Contestaţie la executare. Decizia nr. 125/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 125/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-01-2013 în dosarul nr. 125/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 125
Ședința publică din data de 23.01.2013
PREȘEDINTE – A. G. H.
JUDECĂTOR – R. I. C.
JUDECĂTOR – N. C.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta - intimată P. S. P. P., cu sediul în . împotriva sentinței civile nr. 6863/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – contestator CABINET M. I. DR.D. M., cu sediul în ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta – intimată reprezentată prin av. Danieleanu I. în substituire av. T. C., lipsă fiind intimatul – contestator.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare.
Recurenta – intimată prin apărător învederează instanței că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile recurentei – intimate, prin apărător, în sensul de mai sus, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Recurenta – intimată, având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței admiterea recursului si să se dispună desființarea sentinței civile nr. 6863/2.05.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești ca fiind nelegală, întrucât înțelege să invoce excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei comunei Sângeru în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 215/2001, potrivit căreia capacitate procesuală are . Primăria prin primar, iar pe fond solicită respingerea contestației îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală, deoarece raportul juridic este rezultatul contractului încheiat între părți, astfel încât nu trebuia emisă decizie de impunere de organul fiscal, cu cheltuieli de judecată ce urmează a fi solicitate pe cale separată.
TRIBUNALUL
P. acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, sub numărul _ contestatoarea CABINET M. I. DR.D. M. a chemat în judecată intimații P. S. P. P. solicitând anularea somației nr. 5302/23.11.2011 și a titlului executoriu nr.8/23.11.2011.
În motivarea contestației a arătat că, în data de 01.07.2007, între PRIMĂRIA COMUNEI S., în calitate de locator, și CABINET M. I. DR. D. M., în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 1234/06.07.2000. La data de 20.11.2010, contractul de închiriere nr. 1234/06.07.2000 a fost înlocuit cu contractul de închiriere 4457/30.11.2010.
Mai arată contestatoarea că, la data de 22.11.2011, a achitat suma restantă de 856 de lei.
În ceea ce privește penalitățile stabilite pentru perioada 2010 contestatoarea a arătat că nu exista nici un contract de închiriere încheiat între părți, iar în ceea ce privește penalitățile pentru perioada iulie octombrie 2011 arată că pentru anul 2011 a achitat contravaloarea chiriei.
Intimata nu a formulat întâmpinare, dar a depus copii de pe actele de executare.
P. sentința civilă nr. 6863/2.05.2012, Judecătoria Ploiești a admis acțiunea formulată de către contestatorul CABINET M. I. DR.D. M., în contradictoriu cu intimata P. S. P. P., împotriva titlului executoriu nr. 8/23.11.2011 și a somației nr. 5302/23.11.2011.
A anulat somația nr. 5302/23.11.2011 și titlul executoriu nr. 8/23.11.2011.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
P. titlul executoriu nr. 8/23.11.2011 emis de intimata Primăria Sîngeru s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de 1807lei dintre care suma de 865 lei reprezentând chirie spațiu de locuit și suma de 942 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului de 865lei.
P. somația nr. 5278/23.11.2011 contestatoarea a fost somată de intimata Primăria Sângeru să achite suma de 1807lei conform titlului executoriu nr. 8/23.11.2011
În drept, potrivit art. 41 din OG 92/2003 coroborat cu dispozițiile Ordinului 519/2005 actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, alte acte administrative fiscale pot fi: dispoziția de măsuri, decizia privind stabilirea răspunderii reglementată de art. 28 din Codul de procedură fiscală, republicat, notele de compensare, înștiințări de plată, procesul-verbal privind calculul dobânzilor cuvenite contribuabilului etc.
Potrivit art. 141 din OG nr. 92/2003 executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
Potrivit art. 43 din OG 92/2003 actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente denumirea organului fiscal emitent; data la care a fost emis și data de la care își produce efectele; datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz; obiectul actului administrativ fiscal; motivele de fapt; temeiul de drept; numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii; ștampila organului fiscal emitent; posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația, iar lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.
Potrivit art. 85, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetelor publice se stabilesc fie prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4) fie prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
Potrivit art. 205 din OG 92/2003 împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii, termenul de depunere a contestației fiind de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
În cauză, instanța a reținut că, din actele de executare depuse la dosarul cauzei de intimați, reiese că la baza emiterii titlului executoriu și a somației contestate a stat situația privind derularea contractului de închiriere nr.1234 din data de 06.07. 2000 și 4457 din data de 30.11.2010.
Raportat la dispozițiile Codului de procedura fiscala, instanța a reținut că aceasta situație nu poate avea valoarea unui titlu de creanță sau act administrativ fiscal potrivit art. 205 din OG 92/2003 nefiind o decizie emisă de organul fiscal. Mai mult decât atât, această situație, neavând valoarea unui titlu de creanță, nu poate fi contestată de către debitoare în fața instanței de judecată.
Potrivit prevederilor art. 172 alin.(1) și alin. (4) din Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de către organele de executare. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. In considerentele Deciziei nr. IVX/5 februarie 2007, datã de ICCJ pentru soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a reținut cã “(…) dacă pentru contestarea titlului de creanță fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanță judecătorească, pe calea contestației la titlul executoriu fiscal, adresată instanței de executare, pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca și apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale.”
Față de cele reținute, constatând că actele de executare contestate în prezenta cauză nu au fost emise în baza unui titlu de creanță ce putea fi contestat de către debitoare, contestatoarea din prezenta cauză, instanța a admis contestația la executare și a dispus anularea somației nr. 5302/23.11.2011 și titlul executoriu nr. 8/23.11.2011.
Instanța a lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către contestatoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Primăria comunei Sângeru, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._ .
Recurenta-intimată a invocat excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Sângeru, având în vedere dispozițiile Legii nr. 215/2001, conform cărora, capacitate procesuală de folosință are numai . nu primăria unei localități.
A arătat că titlul executoriu în baza căruia a fost inițiată executarea silită este chiar contractul de închiriere, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile legale invocate de către instanța de fond, privind aplicabilitatea dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, raporturile juridice fiind civile, iar nu fiscale.
A menționat că, în cazul în care contestatoarea ar fi avut ceva de contestat în ceea ce privește chiria și penalitățile percepute, ar fi avut posibilitatea să invoce aceste situații în cadrul contestației la executare, nefiind nevoie de emiterea unei decizii pe care să o atace în instanță, conform art. 399 alin. (3) C.proc.civ.
A arătat că, la data de 22.11.2011, contestatoarea a achitat întreg debitul principal, conform chitanței nr._/22.11.2011, iar aceasta a formulat prezenta contestație numai în scopul de a nu achita penalitățile.
A menționat că, pentru penalități s-a emis decizia nr. 3/2012, care nu a fost în niciun fel contestată, contestatoarea refuzând însă plata penalităților.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., constată ca recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
Iar potrivit art. 21 alin. (2) din același act normativ, „în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean”.
Art. 77 din Legea nr. 215/2001 stabilește că „primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.”
Raportul juridic dedus judecății este cel de executare silită, în care părți sunt creditorul obligației de plată și debitorul acesteia.
P. urmare, când persoana nemulțumită, vătămată printr-un act de executare este debitorul, acesta este titularul contestației la executare, iar intimatul în contestație trebuie să fie creditorul.
Actele de executare contestate au fost emise în baza dispozițiilor art. 141 și art. 145 din Codul de procedură fiscală.
Potrivit art. 17 alin. (1) din acest act normativ „subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale sau, după caz, subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, definite potrivit Legii administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport.”
Este adevărat că instanța nu poate introduce părți în cauză împotriva voinței reclamantei deoarece este de principiu că nu se poate autosesiza și că limitele judecății sunt date de partea care inițiază judecată, dar această limitare nu înlătură obligația de a pune în discuție și de a stabili corect cadrul procesual.
În cauză, instanța avea obligația de a pune în discuție debitoarei contestatoare necesitatea stabilirii corecte a cadrului procesual, pentru a se analiza legalitatea actelor de executare în contradictoriu cu creditoarea obligației de plată a cărei executare se tinde.
În consecință, întrucât instanța de fond nu a procedat în această modalitate, se impune admiterea recursului, conform art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 5 Cod proc.civ., casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în favoarea aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării se va pune în discuția contestatoarei necesitatea introducerii în cauză a creditoarei unitatea administativ-teritorială, în calitate de intimată în contestație.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-intimată PRIMĂRIA SÂNGERU prin P., cu sediul în . împotriva sentinței civile nr. 6863/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul – contestator CABINET M. I. DR. D. M., cu sediul în ..
Casaează în tot sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, Judecătoria Ploiești, potrivit considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.01.2013.
Președinte, Judecători,
A. G. H. R. I. C. N. C.
Grefier,
R. C.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./ Tehnored. CRI
3 ex./7.05.2013
Df._ Judecătoria Ploiești
Jf. F. G. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 29/2013. Tribunalul PRAHOVA | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
