Contestaţie la executare. Decizia nr. 89/2016. Tribunalul PRAHOVA

Tribunalul PRAHOVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 89/2016 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 89/2016

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR._

Cod ECLI ECLI:RO:TBPHV:2016:016._

DECIZIA CIVILĂ NR. 89

Ședința publică din data de 20.01.2016

Președinte: Ș. O.-C.

Judecător: P.-A. A.

Grefier: S. L. F.

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-intimat G. F., CNP_, domiciliat în București, .. 4, ., împotriva sentinței civile nr. 699/28.09.2015 pronunțate de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul-contestator G. M. I., CNP_, domiciliat în Bușteni, .. 11, jud. Prahova, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet R.&Musoi SPARL, cu sediul în București, .. 31, sector 1.

Cerere timbrată cu taxă de timbru, în cuantum de 500 lei, conform chitanței . nr._ (51)/05.11.2015.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-intimat, personal și asistat de avocat S. A., lipsă fiind intimatul-contestator.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței, prin Serviciul Registratură, la data de 09.12.2015, intimatul-contestator a depus întâmpinare, după care:

Tribunalul pune în discuție competența de soluționare a prezentului apel.

Apărătorul apelantului-intimat, având cuvântul, solicită instanței să constate că este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze.

Tribunalul, verificându-și competența, constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze cauza, conform disp. art. 482, art. 131 și art. 95 pct. 2 NCPC.

Apărătorul apelantului-intimat, având cuvântul, solicită instanței să facă aplicarea dispozițiilor art. 208 alin. 2 NCPC, având în vedere că intimatul-contestator nu a depus întâmpinarea în termenul de 10 zile stabilit de instanță.

Tribunalul, constatând că intimatul-contestator a depus întâmpinarea cu depășirea termenului de 10 zile fixat de completul de judecată prin rezoluția din data de 12.11.2015, dispune decăderea acestuia din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, cu excepția celor de ordine publică.

Apărătorul apelantului-intimat, având cuvântul, depune la dosar copia deciziei civile nr. 3016/27.10.2015, pronunțate de Tribunalul Prahova în dosarul nr._, solicitând încuviințarea probei cu înscrisuri.

Tribunalul încuviințează, la solicitarea apelantului-intimat, prin apărător, administrarea probei cu înscrisuri reprezentate de o hotărâre judecătorească depusă la dosar la acest termen de judecată.

Apărătorul apelantului-intimat, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul apelantului-intimat, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului, având în vedere motivele invocate prin cererea de apel. Astfel, arată că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a situației juridice, prin aceea că s-a aflat în eroare discutând despre o executare silită mobiliară, când, în realitate, în speța de față există o executare silită imobiliară, cea mai complexă formă de executare silită, pornită asupra a două imobile din proprietatea debitorului. Consideră că instanța se află în eroare când discută despre executare silită mobiliară, în cauză desfășurându-se executare silită imobiliară, încă din debutul executării silite cunoscându-se bunurile imobile asupra cărora va purta executarea silită imobiliară, aceste două bunuri fiind sub sechestru asigurător. În aceste condiții, arată că procedura executării silite presupune efectuarea mai multor acte din partea tuturor participanților și acțiuni succesive desfășurate pe o perioadă mai lungă de timp, situație în care urmează să se constate că onorariul executorului judecătoresc se situează aproape de un nivel maximal, nu depășește limita maximă impusă de prevederile Ordinului nr.2.561/C/30.07.2012 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justiției nr.2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești. Astfel, în conformitate cu prevederile art.55 alin.1 din Regulamentul din 5 februarie 2001 de aplicare a Legii nr.188/2000 privind executorii judecătorești, „executorul judecătoresc are dreptul la onorariu pentru activitatea prestată, în condițiile legii”, alin.3 al aceluiași articol stipulând că „la stabilirea onorariilor vor fi avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea și valoarea actului, precum și răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit”, onorariile actualizându-se în aceleași condiții prevăzute de lege pentru stabilirea lor (alin.5). De la data la care a început executarea, 14.04.2015, nu au putut fi îndeplinite toate actele, cu atât mai mult cu cât nici debitorul nu a dat dovadă de bună-voință. În condițiile în care elementele de individualizare erau foarte bine cunoscute și se cunoștea reaua-credință a debitorului, consideră că instanța se află în gravă eroare când apreciază că ar fi probabil ca debitorul să manifeste bună-credință ori după emiterea somației debitorul să achite debitul, urmând se observa că debitorul a avut o conduită de rea-credință, formulând numeroase plângeri penale, atât împotriva creditorilor, cât și împotriva doamnei executor. Dincolo de aprecierea bunei sau a relei credințe - care poate fi de natură subiectivă, un element cert este faptul că, după emiterea somației, debitorul nu a achitat debitul nici măcar în parte. Mai mult, debitorul a produs probe în fața instanței de judecată în sensul că nu are venituri, motiv pentru care instanța i-a admis cererea de ajutor public judiciar, astfel încât este evident că timp de mai multe luni după emiterea somației debitorul nu a achitat debitul și nici nu are intenția sau posibilitatea de a o face voluntar, ceea ce înseamnă încă procedurile de executare silită imobiliară se vor desfășura până la capăt prin vânzarea silită a imobilelor. În concluzie, în prezenta cauză există un debitor care după o lungă perioadă de timp după emiterea somației nu a achitat debitul. Singura ipoteză în care debitorul nu este ținut să achite decât în parte cheltuielile de executare este aceea în care debitorul ar achita debitul după emiterea somației, situație care nu se verifică în prezenta speță. Prin raportare la prevederile art. 669 alin. 2 NCPC, solicită să se constate că, în mod eronat, instanța de fond a apreciat că toate aceste cheltuieli trebuiau introduse în onorariul executorului judecătoresc deoarece onorariul este achitat pentru munca depusă de executor în vederea satisfacerii creanței deținute de creditor, nu pentru achitarea de către executor a cheltuielilor generate de procedurile de executare silită. În plus, solicită să se constate că suma de 5300 lei nu reprezintă onorariu de avocat ci taxă judiciară de timbru. De altfel, menționează că instanța trebuie să aibă în vedere că avocatul a făcut concret demersuri pentru inițierea procedurii de executare silită a debitorului contestator, că reprezintă clientul creditor în toate etapele de executare silită, consiliindu-l în toată această procedură, iar la nevoie, formulează cereri către executorului judecătoresc, participă la fazele executării silite prin reprezentarea clientului, toate aceste demersuri ale avocatului efectuându-se prin deplasări într-o altă localitate, ceea ce presupune costuri suplimentare. În aceste condiții, consideră că onorariul avocațial în discuție nu este disproporționat față de munca avocatului, având în vedere și că acesta este datorat pentru întreaga procedură de executare silită imobiliară, cea mai complexă formă a executării silite. Subliniază că munca avocatului nu se rezumă la a completa formulare tip, instanța reținând în mod greșit că această activitate nu ar avea miză în procedura executării silite, în condițiile în care munca avocatului constă în reprezentarea clientului în toată executarea silită imobiliară prin consilierea constantă a clientului pe tot parcursul executării silite, prin concursul pe care îl oferă executorului judecătoresc pentru a se finaliza executarea silită, aspecte juridice pentru care clientul are nevoie de consiliere pentru a decide asupra demersurilor sale. În acest sens, arată că doctrina a stabilit criterii pentru a se aprecia proporționalitatea onorariului executorului judecătoresc la fiecare caz în parte: dificultatea și complexitatea muncii efectuate, efortul intelectual, răspunderea executorului pentru actele îndeplinite, timpul și volumul de muncă, valoarea creanței, constrângerile pe care trebuie să le suporte executorul în realizarea unei munci de calitate pentru a obține rezultate pozitive pentru creditor, criterii ce conduc la concluzia că onorariul executorului judecătoresc, stabilit în limite legale, în speța de față nu este disproporțional și nu sunt temeiuri pentru reducerea lui, executarea desfășurându-se împotriva unui debitor cu care se comunică greu, refuză să colaboreze cu persoanele implicate și se folosește de orice tertipuri pentru a amâna executarea silită. Față de considerentele expuse, apreciind că nu există temeiuri pentru reducerea onorariilor de executor și de avocat, cheltuielile de executare fiind corect stabilite de către executorul judecătoresc, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a se menține dispoziția de respingere a contestației la executare ca rămasă fără obiect în ceea ce privește suma de 6.000 lei, dar a se dispune respingerea contestației la executare cu privire la toate celelalte capete de cerere, respectiv respingerea cererii de a se anula formele de executare cu privire la cheltuieli de executare referitoare la onorariul executorului judecătoresc și al avocatului, cât și cu privire la sumele de 538,18 lei și 359,35 lei, cu cheltuieli de judecată în apel.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului civil de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei S. sub nr._, la data de 14.05.2015, contestatorul G. M. I., în contradictoriu cu intimatul G. F., în temeiul disp. art. 712 si urm. NCPC, a formulat contestație la executarea începută de către B. D. M. în dosarul execuțional nr. 115/2015, la cererea creditorului G. F., prin care a solicitat să se dispună:

- anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 115/2015, al B. D. M., pentru fracțiunea cheltuielilor de executare urmărite fără just temei, eliminarea sumei de 6.000 lei + TVA - „ onorariu executor judecătoresc, la care s-a aplicat TVA, pentru onorariu avocat „ întrucât a fost inclus si separat în somațiile din data de 29.04.2015, eliminarea cheltuielilor de executare în sumă de 530,18 lei si 359,35 lei, întrucât activitățile facturate fac obiectul onorariului de executor, reducerea cuantumului onorariului executorului judecătoresc și a cuantumului onorariului avocațial în faza de executare silită;

- obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa de timbru, onorariu avocat.

În fapt, a arătat contestatorul că prin sentința civilă nr. 753/29.06.2012 pronunțată de Judecătoria S. în cauza care a făcut obiectul dosarului nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 783/23.09.2014, pronunțată de Tribunalul Prahova și prin decizia civilă nr. 79/27.01.2015, pronunțata de Curtea de Apel Ploiești a fost obligat la plata sumei de 25.000 euro, reprezentând cota de 1/2 din debitul datorat creditorului și a sumei de 11.012 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A mai arătat contestatorul că pentru punerea în executare silita a titlului executoriu menționat mai sus, creditorul s-a adresat B. D. M., fiind constituit dosarul execuțional nr. 115/2015.

S-a mai arătat de către contestator că prin somația emisă în data de 14.04.2015, a fost somat să achite suma de 129.877,95 lei (110.260 lei reprezentând echivalentul in lei la cursul BNR din 14 apr.2015 al debitului în valoare de 25.000 euro, 11.012 lei - cheltuieli de judecată, 530,18 lei - cheltuieli executare și 8075,77 lei - onorariu executor, inclusiv TVA).

Prin încheierea din data de 14.04.2015, au fost stabilite cheltuielile de executare, astfel: 8075,77 lei inclusiv TVA - onorariu executor judecătoresc (6300 lei + 1% din ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței) si 530,18 lei - alte cheltuieli de instrumentare a dosarului.

Se mai arată de către contestator că prin somațiile din data de 29.04.2015 a fost somat să achite suma de 142.126,95 lei, reprezentând: 110.077,5 lei si 11.012 lei, debit conform titlului executoriu; 6889,53 lei - cheltuieli executare; 6.000 lei - onorariu avocat in faza de executare silita; 8147,92 lei - onorariu executor, inclusiv TVA (onorariu in cuantum diferit de cel stabilit prin încheierea din data de 14.04.2015, în valoare de 8075,77 lei).

Prin încheierea din data de 29.04.2015, s-au stabilit cheltuieli de executare suplimentare în sumă de 6359,35 lei, reprezentând: 6.000 lei - onorariu executor judecătoresc, la care s-a aplicat TVA, pentru onorariu avocat, 359 lei - diverse alte cheltuieli, precum transmitere acte procedura, redactare adrese, întocmire PV îndeplinire procedura, etc., inclusiv TVA.

Pe fondul cauzei, arată contestatorul că în ceea ce privește onorariul avocațial în cuantum de 6.000 lei, solicită să se observe că această sumă nu i-a fost pretinsă decât prin somația si încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare, emise în data de 29.04.2015, fiind inclusă de 2 ori în totalul sumei care face obiectul executării silite, astfel:

Prin somațiile din data de 29.04.2015, a fost somat să achite suma de 142.126,95 lei, reprezentând: 110.077,5 lei si 11.012 lei, debit conform titlului executoriu; 6889,53 lei - cheltuieli executare; 6000 lei - onorariu avocat in faza de executare silita; 8147,92 lei - onorariu executor, inclusiv TVA (onorariu in cuantum diferit de cel stabilit prin încheierea din data de 14.04.2015, in valoare de 8075,77 lei).

Prin încheierea din data de 29.04.2015, s-au stabilit cheltuieli de executare suplimentare in cuantum de 6359,35 lei, reprezentând: 6000 lei - „onorariu executor judecătoresc, la care s-a aplicat TVA, pentru onorariu avocat; 359 lei - diverse alte cheltuieli, precum transmitere acte procedura, redactare adrese, întocmire PV îndeplinire procedura, etc., inclusiv TVA.

A solicitat contestatorul să se observe ca prim aspect, faptul că această sumă nu i-a fost pretinsă decât prin somația si încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare suplimentare, emise in data de 29.04.2015, fiind inclusă de 2 ori în totalul sumei care face obiectul executării silite, astfel:

Prin somațiile din data de 29.04.2015 a fost somat să achite suma de 142.126,95 lei, reprezentând: 110.077,5 lei si 11.012 lei, debit conform titlului executoriu; 6889,53 lei - cheltuieli executare; 6000 lei - onorariu avocat in faza de executare silita; 8147,92 lei - onorariu executor, inclusiv TVA (onorariu in cuantum diferit de cel stabilit prin încheierea din data de 14.04.2015, in valoare de 8075,77 lei).

Prin încheierea din data de 29.04.2015, s-au stabilit cheltuieli de executare suplimentare în cuantum de 6359,35 lei, reprezentând: 6.000 lei - onorariu executor judecătoresc, la care s-a aplicat TVA, pentru onorariu avocat; 359 lei - diverse alte cheltuieli, precum transmitere acte procedura, redactare adrese, întocmire PV îndeplinire procedură, etc., inclusiv TVA.

Arată contestatorul că sumei de 6359,35 lei i-a fost adăugată suma de 530,18 lei - alte cheltuieli de instrumentare a dosarului, stabilită prin încheierea din data de 14.04.2015, obținându-se suma de 6889,53 lei, menționata în somații.

Astfel, susține contestatorul că suma de 6889.53 lei include suma de 6.000 lei care reprezintă onorariu executor judecătoresc, la care s-a aplicat TVA, pentru onorariu avocat, fiind de remarcat faptul că separat de suma de 6889.53 lei, prin somații se solicita, încă o dată, suma de 6000 lei cu titlu de onorariu avocat în faza de executare silită.

S-a solicitat de către contestator și reducerea onorariului de avocat în cuantum de 6000 lei, prin raportare la activitatea efectiv desfășurata de către avocat în faza de executare silită și la complexitatea demersurilor aferente acesteia.

Conform art. 670 alin. 2 rap. la art. 451 alin. 2 NCPC, instanța de judecată poate reduce cheltuielile de executare, constând în onorariu avocat în faza de executare silită proporțional cu activitatea depusă.

Învederează contestatorul că activitatea unui avocat în faza executării silite este limitată la efectuarea câtorva acte facile, precum redactarea cererii de executare silită eventuala deplasare la sediul executorului în vederea depunerii cererii sau cheltuielile de transmitere a actelor prin posta/curier, simpla monitorizare a evoluției executării silite. Toate aceste acte se încadrează în categoria celor care nu reclamă o deosebită pregătire juridică, fiind facil de realizat și nu presupun, în ansamblul lor, un timp îndelungat realizării.

Față de aceste aspecte, se impune reducerea considerabila a onorariului avocațial, în cuantum de 6000 lei, nicio executare silita neputându-se ridica la un nivel de dificultate atât de ridicat, din punct de vedere al actelor ce incumbă avocatului, încât să justifice un atare cuantum.

În ceea ce privește cheltuielile de executare silita, se ridica la valoarea de 8605, 95 lei + 6395,35 lei, fiind defalcate după cum urmează:

Încheierea din 14.04.2015: 8075,77 lei - onorariu executor; 530,18 lei - alte cheltuieli: 15 lei - legalizare hotărâre; 11 lei - înregistrare si formare dosar, 42,8 lei - xerox titlu executoriu; 19,6 lei - transmitere prin posta acte procedura; 106,16 lei - transport; 10 lei - emitere somații; - 80 lei - întocmire PV, îndeplinire procedură; 100 lei - întocmire PV distribuire sumă; 30 lei - arhivare dosar; 30 lei - întocmire încheiere încuviințare executare; 85,62 lei - TVA aferent celor de mai sus.

Încheierea din 29.04.2015:9,8 lei - transmitere posta acte procedura; 20 lei - redactare adrese; 100 lei - notare in CF a somației; 120 lei - tarif notare in CF a somației; 40 lei - întocmire PV pentru îndeplinire a procedurii; 69,55 lei - TVA aferent celor de mai sus; 6.000 lei - onorariu executor judecătoresc, la care s-a aplicat TVA, pentru onorariu avocat.

Referitor la onorariul executorului judecătoresc susține contestatorul că potrivit art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, „ Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale si maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. In cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: (...) d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de pana la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.", (s. n.)

Învederează contestatorul că somațiile din data de 29.04.2015 fac referire la un onorariu de executor in cuantum de 8147.92 lei, in condițiile in care prin somata inițiala, din 14.04.2015. si prin singura încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare care face referire la onorariul cuvenit executorului, acesta este în cuantum de 8075.77 lei. Pentru noul cuantum nu exista, așadar, o încheiere de stabilire a cheltuielilor, corespunzătoare onorariului din ultimele doua somații.

Contestatorul mai arată că prin somațiile din 29.04.2015 i s-a pretins suma de 8147,92 lei - onorariu executor, inclusiv TVA (onorariu in cuantum diferit de cel stabilit prin încheierea din data de 14.04.2015, in valoare de 8075,77 lei), care depășește suma maxima admisa, care era în cuantum de 6510,89 lei, adică 8073,50 lei, inclusiv TVA.

Astfel, arată contestatorul că se impune, în primul rând, diminuarea onorariul executorului judecătoresc până la valoare de 8073,50 lei (TVA inclus), întrucât aceasta este suma maxima permisa de lege a fi percepută pentru o creanță în cuantum de 121.089,5 lei, adică 110.075,5 lei + 11.012 lei).

Cu privire la celelalte cheltuieli de executare silită, pe de alta parte, perceperea unor costuri cu titlul de înregistrare si formare dosar este nelegala, aceste costuri nefiind prevăzute de art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, potrivit căruia, pentru serviciul prestat, executorii judecătorești au dreptul la onorariu, acesta urmând a se calcula o singură dată, prin raportare la valoarea creanței.

Această concluzie este susținută și de abrogarea (prin Legea nr. 76/2012) alin. 4 si 5 ale art. 39. Conform alin. 5, în categoria cheltuielilor de executare silita intrau si cheltuieli precum: „cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silita si cu efectuarea altor acte de executare silită; cheltuielile de transport; alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite”.

Prin abrogarea alin. 5, legiuitorul a înțeles sa restrângă posibilitatea executorilor judecătorești de a eluda prevederile care reglementau onorariul maximal, prin adăugarea altor costuri, în baza acestui alineat.

Restrângerea costurilor se justifică și raportat la speța de față, reprezentând serviciul specific prestat de către executorul judecătoresc, serviciu pentru care acestuia i se datorează onorariul ale cărui limite sunt stabilite prin lege. Solicită contestatorul să se observe că în cazul său, achitarea distinctă a acestor cheltuieli față de onorariul executorului nu reprezintă altceva decât plata de 2 ori a aceluiași serviciu prestat, iar eliminarea acestor sume atrag și eliminarea TVA aferent.

În ceea ce privește cheltuielile de executare silita suplimentare, apreciază contestatorul că se datorează emiterii somațiilor din data de 29.04.2015, a căror unica justificare este că executorul a omis să includă onorariul avocațial în prima somație, care nu îi poate fi imputat, impunându-se eliminarea lor.

Față de cele arătate, arată contestatorul că se impune, pe de o parte, reducerea onorariului de executor prin stabilirea acestuia între limitele minimale si maximale stabilite prin lege și, în același timp, raportat la activitatea desfășurata si la complexitatea acesteia, iar pe de alta parte, prin eliminarea tuturor celorlalte costuri care au aceeași justificare ca si onorariul precum si cele ocazionate de omisiuni culpabile ale executorului si/sau creditorului.

S-a solicitat admiterea contestației la executare si anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 115/2015 al B. D. M., pentru fracțiunea cheltuielilor de executare urmărite fără just temei și să fie obligat intimatul la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru și onorariu avocat.

În drept, art. 712 si urm. NCPC precum și celelalte dispoziții la care s-a făcut referire în contestație.

În dovedirea susținerilor sale, contestatorul a solicitat probele cu înscrisuri și orice altă probă ce se va dovedi pertinentă, concludentă și utilă cauzei.

Intimatul G. F. a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea doar în parte a contestației la executare, arătând că prin sentința civilă nr. 753/29.06.2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosar nr._, astfel cum a rămas nemodificată prin decizia civilă nr. 783/23.09.2014 a Tribunalului Prahova și prin decizia civilă nr. 79/27.01.2015 a Curții de Apel Ploiești, instanța a dispus obligarea contestatorului să-i achite suma de 11.012 lei cheltuieli de judecată și 25.000 Euro reprezentând cota de 1/2 din debitul datorat.

Intimatul mai arată că după ce sentința civilă nr. 753/29.06.2012 a devenit executorie, s-a adresat B. D. M., solicitând executarea silită a debitorului inclusiv prin urmărirea imobilelor aparținând acestuia, formându-se dosarul de executare nr. 115/2015.

În ce privește cererea contestatorului privind reducerea onorariului executorului judecătoresc, sub nivelul maxim prevăzut de lege, intimatul arată că este neîntemeiată și solicită respingerea acesteia ca nefondată, având în vedere că debitorul este obligat să achite cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite, și până în prezent debitorul nu si-a îndeplinit în niciun fel obligațiile de achitare a sumelor de bani, conform titlului executoriu.

Se mai arată de către intimat că prin încheierea din 29.04.2015 emisă de B. D. M. sunt îndeplinite condițiile de legalitate, având în vedere dispozițiile art. 669 alin 3 și alin 4 teza I NCPC.

Cuantumul onorariului executorului judecătoresc este stabilit legal, conform art. 39 alin. 1 lit. d din Legea 188/2000 republicată, iar pentru determinarea sumei exacte a acestuia trebuie făcută corect raportarea la cuantumul creanței în lei, care se obține în raport de cursul valutar prin raportare la suma de 25.000 Euro care a fost convertită în lei, la care se adaugă suma de 11.012 lei prevăzută în titlul executoriu.

Susține intimatul că cenzurarea onorariului executorului judecătoresc poate fi făcută de către instanța de judecată în baza art. 669 alin 4 teza II NCPC, dar doar dacă există temeiuri reale, ținând seama de probele administrate de contestator.

Având în vedere că debitorul contestator refuză să-si îndeplinească obligațiile de plată stabilite prin titlul executoriu, că se impune efectuarea executării silite imobiliare (procedură de executare complexă), fiind de recuperat o creanță de valoare mare, este evident că activitatea executorului este una complexă, astfel încât onorariul stabilit este pe deplin justificat, fiind onorariul total.

Se mai arată de către intimat că este întemeiată critica cu privire la nivelul maxim al onorariului judecătoresc la nivelul sumei de 8075,77 lei, considerând că suma 8147,92 lei este rezultatul unei erori materiale de calcul a executorului judecătoresc, aspect care poate fi înlăturat pe această cale și apreciază că instanța poate admite contestația debitorului strict sub acest aspect.

Referitor la cererea de reducere a cuantumului onorariului de avocat, arată intimatul că este neîntemeiată, urmând ca instanța să aibă în vedere că avocatul a făcut concret demersuri pentru inițierea procedurii de executare silită a debitorului contestator, că reprezintă clientul în toate etapele de executare silită, consiliindu-l în toată această procedură, că, la nevoie, formulează cereri către executorului judecătoresc, că participă la fazele executării silite prin reprezentarea clientului. Trebuie avut în vedere că toate aceste demersuri ale avocatului se efectuează prin deplasări într-o altă localitate, ceea ce presupune costuri suplimentare.

Se învederează de către intimat că onorariul avocațial în sumă de 2.500 lei nu este disproporționat față de munca acestuia, având în vedere că este datorat pentru întreaga procedură de executare silită imobiliară.

Suma de 6.000 de lei nu poate fi apreciată ca fiind prea mare în raport de creanța ce se urmărește, dar mai ales în raport de complexitatea actelor de executare la care avocatul trebuie să își reprezinte clientul.

Intimatul arată că cererea de eliminare a cheltuielilor de executare în sumă de 530,18 lei și 359,35 lei este neîntemeiată, apreciind că aceste cheltuieli de executare au fost corect stabilite de către executorul judecătoresc.

Având în vedere că debitorul refuză îndeplinirea de bună voie a obligațiilor stabilite prin titlu executoriu, a fost nevoit să parcurgă procedura de executare silită, în codul de procedură civilă fiind prevăzută obligația debitorului de a achita toate cheltuielile de executare.

Consideră intimatul că este întemeiată critica contestatorului în sensul că a fost inclusa în totalul cheltuielilor de judecată de două ori suma de 6.000 lei reprezentând onorariul de avocat, fiind deja remediată de către executorul judecătoresc prin Încheierea de îndreptare a erorii materiale din 27 mai 2015, prin care a diminuat cu această suma de 6.000 lei totalul cheltuielilor de executare. Cheltuielile de executare se compun din suma prevăzută în titlul executoriu cu titlu de debit, onorariul executorului judecătoresc la nivel maxim legal admis și onorariul avocațial de 6.000 lei.

Față de considerentele arătate, intimatul a solicitat admiterea doar în parte a contestației la executare sub aspectul reducerii onorariului executorului judecătoresc la nivelul maxim admis de lege, în raport de valoarea creanței, iar sub aspectul eliminării sumei de 6.000 lei, instanța urmând să constate că această solicitare ea rămas fără obiect, iar sub aspectule reducerii onorariului de avocat, al reducerii onorariului de executor sub nivelul maxim admis de lege și al cheltuielilor de executare de 530,18 lei și 359,35 lei instanța urmează să respingă cererea ca neîntemeiată.

În raport de poziția sa procesuală, prin care recunoaște în parte pretențiile contestatorului, urmează a fi admisă doar în parte contestația, să fie respinsă cererea de obligarea a sa la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 699/28.09.2015 Judecătoria S. a admis în parte contestația la executare, a anulat formele de executare din dosarul execuțional cu privire la: cheltuieli de executare de 538,18 lei si de 359,35 lei pe care le-a înlăturat; onorariul executorului l-a redus la 4.000 lei la care se adăuga TVA si onorariul avocațial de 500 lei, a respins ca rămasa fără obiect contestația în ce privește suma de 6000 lei, iar în baza art. 18 din OUG 51/2008 rap. la art. 18 din OUG 51/2008 rămânând în sarcina statului ajutorul public judiciar acordat reclamantului pentru taxa judiciara de 1000 lei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr. 753/29.06.2012 a Judecătoriei S., pronunțată în dosarul nr._, astfel cum a fost modificată prin decizia civila nr. 783/23.09.2014 a Tribunalului Prahova și prin decizia civila nr. 79/27.01.2015 a Curții de Apel Ploiești, creditorul intimat G. F. a solicitat punerea în executare silita a titlurilor executorii nominalizate anterior împotriva debitorului G. M. I., formându-se dosarul execuțional nr. 115/2015 la B. D. M..

Prin titlurile executorii sus-menționate debitorul G. M. I. a fost obligat să achite creditorului sumele de: 25.000 euro precum si 11.012 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Prin somația emisă în data de 14.04.2015, s-a solicitat debitorului contestator să achite suma de 129.877,95 lei (110.260 lei reprezentând echivalentul in lei la cursul BNR din 14 apr.2015 al debitului în valoare de 25.000 euro, 11.012 lei - cheltuieli de judecată, 530,18 lei - cheltuieli executare și 8075,77 lei - onorariu executor, inclusiv TVA).

Prin somațiile din data de 29.04.2015 s-a solicitat debitorului contestator să achite suma de 142.126,95 lei, reprezentând: 110.077,5 lei si 11.012 lei, debit conform titlului executoriu; 6889,53 lei - cheltuieli executare; 6.000 lei - onorariu avocat in faza de executare silita; 8147,92 lei - onorariu executor, inclusiv TVA.

Prin încheierea din data de 29.04.2015, s-au stabilit cheltuieli de executare suplimentare în cuantum de 6359,35 lei, reprezentând: 6000 lei - „onorariu executor judecătoresc, la care s-a aplicat TVA, pentru onorariu avocat"; 359 lei - diverse alte cheltuieli, precum transmitere acte procedura, redactare adrese, întocmire PV îndeplinire procedura, etc., inclusiv TVA.

Prin somațiile din data de 29.04.2015 a fost somat să achite suma de 142.126,95 lei, reprezentând: 110.077,5 lei si 11.012 lei, debit conform titlului executoriu; 6889,53 lei - cheltuieli executare; 6000 lei - onorariu avocat în faza de executare silita; 8147,92 lei - onorariu executor, inclusiv TVA (onorariu in cuantum diferit de cel stabilit prin încheierea din data de 14.04.2015, in valoare de 8075,77 lei).

S-a reținut că în ce privește onorariul avocațial în cuantum de 6.000 lei, aceasta suma a fost inclusă de 2 ori în totalul sumei în curs de executare astfel că observând aceasta eroare executorul judecătoresc a emis o încheiere de îndreptare de eroare materiala la 27 mai 2015 fiind eliminata aceasta din cuantumul sumei in curs de executare, fila 40. Pentru aceste considerente în ce privește aceasta solicitare a debitorului a rămas fără obiect și s-a respins ca atare.

Față de debitul de recuperat din dosarul execuțional în cuantum de 110.260 lei reprezentând echivalentul in lei la cursul BNR din 14 apr.2015 al debitului în valoare de 25.000 euro, 11.012 lei - cheltuieli de judecată - onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit la nivelul maximal prevăzut de art. 39 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și de Ordinul nr. 2.561/C din 30 iulie 2012 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justiției nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, care prin pct.3 lit. d stabilește că în cazul urmăririi silite imobiliare a creanțelor în valoare de peste 100.000 lei onorariul maxim al executorului judecătoresc este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.

Astfel fiind, onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit la nivelul maximal reglementat de dispozițiile legale, și anume 8147,92 lei.

Cu privire la cenzurarea onorariului avocatului ales în faza executării silite, onorariu în cuantum de 6000 lei, instanța de fond a reținut că acest onorariu nu este in acord cu munca efectiva depusă de avocat în această faza a procesului civil, și anume, punerea în executare silită a unei hotărâri judecătorești, fază ce se rezumă, la îndeplinirea de acte precum obținerea titlului executoriu, completarea unor cereri de adresare către executorul judecătoresc, formalități pentru care suma de 500 lei este apreciată de instanță ca fiind suficientă. S-a mai reținut și că munca efectiva a avocatului în aceasta etapă a procesului civil este lipsita de miza în sensul că nu este cantonata în eforturi reale de a câștiga procesul ci se rezuma la completarea unei cereri, deseori formular tip și eventual obținerea titlurilor executorii.

Pentru aceste considerente văzând si art. 451 alin. 2 NCPC s-a reținut ca onorariul de 6000 lei pentru avocat este vădit disproporționat față de munca depusa; cercetând hotărârile pronunțate în procesul civil din care emana titlul s-a reținut de instanța de fond că în întreg angrenajul procesual generat de judecata în fond, apel, recurs nu s-a consemnat cu titlu de onorariu avocațial decât suma de 5300 lei astfel că este inacceptabil ca o suma mai mare sa se avanseze pentru prestații minime.

Pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse instanța de fond a redus onorariul avocațial la suma de 500 lei care poate fi pusa pe seama debitorului urmărit, restul sumei cazând în sarcina creditorului urmăritor care a înțeles să achite un onorariu de 6000 lei pentru faza executării silite.

Prin prezenta contestație la executare se solicită de către contestatorul debitor și cenzurarea onorariului executorului judecătoresc, considerat ca fiind excesiv comparativ cu prestația pe care o are de îndeplinit in cadrul dosarului de executare silită.

Onorariul executorului judecătoresc D. M. a fost stabilit inițial prin încheierea din data de 14 aprilie 2015 la suma 8075,77 lei inclusiv TVA - onorariu executor judecătoresc (6300 lei + 1% din ce depășește 100.000 lei din valoarea creanțe), onorariu majorat prin somația din data de 29 aprilie 2015 la suma 8147,92 lei - onorariu executor, inclusiv TVA.

S-a reținut de instanța de fond că, deși onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit prin respectarea prevederilor Ordinului nr. 2.561/C din 30 iulie 2012 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justiției nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, care prin pct.3 lit. d se stabilește că în cazul urmăririi silite imobiliare a creanțelor în valoare de peste 100.000 lei onorariul maxim al executorului judecătoresc este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite, instanța de fond a constatat că onorariul executorului judecătoresc nu trebuie stabilit numai matematic prin raportare la suma debit ci el trebuie raportat și la complexitatea executării silite și a muncii depuse de executor pentru desfășurarea ei.

Practica aproape generala în materia executării silite de a se stabili încă de la începutul executării silite un onorariu maximal, fără a se raporta și la volumul de muncă depus sau la cheltuielile efective desfășurate cu executarea silită nu poate fi primită. Este evident ca manoperele unei executări silite mobiliare diferă în funcție de numeroși factori respectiv solvabilitatea debitorului, buna credința a acestuia, natura bunurilor pe care le deține – aspecte ce nu pot fi cunoscute încă din debutul executării nefiind deci justificat un onorariu maximal chiar din acest moment. Este probabil ca încă după emiterea somației debitorul să achite debitul așa încât nu este absolut deloc justificat un onorariu maximal pentru minima prestație a emiterii somației.

Potrivit art. 670 alin. 4 teza a II-a Cod proc. civilă, sumele reprezentând cheltuieli de executare și stabilite de executor, pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulată de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. 2 si 3 se aplică în mod corespunzător.

Aceste ultime dispoziții de trimitere, se referă la partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, experților judiciari și altor specialiști, atunci când aceste onorarii sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată.

Prin urmare, în mod corespunzător, instanța poate, în cadrul contestației la executare, să cenzureze onorariul executorului judecătoresc, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea executorului, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

În cauza de față s-a apreciat că stabilirea onorariul executorului judecătoresc în cuantum de 8147,92 lei - onorariu executor, inclusiv TVA, la nivelul maximal reglementat de dispozițiile legale, nu se justifică prin raportare la volumul de muncă depus de executor, constând în emiterea unor somații și întocmirea unor încheieri, aspecte formale, tipizate, ce nu implică un efort fizic sau intelectual deosebit.

Astfel fiind, onorariul executorului judecătoresc va fi redus la cuantumul de 4.000 lei plus TVA.

Cu privire la celelalte cheltuieli de executare, instanța de fond a reținut că acestea au fost stabilite la suma de 530,18 lei - alte cheltuieli reprezentând: 15 lei - legalizare hotărâre; 11 lei - înregistrare si formare dosar, 42,8 lei - xerox titlu executoriu; 19,6 lei - transmitere prin posta acte procedura; 106,16 lei - transport; 10 lei - emitere somații; - 80 lei - întocmire PV, îndeplinire procedură;100 lei - întocmire PV distribuire sumă; 30 lei - arhivare dosar; 30 lei - întocmire încheiere încuviințare executare; 85,62 lei - TVA aferent celor de mai sus. Încheierea din 29.04.2015 mai stabilește 359,35 lei cheltuieli de executare astfel: 9,8 lei - transmitere posta acte procedura; 20 lei - redactare adrese; 100 lei - notare in CF a somației; 120 lei - tarif notare in CF a somației; 40 lei - întocmire PV pentru îndeplinire a procedurii; 69,55 lei - TVA aferent celor de mai sus;

S-a reținut că o parte din aceste cheltuieli: înregistrare si formare dosar; emitere somații; întocmire proces-verbal îndeplinire procedura; întocmire proces-verbal distribuire suma; arhivare dosar de executare; întocmire încheiere încuviințare executare, reprezintă în fapt tocmai munca depusă de executor și pentru care i se cuvine onorariul sus-menționat, ele neputând fi percepute ca și cheltuieli făcute cu efectuarea altor acte de executare silită, dintre cele prevăzute de art. 670 alin.3 pct.5 NCPC.

Cu privire la cheltuielile cu trimiteri poștale sau taxe s-a reținut că acestea se deduc din onorariu ca orice alte cheltuieli care afectează din punct de vedere contabil venitul brut al oricărui profesionist și nu pot fi percepute separat.

Practica executorilor judecătorești de a percepe un onorariu și separat de acesta sume de bani care dublează onorariul și înglobează cheltuielile făcute cu trimiteri poștale, cu taxe la instituții ale statului sau cu efortul de a emite un act de executare – nu corespunde dispozițiilor legale citate.

Orice profesie liberala ca de altfel orice profesionist care desfășoară activitate pentru obținerea unui onorariu deduce din acest onorariu toate cheltuielile – cu birotica, cu deplasări, trimiteri poștale, taxe, cheltuieli cu mijloace fixe sau obiecte de inventar și nu le poate contoriza separat ca „alte cheltuieli” pentru că pe aceasta cale să mai încaseze practic un onorariu și să eludeze flagrant dispozițiile Ordinului nr. 2.561/C din 30 iulie 2012 pentru modificarea anexei la Ordinul ministrului justiției nr. 2.550/C/2006 care plafonează nivelul onorariului.

Această interpretare este în conformitate cu dispozițiile art. 55 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii 188/2000 privind executorii judecătorești, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 210/2001, cu modificările și completările ulterioare, care dispune la stabilirea onorariilor minimale și maximale ale executorilor judecătorești de către ministrul justiției cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, vor fi avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea și valoarea actului, precum și răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit.

Pentru considerentele expuse anterior, din cuprinsul încheierii de stabilire cheltuieli executare se vor elimina in totalitate aceste cheltuieli.

Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse văzând si art. 651 si art. 714 NCPC instanța de fond a admis în parte contestația la executare, a anulat formele de executare din dosarul execuțional cu privire la cheltuieli de executare de 538,18 lei și de 359,35 lei care s-a înlătura, onorariul executorului care va fi redus la 4.000 lei la care se adăuga TVA și onorariul avocațial care a fost redus la 500 lei. A respins ca rămasa fără obiect contestația în ce privește suma de 6000 lei.

In baza art. 18 din OUG 51/2008 rap. la art. 18 din OUG 51/2008 a rămas în sarcina statului ajutorul public judiciar acordat reclamantului pentru taxa judiciara de 1000 lei intricat contestatorul, fiind vorba de o contestație admisa în parte, ar avea vocație la restituirea taxei, dacă ar fi consemnat-o – ajungând ca în final să nu datoreze nimic cu acest titlu și de asemenea nimic să nu poată fi pus, cu acest titlu în sarcina părții care a pierdut procesul.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel intimatul G. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că onorariul executorului judecătoresc și al avocatului nu trebuie reduse.

Apelantul-intimat a menționat că onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit în limitele legii, conform Legii 188/2000 privind executorii judecătorești și a Ordinului nr. 2550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.

Conform art. 670 alin 4 NCPC, instanța poate cenzura cheltuielile de executare pe calea contestației la executare în baza probelor administrate de contestator.

A arătat apelantul-intimat că în speța de față se observă că G. M. I., contestatorul, nu a administrat nici o probă, în afară de înscrisurile aflate la dosarul de executare, din care să rezulte temeinicia cererii lui de reducere a onorariilor executorului și al avocatului.

În dosarul execuțional aflat pe rolul B. M. D., s-a început cea mai complexă și dificilă formă de executare silită - executarea silită imobiliară, formă de executare care presupune numeroase acte de procedură îndeplinite de executorul judecătoresc, formă de executare care se derulează cel mai greoi și care se întinde pe o perioadă lungă de timp. Cu privire la cazul concret al acestei executări silite imobiliare, apelantul-intimat a arătat că executarea silită a fost pornită asupra a două imobile ale debitorului, un imobil din Bușteni și unul din S., astfel încât formele de procedură îndeplinite de executor se vor face atât pentru un imobil, cât și pentru celălalt, ceea ce necesită un volum mare de muncă.

Importantă este și situația diferită a celor două imobile care presupune, în procedura executării silite, forme de procedură diferite, respectiv faptul că unul dintre imobile este înscris în Cartea funciară, iar altul nu este înscris, pentru fiecare dintre cele două imobile desfășurându-se acte de procedură diferite.

Astfel, apelantul-intimat a precizat că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a situației juridice prin aceea că s-a aflat în eroare discutând despre o executare silită mobiliară, când, în realitate, în speța de față există o executare silită imobiliară - cea mai complexă formă de executare silită - pornită asupra a două imobile din proprietatea debitorului.

Astfel, la pag. 9 alin 4 din sentința fondului instanța motivează eronat: "Este evident că manoperele unei executări silite mobiliare diferă în funcție de numeroși factori respectiv solvabilitatea debitorului, buna credință a acestuia, natura bunurilor pe care le deține - aspecte ce nu pot fi cunoscute încă din debutul executării nefiind deci justificat un onorariu maximal chiar din acest moment Este probabil ca încă după emiterea somației debitorul să achite debitul, așa încât nu este absolut deloc justificat un onorariu maximal pentru minima prestație a emiterii somației".

În continuare, apelantul-intimata a precizat că această motivare a instanței, care de altfel cuprinde toate argumentele pe care și-a bazat decizia, are numeroase erori:

•Instanța se află în eroare când discută despre executare silită mobiliară. Evident, în cauză se desfășoară executare silită imobiliara. Nu este o simplă eroare de scriere rezultată din redactarea hotărârii, întrucât în continuarea frazei judecătorul, având în vedere executarea silită mobiliară, face referire la elemente specifice - ca de exemplu natura bunurilor debitorului, evident fiind vorba de cele mobile care presupun mai multe forme, de solvabilitatea debitorului, s.a.

•Încă din debutul executării silite s-au cunoscut bunurile imobile asupra cărora va purta executarea silită imobiliară, aceste două bunuri fiind sub sechestru asigurător.

•Instanța se află în gravă eroare când apreciază că ar fi probabil ca debitorul să manifeste bună-credință ori după emiterea somației debitorul să achite debitul. Este de observat că debitorul a avut o conduită de rea-credință formulând numeroase plângeri penale atât împotriva creditorilor, cât și împotriva dnei executor. Dincolo de aprecierea bunei sau a relei credințe - care poate fi de natură subiectivă - un element cert este faptul că după emiterea somației debitorul NU a achitat debitul nici măcar în parte. Mai mult, debitorul a produs probe în fața instanței de judecată în sensul că NU ARE VENITURI, motiv pentru care instanța i-a admis cererea de ajutor public judiciar, astfel încât este evident că timp de mai multe luni după emiterea somației debitorul nu a achitat debitul și nici nu are intenția sau posibilitatea de a o face voluntar, ceea ce înseamnă încă procedurile de executare silită imobiliară se vor desfășura până la capăt prin vânzarea silită a imobilelor.

În concluzie, în prezenta cauză există un debitor care după o lungă perioadă de timp după emiterea somației nu a achitat debitul.

Singura ipoteză în care debitorul nu este ținut să achite decât în parte cheltuielile de executare este aceea în care debitorul ar achita debitul după emiterea somației - situație care nu se verifică în prezenta speță.

De asemenea, instanța va putea cenzura onorariul executorului și al avocatului dacă apreciază că ar fi vădit disproporționate în raport de valoarea ori complexitatea cauzei sau în raport de activitatea desfășurată.

Evident că avem de-a face cu o executare silită complexă - care poartă asupra a două imobile pentru care se derulează acte de executare silită distincte. Dacă nici executarea silită imobiliară nu reprezintă o executare complexă, nu vede care alta ar putea fi considerată cu un grad mai mare de dificultate și complexitate.

De asemenea, debitul urmărit este de valoare mare 25.000 euro și cheltuieli de judecată la care trebuie adăugate cheltuieli de executare, așa încât nici acest criteriu - valoarea creanței - nu se poate aplica pentru reducerea onorariului executorului și al avocatului.

De altfel, aparentul-intimat a menționat că instanța trebuie să aibă în vedere că avocatul a făcut concret demersuri pentru inițierea procedurii de executare silită a debitorului contestator, că reprezintă clientul creditor în toate etapele de executare silită, consiliindu-l în toată această procedură, că, la nevoie, formulează cereri către executorului judecătoresc, că participă la fazele executării silite prin reprezentarea clientului. Nu în ultimul rând trebuie avut în vedere că toate aceste demersuri ale avocatului se efectuează prin deplasări într-o altă localitate, ceea ce presupune costuri suplimentare.

A învederat și aspectul că onorariul avocațial în discuție - 6.000 lei - nu este disproporționat față de munca avocatului, având în vedere și că acesta este datorat pentru întreaga procedură de executare silită imobiliară, evident cea mai complexă formă a executării silite.

Evident suma de 6.000 de lei nu poate fi apreciată ca fiind prea mare în raport de creanța ce se urmărește, dar mai ales în raport de complexitatea actelor de executare la care avocatul trebuie să își reprezinte clientul.

A mai precizat apelantul-intimat că din nou instanța se află în eroare când apreciază că munca avocatului se rezuma la a completa formulare tip și că nu ar avea miză în procedura executării silite. Munca avocatului constă în reprezentarea clientului în toată executarea silită imobiliară prin consilierea constantă a clientului pe tot parcursul executării silite, prin concursul pe care îl oferă executorului judecătoresc pentru a se finaliza executarea silită. Sunt aspecte juridice pentru care clientul are nevoie de consiliere pentru a decide asupra demersurilor sale.

Chiar dacă instanța ar putea opina că onorariul avocațial ar fi de o valoare prea mare, reducerea lui la doar suma de 500 de lei este cel puțin derizorie! Este cunoscut că în mod real nu se practică onorarii de doar 500 de lei pentru reprezentarea unui client prin deplasări în altă localitate, în cadrul unei executări silite imobiliare care presupune proceduri de licitații repetate – posibil - și de vânzări silite a două imobile, care, cel puțin până în prezent, a presupus deplasări la biroul executorului judecătoresc pentru diferite incidente - cum ar fi de exemplu chemarea clientului la biroul executorului pentru a decide dacă se solicită numirea unui administrator sechestru pentru imobilele asupra cărora poartă executarea, s.a.

În continuare, apelantul-intimat a susținut că doctrina a stabilit criterii pentru a se aprecia proporționalitatea onorariului executorului judecătoresc la fiecare caz în parte:

-Dificultatea și complexitatea muncii efectuate - după cum am arătat procedura executării silite imobiliare este forma cea mai complexă a executării silite

-Efortul intelectual

-Răspunderea executorului pentru actele îndeplinite

-Timpul și volumul de muncă

-Valoarea creanței

-Constrângerile pe care trebuie să le suporte executorul în realizarea unei munci de calitate pentru a obține rezultate pozitive pentru creditor.

Toate aceste criterii conduc la concluzia că onorariul executorului judecătoresc, stabilit în limite legale, în speța de față nu este disproporțional și nu sunt temeiuri pentru reducerea lui.

Apelantul-intimat a solicitat Tribunalului să aibă în vedere că executarea se desfășoară împotriva unui debitor cu care se poate greu comunica eficient, un debitor care refuză să colaboreze cu persoanele implicate în această executare silită, dar, mai mult, un debitor care se folosește de orice tertipuri pentru a amâna executarea silită și care în mod constant se folosește de amenințări față de toate persoanele implicate în executarea silită, aspect care îngreunează și face mai complexă munca executorului și a avocatului. A precizat că între creditor și debitor există tensiuni generate de comportamentul necorespunzător al debitorului G. M.I. care a ales ca prin abuz de drept să formuleze numeroase plângeri penale împotriva creditorului G. F., plângeri penale toate neîntemeiate și mincinoase, plângeri care de altfel au fost soluționate de organele de cercetare penală și de instanță întotdeauna în favoarea creditorului. A avut în vedere un creditor care când iese de Ia instanța de judecată are un comportament necivilizat, adresează injurii atât creditorului, cât și avocatului, un creditor care formulează plângeri penale neîntemeiate împotriva executorului și a avocatului. A arătat că a făcut aceste precizări pentru ca instanța să înțeleagă că atitudinea debitorului este cea care face dificilă executarea silită, sporind gradul de complexitate și generând necesitatea unor onorarii pe măsură - și din acest motiv, alături de celelalte.

Pentru considerentele expuse, apelantul-intimat a apreciat că nu există temeiuri pentru reducerea onorariilor de executori și de avocat.

Referitor la sumele de 538,18 lei și 359,35 lei, s-a arătat că aceste cheltuieli de executare au fost corect stabilite de către executorul judecătoresc.

A mai arătat că suntem în situația în care în mod cert contestatorul debitor refuză îndeplinirea de bună voie a obligațiilor stabilite prin titlu executoriu, așa încât singura soluție a creditorului este parcurgerea procedurii de executare silită. Codul de procedură prevede obligația debitorului de a achita toate cheltuielile de executare.

Sumele de 530, 18 lei și 359,35 lei includ sume de bani pe care executorul și creditorul le-au plătit efectiv din sume proprii și care, cel puțin acestea, ar fi trebuit menținute cu titlu de cheltuieli de executare: taxă de timbru pentru legalizarea titlului, cheltuieli cu fotocopierea hotărârii în vederea legalizării cheltuieli cu trimiterile poștale, taxe achitate către cartea funciară, cheltuieli de transport.

Toate aceste sume nu pot fi incluse în onorariul executorului judecătoresc deoarece onorariul este achitat pentru munca depusă de executor în vederea satisfacerii creanței deținute de creditor, și nu pentru achitarea de către executor a cheltuielilor generate de procedurile de executare silită.

A opina altfel ar însemna că, în continuarea executării, onorariul ce va fi achitat expertului care va întocmi documentația cadastrală pentru unul dintre imobile în vederea intabulării acestuia, cât și celui care va face evaluarea imobilelor ar trebui incluse în onorariul executorului, astfel încât e posibil ca executorul să presteze munca de executare silită și să efectueze cheltuieli care depășesc onorariul - și așa redus de către instanța de judecată!! Ipoteză ilogică juridic și neechitabilă.

Apare întrebarea firească - cum s-ar putea efectua executarea silită fără legalizarea titlul executoriu? După cum se cunoaște, pentru legalizarea titlului executoriu trebuie să se achite taxă de timbru și contravaloarea fotocopierii hotărârii ce se legalizează. Aceste sume sunt achitate de către creditor, personal, la momentul la care obține legalizarea titlului. Cum își poate recupera acest creditor cheltuielile efectuate altfel decât prin includerea acestora în cadrul cheltuielilor de executare?

Toate aceste cheltuieli au fost generate de neachitarea debitului de bună-voie de către debitor astfel încât, culpa neplății aparținându-i acestuia, este și legal și echitabil ca ele să fie suportate de debitor.

Pentru argumentele expuse, apelantul-intimat a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a s.c. 699/28.09.2015 a Judecătoriei S. (dos._ ), în sensul de a menține dispoziția de respingere a contestației la executare ca rămasă fără obiect în ceea ce privește suma de 6.000 lei, dar a dispune, prin admiterea apelului, respingerea contestației la executare cu privire la toate celelalte capete de cerere, respectiv respingerea cererii de a se anula formele de executare cu privire la cheltuieli de executare referitoare la onorariul executorului judecătoresc și al avocatului, cât și cu privire la sumele de 538,18 lei și 359,35 lei.

În drept, apelantul-intimat a invocat dispozițiile art. 670, art. 718 NCPC, iar în dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.

Apelantul-intimat a solicitat și judecarea în lipsă.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 29.10.2015 sub aceali număr de dosar, respectiv nr._ .

În raport de motivele de apel intimatul-contestator G. M. I. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.

În motivarea întâmpinării, intimatul-contestator a învederat instanței, referitor la onorariul executorului judecătoresc, redus de către instanța de judecata de la suma de 8147,92 lei la 4000 lei + TVA, că potrivit art. 39 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, „Executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat fa onorarii minimale si maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. In cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: (...) d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de cana la 1% din suma care depășește 100.000 tei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.", (s.n.)

Intimatul-contestator a învederat că somațiile din data de 29.04,2015 fac referire la un onorariu de executor în cuantum de 8147,92 lei, în condițiile în care prin somația inițiala, din 14.04.2015, și prin singura încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare care face referire la onorariul cuvenit executorului, acesta este în cuantum de 8075r77 lei. Pentru noul cuantum nu exista, așadar, o încheiere de stabilire a cheltuielilor, corespunzătoare onorariului din ultimele doua somații.

Astfel, intimatul-contestator a precizat că prin Somațiile din 29.04.2015 i s-a pretins suma de 8147,92 lei - onorariu executor, inclusiv TVA (onorariu in cuantum diferit de cel stabilit prin încheierea din data de 14.04.2015, in valoare de 8075,77 lei).

Aplicând formula de calcul, se observă că suma de 8147,92 depășește suma maxima admisa. De altfel, suma maxima era în cuantum de 6510,89 lei, adică 8073,50 lei inclusiv TVA.

F. de acest aspect se impune, în primul rând, diminuarea onorariul executorului judecătoresc până la valoare de 8073,50 lei (TVA inclus) intricat aceasta este suma maxima permisă de lege a fi perceputa pentru o creanța în cuantum de 121.089,5 iei, adică 110.075,5 lei + 11.012 lei).

Cu toate acestea, chiar și perceperea unui onorariu maximal trebuie justificată printr-o complexitate ridicata a executării silite, aspect neregăsit în cauza. Așadar, onorariul executorului se impune a fi diminuat sub limita de 8073.50 lei, cât ar fi maximul onorariul permis a fi perceput pentru recuperarea debitului in discuție.

Referitor la așa-zisa complexitate, intimatul-contestator a considerat că susținerile apelantului sunt total neîntemeiate. A considerat că, în mod corect, instanța a sesizat simplitatea și caracterul repetitiv, lipsit de complexitate, al activităților presupuse de efectuarea actelor de executare; astfel, actele ce sunt emise de către executor au o forma tipizata, emiterea lor neimplicând un efort fizic ori intelectual deosebit. Referirea instanței la executarea mobiliara, o simpla eroare materiala eventual, nu schimba cu nimic caracterele actelor de executare astfel cum sunt descrise de către instanța de fond.

In mod identic, referirile la probabilitatea ca debitorul sa achite debitul voluntar, este la fel de justa, intricat instanța face aceasta reținere în scopul de a explica faptul că nu se justifică stabilirea dintru început a unui onorariu maximal. Cu alte cuvinte, ceea ce instanța fondului evidențiază, este faptul că executorul nu a fost interesat în nici un moment de posibilitatea de achitare a debitului benevol, solicitând de la bun onorariul maxim (ba chiar mai mult).

Diminuarea onorariului de către instanța nu se traduce in păgubirea acestuia raportat la munca depusa efectiv, întrucât onorariul stabilit de către instanța este mai mult decât suficient pentru eforturile executorului judecătoresc.

Referitor Ia onorariul avocatului, redus de către instanța de judecata de la suma de 6000 lei la 500 lei, intimatul-contestator a precizat că temeinicia reducerii onorariului avocațial este mai mult decât evidenta.

Astfel, prin raportarea art. 670 alin. 2 rap. la art. 451 alin. 2 NCPC, instanța de judecata poate reduce cheltuielile de executare, constând în onorariu avocat în faza de executare silita, „proporțional cu activitatea depusa".

A învederat intimatul-contestator că activitatea depusa de către un avocat în faza executării silite este limitată la efectuarea câtorva acte facile, precum redactarea cererii de executare silita, eventuala deplasare la sediul executorului în vederea depunerii cererii sau cheltuielile de transmitere a actelor prin posta/curier, simpla monitorizare a evoluției executării silite.

Toate aceste acte se încadrează în categoria celor care nu reclama o deosebita pregătire juridică, sunt facil de realizat și nu presupun, în ansamblul lor, un timp îndelungat realizării.

F. de aceste aspecte, intimatul-contestator a precizat că se impune reducerea considerabila a onorariului avocațial, în cuantum de 6000 lei, nici o executare silita neputându-se ridica la un nivel de dificultate atât de ridicat, din punct de vedere al actelor ce incumba avocatului, încât să justifice un atare cuantum.

A arătat intimatul-contestator să sunt susțineri fără nici un suport afirmațiile apelantului potrivit căruia un atare onorariu se justifica raportat la faptul ca „avocatul a făcut concret demersuri” precum inițierea procedurii de executare silita, consilierea clientului „în toată aceasta procedura", „la nevoie, formulează cereri, „participă la fazele executării silite" și face deplasări într-o alta localitate.

Analizându-le, se constată că demersurile „concrete” constau în obținerea titlului executoriu (adică depunerea cererii de legalizare a hotărârii la instanța de judecata), redactarea cererii de executare silita și expedierea acesteia către executor (sau depunerea sa la biroul acestuia), păstrarea legăturii telefonice sau prin e-mail cu executorul pentru a cunoaște demersurile întreprinse de executor și stadiul executării silite. „Consilierea în toata aceasta procedura” se rezuma la discuția cu clientul prin care se stabilește că debitorul va fi executat silit pentru debitul în discuție, și informarea periodica a clientului referitor la stadiul executării silite. Cererile redactate „la nevoie" sunt, daca e necesar, cereri prin care se insista în executarea silita. A susținut că avocatul nu a făcut dovada formulării unor cereri „la nevoie" și, în orice caz, asemenea cereri nu pot fi prețuite la valoarea de 6000 lei.

Referitor la deplasările în alta localitate, intimatul-contestator a susținut că se poate înțelege cel mult o prima deplasare, în vederea depunerii cererii de executare silită (în cazul în care nu s-a optat pentru expedierea prin posta/curier) însa nu a înțeles pentru ce ar fi necesare alte deplasări ale avocatului într-o alta localitate și care ar fi rezultatul concret al acestora; altfel spus, nu înțelege justificarea unor costuri de deplasare, efort care să se traducă într-un rezultat palpabil.

In mod evident, întreaga înșiruire de activități nu are decât rolul de crea iluzia unor eforturi deosebite depuse de către avocat, în contextul în care activitatea unui avocat în faza de executare silita este una formala, exact așa cum a reținut și instanța fondului.

Referitor la cheltuielile de executare silita, în cuantum de 539 Iei si 359 lei, intimatul-contestator a precizat că prin apelul formulat, apelantul încearcă acreditarea ideii potrivit căreia aceste costuri reprezintă taxa timbru pentru legalizare, costuri de fotocopiere acte, costuri cu expedieri posta/e, taxe achitate la OCPI, cheltuieli de transport.

Ca prim aspect, a considerat că orice asemenea costuri percepute peste onorariul (stabilit la valoarea maximal) trebuie dovedite, or. apelantul nu face dovada lor.

In al doilea rând, intimatul-contestator a reamintit că prin încheierea din data de 14.04.2015, au fost stabilite cheltuielile de executare, astfel: 8075,77 lei inclusiv TVA - onorariu executor judecătoresc (6300 lei + 1% din ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței) si 530.18 lei - alte cheltuieli de instrumentare a dosarului (de ex. înregistrare si formare dosar execuțional, emitere somații întocmire PV îndeplinire procedura, întocmire PV distribuire suma, întocmire încheiere încuviințare executare etc.)

Prin încheierea din data de 29.04.2015, s-au stabilit cheltuieli de executare suplimentare in cuantum de 6359,35 lei, reprezentând: 6000 lei - „onorariu executor judecătoresc, la care s-a aplicat TVA, pentru onorariu avocat”) și 359 lei - diverse alte cheltuieli, precum transmitere acte procedura, redactare adrese, întocmire PV, îndeplinire procedura, etc. inclusiv TVA.

Așadar, departe de a fi cheltuieli obiective, costuri suportate realmente de către executor, aceste cheltuieli sunt, după cum rezulta din chiar actele de executare, c/val a emiterii unor acte de către executor.

În continuare, intimatul-contestator a redat actul/activitatea executorului cât și suma percepută pentru aceasta, informațiile fiind preluate din actele de executare:

încheierea din 14.04.2015:

15 lei - legalizare hotărâre,
530,18 lei - alte cheltuieli:
11 lei - înregistrare si formare dosar,
42,8 lei - xerox titlu executoriu;
19,6 lei - transmitere prin posta acte procedura;
106,16 lei - transport;
10 lei - emitere somații;
80 lei - întocmire PV îndeplinire procedura;
100 lei - întocmire PV distribuire suma;
30 lei - arhivare dosar;
30 lei - întocmire încheiere încuviințare executare;
85,62 lei - TVA aferent celor de mai sus.

încheierea din 29.04.2015:

9,8 lei - transmitere posta acte procedura;
20 lei - redactare adrese;
100 lei - notare in CF a somației;
120 lei - tarif notare in CF a somației;
40 lei - întocmire PV pentru îndeplinire a procedurii;
69,55 lei - TVA aferent celor de mai sus.

Astfel, intimatul-contestator a precizat că alegațiile apelantului sunt contrazise fără putința de tăgada de către actele de executare iar toate reținerile instanței de fond ce au determinat eliminarea acestor costuri sunt mai mult decât justificate si corecte, perceperea acestor costuri fiind o simpla eludare a legii pentru a se mai percepe încă un onorariu.

Având în vedere cele mai sus expuse, intimatul-contestator a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.

În dovedire, intimatul-contestator a solicitat proba cu înscrisuri, precum si orice alta proba se va dovedi pertinenta, concludenta si utila soluționării cauzei.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiile legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este parțial fondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

În fapt, tribunalul observă că prin sentința civilă nr. 753/29.06.2012 pronunțată de Judecătoria S. în dosarul nr._ s-a dispus, printre altele obligarea foștilor soți B. (fostă B., fostă G.) și G. M. I. la plata sumei de 50.000 euro către G. F..

Această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului (conform deciziei civile nr. 783/23.09.2014 a Tribunalului Prahova) și a recursului (potrivit deciziei civile nr. 79/27.01.2015 a Curții de Apel Ploiești).

Deoarece debitorul G. M. I. nu a înțeles să execute de bună voie obligația de plată în favoarea creditorului G. F., acesta din urmă a solicitat declanșarea procedurii de executare silită împotriva debitorului său, pentru recuperarea unei cote de ½ din debitul stabilit prin hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu, respectiv pentru suma de 25.000 euro, fiind format dosarul de executare nr. 115/2015 al B. D. M..

În acest sens, la data de 14.04.2015 executorul judecătoresc a emis o primă încheiere prin care a stabilit cheltuieli de executare în cuantum total de 8.605,95 lei, din care 8.075,77 lei reprezentând onorariu executoriu judecătoresc (TVA inclus), calculat la nivelul maxim raportat la debitul principal ce se execută, precum și 530,18 lei cheltuieli de instrumentare a dosarului, din care 15 lei - legalizare hotărâre; 11 lei - înregistrare si formare dosar, 42,8 lei - xerox titlu executoriu; 19,6 lei - transmitere prin posta acte procedura; 106,16 lei - transport; 10 lei - emitere somații; - 80 lei - întocmire PV, îndeplinire procedură;100 lei - întocmire PV distribuire sumă; 30 lei - arhivare dosar; 30 lei - întocmire încheiere încuviințare executare; 85,62 lei - TVA aferent celor de mai sus.

Ulterior, la data de 29.04.2015 a fost emisă o a doua încheiere de către executorul judecătoresc, prin care, avându-se în vedere noile demersuri efectuate în dosarul de executare, s-a stabilit suma de 6.359,35 lei cheltuieli de executare suplimentare, care se adaugă celor stabilite prin încheierea din data de 14.04.2015, reprezentând 9,8 lei - transmitere posta acte procedura; 20 lei - redactare adrese; 100 lei - notare in CF a somației; 120 lei - tarif notare in CF a somației; 40 lei - întocmire PV pentru îndeplinire a procedurii; 69,55 lei - TVA aferent celor de mai sus, precum și 6.000 lei onorariu executor judecătoresc

La data de 27.05.2015 executorul judecătorească a emis o încheiere de îndreptare a erorii materiale a încheierii din 29.04.2015, în sensul că suma de 6.000 lei reprezintă onorariu avocat.

Prin prezenta contestație la executare, debitorul G. M. I. a solicitat, în concret, eliminarea sumei de 6.000 lei plus TVA, reprezentând „onorariu executor judecătoresc, pentru onorariu avocat”, eliminarea cheltuielilor de executare în cuantum de 530,18 lei și 359,35 lei, întrucât activitățile facturate fac obiectul onorariului de executor, precum și reducerea onorariului executoriului judecătoresc și a cuantumului onorariului avocațial în faza de executare silită.

Prin sentința atacată, instanța de fond a admis în parte contestația la executare, în sensul că a înlăturat cheltuielile de executare de 538,18 lei și de 359,35 lei, a redus onorariul executorului judecătoresc la suma de 4.000 lei, la care se adaugă TVA, precum și onorariul avocațial, la suma de 500 lei.

În ceea ce privește sumele de 538,18 lei, respectiv de 359,35 lei, așa cum s-a arătat mai sus, ele reprezintă, potrivit încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare, emise de executorul judecătoresc la datele de 14.04.2015, respectiv 29.04.2015, cheltuieli de „instrumentare” a dosarului de executare. Cu titlu de exemplu, se observă că acestea reprezintă contravaloare xerocopiere titlu executoriu, cheltuieli de transmitere prin poștă a actelor de procedură, cheltuieli de transport, tarif înscriere somație în cartea funciară etc.

Din această perspectivă, tribunalul apreciază ca fiind fondate criticile creditorului G. F. din apelul declarat, în sensul că în mod greșit prima instanță le-a inclus în cadrul „onorariului executorului judecătoresc”.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 669 alin. 3 NCPC, „sunt cheltuieli de executare: (…) 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; (…) 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; (…) 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite”.

Prin urmare, rezultă că legea face distincția între onorariul executorului judecătoresc (reprezentând contravaloarea muncii prestate), pe de-o parte, și cheltuielile necesare pentru îndeplinirea actelor de executare silită, pe de altă parte.

Prin definiție, noțiunea de „onorariu” reprezintă „plată, retribuție dată unui intelectual (avocat, medic, executor judecătoresc etc.) liber-profesionist, pentru un serviciu prestat în sfera ocupațiilor sale.”

Așadar, rezultă în mod evident faptul că în sfera noțiunii de onorariu executor nu pot intra acele cheltuieli efectuate de creditorul însuși, ori de executorul judecătoresc în numele și pe seama creditorului, necesare pentru declanșarea ori continuarea procedurii de executare silită.

În concluzie, tribunalul constată că în mod greșit instanța de fond a eliminat sumele de cheltuielile de executare în sumă de 538,18 lei și de 359,35 lei, deoarece acestea nu pot fi incluse în cuantumul onorariului executorului judecătoresc.

Referitor la acest onorariu al executorului judecătoresc, tribunalul reține că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2.561/C din 30.07.2012 pentru modificarea anexei al Ordinul nr. 2.550/C/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, la pct. 3 lit. d pct. 1 se prevede că, pentru creanțele în valoare de 100.000 lei - 400.000 lei, onorariul minimal este de 2.500 lei plus 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite, iar onorariul maximal este de 6.300 lei plus 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.

În concret, în cauza de față, prin încheierea emisă de executorul judecătoresc la data de 14.04.2015, onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit la limita maximă, respectiv la suma de 8.075,77 lei, calculată astfel: 6.300 lei, la care se adaugă 1% din valoarea creanței pentru care s-a început executarea silită.

Prin sentința atacată, instanța de fond a redus onorariu executorului judecătoresc la suma de 4.000 lei, spre limita minimă, apreciind, în esență, că stabilirea onorariului executorului la nivelul maximal nu se justifică prin raportare la volumul de muncă depus de executor, constând în emiterea unor somații și întocmirea unor încheieri, aspecte formale, tipizate, ce nu implică un efort fizic sau intelectual deosebit.

Legat de acest aspect, tribunalul observă, mai întâi, că s-a solicitat de către creditor G. F. executarea silită împotriva debitorului prin toate formele de executare silită, inclusiv prin urmărirea imobilelor proprietatea debitorului. Or, după cum se cunoaște, procedura execuțională prin urmărirea imobilelor reprezintă o procedură complexă, care se desfășoară în mai multe etape, cu numeroase acte de executare ce trebuie îndeplinite (identificarea imobilului, evaluarea acestuia, solicitarea de notare în cartea funciară a urmăririi imobilului, vânzarea la licitație publică a imobilului etc.)

Deși instanța de fond a arătat că ar exista posibilitatea ca după emiterea somației, debitorul să achite debitul, fără a fi nevoie să se mai recurgă la vânzarea la licitație a imobilelor proprietatea acestuia, tribunalul observă că nici până la acest moment, la circa 8 luni de la emiterea primei somații către debitor, acesta nu a achitat încă suma solicitată.

Prin urmare, atâta timp cât suma stabilită de executorul judecătoresc prin încheierea emisă la data de 14.04.2015 se încadrează între limitele minimale și cele maximale prevăzute de Ordinul Ministrului Justiției nr. 2.561/C/2012, iar procedura execuțională ce urmează a fi realizată de către acesta este una complexă, tribunalul constată că în mod greșit instanța de fond a procedat la reducerea onorariului executorului judecătoresc la suma de 4.000 lei, spre limita minimă prevăzute de lege.

Astfel, sunt fondate criticile creditorului, din apelul declarat, potrivit cărora, ținând seama de complexitatea sporită a prezentei executări silite, ce formează obiectul dosarului de executare nr. 115/2015 al 115/2015 al B. D. M., și care presupunea parcurgerea procedurii de urmărire silită imobiliară pentru două imobile aparținând debitorului, se impune menținerea onorariului executorului judecătoresc, stabilit prin încheierea emisă la 14.04.2015.

În ceea ce privește onorariul avocațial, stabilit prin încheierea din 29.04.2015, rectificată la data de 27.05.2015, tribunalul constată că acesta a fost stabilit la suma de 6.000 lei.

Prin sentința atacată, s-a dispus reducerea acestui cuantum la suma de 500 lei, apreciindu-se, în esență, că acest onorariu nu este în acord cu munca efectiv depusă de avocat în această fază a procesului civil, care se rezumă la îndeplinirea de acte, precum obținerea titlului executoriu, completarea unor cereri de adresare către executorul judecătoresc.

Este adevărat că, spre deosebire de faza judecății propriu-zise, faza de executare silită, ca parte a procesului civil, presupune o implicare mai redusă din partea unui avocat în activitatea de asistență juridică și reprezentare a unui justițiabil.

Însă, tribunalul observă că și în etapa executării silite, justițiabilul, în speță creditorul obligației care se execută silit, este nevoit, la un moment dat, să ia anumite decizii în vederea recuperării creanței respective, decizii care implică, în mod evident, și analize din punct de vedere juridic asupra modalităților ce trebuie urmate pentru finalizarea cu succes a executării silite.

Astfel, nu poate fi primită susținerea potrivit căreia asistența juridică din partea unui avocat, în etapa executării silite, s-ar reduce doar la efectuarea demersurilor la instanțe în vederea obținerii titlului executoriu (copie legalizată după hotărârea judecătorească ale cărei dispoziții urmează a fi executată silit, învestită cu formulă executorie), cerere de declanșare a executării silite (adresată executorului) etc.

De asemenea, se observă că însuși legiuitorul a apreciat că în noțiunea „cheltuieli de executare” pot fi incluse și onorariul avocațial în faza executării silite - art. 669 alin. 3 pct. 3 NCPC.

Pe de altă parte, tribunalul mai reține că, în conformitate cu prevederile art. 451 alin. 2 NCPC, instanța de judecată, la cererea părții interesate, poate să reducă din cheltuielile reprezentând onorariu avocațial, inclusiv în etapa executării silite, așa cum în mod corect a arătat și instanța de fond.

Însă, în concret, suma de 500 lei, apreciată de instanța de fond ca fiind suficientă pentru a fi acordată drept cheltuieli de executare sub forma onorariului avocațial este mult prea mică, sens în care tribunalul aprecia că suma de 2.500 lei este una rezonabilă și în concordanță cu complexitatea acestei proceduri execuționale și cu actele de asistență ori reprezentare juridică, ce au fost ori urmează a fi executate de către avocatul ales al creditorului.

În consecință, în raport de toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 480 NCPC, tribunalul va admite apelul declarat de creditorul G. F. împotriva sentinței civile nr. 699/28.09.2015 pronunțate de Judecătoria S., pe care o va schimba în parte, în sensul că va înlătura măsura reducerii onorariului executorului judecătoresc, precum și măsura eliminării sumelor de 538,18 lei și 359,35 lei din cadrul cheltuielilor de executare, cu consecința validității actelor de executare derulate împotriva intimatului-contestator pentru sumele identificate anterior.

De asemenea, tribunalul va anula parțial actele de executare silită efectuate în dosarul nr. 115/2015 al B. M. D. împotriva intimatului-contestator în sensul reducerii onorariului avocatului ales al apelantului intimat de la suma de 6000 lei la suma de 2500 lei, fiind menținută în rest sentința, ca legală și temeinică.

În baza art. 451 NCPC, tribunalul va obliga intimatul-contestator la plata către apelant a cheltuielilor de judecată efectuate de acesta din urmă în apel, reprezentând taxă de timbru, proporțional cu pretențiile ce au fost admise în parte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelantul-intimat G. F., CNP_, domiciliat în București, .. 4, ., împotriva sentinței civile nr. 699/28.09.2015 pronunțate de Judecătoria S., în contradictoriu cu intimatul-contestator G. M. I., CNP_, domiciliat în Bușteni, .. 11, jud. Prahova, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la CABINET R. & MUSOI SPARL, cu sediul în București, .. 31, sector 1.

Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că înlătură măsura reducerii onorariului executorului judecătoresc, precum și măsura eliminării sumelor de 538,18 lei și 359,35 lei din cadrul cheltuielilor de executare, cu consecința validității actelor de executare derulate împotriva intimatului-contestator pentru sumele identificate anterior.

Anulează parțial actele de executare silită efectuate în dosarul nr. 115/2015 al B. M. D. împotriva intimatului-contestator în sensul reducerii onorariului avocatului ales al apelantului intimat de la suma de 6000 lei la suma de 2500 lei.

Menține în rest sentința, ca legală și temeinică.

Obligă intimatul-contestator la plata sumei de 329 lei, taxă de timbru aferentă pretențiilor admise în apel, către apelant.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 20 ianuarie 2016.

Președinte Judecător

Ș. O. C. P. A. A.

Grefier

S. L. F.

Red. Ș.O.C. /tehnored. B.G.G.

5 ex./25.01.16

d. f.nr._ - Judecătoria S.

j. f. M. A. M.

Operator de data cu caracter personal nr. 5595

← Pretenţii. Decizia nr. 81/2016. Tribunalul PRAHOVA		Contestaţie la executare. Decizia nr. 50/2016. Tribunalul PRAHOVA →

Contestaţie la executare. Decizia nr. 89/2016. Tribunalul PRAHOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 89/2016. Tribunalul PRAHOVA