Acţiune în constatare. Decizia nr. 248/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 248/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 248/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 248
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.02.2014
PREȘEDINTE: R. C.
JUDECĂTOR: G. D.
JUDECĂTOR: N. M.
GREFIER: B. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenții reclamanți O. P., domiciliată în ., J. PRAHOVA, O. F. C., domiciliat în ., județul PRAHOVA, O. V. L., domiciliat în ., județ PRAHOVA împotriva sentinței civile nr. 1639/07.06.2013 pronuntata de Judecătoria Campina, în contradictoriu cu intimatul - pârât G. C., domiciliat în sector 1, București, .. 7, ., . - intervenient P. (G.) A., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la I. T. A. din C., .-13, J. I..
Dezbaterile asupra cererii de recurs au avut loc în ședința publică din 07 februarie 2014 și au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 14 februarie 2014 când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecatoriei Câmpina sub nr._ la data de 24.07.2012, reclamanții O. P., O. C. și O. L., au chemat în judecată pe pârâtul G. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se constate că sunt proprietarii imobilului teren cu destinație fâneață și livadă, în suprafață de cca. 400 mp, situat în ., pct. „Acasă”, jud. Prahova, cumpărat de O. P. și defunctul său soț, O. G., prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1657/16.06.1976, de la G. N. și G. A., în prezent decedați.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta O. P. (prin căsătorie cu O. G. - astăzi decedat) - fostă G. - a dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1657/16.06.1976 împreuna cu fostul meu soț de la defuncții vânzători G. I. N. și G. N. A., soți, un teren imobil cu destinația loc de casă, curte, fâneață și livadă în suprafață de 1.000 mp, împreuna cu imobilul casă de locuit de pe acesta, situat în ., jud. Prahova, punctul "Acasă".
Arată reclamanta că imobilul, casă de locuit, de pe acest teren a fost așadar de la cumpărare domiciliul său conjugal, iar terenul proprietatea lor, întreaga suprafață de teren fiind îngrădită de la cumpărare și a fost posedată și folosită de ea și familia sa continuu și sub nume de proprietar și se află și astăzi în aceleași condiții, în posesia și folosința sa și a fiilor săi.
Mai precizează reclamanții că în realitate terenul în întregul lui are o suprafață mai mare cu cca. 400 mp și nu au fost niciodată împiedicați să folosească această suprafață, dobândind-o astfel prin uzucapiune. De altfel înainte de încheierea actului de vânzare-cumpărare, a fost încheiată o chitanță convenție sub semnătură privată prin care aceiași vânzători veneau să le înstrăineze întreaga suprafață de 1.400 mp.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1890 vechiul Cod Civil, și art. 111 C. pr. civ. și s-a depus la dosar: contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1657/16.06.1976, chitanță din 10.05.1976 (f.4,5)
Pârâtul G. N. a formulat întâmpinare la 26.10.2012 (f.12, 13) prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării se arată că posesia exercitată de reclamanți nu îndeplinește condițiile cerute de legiuitor, pentru a se putea prescrie achizitiv dreptul de proprietate, aceștia exercitând posesia în calitate de detentori precari. Astfel înțelegerea inițială dintre bunicii săi și reclamantă împreună cu soțul său, a fost ca aceștia să le vândă întregul teren în suprafață de 1400 mp, însă ulterior s-a hotărât vânzarea unei suprafețe de doar 1000 mp, restul rămânând în proprietatea autorilor săi.
Precizează pârâtul că bunicii săi s-au hotărât să păstreze în proprietate diferența de 400 mp, pentru a-și cultiva legumele întrucât pe teren se afla și o fântână, astfel că această suprafață a fost îngrădită separat de cea înstrăinată, iar după decesul autorilor săi, reclamantei i s-a permis folosirea acestui teren pentru a-l îngriji, dar terenul a figurat întotdeauna în rolul agricol al bunicii.
Mai menționează pârâtul că reclamanta i-a solicitat insistent să nu vândă terenul altor persoane, deoarece dorește ea să-l cumpere, dar nu deține mijloace materiale necesare.
În drept s-au invocat disp. art. 115 C. pr. civ. și s-a depus la dosar certificat de moștenitor nr. 1078/13.11.1984, certificat de moștenitor nr. 882/23.06.1994, certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice nr. 1544/06.04.2012, notificare nr. 27/11.09.2012 (f.19-22).
La solicitarea părților s-au încuviințat probe cu înscrisuri, 2 martori, interogatorii și expertiză topografică.
La data de 28.01.2013 d-na expert D. L. M. a depus la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară (f.38-41), refăcut ulterior (f. 96-99) ca urmare a încuviințării obiecțiunilor formulate la acesta.
Iar la termenul de judecată din 01.02.2013 s-au luat interogatorii reclamanților (f. 45-50), reclamanții renunțând la administrarea acestei probe.
La același termen de judecată au fost audiați martorii propuși de reclamanți M. V. și M. T. (f. 54, 55), precum și martorul propus de pârât L. V. D. (f. 56) pârâtul renunțând la audierea celui de-al doilea martor.
Prin sent.civ.nr. 1639/07.06.2013 prnunțată de Judecătoria Câmpina a fost respinsa actiunea ca neântemeiată.
In motivarea hotărârii s-a retinut ca, la data de 10.05.1976 autorii pârâtului și ai intervenientei, numiții G. N. și G. A., au încheiat cu tatăl reclamantei, G. N. (f. 77) și cu soțul acesteia, O. G. o chitanță (f.5) prin care G. N. și G. A. s-au obligat să vândă acestora imobilul proprietatea lor respectiv suprafața de teren de cca. 1400 mp și casa de locuit situată pe acest teren.
Aceștia au mai prevăzut în antecontractul încheiat că până la autentificarea actului imobilul rămâne în proprietatea și stăpânirea vânzătorilor.
După cca. o lună, la 16.06.1976 se încheie contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1657 (f.4) prin care G. N. și G. A. vând reclamantei și soțului acesteia, respectiv lui O. P. și O. G., o casă de locuit și o magazie, situate pe un teren în suprafață de 1.000 mp, teren ce nu face obiectul vânzării trecând în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.
Așadar din aceste înscrisuri rezultă un aspect de necontestat, și anume faptul că părțile cunoșteau că suprafața terenului este de cca. 1400 mp, însă s-a dorit înstrăinarea numai a suprafeței de 1.000 mp, suprafață care de altfel a trecut în proprietatea statului.
Ulterior în temeiul Legii nr. 18/1991, mai precis în baza disp. art. 36 alin. 3 din acest act normativ, reclamantei și soțului său li s-a emis titlul de proprietate nr. 104.316/17.09.2002 (f.66) pentru această suprafață de teren de 1000 mp.
Este astfel evident că intenția comună a părților a fost aceea de a se vinde, și respectiv de a se cumpăra, numai suprafața de 1.000 mp.
În acest sens instanța are în vedere și faptul că între părțile din contract a avut loc un litigiu soluționat prin sentința civilă nr. 3531 pronunțată la data de 12.12.1977 de Judecătoria Câmpina (f.57), prin care a fost admisă acțiunea formulată de numiții G. N. și G. A., pârâții O. G. și O. P. fiind obligați să le lase primilor în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 457 mp, situat în ., jud. Prahova.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut faptul că pârâții folosesc o suprafață de teren mai mare decât cea cumpărată de la reclamanți cu 787 mp și întrucât reclamanții au fost proprietarii unei suprafețe de 1.457 mp, din care 1000 mp au trecut în proprietatea statului, s-a admis acțiunea pentru suprafața de 457 mp rămasă în proprietatea acestora.
În consecință de la cumpărarea imobilului reclamanții au înțeles să folosească întregul imobil teren, nu numai suprafața de 1.000 mp ce făcuse obiectul convenției, însă vânzătorii nu au fost de acord cu această posesie exercitată de cumpărători, motiv pentru care i-a acționat pe aceștia în instanță pentru diferența de teren pe care și-o reținuse în proprietate.
De asemenea, la data de 18.04.1978 este pronunțată și sentința civilă nr. 1182/18.04.1978 (f. 62) prin care G. N. și G. A. obțin și validarea popririi înființată asupra veniturilor cumpărătorului O. G., în vedere recuperării cheltuielilor de judecată din hotărârea anterior menționată.
Se constată și faptul că în certificatul de moștenitor nr. 1078/13.11.1984 (f.19) emis de pe urma def. G. N. este menționat la masa succesorală a acestuia și cota de 1/2 din terenul de 475 mp, teren ce se învecinează cu O. G..
Și în certificatul de moștenitor nr. 882/23.06.1994 (f.20) emis de pe urma mamei pârâtului și intervenientei, G. A., este trecut dreptul de 5/8 din terenul de 700 mp.
Rezultă din aceste acte că în realitatea suprafața terenului deținut în proprietate de către autorii pârâtului era mai mare de 1400 mp, dar este cert că din toată suprafața a înțeles să înstrăineze reclamanților numai 1.000 mp.
Chiar și ulterior decesului acestora copii celor 2 defuncți, reclamantul G. C. și intervenienta P. A., au cunoscut această situație, astfel că în certificatele de deces ale părinților au trecut și suprafața rămasă de 400 mp, respectiv de 700 mp.
De asemenea din certificatul de atestare fiscală nr. 1544/06.04.2012 (f. 21) rezultă și faptul că moștenitorii def. G. N. și G. A., figurează în evidențele agricole ale localității cu terenul de 700 mp.
Faptul că reclamanții au exercitat o posesie viciată, respectiv tulburată, potrivit sentințelor civile mai sus amintite, dar și o posesie precară, rezultă și din faptul că diferența de suprafață rămasă în proprietatea vânzătorilor, era delimitată prin gard chiar de reclamanți, gard care în timpul derulării prezentei cauze a fost desființat de aceștia.
Existența acestui gard este recunoscută de reclamanți prin răspunsurile la interogatoriu, respectiv la întrebările nr. 6, 7 (f.46, 49), și justificată prin necesitatea de a proteja terenul de animale și pentru delimitarea curții de grădină
Chiar și martorii propuși de reclamanți M. V. și B. T. (f. 54, 55) au făcut referire la existența acestui gard și au menționat și faptul că nu l-au văzut pe pârât venind la teren și reclamanții sunt cei care se ocupă de teren, reclamanta fiind cunoscută ca proprietară a terenului.
Însă așa cum s-a reținut anterior, raportat la actele mai sus menționate, se constată cu certitudine faptul că într-adevăr familia reclamaților a folosit terenul excedentar suprafeței cumpărate, însă nu sub nume de proprietari, ci în calitate de simpli detentori precari, profitând probabil și de faptul că moștenitorii vânzătorilor nu locuiesc în zonă.
Din depoziția martorului L. Vasilcă D. (f.56) rezultă și faptul că în luna mai 2012, deci anterior introducerii prezentei cereri, a fost cu pârâtul la reclamantă, și aceștia au avut o discuție referitoare la terenul în litigiu, reclamanta exprimându-și dorința de a cumpăra acest teren.
De altfel surprinzător este și faptul că după introducerea prezentei acțiunii în instanță, reclamanții au desființat gardul despărțitor, iar faptul că pe acest teren se află o parte din construcția reclamanților, nu are nicio relevanță în condițiile în care au cunoscut faptul că au cumpărat numai suprafața de 1000 mp și pentru aceasta dețin titlu de proprietate.
Prin raportul de expertiză tehnică efectuat în prezenta cauză (f. 96-99) expertul a constat și faptul că de fapt în conformitate cu schița contractului de vânzare-cumpărare nr. 1657/1976 terenul cumpărat avea o suprafață de numai 664 mp, iar în planșa nr. 4 este identificată (f. 99) întreaga suprafață de teren deținută în proprietate de reclamanți, adică suprafața de 1000 mp.
Astfel instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru aplicarea instituției juridice a uzucapiunii de 30 ani și anume existența unei posesii utile, neviciate și exercitarea neîntreruptă a acestei posesii timp de peste 30 de ani. Aceste cerințe au fost analizate în contradictoriu cu succesorii în drepturi ai proprietarilor inițiali ai terenului, respectiv cu moștenitorii def. G. N. și G. A..
Potrivit art. 645 cod civil proprietatea se dobândește prin prescripție, iar potrivit art. 1837 cod civil „Prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea.”
De asemenea instanța are în vedere și disp. art. 1847 cod civil „Ca să se poată prescrie se cere o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.”, însă în prezenta speță posesia exercitată asupra terenului a fost tulburată și precară, astfel că instanța urmează să respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel numiții O. P., O. F. C. și O. V. L. arătând ca litigiul exsitent anterior este lipsit de relevanta deoarece autorii pârâtului nu au solicitat niciodata sa fie pusi in posesie si nu au folosit niciodata suprafata de teren in litigiu.
Mai arata ca in mod nelegal au fost considerate cauze de intrerupere a prescriptiei cele douacertificate de mostenitor de pe urma defunctilor părinti ai pârâților deoarece acestea nu au produs efecte juridice care sa conduca la o posesie viciata.
Considera ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege cu privire la uzucapiune astfel incât solicita admiterea recursului si constatarea dreptului de proprietate asupra terenului rezultat din raportul de expertiza topografie D. L..
Primindu-se cauza la Tribunalul Prahova a fost inregistrata sub nr._ .
Examinând sentința atacata, prin prisma motivelor de recurs formulate de către reclamanți, a dispozițiilor legale incidente, dar si sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art.3041 Cod procedura civila, tribunalul constata următoarele:
Așa cum rezulta din raportul de expertiza topografie D. L. întocmit cu ocazia soluționării cauzei in fond, o parte din casa reclamanților se află pe terenul in litigiu, si anume in perimetrul: f-4-5-A-B-h-e-g-f, teren in suprafața de 184 m.p.
Prin urmare, data fiind împrejurarea ca reclamanții stăpânesc si construcția de pe acest teren, iar autorii intimaților nu au contestat aceasta stăpânire, nici chiar atunci când in favoarea lor se pronunțase o hotărâre judecătoreasca pe care nu au solicitat însă să o pună in executare, Tribunalul apreciază ca posesia exercitata de reclamanți a fost continua, netulburata si in nume de proprietar, cu privire la aceasta suprafață de teren.
Așadar, instanța constată ca dreptul de proprietate al reclamanților asupra acestei suprafețe de teren a fost dobândit prin prescripția achizitiva de lunga durata, posesia fiind netulburata si sub nume de proprietar .
Prescripția achizitiva constituie o sancțiune civila pe care o suporta titularul dreptului de proprietate si se justifica prin pasivitatea sa timp îndelungat, deși bunul nu se găsește in posesia lui.
Având in vedere ca autorii intimaților nu au avut nicio manifestare de voință expresa prin care să împiedice folosința părții de imobil aflata in perimetrul indicat anterior, in favoarea recurenților a operat prescripția achizitiva, aceștia stăpânind construcția încă din 1976, anul încheierii chitanței dintre autorii părților.
F. de aceste considerente, Tribunalul constată incidența disp. art. 304 pct. 9 Cod pr.civ. si pe cale de consecință va admite recursul declarat de reclamanți si pe cale de consecința va modifica in parte sentința atacata in sensul că admite acțiunea precizată si constata ca reclamanții au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune de lungă durata asupra suprafeței de 184 m.p. identificata conform planului de situație –planșa 4 anexa la raportul de expertiza întocmit de expert D. L. M. si configurat in perimetrul f-4-5-A-B-h-e-g-f.
In temeiul art. 274 Cod pr.civ., va obliga intimatul pârât la plata către recurenți a sumei de 1525 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu de avocat si taxa de timbru conform chitanțelor aflate la dosar.
Dispune, în temeiul art. 54 al.2 din Legea 7 /1996, ca in termen de 3 zile, hotărârea rămasă definitivă si irevocabilă să fie transmisă la O.J C.P.I . Prahova - Biroul de Carte Funciară Ploiești.
Dispune, în temeiul art.771 din Codul fiscal, ca in termen de 30 zile hotărârea rămasă definitivă si irevocabilă si documentația aferenta să fie transmisă la organul financiar competent .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți O. P., domiciliată în ., J. PRAHOVA, O. F. C., domiciliat în ., județul PRAHOVA, O. V. L., domiciliat în ., județ PRAHOVA împotriva sentinței civile nr. 1639/07.06.2013 pronuntata de Judecătoria Campina, în contradictoriu cu intimatul - pârât G. C., domiciliat în sector 1, București, .. 7, ., . - intervenient P. (G.) A., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la I. T. A. din C., .-13, J. I..
Modifica in parte sentința atacata in sensul ca admite acțiunea precizată .
Constata ca reclamanții au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiunea de lungă durata asupra suprafeței de 184 m.p. identificata conform planului de situație –planșa 4 anexa la raportul de expertiza întocmit de expert D. L. M. si configurată in perimetrul f-4-5-A-B-h-e-g-f.
Obliga intimatul la plata către recurenți a sumei de 1525 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu de avocat si taxa de timbru.
Dispune, în temeiul art. 54 al.2 din Legea 7 /1996, ca in termen de 3 zile, hotărârea rămasă definitivă si irevocabilă să fie transmisă la O.J C.P.I . Prahova - Biroul de Carte Funciară Ploiești.
Dispune, în temeiul art.771 din Codul fiscal, ca in termen de 30 zile hotărârea rămasă definitivă si irevocabilă si documentația aferenta să fie transmisă la organul financiar competent .
Irevocabilă .
Pronuntata in sedinta publică de judecata, azi, 14.02.2014.
P. JUDECATORI
R. C. G. D. N. M.
GREFIER
B. A.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. G.D./tehnored. GD
2 ex./25.03.2014
d.f.-_ Jud. Câmpina
j.f.- Ș. M. A.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 7/2014. Tribunalul PRAHOVA | Pretenţii. Decizia nr. 257/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
