Pretenţii. Decizia nr. 955/2012. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 955/2012 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-06-2012 în dosarul nr. 955/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
Dosar nr._ SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 955
Ședința publică din data de 21.06.2012
PREȘEDINTE – I. N. C.
JUDECĂTOR – R. I. C.
JUDECĂTOR – L. C. D.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. PRAHOVA cu sediul în Ploiești, .-16, județul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. I., cu sediul în Voluntari, .-96, județul I. și C. JUDEȚEAN I., cu sediul în București, .. 18, sector 1. împotriva sentinței civile nr. 1443 din data de 2.02.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare formulată de intimata-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. I..
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul în temeiul disp.art. 150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești, la data de 23.09.2011, sub nr._, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. Prahova a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. I. și C. Județean I., solicitând instanței decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale, respectiv a diferenței între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului, pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008, pentru un număr de 4 beneficiari, respectiv suma de 14.776 lei.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că a solicitat pârâtelor achitarea costului mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru centrul rezidențial în care au fost admise persoanele cu handicap din județul I., datorat de la data admiterii efective în centru.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 54 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 34 din H.G nr. 268/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie următoarele înscrisuri: situație privind modul de calcul al costului mediu lunar pe asistat în perioada ianuarie 2007 – decembrie 2008, hotărârea din 27.04.2011 privind aprobarea costurilor medii lunare pe persoană adultă cu handicap aflată în îngrijire în centrele din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. Prahova, hotărâre privind stabilirea costului mediu pe luna aprilie 2007 de întreținere a persoanelor adulte cu handicap aflate în sistemul de protecție socială, referat nr. 1676/21.01.2009, factura nr. 208/26.02.2009, acte de stare civilă persoane cu handicap și certificate de încadrare în grad de handicap nr. 1273/03.03.2000, nr. 1015/01.03.2004,
La data de 24.01.2012, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. I. a depus la dosar cerere reconvențională prin care arată că și-a respectat obligațiile asumate pentru toată perioada asistării, însă în llipsa unui protocol încheiat între cele două direcții nu s-a putut recupera suma de 11.136 lei aferentă perioadei 01.10.-31.12.2008.
La data de 26.01.2012, pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. I. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. I. și excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești.
Prin sentința civilă nr. 1443/2.02.2012, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești invocată de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. I. prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a acțiunii având ca obiect pretenții formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. PRAHOVA în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. I. și C. JUDEȚEAN I., în favoarea Judecătoriei sector 1 București.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Art. 8 C.proc.civ. instituie o regulă derogatorie și de favoare raportat la regula prevăzută cu titlu general de art. 5 C.proc.civ. în ceea ce privește competența teritorială.
Ca regulă derogatorie art. 8 presupune întrunirea mai multor cerințe și anume: acțiunea să fie îndreptată împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor autonome și administrațiilor comerciale; acțiunea să fie formulată de o persoană (fizică sau juridică) de drept privat. Prima cerință este expres prevăzută de textul de lege menționat, iar a doua este dedusă din teza finală a art. 8 al. 1 C.pr.civ. (care vorbește de instanța de la domiciliul reclamantului) și din interpretarea textului menționat prin prisma scopului urmărit de legiuitor (ratio legis).
Faptul că art. 8 al. 1 teza finală vorbește de instanța de la domiciliul reclamantului lasă impresia că acțiunea ar aparține în cazul prevăzut de acest articol doar unui reclamant persoană fizică deoarece noțiunea de „domiciliu” este legată de aceea de persoană fizică, persoana juridică având sediu. Însă nu acesta este scopul urmărit de legiuitor. Legiuitorul a urmărit prin edictarea acestei norme de favoare protejarea, facilitarea accesului la justiție în cazul în care pârât este statul sau o persoană juridică de drept public (cum sunt direcțiile generale, regiile publice, casele autonome și administrațiile comerciale) pentru că aceste persoane de drept public sunt într-o oarecare măsură niște „interpuși” ai statului specializați pe domenii de activitate de principiu stabilite prin lege. Tocmai pentru că legea este cea care stabilește aceste persoane (existența și modul lor de organizare) ele sunt persoane de drept public. Faptul că sunt persoane juridice de drept public cu anumite atribuții le dă dreptul să acționeze și să încheie acte juridice (inclusiv civile) privitoare la îndeplinirea acestor atribuții ce le revin. Însă prin art. 8 al. 1 C.pr.civ. legiuitorul a prevăzut o regulă derogatorie și de favoare în ceea ce privește acțiunile îndreptate contra acestora tocmai pentru a „egaliza” întrucâtva disproporția prezumtivă între un particular și persoane create și organizate de stat pentru îndeplinirea anumitor atribuții. Iar dacă într-adevăr ideea de particular nu se rezumă doar la persoanele fizice, ci include și persoanele juridice, în niciun caz nu are în vedere persoane de drept public. Cu alte cuvinte art. 8 are în vedere acțiunile formulate de persoane fizice sau juridice de drept privat care se judecă cu statul sau cu persoane de drept public, iar nu acțiuni între diferite persoane de drept public (cum este cea de față).
În cadrul acțiunilor dintre diferite direcții generale, regii publice, case autonome sau administrații comerciale nu se regăsește ideea, rațiunea instituirii acestei derogări de la regula generală (statul neintenționând să se protejeze pe sine de el însuși), iar o normă derogatorie și de favoare trebuie interpretată în mod strict, nu extensiv (exceptio este strictisimus interpretatione).
Față de cele expuse rezultă că, în cazul de față în care acțiunea aparține unei persoane de drept public, o direcție generală, nu este aplicabil art. 8 al. 1 C.pr.civ., ci regula generală prevăzută de art. 5 C.pr.civ. regulă care atrage competența Judecătoriei Sector 1 București.
În consecință instanța, în baza art. 158 C.pr.civ., a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Ploiești, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. Prahova.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr._ .
În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că art. 8 alin. (1) C.p.c. nu face nicio distincție între „direcțiile generale” de la nivelul central și „direcțiile generale” de la nivel județean, astfel încât nici instanța de judecată nu ar trebui să distingă.
A solicitat admiterea recursului și stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.
În drept, a invocat dispozițiile art. 3041 C.p.c.
Prin întâmpinare, s-a solicitat respingerea recursului.
Tribunalul, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.p.c., constată ca recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Conform art. 158 alin. (3) C.p.c., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 20 din Legea nr. 202/2010, „dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent”.
Având în vedere dispoziția legală sus-menționată, este evident că, astfel cum s-a indicat, de altfel în dispozitivul hotărârii, sentința prin care Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței teritoriale, declinând competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, nu este supusă vreunei căi de atac.
În consecință, Tribunalul, în baza art. 312 alin. (1) C.p.c., va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. PRAHOVA cu sediul în Ploiești, .-16, județul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. I., cu sediul în Voluntari, .-96, județul I. și C. JUDEȚEAN I., cu sediul în București, .. 18, sector 1. împotriva sentinței civile nr. 1443 din data de 2.02.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.06.2012.
Președinte, Judecători,
I. N. C. R. I. C. L. C. D.
fiind în C.O. semnează
Președintele instanței,
Grefier,
R. C.
fiind în C.O. semnează
P.-grefier,
Operator de date cu caracter personal 5595
Red./ Tehnored. CRI
2 ex./19.07.2012
Df._ Judecătoria Ploiești
Jf. A. I.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 954/2012.... | Fond funciar. Decizia nr. 968/2012. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
