Obligaţie de a face. Decizia nr. 29/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 29/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 29
Ședința publică din data de 23.01.2013
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTOR – R. I. C.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – reclamant T. V. domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 7047/20.06.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata - pârâtă ASOCIAȚIA JUDEȚEANĂ A VÂNĂTORILOR ȘI P. S. P. cu sediul în Ploiești, .. 1 - 5, județul P..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul – reclamant personal, lipsă fiind intimata – pârâtă.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus cerere formulată de intimata – pârâtă prin care solicită acordarea unui termen de judecată pentru lipsă apărare.
Tribunalul pune în discuția părților cererea formulată de intimata - pârâtă prin care a solicitat acordarea unui termen de judecată pentru lipsă apărare.
Apelantul – reclamant arată că nu se opune cererii formulată de intimata – pârâtă.
Având în vedere cererea formulată de intimata – pârâtă prin care solicită acordarea unui termen de judecată pentru lipsă apărare, tribunalul o respinge ca neîntemeiată, întrucât, potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 3 dosar, aceasta a primit citația încă din data de 11.12.2012, astfel încât, până la acest termen de judecată, a avut timpul necesar formulării apărării, iar pe de altă parte, tribunalul constată că, în cuprinsul cererii de amânare, nu este menționat niciun motiv, în sensul art.156 alin.1 C.pr.civ., pentru a se putea acorda termen de judecată.
Apelantul – reclamant învederează instanței că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile apelantului – reclamant, în sensul de mai sus, în temeiul disp. art.150 C.pr.civ. consideră cauza în stare și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apelantul – reclamant, având cuvântul pe fondul cauzei, învederează că avea autorizație care îi dădea dreptul la libera asociere, însă, intimata – pârâtă Asociația Județeană a Vânătorilor și P. S. P. a făcut o eroare, la momentul la care a emis o hotărâre, prin care a fost exclus din asociație, împrejurare față de care a aflat în anul 2007, când a solicitat preschimbarea permisului de vânătoare, cerere nesoluționată favorabil, motivat de necesitatea promovării unui alt examen pe care nu îl consideră a fi necesar, motiv pentru care solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței criticate, urmând a se dispune admiterea acțiunii; cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._ , reclamantul T. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Asociația Județeană a Vânătorilor și P. S. P., preschimbarea permisului de vânătoare deținut în mod legal și eliberarea unui nou document corespunzător ca format, potrivit dispozițiilor legale.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamantul este deținător al unui permis de vânătoare permanent, obținut în mod legal, încă din anul 1981, fiind o perioadă de timp și membru al A. J. V. P. S P., cu precizarea că, în prezent, este membru al unei alte asociații de vânătoare și, întrucât, prin Ordinul nr.539/2009 s-a dispus preschimbarea permiselor de vânătoare valabile cu altele cu un alt format, s-a adresat pârâtei, care este singura unitate care poate efectua această operațiune, aceasta refuzându-i eliberarea permisului de vânătoare, în noul format.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art.1075 și urm. C.civ., Legea nr. 407/2006 și Ordinul M.A.P.D.R. nr.539/2009.
În raport de susținerile reclamantului, pârâta Asociația Județeană a Vânătorilor și P. S. P. a formulat, în baza art.115 – 118 C.pr.civ., întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepțiile lipsei de obiect și a lipsei calității sale procesuale pasivă, iar referitor la temeinicia cererii de chemare în judecată, a arătat că reclamantul a fost membru vânător al A.J.V.P.S. P. în perioada anilor 1981 - 2005, fiind exclus pentru neplata cotizației.
În baza permisului obținut, reclamantul s-a înscris într-o altă asociație de vânătoare, respectiv „P. Curcanul” din Ploiești, iar prin adresa nr.1575/22.12. 2010 i s-a răspuns reclamantului soluția respingerii cererii de preschimbare.
În urma probei cu înscrisuri administrată în cauză la solicitarea părților, Judecătoria Ploiești a pronunțat sentința civilă nr.7047/20.06.2011 prin care a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul T. V., reținând că reclamantul a fost membru vânător al A.J.V.P.S. P., în perioada 1981 - 2005, în prezent fiind membru al unei alte asociații de vânătoare.
La data de 24.11.2010, reclamantul a formulat o cerere către pârâtă prin care solicita schimbarea carnetului de membru și a permisului de vânătoare și eliberarea permisului de vânătoare, conform Ordinului nr.539/2009.
Prin adresa nr.1575/22.12.2010, pârâta a răspuns reclamantului că, în conformitate cu prevederile Ordinului nr.539/2009, se preschimbă numai permisele de vânătoare aflate în uz și că, în speță, carnetul și permisul de vânătoare seria_ nu mai este valabil, fiind anulat în Monitorul Oficial nr.493/06.07.2005, Partea a – III - a, ca urmare a excluderii sale din rândul membrilor vânători în anul 2005 pentru neplata cotizației de vânătoare.
Instanța de fond a mai constatat că pârâta a comunicat reclamantului faptul că, în anul 2006, carnetul de membru și permisul de vânătoare a fost înlocuit cu alte formulare, respectiv două documente separate, permis de vânătoare și carnet de membru vânător.
Astfel, din interpretarea textelor legale incidente în cauză a rezultat că preschimbarea permiselor aflate în uz, cu permisul permanent, se realizează de către organizația vânătorească al cărei membru este reclamantul (Asociația P. Curcanul, potrivit adresei nr.1575/22.12.2010), dacă această asociație este licențiată.
Prima instanță a mai constatat că reclamantul nu îndeplinește condițiile pentru a solicita pârâtei preschimbarea permisului de vânătoare aflat în uz cu cel permanent, întrucât, acesta nu mai are calitatea de membru al asociației pârâte, astfel după cum rezultă din cererea de chemare în judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel, în termen legal, reclamantul T. V., criticând-o pentru nelegalitate, arătând că a solicitat preschimbarea permisului de vânătoare cu un nou exemplar, conform normelor legale impuse, însă, pârâta Asociația Județeană a Vânătorilor și P. S. P. a pretins că acesta nu mai este membru al asociației și, chiar că nu mai este posesor al unui permis de vânătoare valabil, fără a produce probe în acest sens.
Dezvoltând motivele de apel, reclamantul a învederat că instanța de fond a dat o interpretare total greșită dispozițiilor legale invocate, reținând interpretarea dată de pârâta, iar „motivarea telegrafică” a sentinței atacate se bazează pe conotații eronate date prevederilor legale în materie.
Prin decizia civilă nr.116/16.02.2012 pronunțata de Tribunalul P., a fost anulat apelul declarat de reclamant pentru netimbrare, reținându-se că, deși, i s-a pus în vedere obligația de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 4,00 lei și să depună timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, acesta nu s-a conformat acestor dispoziții și, prin urmare, s-a făcut aplicarea prevederilor art.137 alin.1 C.pr.civ. rap. la art.21 alin.3 din Legea nr.146/1997 coroborate cu disp. art.3 din O.G. nr.32/1995, cu precizarea că sumele stabilite în sarcina de plată a reclamantului, aferente exercitării căii de atac a apelului, nu aveau un cuantum exorbitant, nici chiar pentru o persoană cu venituri modice.
Reclamantul T. V. a declarat recurs împotriva deciziei sus - menționate, susținând că sunt aplicabile disp. art.304 pct.8 și 9 C.pr.civ., deoarece, i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei și să depună timbru judiciar în valoare de 0,15 lei pentru termenul de judecată din data de 16.02.2012, dată la care nu s-a putut prezenta în instanță, motiv pentru care a trimis, prin fax, atât o cerere în care arăta motivele neprezentării sale, cât și taxa de timbru și timbrul judiciar.
Astfel, reținerea instanței de apel în sensul că nu s-ar fi conformat dispozițiilor acesteia este netemeinică, din dovezile de la dosar reieșind că a comunicat prin fax taxa de timbru și timbrul judiciar, sens în care instanța de judecată ar fi trebuit să acorde un nou termen pentru a putea depune originalul dovezilor.
Prin decizia civilă nr.3759/08.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – Secția I Civilă, a fost admis recursul declarat de reclamantul T. V. împotriva deciziei nr.116/16.02.2012 a Tribunalului P., dispunându-se casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunalului, reținându-se că, examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în speță, recursul este fondat, deoarece, așa cum reiese din chitanța aflată la fila 12 dosar apel, recurentul s-a conformat obligației instituite în sarcina sa, achitând taxa de timbru și solicitând și acordarea unui termen pentru lipsă de apărare.
Ori, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestei cereri a apelantului și nici nu a făcut mențiunea privind achitarea de către acesta a taxei de timbru, la dosar aflându-se doar o copie a acesteia, iar, din lecturarea cererii privind lipsa de apărare, reiese că apelantul a făcut mențiunea depunerii originalului la următorul termen pe care instanța de apel l-ar fi acordat.
Așa fiind, nu rezultă că apelantul nu s-ar fi conformat dispozițiilor instanței și că apelul acestuia nu a fost timbrat, motiv pentru care sancțiunea aplicată de instanța de apel privind anularea apelului ca netimbrat, este nelegală, context în care, în cauză, fiind incidente disp. art.304 pct.9 C.pr.civ. și art. 312 C.pr.civ., a fost admis recursul și casata decizia pronunțata de instanța de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului P..
Primindu-se dosarul la Tribunalul P., cauza a fost reînregistrată sub nr._ .
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Din probatoriile administrate în cauză, respectiv înscrisurile depuse la dosar se reține că reclamantului T. V. i-a fost eliberat, la data de 12.11.1996, de către pârâta Asociația Generala a Vânătorilor și P. S., carnetul de membru și permisul de vânătoare seria_, acesta fiind înscris în asociație încă din anul 1981 (f.7 – dos. fond).
Prin cererea înregistrată la Asociația Județeană a Vânătorilor și P. S. P. sub nr.1151/24.11.2010, reclamantul T. V. a solicitat schimbarea carnetului de membru și permisului de vânătoare, precum și eliberarea unui permis de vânătoare de tip nou, conform Ordinului Ministerului Mediului nr. 539/2009, menționând că a obținut permisul de vânătoare în anul 1981 de la A.G.V.P.S. (f.9 – dos. fond).
Urmare a Ședinței Extraordinare a Asociației Județene a Vânătorilor și P. S. P. din data de 16.12.2010, a fost adoptată Hotărârea al cărei extras se afla la fila 28 – dos. fond, prin care, potrivit art.4, cererea reclamantului T. V. privind preschimbarea carnetului de membru și permisului de vânătoare a fost respinsă, acesta fiind și exclus din rândul membrilor vânători ai A.J.V.P.S. P. încă din anul 2005 pentru neplata cotizației, formularul deținut de reclamant fiind anulat în Monitorul Oficial nr.493/06.07. 2005.
În sus – menționata hotărâre, s-a mai arătat că, întrucât, în baza acestui document anulat, a fost înscris în Asociația P. Curcanul, reclamantul care a fost prezent la respectiva ședință, a declarat că este membru vânător la asociația precizată, justificând acest fapt prin carnetului de membru vânător eliberat și, folosind aceste documente, a obținut autorizația de cumpărare a armei și permisul de port armă, context în care, Consiliul a decis sesizarea organelor în drept privind săvârșirea acestor fapte.
Prin adresa nr.1575/22.12.2010 eliberata de pârâtă Asociația Județeană a Vânătorilor și P. S. P. s-a comunicat reclamantului T. V. că, în urma discuțiilor purtate cu acesta în Ședința de Consiliu din data de 16.12.2010 la care reclamantul a participat, în calitate de invitat, împrejurarea potrivit căreia Asociația P. Curcanul, în mod greșit, a procedat la înscrierea, în evidentele sale ca membru vânător, în baza carnetului de membru și permisului de vânătoare devenite nule prin publicare în Monitorul Oficial, astfel încât, reclamantul nu mai deține permis de vânătoare valabil și nu mai are calitatea de vânător.
Așa fiind, critica formulată de reclamant în sensul că, în speță, s-ar fi pretins publicarea în Monitorul Oficial a anularii documentelor sale, respectiv a carnetului de membru și permisului de vânătoare, fără, însă, a se depune înscrisuri doveditoare nu poate fi reținută, câtă vreme, participând în calitate de invitat la Ședința de Consiliu din data de 16.12.2010, dată la care a fost adoptata hotărârea privind excluderea sa din cadrul Asociației Județene a Vânătorilor și P. S. P. pentru neplata cotizației, ocazie cu care s-a invocat și faptul că formularul deținut de reclamant a fost anulat în Monitorul Oficial nr.493/06.07. 2005, acesta nu a contestat nici măsura arătată, dar nici faptul publicării și existenței Monitorului Oficial în discuție, ceea ce înseamnă că, implicit, a recunoscut aceste împrejurări.
Potrivit art.14 alin. 1 din Regulamentul pentru tipărirea, înserierea, gestionarea, eliberarea și anularea permiselor de vânătoare și pentru preschimbarea permiselor de vânătoare aflate în uz „organizațiile vânătorești licențiate, gestionare de fonduri cinegetice, preschimbă permisul de vânătoare aflat în uz propriilor membri care îl dețin cu permisul de vânătoare permanent, numai dacă aceștia îndeplinesc condițiile prevăzute de legislația în vigoare referitoare la domeniul cinegetic”.
Ordinul nr.539/2009 invocat de reclamant – act normativ incident în ceea ce privește preschimbarea permiselor de vânătoare aflate în uz de către organizațiile vânătorești propriilor membri, nu menționează că permisul s-ar preschimba numai de către unitatea inițial emitentă, iar în situația în care, un membru se transferă sau pleacă în alt mod (renunțare, radiere sau excludere, însă, nu pentru săvârșirea infracțiunii de braconaj) din cadrul unei organizații vânătorești la o altă asociație, atunci, asociația al cărui membru a devenit persoana respectivă poate preschimba, în condițiile legii, permisul de vânătoare.
Dată fiind situația de fapt, astfel cum a fost reținută și prezentată în precedent, prin prisma probelor analizate mai sus și a legislației în materie, este evident că, întrucât, încă din anul 2005, reclamantul T. V. fiind exclus din cadrul Asociației Județene a Vânătorilor și P. S. P., între părțile litigante nu mai exista niciun fel de raporturi de colaborare, astfel încât, în aplicarea dispozițiilor Ordinului nr.539/2009 pentru aprobarea regimului permiselor de vânătoare, pentru membrii proprii, numai organizațiilor vânătorești respective le revine competența în ceea ce privește preschimbarea permiselor de vânătoare, în speță, Asociației P. Curcanul al cărui membru a devenit, conform susținerilor sale, reclamantul din prezenta cauză.
Nu în ultimul rând, aprecierea reclamantului în sensul că „motivarea telegrafică” a sentinței apelate s-ar baza pe interpretarea eronată a dispozițiilor legale și a probelor administrate în cauză nu poate fi avută în vedere, câtă vreme, este cunoscut faptul că, motivarea unei hotărâri judecătorești nu este o problemă de volum, ci una de conținut, instanța trebuind să prezinte motivele care au determinat-o să pronunțe soluția, iar nu simple stări descriptive, fără relevanță pentru soluționarea pricinii dedusă judecății.
În speță, prima instanță a analizat corect și pertinent materialul probatoriu administrat în cauză, iar prin modalitatea în care a fost motivată sentința apelată s-a asigurat înlăturarea arbitrariului, făcându-se posibil controlul judiciar.
Pentru considerentele arătate, tribunalul constatând că apelul este nefondat, urmează să îl respingă ca atare și, în baza art.96 C.pr.civ., va păstra în tot sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul – reclamant T. V. domiciliat în . împotriva sentinței civile nr. 7047/20.06.2011 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata - pârâtă ASOCIAȚIA JUDEȚEANĂ A VÂNĂTORILOR ȘI P. S. P. cu sediul în Ploiești, .. 1 - 5, județul P., ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. G. H. R. I. C.
GREFIER,
R. C.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red./tehnored. A.G.H.
4 ex. – 11.02.2013
d.f. nr._ - Judecătoria Ploiești
j.f. F. G. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 130/2013. Tribunalul PRAHOVA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 125/2013. Tribunalul... → |
|---|
