sus menționate, neexistând dificultăți din punct de vedere topografic în ceea ce privește măsurarea, evidențierea, identificarea acestor parcele care sunt total diferite de parcelele de teren evidențiate pe schița de plan cu linie roșie, ținându-se seama doar de susținerile părților, susțineri cu caracter pur subiectiv care nu reprezintă criterii obiective de natură să permită identificarea corectă a terenurilor în litigiu și implicit a liniei de hotar existentă între cele două terenuri.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins, ca neîntemeiată acțiunea, constatând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.584 cod pr. civilă, în ceea ce privește grănițuirea proprietăților părților pe un alt aliniament decât cel existent în prezent, respectiv pct. 2-75-76-77-78-79-80-81-82-83-84-17, aliniamentul real delimitat de întinderea parcelelor de teren dobândite efectiv în proprietate de către părți, fiind cel existent în prezent și anume 42-60-61-62-63-64-65-66-67-68-69-70-71-72-73-74-56.
Susținerile reclamanților în sensul că instanța nu a avut rol activ atât timp cât nu a dispus grănițuirea pe linia reală de hotar, fiind încălcate disp. art.129 alin.5 cod pr. civilă, constând în nesoluționarea cauzei și că eronat nu s-a ținut seama că în perioada 2008-2009 pârâta a tăiat lemne pentru foc de esență stejar de peste 9 mc. de pe terenul proprietatea lor, producându-le prejudicii, stabilite în baza expertizelor efectuate în cauză, nu pot fi avute în vedere deoarece, în realitate, instanța a manifestat un rol activ în ceea ce privește soluționarea cauzei, administrând toate probele legale, concludente și pertinente, ținându-se seama de obiectul și natura cauzei, cauză soluționată pe fond în raport de probele administrate, iar la stabilirea situațiilor de fapt, de drept deduse judecății se ține seama în ce măsură reclamanții pot pretinde un drept de proprietate asupra unei alte suprafețe de teren, dacă într-adevăr arborii tăiați de către pârâtă au aparținut sau nu reclamanților, arbori tăiați de pe terenul proprietatea acesteia din urmă.
Afirmațiile reclamanților în sensul că expertiza topo a evidențiat linia reală de hotar, stabilindu-se tăierea arborilor de pe terenul proprietatea lor, linie în raport de care se impunea realizarea grănițuirii aspect confirmat și de expertiza silvică efectuată în cauză, nu au relevanță în cauză, întrucât în cuprinsul expertizei topo au fost evidențiate toate liniile de hotar, ținându-se seama de sentința civilă nr.687/1990, de susținerile părților, linii de demarcație în raport de care s-a clarificat situația arborilor tăiați de pârâtă în mod legal, fiind amplasați pe terenul acesteia din urmă, iar la stabilirea liniei de hotar se ține cont de actul de proprietate ce atestă suprafețele de teren dobândite efectiv în proprietate de către părți și nicidecum de linia de hotar evidențiată în funcție de opțiunile, preferințele, dorințele reclamanților, fiind respinsă corect acțiunea ca neîntemeiată.
Împrejurările invocate de către reclamanți potrivit cărora existența unei diferențe de teren, în minus, în raport de terenul de 23.388 mp., rezultând la măsurători suprafața de 17.396 mp. s-ar datora aparatelor de măsurat folosite în 1990 la data efectuării expertizei de către expertul M., formulând obiecțiuni la expertiza topo în vederea explicării diferenței de 5982 mp., obiecțiuni asupra cărora instanța nu s-a pronunțat inițial, fiind respinse fără niciun argument, reprezintă prin însăși natura lor aprecieri pur subiective ale reclamanților în condițiile în care a fost identificată suprafața totală de teren de 22.236 mp. ce a făcut obiectul sistării stării de indiviziune în baza sentinței civile nr.687/1990, suprafață total diferită de suprafața de 17.396 mp. identificată în raport de susținerile reclamanților, iar existența unor diferențe de suprafață în minus între cele două terenuri s-a datorat tocmai opțiunilor reclamanților privind schimbarea amplasamentului terenului dobândit de autoarea lor în baza sentinței sus menționate și nicidecum în urma unor măsurători, fiind imposibil, indiferent de mijloacele de efectuare a măsurătorilor, să se înregistreze o diferență foarte mare de suprafață între cele două terenuri.
Motivele invocate de către reclamanți privind nesoluționarea cauzei, instanța limitându-se la explicarea modului în care părțile s-au contrazis cca. 7 ore cu ocazia deplasării expertului topo la teren și că se impune stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul solicitat, aliniament în urma căruia suprafața de teren se reduce pentru fiecare parte la câte 8698 mp, sunt neîntemeiate deoarece, în realitate, cauza a fost soluționată pe fond, fiind respinsă acțiunea ca neîntemeiată, fiind descrise, în cuprinsul considerentelor, situațiile de fapt, de drept deduse judecății, iar aliniamentul solicitat de către reclamanți nu reprezintă prin însăși natura sa linia reală de hotar între terenurile dobândite de către pârâtă și autoarea reclamanților, reclamanții urmărind în realitate dobândirea unei parcele mai mici de teren decât cea care a revenit în lotul autoarei lor în urma ieșirii din indiviziune, pe un alt amplasament, total diferit de . real, de autoarea acestora.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp. art.296 cod pr. civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții reclamanți P. A. domiciliat în Ploiești, ., .. A, ., jud. Prahova, P. S. domiciliată în com.Păcureți, . împotriva sentinței civile nr. 2024/12.10.2012 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M. în contradictoriu cu intimata pârâta Ț. A. domiciliată în Șoimari, ., ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. R. C.
GREFIER,
Cardașol I. N.
operator de date cu caracter personal 5595
red.CM/ tehnored. TS
4 ex/31.10.2013
d.f._ J.Vălenii de M.
j.f.J. A. A.
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 129/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 1303/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
