Obligaţie de a face. Decizia nr. 437/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 437/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-09-2013 în dosarul nr. 437/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.437
Ședința publică din data de 19.09.2013
PREȘEDINTE - R. C.
JUDECĂTOR - C. M.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta – reclamantă L. (D.) F., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. A. R., cu sediul în G., Calea Domneasca, nr. 11, ., județ G., împotriva sentinței civile nr._/15.12.2010 și a Încheierii de Ședință din data de 15.12.2010 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele pârâte . sediul în București, .. 9 sector 1, . N. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova și ., cu sediul în G., .. 35A, județ G..
Dezbaterile au avut loc in ședința publica din data de 12.09.2013, susținerile părților fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea data, ce face parte integranta din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților sa depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 19.09.2013, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ 22.02.2007 la Judecătoria G., reclamanta L. (D.) F. a chemat în judecată pe pârâtele . E. SA FILIALA DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE – E. M. N. SA PLOIEȘTI, și . FILIALA ELCTRICA DISTRIBUȚIE M. N. SA – SDEE G., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor să-i fixeze prețul de cumpărare a locuinței de serviciu pe care o deține, preț ce urmează să fie stabilit în rate, în conformitate cu Legea nr.85/1990, Decretul - Lege nr.61/1990, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că deține cu titlu de locuință de serviciu edificată din fondurile publice ale statului imobilul situat în G. . ., ., iar în baza sentinței civile nr.71/2007 a Judecătoriei G. s-a stabilit în favoarea sa dreptul de a cumpăra acest imobil, însă pârâtele refuză să-i fixeze prețul de cumpărare în raport de normele legale sus menționate.
La data de 1.06.2007, 4.06.2007, 7.06.2007, pârâtele au formulat întâmpinări prin intermediul cărora au invocat excepțiile necompetenței teritoriale, materiale a instanței de fond, prematurității, inadmisibilității acțiunii, a lipsei calității procesuale pasive a unora dintre acestea motivându-se că din punct de vedere al competenței teritoriale, materiale, soluționarea cauzei aparține Tribunalului în raza căreia își are sediul societatea cu care reclamanta a încheiat contractul de închiriere, dreptul la acțiune al acesteia nefiind născut în condițiile în care există în curs de soluționare un alt litigiu, calitate procesuală pasivă având doar pârâta în administrarea căreia se află imobilul, solicitându-se și respingerea acțiunii atât timp cât pârâtele au dreptul să stabilească prețul de vânzare al imobilului în raport de hotărârile A., de normele legale în materie aplicabile în speță.
La data de 13.09.2007, 5.09.2007, reclamanta a formulat răspunsuri la întâmpinările pârâtelor solicitând respingerea tuturor excepțiilor invocate în condițiile în care susținerile pârâtelor sunt neîntemeiate.
Prin sentința civilă nr.6460/10.09.2007 a Judecătoriei G. a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței respective și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulată de reclamantă împotriva pârâtelor la Judecătoria Ploiești, motivându-se că din punct de vedere teritorial competența de soluționare în primă instanță a acțiunii aparține judecătoriei în raza căreia își are sediul principal pârâta care a fost obligată la înstrăinarea imobilului în litigiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primindu-se dosarul la Tribunalul G., cauza a fost înregistrată cu nr._ 21.10.2007.
La data de 23.11.2007, 11.01.2008 pârâtele au formulat întâmpinări în cadrul cărora au invocat excepția tardivității declarării recursului de către reclamantă.
În baza deciziei civile nr.5/R/11.01.2008 a Tribunalului G. a fost respins recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.6460/2007 a Judecătoriei G. în contradictoriu cu pârâtele ca tardiv formulat, motivându-se că reclamanta a promovat recursul după expirarea termenului legal de 5 zile care a început să curgă de la data pronunțării sentinței, respectiv de la 10.09.2007, recursul fiind declarat la 19.09.2007.
Primindu-se dosarul la Judecătoria Ploiești, cauza a fost înregistrată cu nr._ 6.03.2008.
La data de 22.05.2008 reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a disp.art.1, 4, alin.1, 3, art.5, 9 alin.2 din OUG nr.130/2004, în timp ce pârâtele au formulat întâmpinări în cadrul cărora au invocat excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile OUG nr.130/2004 modificată și completată, a metodologiei aplicabilă în cazul vânzării unor locuințe de serviciu din patrimoniul . filialelor acestora, motiv pentru care în baza încheierii din data de 29.05.2008 a Judecătoriei Ploiești s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de către reclamantă.
Ulterior, în urma respingerii excepției de neconstituționalitate în baza deciziei nr.1311/2.12.2008 a Curții Constituționale, s-a dispus continuarea judecății cauzei la Judecătoria Ploiești, fixându-e termen de judecată la data de 3.04.2009.
La data de 22.02.2009 reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând obligarea pârâtelor să stabilească prețul de vânzare al imobilului în litigiu, să perfecteze contractul de vânzare cumpărare la prețul stabilit ce va fi achitat integral sub sancțiunea achitării unor daune cominatorii de 1000 lei pe fiecare zi de întârziere până la executarea efectivă a obligației.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr. 7458/26.06.2009 a Judecătoriei Ploiești a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtelor, ca inadmisibilă, motivându-se că există autoritate de lucru judecat în raport de pretențiile deduse judecății ținându-se seama de sentința civilă nr.6386/2006 rămasă irevocabilă, în temeiul deciziei civile nr.584/R/2007 a Curții de Apel G., care a stabilit prețul de vânzare al apartamentului în litigiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării pe fond a acesteia.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ 30.20.2009.
La data de 25.11.2009, 7.12.2009, pârâtele au formulat întâmpinări solicitând respingerea apelului atât timp cât instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Prin decizia civilă nr.306/19.05.2010 a Tribunalului Prahova a fost admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 7458/26.06.2009 a Judecătoriei Ploiești în contradictoriu cu pârâtele și a fost desființată sentința, fiind trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești în vederea soluționării fondului cauzei, reținându-se că în speță nu există autoritate de lucru judecat, iar instanța avea obligația să soluționeze pe fond pretențiile deduse judecății.
Primindu-se dosarul la Judecătoria Ploiești, cauza a fost reînregistrată cu nr._ 15._.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr._/20.12.2010a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtelor și s-a dispus fixarea prețului vânzării apartamentului nr.42 situat în G. . . cuantumul determinabil conform art.4 din metodologia adoptată prin hotărârea nr.4/27.04.2005 a Consiliului de Administrație al .>
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut că în baza deciziei civile nr.584/R/2007 a Curții de Apel G. în urma admiterii recursului și modificării deciziei civile nr.324/2007 a Tribunalului G. s-a dispus ca vânzarea imobilului în litigiu să se facă cu plata integrală a prețului, ocazie cu care hotărârea judecătorească sus menționată a tranșat irevocabil aspectul prețului vânzării locuinței în litigiu stabilind că acest preț a fost stabilit prin A. conform normelor în vigoare și în virtutea dreptului de proprietate al pârâtei ce nu poate fi îngrădit, astfel încât prețul urmează să se determine în temeiul art.4 din Metodologia adoptată în baza hotărârii nr.4/2005.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din data de 15.12.2010 a declarat apel reclamanta, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței cu reținerea cauzei spre rejudecare, administrarea de probatorii cu interogatoriu, expertize tehnice imobiliare, motivându-se că au fost încălcate disp.art.297 alin.1 C.pr.civ. atât timp cât în baza deciziei nr.306/2010 s-a dispus ca prețul imobilului să fie stabilit în funcție de criteriile legale aplicabile (Legea nr.85/1992, OUG nr.130/2004 sau Hotărârile A.), fără să se țină seama de decizia civilă nr.584/2007 care a stabilit modalitatea de determinare a prețului, modalitate ce nu se confundă cu modalitatea de stabilire efectivă a acestuia și că admiterea acțiunii se află în contradicție cu considerentele sentinței ce au vizat autoritatea de lucru judecat, autoritate în temeiul căreia ar fi trebuit ca soluția să vizeze respingerea acțiunii, fiind imposibil ca ceea ce s-a hotărât o dată să mai poată fi explicat din nou prin prezenta sentință, mai ales că situația de fapt a fost analizată în baza excepției autorității de lucru judecat, fără să fie pusă în discuția părților, încălcându-se dreptul la apărare, principiul contradictorialității.
În continuare, reclamanta a arătat că nu s-a soluționat fondul constând în stabilirea prețului de vânzare al imobilului, fixându-se un criteriu de determinare a prețului în loc de prețul în sine, fiind imposibilă executarea și că s-a stabilit de către instanța de control judiciar necesitatea determinării în concret a prețului în funcție de criteriile legale aplicabile, fiind respinsă eronat proba cu expertiză tehnică imobiliară, prin încheierea din 15.12.2010, mai ales că în speță devin aplicabile dispozițiile Legii nr.85/1992 modificată, republicată, inclusiv metodologia întocmită de către pârâte privind aplicarea acestei legi și că în cazul existenței unor neînțelegeri între părți cu privire la calculul prețului de vânzare se aplică Legea nr.85/1992 aplicabilă nu numai vânzării spațiilor cu altă destinație construite din fondurile statului, ci și celor construite din fondurile unităților economice de stat.
De asemenea, reclamanta a precizat că în baza deciziei nr.6138/2005 a ICCJ regilor autonome li se aplică dispozițiile Legii nr.85/1992 atât timp cât capitalului societății aparținând statului în calitate de unitate bugetară de stat devin aplicabile disp.art.7 alin.4 din Legea nr.85/1992 și că imobilele locuință de serviciu nu trebuie reevaluate conform Normelor nr._/1992, prețul propus de evaluator fiind cel puțin egal cu valoarea rămasă de amortizat, înregistrată în evidențele contabile în conformitate cu pct.3 alin.2, pct.4 din Metodologia privind vânzarea locuințelor de serviciu din patrimoniul pârâtelor, mai ales că metodologia sus menționată prevede modalitatea de calculare a prețului de vânzare fără TVA în raport de baza valorii stabilită prin raportul de reevaluare indexat cu indicii generali ai inflației aferenți perioadei dintre data evaluării și finele lunii anterioare celei în care se încheie contractul de vânzare cumpărare.
Totodată, reclamanta a menționat că în baza adreselor nr. 856/25.11.2004, 9900/_/7.10.2004 s-a dispus vânzarea către chiriași a locuințelor de serviciu în schimbul achitării unui preț de vânzare în raport de valoarea de bază cel puțin egală cu valoarea înregistrată în contabilitate, elementele de calcul al prețului de vânzare urmând să pornească de la valoarea înregistrată în contabilitate la care se aplică 5% beneficiu fără TVA și că niciodată pârâtele nu au stabilit obligativitatea evaluării imobilelor la prețul pieții, devenind aplicabile OUG nr.130/1994, evaluarea realizându-se prin raportare la valoarea de inventar a imobilului în 2004 în funcție de cererea sa formulată în 2005.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ 18.03.2011.
La data de 9.09.2011, 22.09.2011, pârâtele au formulat întâmpinări solicitând respingerea apelului în condițiile în care reclamanta este cea care refuză să respecte decizia civilă nr.584/2007 care a stabilit ca vânzarea să se facă la valoarea de inventar stabilită în reevaluarea din 31.12.2003 respectiv de 69.923,53 lei la care urmează să se adauge indexarea indicilor de inflație aferenți perioadei scurse începând cu 1.01.2004 plus un beneficiu de 5 % și TVA, mai ales că reclamanta nu deține nici în prezent un contract de închiriere încheiat valabil.
Prin decizia nr.630/05.12.2011 Tribunalul Prahova a admis apelul, a anulat în tot sentința atacată și a reținut cauza spre judecare cu evocarea fondului, reținând că, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că în baza deciziei civilenr.584/R/5.11.2007 a Curții de Apel G., s-a dispus ca vânzarea cumpărarea imobilului situat în G., ., . să se facă cu plata integrală a prețului, însă ulterior între părți au existat neînțelegeri cu privire la modalitatea de stabilire a prețului pentru imobilul sus menționat, a valorii propriu-zise a acestuia, a dispozițiilor, metodologiei aplicabile în ceea ce privește calcularea acestuia, cuantumul propriu-zis, motiv pentru care, în scopul clarificării acestor împrejurări, reclamanta a promovat prezenta acțiune având ca obiect obligarea pârâtelor la stabilirea prețului de vânzare al imobilului în litigiu, la perfectarea contractului de vânzare cumpărare la prețul respectiv calculat conform Legii nr.85/1992, Decretului - Lege nr.61/1990.
A concluzionat tribunalul că, atât timp cât între părți există neînțelegeri în ceea ce privește modalitatea de stabilire a prețului de vânzare cumpărare pentru imobilul în litigiu, dispozițiile aplicabile cu privire la determinarea cuantumului acestuia, valoarea propriu-zisă a prețului, iar în cuprinsul dispozitivului sentinței civile nr._/2010 s-a stipulat că prețul va fi fixat la cuantumul determinabil în baza art.4 din Metodologia adoptată prin Hotărârea nr.4/27.04.2005, fără însă să se administreze probe constând în expertize tehnice evaluări imobiliare, înseamnă că în realitate nu a avut loc o cercetare propriu-zisă a fondului cauzei, nefiind clarificate efectiv raporturile juridice dintre părți, elucidarea în mod cert a pretențiilor și a tuturor împrejurărilor invocate de toate părțile, întrucât nu s-au administrat probe care să permită o verificare a susținerilor părților și deci stabilirea temeiniciei sau netemeiniciei acestora.
S-a mai arătat de către tribunal că, de altfel, prin neadministrarea unor probe legale, concludente, pertinente, inclusiv în ceea ce privește efectuarea unor expertize tehnice de specialitate în raport de imobilul aflat în litigiu, de toate împrejurările invocate de toate părțile în prezenta cauză, instanța de control judiciar se află în imposibilitate de a efectua verificări în raport de toate pretențiile deduse judecății tocmai datorită necercetării în realitate a fondului cauzei, mai ales că instanța de fond s-a rezumat pur și simplu la înserarea în cuprinsul dispozitivului sentinței doar a unui articol 4 din cadrul unei metodologii adoptată în temeiul Hotărârii nr.4/2005, fără însă să prevadă concret care este cuantumul prețului stipulat în dispozitiv, motiv pentru care se impune anularea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare cu evocarea fondului devenind incidente disp.art.297 alin.1 C.pr.civ. care au în speță un caracter imperativ de la care părțile nu pot deroga.
A motivat instanța de apel că susținerile reclamantei în sensul că au fost încălcate disp.art.297 alin.1 C.pr.civ. atât timp cât în baza deciziei nr.306/2010 s-a dispus ca prețul imobilului să fie stabilit în funcție de criteriile legale aplicabile, fără să se țină seama de decizia civilă nr.584/2007 sunt justificate, deoarece într-adevăr instanța de fond avea obligația să țină seama de toate actele depuse la dosar și să administreze toate probele necesare în scopul verificării tuturor împrejurărilor invocate de toate părțile și nicidecum să se rezume pur și simplu la invocarea unei decizii, a unor dispoziții legale, fără să administreze probele necesare în acest sens.
Tribunalul a reținut ca fiind întemeiate și apărările reclamantei în sensul că admiterea acțiunii se află în contradicție cu considerentele sentinței ce au vizat autoritatea de lucru judecat, fiind imposibil ca ceea ce s-a hotărât o dată să mai poată fi explicat din nou, și că situația de fapt a fost analizată în baza excepției autorității de lucru judecat, fără să fie pusă în discuția părților, încălcându-se dreptul la apărare, principiul contradictorialității, motivându-se că, într-adevăr, în realitate, considerentele sentinței s-au raportat pur și simplu doar la conținutul deciziei sus menționate, invocându-se pe cale indirectă puterea de lucru judecat al deciziei respective, fără însă să fie pusă în discuția părților, iar la soluționarea cauzei instanța de fond avea obligația să administreze toate probele necesare în scopul clarificării neînțelegerilor dintre părți referitoare la modalitatea de stabilire a prețului pentru imobil, a dispozițiilor aplicabile ținându-se seama de obiectul acțiunii.
Au fost considerate fondate și motivele invocate de către reclamantă conform cărora nu s-a soluționat fondul constând în stabilirea prețului de vânzare al imobilului, fixându-se un criteriu de determinare a prețului în loc de prețul în sine, fiind imposibilă executarea și că s-a stabilit de către instanța de control judiciar necesitatea determinării în concret a prețului în funcție de criteriile legale aplicabile, fiind respinsă eronat proba cu expertiză tehnică imobiliară, prin încheierea din 15.12.2010, tribunalul arătând că instanța de fond avea obligația să se pronunțe în raport de obiectul propriu-zis al acțiunii, administrând toate probele legale, concludente, pertinente în acest sens, rezumându-se pur și simplu generic la înserarea unor articole fără clarificarea situației de fapt, de drept dedusă judecății, iar în speță se impunea ca instanța de fond să se pronunțe efectiv asupra obiectului propriu-zis al acțiunii, în caz contrar măsurile dispuse de către instanța de fond echivalând cu necercetarea fondului cauzei și deci imposibilitatea soluționării efective a pretențiilor deduse judecății.
A mai reținut instanța de apel că toate celelalte critici invocate de către reclamantă cu ocazia promovării prezentului apel vizează însuși fondul cauzei, urmând să fie analizate și dezbătute cu ocazia soluționării pe fond a acțiunii, sens în care a acordat termen de judecată la data de 14.02.2012 în vederea citării părților.
La termenul de judecată din data de 04.05.2012 instanța, ținând seama de decizia nr.630/2011 prin care s-a anulat sentința și s-a reținut cauza pentru evocarea fondului, a admis pentru apelanta reclamantă proba cu efectuarea unei expertize evaluări imobiliare având următoarele obiective: identificarea, evidențierea pe schița de plan și evaluarea imobilului situat în G., ., ., . variante: în funcție de criteriile prevăzute de Legea 85/1992, de OUG nr.130/2004, de valoarea de inventar din 2004 și Hotărârea A.; în funcție de prețul de vânzare pornind de la valoarea reevaluată la 31.12.2003 indexată cu indici generali de inflație aferenți perioadei scurse între 01.01.2004 și finele lunii anterioare celei care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare în măsura în care este posibil, minus amortizarea calculată și recuperată, plus un beneficiu de 5% și TVA; în raport de prețul minim de valoare al imobilului pornind de la valoarea de inventar, adică de la suma de_,03 lei plus TVA 24%, ținând cont de ultima reevaluare din 31.12.2011; în raport de valoarea de circulație existentă în prezent pe piața imobiliară din zonă, ținând seama de metodele prevăzute de normele actuale în vigoare în materia evaluări imobiliare.
Prin încheierea de ședință din data de 24.01.2013 a fost desemnat expert atestat evaluator ANEVAR N. D. pentru efectuarea raportului de expertiză dispus în cauză.
Potrivit raportului de expertiză evaluări imobiliare întocmit de expert N. D., apartamentul în litigiu este compus din două camere decomandate și dependințe, face parte dintr-un . . 1966 reprezentând locuință de serviciu, fiind amplasat în zona B a mun. G., având grad 8 de seismicitate, expertul indicând și caracteristicile tehnice ale apartamentului constând în fundații continue, structură mixtă în cadre din beton și diafragme din beton armat, planșee din beton armat prefabricate, închideri din zidărie de BCA, pardoseli din mozaic și parchet în camere, tâmplărie din lemn la interior și exterior în stare de degradare, zugrăveli drișcuite, ușă metalică la intrare, balcon închis, repartitoare la încălzire, acoperiș tip terasă cu hidroizolați, instalații electrice de gaze și sanitare în stare de funcționare, stare tehnică actuală bună.
Expertul a evaluat imobilul conform Legii nr.85/1992, Decretului-lege nr.608/1990, nr.256/1984, Legii nr.357/2006, în raport de data recepționării apartamentului, de valoarea de inventar, de aria construită a blocului, zona de amplasare, uzură, stabilind un preț al apartamentului de 27.520 lei fără TVA, valoarea de inventar din 2004 și Hotărârea A. fiind de 27.757 lei.
De asemenea, prin raportul de expertiză tehnică evaluări imobiliare întocmit de expert N. D., apartamentul în litigiu a fost evaluat avându-se în vedere și alte metode de evaluare, respectiv de metoda costurilor, stabilindu-se o valoare de 103.838 lei, de metoda randament, stabilindu-se o valoare de 98.342 lei, de metoda costului de înlocuire stabilindu-se o valoare de 97.342 lei, respectiv 22.038 euro și metoda capitalizării directe, stabilindu-se o valoare de 91.873 lei, respectiv 20.800 euro, precum și ținându-se seama de valoarea de inventar a apartamentului reevaluată la data de 31.12.2003 indexată cu indici generali de inflație aferenți perioadei 2004 și finele lunii celei în care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, stabilindu-se o valoare de 104.757,03 lei adică de 24.250 euro, cu mențiunea că prețurile nu conțin TVA.
Împotriva acestui raport de expertiză au formulat obiecțiuni atât reclamanta cât și pârâta ..E E. Distribuție M. N. SA, obiecțiuni respinse de către instanță ca neîntemeiate, arătând că expertul a răspuns tuturor obiectivelor încuviințate, a stabilit valoarea apartamentului în raport de toate metodele de evaluare dispuse și de actele normative aplicabile.
Tribunalul, examinând cauza după anularea sentinței instanței de fond și reținerea cauzei spre judecare cu evocarea fondului, în raport de probatoriile administrate atât înainte cât și după anularea sentinței, reține următoarele:
Prin decizia nr. 584/R/05.11.2007 a Curții de Apel G. s-a dispus vânzarea - cumpărarea imobilului situat în G., ., ., jud. G. către reclamantă, cu plata integrală a prețului, între părți existând neînțelegeri cu privire la stabilirea cuantumului prețului și modalitatea de fixare a acestuia.
Art. 7 din Legea nr.85/1992 prevede că locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzura din Decretul nr. 93/1977, la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țara la data cumpărării, fata de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992.
Pe de altă parte, Hotărârea A. nr.4/27.04.2005 a aprobat metodologia privind vânzarea locuințelor de serviciu din patrimoniul . PDFEE și Filiala E. Serv SA cu precizarea că rămâne în vigoare regulamentul Comisiei Paritare Administrație Sindicate și cu respectarea legislației în domeniu în vigoare.
S-a decis astfel ca avizarea înstrăinării apartamentelor locuințe de serviciu către chiriașii din blocurile construite din fondurile de investiții ale FDFEE E. M. N. să se facă la un preț de vânzare stabilit pornind de la valoarea reevaluată la data de 31.12.2003, indexată cu indicii generali ai inflației aferenți perioadei scurse între 01.01.2004 și finele lunii anterioare celei în care se încheie contractul de vânzare-cumpărare, minus amortizarea calculată și recuperată în această perioadă, valoare la care se adaugă un beneficiu de 5% si TVA.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că prin decizia nr.584/R/2007 a Curții de Apel G. s-a dispus vânzarea apartamentului nr.42, situat în G. ., ., urmând ca aceasta să plătească integral prețul, preț ce a fost stabilit de către expert evaluator imobiliar N. D., ținându-se seama atât de criteriile prevăzute de Legea nr. 85/1992, de OUG nr.130/2004, la suma de 27.520 lei preț fără TVA, de criteriile stabilite prin Hotărârea A., la suma de 104.757,03 lei adică de 24.250 euro, precum și de metoda costurilor, stabilindu-se o valoare de 103.838 lei, de metoda randament, stabilindu-se o valoare de 98.342 lei, de metoda costului de înlocuire stabilindu-se o valoare de 97.342 lei, respectiv 22.038 euro și metoda capitalizării directe, stabilindu-se o valoare de 91.873 lei, respectiv 20.800 euro.
Ca atare, atât timp cât apartamentul în litigiu a fost construit din fondurile pârâtei . că acest imobil cade sub incidența Legii nr.85/1992, a decretului-lege nr.61/1990 în ceea ce privește vânzarea, stabilirea prețului vânzării către titularii contractelor de închiriere, caz în care, pentru apartamentul în litigiu nu se poate stabili un alt preț decât cel calculat avându-se în vedere criteriile Legii nr.85/1992, respectiv suma de 27.520 lei plus TVA.
De altfel, prin decizia nr. 5/2008 a ICCJ s-a stabilit că dispozițiile Legii nr.85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, sunt aplicabile și în cazul contractelor de închiriere încheiate după . acestui act normativ, astfel încât, în condițiile în care vânzarea apartamentului în litigiu are loc în baza Legii nr.85/1992, înseamnă că și prețul de vânzare trebuie stabilit tot în raport de criteriile prevăzute de această lege și nicidecum în raport de alte metodologii, criterii de evaluare.
Faptul că în considerentele deciziei nr. 324/01.06.2007 a Tribunalului G. prin care s-a dispus ca vânzarea să aibă loc cu plata integrală a prețului și nu în rate, s-a menționat că modalitatea de plată a c/valorii apartamentelor a fost stabilită și aprobată de A. și Consiliul de Administrație al pârâtei, conform dispozițiilor legale în vigoare, astfel că dreptul de dispoziție vizând modalitatea de plată aparține pârâtei în calitate de proprietar al spațiilor de locuit, ce nu poate fi îngrădit, nu înseamnă că la stabilirea prețului vânzării nu sunt aplicabile criteriile prevăzute de Legea nr.85/1992 în condițiile în care decizia sus-menționată, irevocabilă, are în vedere doar modalitatea de efectuare a plății prețului, integral sau în rate, și nicidecum faptul că la stabilirea prețului trebuie să se țină seama de criteriile prevăzute de Hotărârea A. și nu de cele ale legii speciale 85/1992, neexistând nicio dispoziție în cuprinsul sau în dispozitivul acestei decizii în sensul calculării prețului potrivit criteriilor prevăzute de Hotărârea A..
De altfel, și Legea nr. 85/1992 prevede posibilitatea achitării prețului integral sau în rate, dând astfel dreptul societății pârâte, în calitate de proprietară a apartamentului ca, în caz de vânzare, să pretindă ca modalitatea de plată a prețului să se facă fie integral, fie în rate, însă actul normativ sus-menționat prevede în mod expres modalitatea de stabilire a prețului vânzării, nelăsând la latitudinea vânzătoarei o asemenea modalitate, înstrăinarea locuințelor putându-se face numai cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 85/1992 inclusiv în ceea ce privește criteriile de fixare a prețului vânzării.
Susținerea pârâtei în sensul că prețul de vânzare al apartamentului în litigiu este cel stabilit conform Hotărârii A. nr.4/2005, la suma de 104.757,03 lei, nu poate fi avută în vedere cât timp, la stabilirea prețului vânzării trebuie avute în vedere criteriile prevăzute în mod expres de Legea nr.85/1992 în baza căreia are loc vânzarea unor asemenea apartamente, astfel cum a și menționat pârâta în Nota pentru aprobarea în Consiliul de Administrație a metodologiei privind vânzarea locuințelor de serviciu, și nu alte criterii de evaluare, mai ales că criteriile prevăzute în Hotărârea nr.4/2005, respectiv în metodologia de vânzare a apartamentelor nu au la bază niciun act normativ, fiind stabilite în mod aleatoriu de către pârâtă.
Astfel, cât timp apartamentul în litigiu cade sub incidența Legii nr.85/1992, înseamnă că toate operațiunile adiacente, inclusiv stabilirea prețului, modalitatea de plată, etc., trebuie să aibă loc cu respectarea dispozițiilor aceleiași legi, fiind imposibil ca vânzarea să fie aprobată de către Consiliul de Administrație în baza legii sus-menționate, iar prețul să fie stabilit pe baza altor criterii decât cele prevăzute în mod expres de legea specială, lege care prevede, de altfel, că actele de vânzare-cumpărare încheiate cu nerespectarea dispozițiilor acestei legi sunt lovite de nulitate.
Prin urmare, tribunalul în raport de aceste considerente, va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei . în vedere că Hotărârea nr.4/2005 în baza căreia pârâta pretinde stabilirea prețului apartamentului a fost emisă de această societate, existând astfel identitate între persoana pârâtei și cel pretins obligat în raportul juridic dedus judecății și, având în vedere dispozițiile art. 296 cod pr. civilă, judecând cauza în urma anulării sentinței civile nr._/20.12.2012 și a încheierii din data de 15.12.2010 ale Judecătoriei Ploiești în baza deciziei civile nr. 630/05.12.2011 a Tribunalului Prahova, va admite acțiunea și va stabili prețul privind vânzarea - cumpărarea imobilului situat în G., ., ., jud. G. la suma de 27.520 lei plus TVA-ul aferent acestuia calculat la data plății efective, și va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei .>
Judecând cauza în urma anulării sentinței civile nr._/20.12.2012 și a încheierii din data de 15.12.2010 ale Judecătoriei Ploiești în baza deciziei civile nr.630/05.12.2011 a Tribunalului Prahova.
Admite acțiunea formulată de reclamanta L. (D.) F., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la C.. Av. A. R., cu sediul în G., Calea Domneasca, nr. 11, ., județ G., împotriva sentinței civile nr._/15.12.2010 și a Încheierii de Ședință din data de 15.12.2010 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatele pârâte . sediul în București, .. 9 sector 1, . N. PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, ., județ Prahova și ., cu sediul în G., .. 35A, județ G. și în consecință:
Stabilește prețul privind vânzarea - cumpărarea imobilului situat în G., ., ., jud. G. la suma de 27.520 lei plus TVA - ul aferent acestuia calculat la data plății efective.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 19.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. C. C. M.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red.CR/Tehnored.TS
6 ex./24.10.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1291/2013. Tribunalul PRAHOVA | Încuviinţare executare silită. Sentința nr. 13/2014.... → |
|---|
