Restituire metale preţioase. Decizia nr. 74/2013. Tribunalul PRAHOVA

Tribunalul PRAHOVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 74/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 74/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ nr. 74

Ședința publică din data de 15 ianuarie 2013

Președinte: C. R.

Judecător: L. C. D.

Judecător: A. M. L.

Grefier: E. M.

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant P. D. C., cu domiciliu procesual ales la cabinet avocat Zaroschi M. cu sediul în Ploiești, .. 33, . Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5458/06.04.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți S. ROMÂN R. prin M. FINANȚELOR PUBLICE – D.G.F.P. PRAHOVA cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, S. ROMÂN reprezentat prin B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI SUCURSALA JUDEȚULUI PRAHOVA cu sediul în Ploiești, .. 6, județul Prahova, S. ROMÂN R. prin B. NAȚIONALA A ROMÂNIEI cu sediul în București, ., sector 3 și S. R. R. prin M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5.

Cererea de recurs este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL:

P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 05.01.2010 sub nr._ reclamantul P. D. C. în contradictoriu cu pârâții S. Român reprezentat B. Naționala A României și Ministerul Finanțelor Publice – DGFP Prahova a solicitat obligarea pârâtei BNR Prahova la restituirea în natură a următoarelor bijuterii: doua inele din aur ce au montate fiecare câte o monedă de aur F. ce datau aproximativ din anii 1890 în greutate totală de 36,92 grame, precum și un lantic de aur cu medalion din aur, un ceas de aur cu brățară, o brățară de aur, piese a căror greutate cumulată era de cca 300 grame aur; în subsidiar – în situația în care piesele respective nu se mai regăsesc în evidența patrimonială a BNR fiind topite, a solicitat să fie obligate pârâtele la valoarea în lei aferentă cantității de cca 336,92 grame aur fin, la plata dobânzii legale aferente deținerii de către S. Român 01.07.1989 – 30.12.2009 si obligarea pârâtului S. Român - reprezentat prin M. Finanțelor ANAF – DGFP Prahova la plata daunelor morale estimate la 30.000 lei la care se adaugă orice sumă ce ar putea fi datorată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că în conformitate cu certificatul de moștenitor nr.720/10.04.1990 emis de notariatul de Stat Județean Prahova reclamantul este unicul moștenitor al defunctului său tată Posircă N. Ș. – decedat în România la data de 03.07.1989 în urma unui accident rutier produs în .> Bunurile personale, printre care și valorile din metale prețioase menționate au fost păstrate o perioadă de timp la sediul Miliției Județului Prahova iar ulterior au fost predate Băncii Naționale a României în perioada iulie 1989 – decembrie 1990.

În baza disp. Legii nr. 284/1947 privind cedarea către BNR a aurului, valutelor efective și a celorlalte mijloace de plată străine în perioada precizată, pe baza de fișă de inventar BNR a preluat succesiv de la Miliția Județului Prahova bunurile respective.

S-a mai arătat că în conformitate cu Adresa nr.99/1990 emisă de BNR - Sucursala Prahova la data de 10.04.1990 pârâta deținea gestiunea de specialitate.

S-a menționat că sunt îndeplinite condițiile art. 26 alin.1 ind.1 privind calitatea procesual activă a reclamantului.

În ceea ce privește calitatea procesual pasivă a BNR – Sucursala Prahova ca reprezentant legal al Statului Român referitor la capătul de cerere privind restituirea în natură a pieselor din aur preluate și deținute abuziv, aceasta calitate reiese din disp. art. 40 ale Anexei Hotărârii de Guvern nr.1344/2003.

În drept s-au invocat disp. art. 111, 112 C.pr.civ.

În temeiul disp. art. 242 C.pr.civ. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În susținerea acțiunii s-au depus înscrisuri.

Pârâta Ministerul Finanțelor Publice – DGFP Prahova a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Pârâta BNR – Sucursala Prahova a formulat întâmpinare prin care arată că cele două inele de aur au fost restituite iar reclamantul a fost despagubit.

În susținerea întâmpinării s-au depus înscrisuri.

În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială.

P. sentința civilă nr.5458/06.04.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar privind scutirea de la plata onorariului de expertiză pentru existența abuzului de drept procedural, a fost constatată decăderea din proba cu expertiză, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român – prin Ministerul Finanțelor Publice ca neîntemeiată și a fost respinsă cererea precizată ca fiind neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Instanța reține prevederile art. 108¹ alin. 1 pct. 1 lit. a C. Proc. Civ., permit sancționarea cu amendă de până la 700 lei a introducerii unor cereri vădit neîntemeiate. Prevederile acestui text de lege trebuie coroborate cu cele ale art. 723 C. Proc. Civ., ce arată că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Astfel, pentru a se putea vorbi de existența unui abuz de drept procedural, este necesară întrunirea cumulativă a două elemente: elementul subiectiv, constând în reaua-credință, ce presupune ca dreptul să fie exercitat în scop de șicană, cu intenția exclusivă de a vătăma partea adversă, și elementul obiectiv, constând în deturnarea dreptului de la scopul în vederea căruia a fost consacrat legislativ, ce presupune ca partea ce exercită dreptul să nu urmărească prin aceasta justa soluționare a cauzei. Cum buna-credință este prezumată în materie civilă, această prezumție poate fi răsturnată prin probarea împrejurării că, spre exemplu, partea avea cunoștință că dreptul pretins de către aceasta în justiție nu se află în patrimoniul său sau a pricinuirii amanarii nejustificate a procesului.

În cazul unei cereri de chemare în judecată aceasta poate fi abuzivă dacă de pildă este vădit netemeinică, fiind vizată prin formularea sa obținerea pe această cale a unor foloase necuvenite, prelungirea duratei procesului și/sau șicanarea și discreditarea părții adverse.

Or, în prezenta cauză, având în vedere natura cauzei, dar si faptul ca reclamantului i s-a pus in vedere la termenul de judecata din 14.10.2011 sa faca dovada achitarii onorariului de expertiza in specialitatea numismatica sub sanctiunea prevezuta de art. 170 alin.3 C.pr.civ. coroborat cu faptul de la data de 14.10.2011 si pana la data de 06.04.2012 au trecut aproximativ 7 luni, perioada in care reclamantul nu a invederat lipsa fondurilor banesti pentru achitarea onorariului de expertiza si cu opinia expertului in sensul ca nu este posibila expertizarea in lipsa monedelor sau in lipsa unei descrieri detaliate a acestora de catre reclamant, obligatie neindeplinita nici la acest termen de judecata, instanta apreciaza ca cererea reclamantului este abuziva urmarind prelungirea nejustificata a duratei litigiului.

Totodata, potrivit adresei comunicata de expertul O. D. coroborat cu adresa comunicata de BNR cu nr. 2698/05.01.2012-f.108 prin care se comunica faptul ca monedele au facut obiectul unei operatiuni de vanzare-cumparare iar nu a unei confiscari, astfel incat acestea nu se gasesc depozitate in tezaurul de specialitate al bancii, tinand cont ca din documentatia prezentata nu reiese despre ce fel de monede este vorba iar reclamantul nu a fost in masura sa faca descrierea acestora, instanta retine ca apartorul reclamantului, dar si reclamntul au cunoscut faptul ca nu este posibila expertizarea in lipsa monedelor sau in lipsa unei descrieri detaliate a acestora. In plus, instanta apreciaza ca de vreme ce reclamantul a avut posibilitatea achitarii onorariului de avocat pe parcursul celor 4 ani de solutionare a prezentului dosar, se poate prezuma ca dispune in egala masura de fondurile banesti necesare achitarii onorariului de expertiza in prezenta cauza, cu atat mai mult cu cat actiunea formulata este scutita de plata taxei judiciare de timbru coroborat cu faptul ca in cele 7 luni reclamantul nu a invederat in nici un moment aceasta necesitate.

Astfel fiind, câtă vreme scopul urmărit de către reclamant nu a fost acela de a-și valorifica pe calea justiției dreptul pretins, ci acela de a cauza amânarea soluționarii cauzei, prin urmare a forța aplicarea în cazul său a unui beneficiu recunoscut de lege (acordarea unui nou termen pentru solutionarea cererii formulate cu toate ca expertizarea nu era in concret posibila in lipsa descrierii de catre reclamant a celor doua monede pana la acest termen) și specularea unei eventuale lipse de promptitudine a unei instante judecatoresti supraincarcate, instanța constată că reclamantul nu și-a exercitat cu bună-credință dreptul procesual de formulare a cererii de acordare a ajutorului public judiciar, acesta fiind perfect conștient de faptul că asa cum are posibilitatea achitarii onorariului de avocat, tot astfel are si posibilitatea achitarii onorariului de expertiza care ar putea avea un cuantum mult mai redus.

În concluzie, reclamantul a fost perfect conștient la momentul formulării cererii de faptul că nu a putut descrie cele doua monede si ca in lipsa descrierii detaliate a acestora era imposibila expertizarea lor, ceea ce duce la lipsirea demersului său judiciar de însăși esența sa, anume obtinerea in mod justificat a unei scutiri de la plata onorariului de expertiza.

Instanța atrage atenția, pe această cale, asupra faptului că dreptul de acces la o instanță trebuie dublat de exercitarea sa cu bună-credință, în scopul pentru care a fost consacrat, iar nu deturnat de la acesta și speculat pentru obținerea unor avantaje temporare si nejustificate.

Date fiind considerentele expuse mai sus, instanța urmează, in temeiul art. 723 alin. 2 C.pr.civ., a respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar privind scutirea de la plata onorariului de expertiza pentru motivul existentei abuzului de drept procedural.

Totodata, constatând că de la data de 14.10.2011 si pana la data de 06.04.2012, reclamantul nu a achitat onorariul de expertiza în temeiul art. 170 alin. 3 C.pr.civ., instanta constata decăderea din proba cu expertiza.

In temeiul art. 170 alin. 3 C.pr.civ. constata decăderea din proba cu expertiza.

In temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ., analizand cu prioritate excepția lipsei calitatii procesuale pasive a Statului R.-prin Ministerul Finanțelor Publice, instanta constata urmatoarele.

In ce priveste calitatea procesuala pasiva, statul participa in mod nemijlocit, in calitate de persoana juridica, in nume propriu, ca subiect de drepturi si obligatii, potrivit art. 25 din Decretul nr.31/1954., prin M. Finantelor Publice.

Totodata, este adevarat ca potrivit OUG nr. 190/2000 modificata, statul roman va fi reprezentat de BNR.

Cu toate acestea, instanta retine ca prin cererea formulata reclamantul a solicitat si daune morale, statul roman avand astfel calitate procesuala pasiva iar BNR avand calitate procesuala pasiva numai in cererile de restituire a monedelor sau a contravalorii echivalentului acestora conform OUG nr. 190/2000.

D. urmare, avand in vedere ca DGFP Prahova a invocat faptul ca Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuala pasiva in cauza, numai BNR putand sta in judecata in calitate de parata, coroborat cu faptul ca reclamantul a solicitat si daune morale impotriva statului roman, in temeiul art. 25 din Decr. nr. 31/1954, va respinge excepția lipsei calitatii procesuale pasive a Statului R.-prin Ministerul Finanțelor Publice ca neîntemeiata.

Pe fondul cauzei, instanta retine ca reclamantul P. D. C. în contradictoriu cu pârâții S. Român reprezentat B. Naționala A României și Ministerul Finanțelor Publice – DGFP Prahova a solicitat in principal obligarea pârâtei BNR Prahova la restituirea în natură a următoarelor bijuterii:

-doua inele din aur ce au montate fiecare câte o monedă de aur F. ce datau aproximativ din anii 1890, în greutate totală de 36,92 grame,

-un lantic de aur cu medalion din aur,

-un ceas de aur cu brățară,

-o brățară de aur, (piese a căror greutate cumulată era de cca 300 grame aur, potrivit afirmatiilor reclamntului) si în subsidiar – în situația în care piesele respective nu se mai regăsesc în evidența patrimonială a BNR fiind topite, solicita să fie obligate pârâtele la valoarea în lei aferentă cantității de cca 336,92 grame aur fin, la plata dobânzii legale aferente deținerii de către S. Român 01.07.1989 – 30.12.2009 si obligarea pârâtului S. Român - reprezentat prin M. Finanțelor ANAF – DGFP Prahova la plata daunelor morale estimate la 30.000 lei la care se adaugă orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit de reclamant pentru lipsirea de obiectele familiale cu o valoare mare sentimentala pentru o perioada mai mare de 19 ani.

P. incheierea de sedinta din data de 14.10.2011, s-a pus in vedere reclamantului sa precizeze, sa indice si sa descrie obiectele a caror restituire o solicita sau sa depuna la dosar inscrisurile din care rezulta identitatea lor, obligatie neindeplinita la acest termen de judecata.

P. incheierea de sedinta din data de 13.01.2012, s-a pus din nou in vedere reclamantului sa precizeze, sa indice si sa descrie obiectele a caror restituire o solicita sau sa depuna la dosar inscrisurile din care rezulta identitatea lor, precum ai sa precizeze valoarea in lei a capetelor de cerere formulate de reclamant in subsidiar, obligatie neindeplinita la acest termen de judecata.

Potrivit certificatului de moștenitor nr.720/10.04.1990 emis de Notariatul de Stat Județean Prahova reclamantul este unicul moștenitor al defunctului său tată Posircă N. Ș. – decedat în România la data de 03.07.1989 în urma unui accident rutier produs în . din masa succesorala fac parte si doua inele din aur in greutate totala de 39,92 grame pe care erau montate doua monede din aur, mentionandu-se ca aceste doua inele au fost gasite asupra defunctului la data decesului si se afla la BNR-suc. Prahova, asa cum rezulta din adresa nr. 99/1990 a acesteia.

BNR-Suc.Prahova a aratat ca din adresa S.M.B. nr. 111 din 03.03.2010 rezulta ca singurul document identificat in arhiva nr._ este Borderoul pentru gropurile cu obiecte din aur confiscate de organele de militie si remise Directiei Valutare si Metale Pretioase din Centrala Bancii Nationale cu scrisoarea nr. 128/ 13.01.1990, borderou intocmit de Sucursala Judeteana Prahova si in care la pozitia 41 figureaza numitul P. S.. Astfel, din arhiva BNR-suc. Prahova, rezulta ca cele doua inele solicitate de reclamant in actiune au fost restituite numitei B. V. – fosta sotie a defunctului, prin procesul-verbal din 14 iuni 1990.

Potrivit procesului-verbal din 14.06.1990-fila 21 rezulta ca cele doua inele din aur in greutate de 27,87 gr si un fragment din dezmembrare de 0,05 gr au fost restituite catre B. V., cele doua monede din aur in greutate de 11,94 gr rezultate din dezmembrare vor fi achizitionate conf.decretului nr. 36/1979.

Din adresa nr. 304/5.06.1980 aflata la fila 22 din dosar rezulta ca B. V. a fost invitata de BNR –suc Prahova sa se prezinte in ziua de 11.06.1990 pentru ridicarea inelelor din aur, cu exceptia celor doua monede pentru care va primi contravaloarea de achizitie.

Potrivit Referatului nr. 297/05.06.1990-f.23+24, rezulta faptul ca la nr. de inventar 1482/1989-P. S., cetatean decedat, figura cu doua inele din aur, dupa detasarea celor doua monede interzise la detinere, din greutatea totala de 39,90 gr, restituirea urmand a se face numitei B. V..

In plus, chiar numita B. V. a formulat cerere de restituire-f.25 la data de 26.04.1990a celor doua inele din aur, acceptand (potrivit proprieri declaratii)ca pentru cele doua monede interzise la detinere sa fie despagubita in lei si in valuta.

Aceasta cerere a fost aprobata prin referatul din data de 02.05.1990-f.27 din care reiese ca Politia Jud.Prahova a depus la banca doua inele din aur de 39,92 g in care sunt montate doua inele din aur englezesti in greutate totala de 17,90 g, valori ridicate de la defunctul P. S.. Numita B. V., mama reclamantului a formulat cererea de restituire a inelelor in numele minorului ( potrivit certificatului de mostenitor ), cele doua monede fiind interzise la detinere conf.art. 50 lit.a din Decr. nr. 244/1978 si prin Referatul din 10 mai 1990 –f. 28, in care exista mentiunea posibilitatii achizitionarii monedelor de BNR Suc.Prahova conform Dectr. nr. 36/1980.

P. Rezolutia Procuraturii RSR din data de 25.08.1989 – f.30 s-a dispus neinceperea urmaririi penale impotriva autorului reclamantului si confiscarea celor doua inele ce au montate monede interzise de lege la detinere, fiind instiintata BNR-suc. Prahova si predate acesteia cu inventarul nr. 1482.

Odată cu apariția O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor prețioase în România, cu modificarile ultrioare s-au stabilit măsuri reparatorii pentru persoanele ale căror obiecte din metal prețioase au fost preluate de stat, domeniul său de aplicare fiind circumstanțiat doar situațiilor în care preluarea s-a făcut abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare de după anul 1946 și până în anul 1990.

Potrivit prevederilor art. 481 Cod civil, potrivit cu care nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și cu o dreaptă și prealabilă despăgubire.

Art. 26 din O.U.G. nr. 190/2000 statueaza urmatoarele:

(1) Persoanele fizice și juridice ale căror obiecte din metale prețioase și pietre prețioase de natura celor prevăzute la art. 4 au fost preluate abuziv de către stat pot solicita restituirea acestora judecătoriei în raza căreia domiciliază sau isi au sediul, pana la data de 31 decembrie 2009.

(1^1) De prevederile prezentei ordonanțe de urgenta beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice, respectiv succesorii de drept ai persoanelor juridice îndreptățite.

(1^2) În sensul prezentei ordonanțe de urgenta, prin preluare abuzivă se înțelege preluarea efectuată în baza următoarelor acte normative:

a) <>LNK_ 638 10 201 0 18>Legea nr. 638/1946 pentru controlul producției, prelucrării și circulației metalelor prețioase;

b) Legea nr. 284/1947 pentru cedarea către B. N. a României a aurului, valutelor efective și altor mijloace de plata străine;

c) Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozițiuni din Legea nr. 187/1945;

d) Decretul nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare;

e) Decretul nr. 210/1960 privind regimul mijloacelor de plata străine, metalelor prețioase și pietrelor prețioase;

f) Decretul nr. 302/1965 privind unele măsuri referitoare la obiectele confectionate din metale prețioase, la metalele și pietrele prețioase;

g) Decretul nr. 244/1978 privind regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase.

(2) În cazul metalelor prețioase și al pietrelor prețioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, fiind valorificate, se vor acorda despăgubiri în condițiile și în limitele stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenta.

(2^1) B. N. a României recuperează de la Ministerul Finanțelor Publice sumele reprezentând contravaloarea obiectelor din metale prețioase și pietre prețioase restituite în natura, despăgubirile acordate persoanelor îndreptățite și cheltuielile determinate de obținerea și punerea în executare a hotărârilor judecătorești, în condițiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei ordonanțe de urgenta.

Numita B. V., mama reclamantului a formulat cererea de restituire a inelelor in numele minorului ( potrivit certificatului de mostenitor ), cele doua monede fiind interzise la detinere conf.art. 50 lit.a din Decr. nr. 244/1978 si prin Referatul din 10 mai 1990 –f. 28, in care exista mentiunea posibilitatii achizitionarii monedelor de BNR Suc.Prahova conform Dectr. nr. 36/1980.

Mama reclamantului, B. V., a formulat cerere de restituire-f.25 la data de 26.04.1990 a celor doua inele din aur, acceptand (potrivit proprieri declaratii-f.121) ca pentru cele doua monede interzise la detinere sa fie despagubita in lei si in valuta.

Aceasta cerere a fost aprobata prin referatul din data de 02.05.1990-f.27 si 120 din care reiese ca Politia Jud.Prahova a depus la banca doua inele din aur de 39,92 g in care sunt montate doua inele din aur englezesti in greutate totala de 17,90 g, valori ridicate de la defunctul P. S..

Din adresa nr. 304/5.06.1980 aflata la fila 22 si 119 din dosar rezulta ca B. V. a fost invitata de BNR –suc Prahova sa se prezinte in ziua de 11.06.1990 pentru ridicarea inelelor din aur, cu exceptia celor doua monede pentru care va primi contravaloarea de achizitie.

Asadar, cu privire la cele doua monede revendicate de catre reclamant, parata a facut dovada faptului ca acestea au facut obiectul unei operatiuni de vanzare-cumparare intre numita B. V. si BNR Sucursala Prahova, la data de 14.06.1990, lucru certificat prin Borderoul nr. 2 din data de 14.06.1990 anexat in copie la filele 116 si 117 si prin prin procesul-verbal din 14 iunie 1990-f.119.

Asadar, instanta retine ca autoarea reclamantului a facut o predare voluntara, fiind o manifestare de vointa neviciata, pentru care a fost despagubita la un pret echitabil, stabilit pe criterii legale.

Tot astfel, cu privire la celelalte obiecte solicitate prin prezenta actiune de catre reclamant, acesta nu a facut dovada si nici nu a depus documente (asa cum i s-a pus in vedere prin incheierile de sedinta) din care sa rezulte depunerea acestor bijuterii in depozitul bancii.

D. urmare, constanta constata ca restituirea in natura nu mai este posibila a obiectelor pretinse cata vreme potrivit procesului-verbal din 14.06.1990-fila 21, cele doua inele din aur in greutate de 27,87 gr si un fragment din dezmembrare de 0,05 gr au fost restituite catre B. V. iar pentru cele doua monede din aur in greutate de 11,94 gr rezultate din dezmembrare au achizitionate de BNR conf.decretului nr. 36/1979 iar reclamantul, prin autoarea sa, a primit echivalentul monedelor confiscate asa cum rezulta din Borderoul nr. 2 din data de 14.06.1990 anexat in copie la filele 116 si 117 si prin prin procesul-verbal din 14 iunie 1990-f.119.

Astfel, cu adresa nr. Borderoul nr. 2 din data de 14.06.1990 s-au restituit cele doua monede Edwuards VII emise in anii 1905 si 1909 catre autoarea reclamantului, astfel ca reclamantului i s-a platit contravaloarea monedelor achizitionate de BNR, respectiv suma de 1640,40 lei.

Instanta nu poate retine depozitiile martorilor audiati in cauza, respectiv numitii B. V. si G. I., aflate la fila 124 si 125, cata vreme acestia sunt rude de gradul 1 si 2 ale reclamantului, nu au avut o pozitie sincera si nici nu au identificat fizic cantitatea de aur invocata, cantitatile de aur mentionate fiind simple presupuneri ale martorilor care nu au fost in masura sa prezinte alte detalii privind aceste bijuterii si mai mult acestea nu se coroboreza cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Avand in vedere ca din actele depuse la dosarul cauzei rezulta ca monedele a caror restituire se solicita au fost valorificate prin vointa autoarei reclamantului in folosul statului si nu mai exista fizic in tezaurul BNR Sucursala Prahova si ca reclamantului, prin autoarea sa, i s-a acordat echivalentul banesc, al acestora, in cauza nu sunt incidente disp.art. 26 din OUG nr. 190/2000.

In concluzie, in ce priveste restituirea catre reclamant a contravalorii celor doua monede, aceasta cerere urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata in conditiile in care la data restituirii autoarea reclamantului, in numele fiului sǎu, minor la acea data, a primit contravaloarea acestora, fiind despagubita cu suma de 1640,40 lei potrivit borderoului de predare primire nr. 2/14.06.1990 ce poarta semnatura numitei B. V..

Tot astfel, cu privire la celelalte obiecte solicitate prin prezenta actiune de catre reclamant (un lantic de aur cu medalion din aur, un ceas de aur cu brățară, o brățară de aur, piese a căror greutate invocata este de cca 300 grame aur), acesta nu a facut dovada si nici nu a depus la dosar documente (asa cum i s-a pus in vedere prin incheierile de sedinta din data de 14.10.2011 si 13.01.2012) din care sa rezulte identificarea, dar si depunerea acestor bijuterii in depozitul BNR, cererea fiind neintemeiata si sub acest aspect.

Cu privire la capetele de cerere formulate in subsidiar de catre reclamant privind obligarea pârâtelor la valoarea în lei aferentă cantității de cca 336,92 grame aur fin, la plata dobânzii legale aferente deținerii de către S. Român 01.07.1989 – 30.12.2009 si obligarea pârâtului S. Român - reprezentat prin M. Finanțelor ANAF – DGFP Prahova la plata daunelor morale estimate la 30.000 lei la care se adaugă orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit de reclamant pentru lipsirea de obiectele familiale cu o valoare mare sentimentala pentru o perioada mai mare de 19 ani, instanta apreciaza apreciaza aceste cereri ca fiind neintemeiate.

Asa cum s-a retinut mai sus, cu privire la cele doua monede revendicate de catre reclamant, parata a facut dovada faptului ca acestea au facut obiectul unei operatiuni de vanzare-cumparare intre numita B. V. si BNR Sucursala Prahova, la data de 14.06.1990, lucru certificat prin Borderoul nr. 2 din data de 14.06.1990 anexat in copie la filele 116 si 117 si prin prin procesul-verbal din 14 iunie 1990-f.119.

Asadar, cata vreme autoarea reclamantului a predate in mod voluntar cele doua monede, fiind o manifestare de vointa neviciata, pentru care a fost despagubita la un pret echitabil, stabilit pe criterii legale, cererea (neprecizata ) privind acordarea echivalentului acestor monede, dar si a dobânzii legale aferente va fi respinsa ca neintemeiata. Aceeasi solutie se va da si cu privire la celelalte obiecte solicitate prin prezenta actiune de catre reclamant, nefiind depuse documente (asa cum i s-a pus in vedere prin incheierile de sedinta) din care sa rezulte identificare si depunerea acestor bijuterii in depozitul bancii.

Cu privire la daunele morale solicitate statului roman, instanta retine ca reclamantul nu a facut dovada indeplinirii conditiilor prevazute de disp. art. 998-999 C.civ., in cauza nefiind întrunite cumulativ cele patru cerinte și anume existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat, cererea urmand a fi respinsa ca neintemeiata.

Pentru considerentele evidentiate mai sus, instanta, in temeiul art. 723 alin. 2 C.pr.civ. va respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar privind scutirea de la plata onorariului de expertiza pentru existenta abuzului de drept procedural, in temeiul art. 170 alin. 3 C.pr.civ. va constata decăderea din proba cu expertiza, va respinge excepția lipsei calitatii procesuale pasive a Statului R.-prin Ministerul Finanțelor Publice ca neîntemeiata iar pe fond, va respinge cererea precizata având ca obiect restituire metale prețioase ca fiind neîntemeiata.

Împotriva sentinței pronunțate de judecătoria Ploiești, în termen legal a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, reclamantul a învederat instanței faptul că judecătorul fondului a interpretat greșit textul legal referitor la ajutorul public judiciar solicitat, reglementat de OUG nr.51/2008.

Astfel, în mod regretabil, cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată în scris în ședința din data de 06.04.2012, a fost catalogată ca fiind un abuz procesual în condițiile în care prevederile OUG 51/2008 nu stabilesc nici un termen procedural in interiorul căruia o asemenea cerere sa fie înaintată de către petentul îndreptățit.

În plus, recurentul-reclamant a mai precizat că în aceeași ședință publică, după respingerea cererii de ajutor public judiciar, prin reprezentant a depus cerere de reexaminare a respingerii ajutorului public judiciar, cerere care a fost analizată și respinsă de același complet investit inițial, astfel că prin depășirea competenței în sensul compunerii, completul de judecată nu avea competența să judece cererea de reexaminare conform art. 15 alin.3 din OUG nr. 51/2008.

Totodată, recurentul-reclamant a mai precizat că hotărârea se bazează pe interpretări ce nu au ca izvor înscrisurile solicitate în temeiul art. 172 Cod procedura civila (de la parata BNR), iar in ce privește orice inscris necesar susținerii cererii de reexaminare, concluzia omisiunii prevederilor art. 14 alin.3 din OUG 51/2008, s-a considerat satisfăcută de susținerile petentului insa in sens negativ (cel al respingerii cererii de ajutor public judiciar) fara insa a exercita rolul activ, deși avea posibilitatea de a solicita orice lămuriri si dovezi părților sau informații scrise autorităților competente.

De asemenea, recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond a interpretat greșit legea, a omis principiul contradictorialității fata de noua cerere (ajutor public judiciar) introdusa in cauza (chiar daca pronunțarea s-ar fi făcut fara citarea părților), iar prin intreaga suita de concluzii a pronunțat o hotărâre cu incalcarea dreptului la un proces echitabil.

În altă ordine de idei, având in vedere si faptul ca insusi expertul numit in vederea efectuării expertizei numismatica, dl. O. D., a afirmat ca „nu este posibila expertizarea in lipsa monedelor sau in lipsa unei descrieri detaliate a acestora de către reclamant”, iar reclamantul a arătat de nenumărate ori faptul ca monezile solicitate a fi restituite reprezentau la momentul achiziției/confiscării (conform rezoluție P.) metale prețioase interzise la deținere intrate in patrimoniul/tezaurul administrat de B. Naționala a României. P. urmare, pe fondul afirmațiilor expertului, privind imposibilitatea efectuării expertizei in care a fost numit, instanța de fond insista in plata onorariului de expert si mai mult, in momentul in care exercita cu buna credința un drept procesual recunoscut expres prin lege - acela al ajutorului public judiciar privind scutirea de la plata expertizei - cererea este considerata abuz de drept procesual si nemotivata in drept urmează cursul respingerii in aceeași ședința din 06.04.2012.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 21.09.2012.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 3041 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat, urmând să-l admită pentru următoarele considerente:

O primă critică adusă de către reclamant sentinței recurate vizează greșita aplicare a dispozițiilor OUG nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, acesta susținând că cererea de reexaminare formulată în ziua pronunțării soluției de respingere a cererii de ajutor public judiciar nu a fost judecată de un alt complet, așa cum statuează dispozițiile art.15 alin.3 din OUG nr.51/2008.

Această critică se observă că este fondată și justifică admiterea prezentului recurs, cu consecința casării sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Astfel, tribunalul constată că la termenul de judecată din data de 06.04.2012 a fost pusă în discuția reclamantului cererea acestuia de acordare a ajutorului public judiciar, asupra căreia instanța s-a pronunțat în ședință publică în aceeași zi.

Ulterior acestui moment, apărătorul reclamantului a depus o cerere cu conținut similar celei deja soluționate, dar intitulată „reexaminare”, pe care același judecător, în aceeași ședință publică, a respins-o pentru existența abuzului de drept procedural.

Potrivit art.15 din OUG nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă:

„1) Asupra cererii de ajutor public judiciar instanța se pronunță, fără citarea părților, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu.

(2) Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.

(3) Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă”.

În speță, tribunalul constată că prevederea legală menționată în precedent nu a fost respectată de către judecătorul fondului.

Astfel, în aceeași măsură în care publicitatea dezbaterilor este reglementată de norme imperative, și normele care prevăd că soluționarea unei cereri se face în camera de consiliu sunt imperative, astfel încât nerespectarea lor și judecarea în ședință publică atrage sancțiunea nulității hotărârii.

Pe de altă parte, recurentului-reclamant nu i-a fost comunicată hotărârea prin care s-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar și nici nu i-a fost respectat dreptul de a-i fi soluționată cererea de reexaminare de către un alt complet.

P. urmare, cum analizarea celorlalte motive de recurs devine superfluă în condițiile în care cel examinat atrage casarea hotărârii, tribunalul va admite recursul declarat de către reclamant împotriva sentinței civile nr.5458/06.04.2012 a Judecătoriei Ploiești, pe care o va casa-o, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca, cu prilejul rejudecării, să se dea eficiență dispozițiilor legale ce reglementează materia acordării ajutorului public judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul - reclamant P. D. C., cu domiciliu procesual ales la cabinet avocat Zaroschi M. cu sediul în Ploiești, .. 33, . Prahova, împotriva sentinței civile nr. 5458/06.04.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți S. ROMÂN R. prin M. FINANȚELOR PUBLICE – D.G.F.P. PRAHOVA cu sediul în Ploiești, .. 22, județul Prahova, S. ROMÂN reprezentat prin B. NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI SUCURSALA JUDEȚULUI PRAHOVA cu sediul în Ploiești, .. 6, județul Prahova, S. ROMÂN R. prin B. NAȚIONALA A ROMÂNIEI cu sediul în București, ., sector 3 și S. R. R. prin M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, și, în consecință:

Casează în tot sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, conform considerentelor prezentei decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2013.

Președinte Judecător Judecător

C. R. L. C. D. A. M. L.

Grefier

E. M.

Operator de date cu caracter personal nr.5595.

Red. A.M.L. /tehn. E.M.

3 ex. /11.04.2013

Jud. fond I. M. - Judecătoria Ploiești

← Contestaţie la executare. Hotărâre din 14-01-2013, Tribunalul...		Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 63/2013.... →

Restituire metale preţioase. Decizia nr. 74/2013. Tribunalul PRAHOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Restituire metale preţioase. Decizia nr. 74/2013. Tribunalul PRAHOVA