Obligaţie de a face. Decizia nr. 10/2013. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 10/2013 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-01-2013 în dosarul nr. 10/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.10
Ședința publică din data de 10.01.2013
PREȘEDINTE - C. N.
JUDECĂTOR - M. C. A.
GREFIER - G. E.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul pârât M. PLOIEȘTI prin P. cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 7934/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata reclamantă reprezentată de avocat L. Gaborfi, lipsind apelantul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 2262,85 lei conform OP nr.2903/22.11.2012 și timbrul judiciar în valoare de 5,00 lei, atașate și anulate la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, de către apelantul pârât: dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente căii de atac exercitate, precum și întâmpinare formulată de intimata-reclamantă, după care:
Reprezentantul intimatei reclamante, având cuvântul, arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare.
Tribunalul având în vedere că apelantul- pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform disp. art. 242 alin.2 C.pr.civ. și având în vedere că intimata – reclamantă nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reprezentantul intimatei-reclamante, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului, ca nefondat si menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele prezentate pe larg în întâmpinare. Solicită să se constate că obiectul acțiunii introductive l-a reprezentat constatarea dreptului de proprietate asupra modificărilor constructive aduse imobilului ce face obiectul prezentului litigiu, în temeiul accesiunii imobiliare, astfel cum este reglementată de Codul civil și că în cauză își găsește aplicabilitate disp. art. 488 Cod civil, care reglementează accesiunea ca mod derivat de dobândire a proprietății. Totodată se menționează că în subsidiar a invocat prevederile art.492 cod civil în care se prevede că orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala lui și că sunt ale lui până ce se dovedește din contra, că acest text de lege instituie o prezumție legală relativă, susceptibilă de a fi răsturnată prin dovada contrară, potrivit căreia o construcție edificată pe un teren se consideră a fi fost ridicată de către proprietarul terenului respectiv, în nume propriu și pe cheltuiala sa. Menționează că, criticile aduse hotărârii pronunțate, vizează aspecte de ordin administrativ, deși nu sunt în prezența unui raport juridic de drept administrativ ci în prezența unui raport juridic de drept civil. Solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune în original chitanța în cuantum de 2.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecӑtoriei Ploiești, sub nr._, reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Orașului Ploiești ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că de buna credință a edificat o . îmbunătățiri la imobilul din Ploiești, .. 5, jud. Prahova, obligarea Primăriei să elibereze autorizația de construcție pentru acest imobil.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 690/08.04.2005 a devenit proprietarul imobilului din Ploiești, .. 5, jud. Prahova, compus din suprafața de teren de 451 mp și construcția alcătuită din 7 camere, două oficii, șase holuri, WC, coridor, bucătărie, beci, din două încăperi și o spălătorie.
Arată reclamanta că în vederea modernizării construcției a depus documentația necesară obținerii certificatului de urbanism la Primăria Municipiului Ploiești, obținându-se inițial la data de 11.07. 2005 certificatul de urbanism nr. 1194/2005 în baza căruia a început lucrările de modernizare a construcției.
La data de 14.11.2006 arată reclamanta că a fost amendată de pârâtă întrucât până la data respectivă nu obținuse autorizația de construcție deși lucrările de modernizare fusese demarate.
Astfel, față de această împrejurare la data de 31.07.2007, i s-a eliberat certificatul de urbanism nr. 1415/2007. Anterior, la data de 22.05.2007, Primăria Ploiești printr-o adresă care i-a fost comunicată, s-a declarat de acord cu finalizarea lucrărilor de îmbunătățire, în condițiile existenței unui proiect elaborat de un arhitect, acreditat de Ministerul Culturii și cultelor.
La data de 30.11.2006, a obținut de la Inspectoratul de Stat în Construcții acordul nr. 261/2006 cu privire la consolidarea, recompartimentarea interioară și reparația acoperișului clădirii.
Astfel la imobilul respectiv a edificat îmbunătățiri: la beci consolidarea pereților, la peretele clădirii s-au consolidat pereții interiori, s-a turnat placă la nivelul al construcției, la nivelul II mansardă s-a turnat o altă placă, s-a edificat mansardă pe sistem lemnos, s-a învelit mansarda cu tablă.
Aceste lucrări au fost efectuate înainte de a se obține certificatul de urbanism 1415/2007 (în baza certificatului de urbanism nr. 1194/2005 și a acordului 861/2006 al Inspectoratul de Stat în Construcții), iar la momentul obținerii cestui act a fost obligată să refacă fațada clădirii cu arhitectura inițială, respectiv să reducă construcția la forma inițială, deși acționase până la acel moment în baza unor acte administrative legale ce fuseseră eliberate.
În drept au fost invocate disp. 1073- 1077 Cod civil, art. 1294, art. 1295 Cod civil, art. 480 Cod civil, art. 492 Cod civil.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
P. întâmpinarea formulată în cauză la data de 25.02.2011, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Ploiești pentru capătul de cerere privind obligarea paratei la eliberarea autorizației de construire și excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Ploiești.
Pe fondul cauzei a solicitat pârâta respingerea capătului de cerere privind constatarea calității de constructor de buna credința, ca neîntemeiat.
Arată pârâta că prin acțiunea formulata reclamanta solicitӑ sӑ se constate ca este constructor de buna credințӑ al îmbunătățirilor efectuate la imobilul situat în Ploiești, .. 5 și sӑ dispună obligarea pârâtei la eliberarea autorizației de construire. Potrivit art. 4 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, autorizațiile de construire se emit de Primarul Municipiului Ploiești, pentru lucrările care se executa in teritoriul administrativ al acestuia. Art. 432 din actul normativ menționat prevede ca orice persoană interesată, care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, potrivit legii, pentru a ataca autorizația de construire sau actul de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, după caz, emise de autoritatea administrației publice locale competentă
Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, în termen de 30 de zile de la data aducerii la cunoștința publicului a autorizației de construire sau a actului de respingere a cererii pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, după caz, persoanele prevăzute la alin.(1) vor solicita autorității administrației publice locale emitente revocarea actului, în tot sau în parte, dacă acesta nu a produs efecte juridice.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei
Municipiului Ploiești, precizează pârâta că reclamanta a solicitat sӑ se constate cӑ este constructor de bunӑ credințӑ al îmbunătățirilor efectuate la imobilul situat in Ploiești, .. 5 și sӑ dispună obligarea pârâtei la eliberarea autorizației de construire.
Primăria Municipiului Ploiești apare ca lipsitӑ de capacitate de folosințӑ, în baza Legii administrației publice locale nr. 215/2001 care definește la art. 77 aceastӑ instituție ca fiind o structurӑ funcționalӑ cu activitate permanentӑ, fӑrӑ personalitate juridicӑ, constituitӑ din primar, viceprimar, secretarul municipiului Ploiești și aparatul de specialitate al primarului, deci fӑrӑ capacitate juridicӑ deplinӑ, adică cu aptitudinea de a avea drepturi sș obligații, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Întreaga activitate a Primăriei este organizată și condusă de către primar, direcțiile fiind subordonate direct primarului, viceprimarilor sau secretarului, care asigură și răspund de realizarea atribuțiilor ce revin acestora în condiții de legalitate și eficiență.
Mai mult, potrivit art. 21 din același act normativ, persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină si patrimoniu propriu, este M. Ploiești, iar primarul reprezintă . relațiile cu alte autorități publice, cu persoane fizice sau juridice române sau străine, precum și în justitie. Acesta este titular al drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
Calitatea procesual pasiva presupune existenta unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic, condiție care nu este îndeplinita in prezenta cauzӑ.
Cu privire la fondul cauzei susține pârâta că situația constructorului
de buna credința este prevăzuta de art. 492 Cod proc. civ., potrivit căruia „orice construcții făcute pe pământ sunt prezumate a fi ale proprietarului terenului, pana la proba contrarie si vizează in mod exclusiv împrejurarea celui care efectuează lucrări de construcție cu materiale proprii pe terenul altuia, deci nefiind proprietar al terenului in cauza”. Insa reclamanta a dovedit ca este proprietara terenului pe care au fost efectuate modernizările, iar in ceea ce privește accesiunea aceasta operează de drept, nefiind necesara o constatare din partea instanței in acest sens, dreptul de proprietate asupra construcției fiind recunoscut ope legis, orice lucru incorporat in teren devenind al proprietarului respectivului teren.
Interesul, ca o condiție a acțiunii civile este reprezentat de folosul practic urmărit de reclamant, folos ce trebuie sa fie juridic protejat pentru a se putea constata existenta interesului, deci acceptat de normele de drept.
Reclamanta urmărește obținerea retroactiva a autorizației de construire, acest interes nefiind protejat de legea civila, mai mult decât atât, reprezentând un mod de fraudare a legii, in situația in care aceasta autorizație ar fi obținută pe alte cai decât cele legale.
Astfel, în spețӑ nu existӑ un interes juridic protejat, scopul final urmărit de reclamanta fiind acela de a obține pe alte cӑi decât cele admise de lege o situație fapticӑ ce trebuia obținută prin autorizația de construire.
Reclamanta avea obligația de a respecta prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Conform art. 1 din acest act normativ executarea lucrărilor de construcții este permisa numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare. Autorizația de construire sau de desființare se emite la solicitarea deținătorului titlului de proprietate asupra unui imobil - teren si/sau construcții - ori a altui act care conferă dreptul de construire sau de desființare, in condițiile prezentei legi.
De asemenea, avea obligația de a solicita autorității administrației publice locale in baza Legii nr. 50/1991 eliberarea certificatului de urbanism si a autorizației de construire, pe baza de proiecte, avize, acorduri, iar în situația unui refuz nejustificat, avea posibilitatea altor proceduri juridice.
După obținerea autorizației de construire, reclamanta putea realiza construcțiile, cu respectarea autorizației de construire emisӑ în condițiile legii și a reglementarilor privind proiectarea și executarea construcțiilor.
În baza art. 2 din Legea nr. 50/1991, cu modificările și completările ulterioare, autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia se asigura aplicarea mӑsurilor prevăzute de lege, referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor.
La data de 06.05.2012, reclamanta a depus la dosar precizare la acțiune prin care a arătat cș înțelege să se judece în contradictoriu cu M. Ploiești prin P. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța:
să se constate ca este proprietara mansardei edificată la imobilul construcție situat în Ploiești, ..5, jud.Prahova și a îmbunătățirilor constructive realizate la același imobil constând în consolidarea pereților interiori la perete și beci, edificarea plăcii de rezistență deasupra parterului și a plăcii de rezistență deasupra etajului I, recompartimentare interioară, reparație acoperiș, realizarea invelitorii de tablă și a zugrăvelii exterioare;
în temeiul disp. art. 54 alin. 2 din Legea 7/1996, ca hotărârea rămasă definitivă și irevocabilă să fie transmisă la Oficiul Județean de cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova - Biroul de Carte Funciară;
în temeiul disp. art. 771, alin. 6 ca hotărârea rămasă definitivă și irevocabilă să fie comunicată Serviciului Public de Finanțe Locale Ploiești în vederea înregistrării pentru plata impozitului.
În drept au fost invocate disp. art. 111 și art. 132 C.pr.civ, art. 462 Cod civil, art. 468 alin. 1 Cod civil, art. 488 Cod civil, art. 492 Cod civil.
La termenul de judecată din data de 06.05.2011 instanța a luat act de modificarea cadrului procesual propus de reclamantă prin precizarea la acțiune în sensul că înțelege să se judece cu M. Ploiești prin P., nu cu Primăria Municipiului Ploiești și a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Ploiești invocată pe cale de întâmpinare a rămas fără obiect, dispunând scoaterea din cauză a Primăriei Municipiului Ploiești și introducerea în cauză a Municipiului Ploiești P. P..
La același termen de judecată, instanța a luat act de precizarea reclamantei prin apărător în sensul că renunță la capătul de cerere privind autorizația de construcție și având în vedere că excepția necompetenței materiale s-a invocat cu privire la acest capăt de cerere, instanța a respins ca rămasă fără obiect și excepția necompetenței materiale invocată prin întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 17.06.2011, în temeiul art. 167 alin.1 C.pr.civ, constatând legalitatea, pertinența și concludenta probelor, precum și faptul că acestea pot duce la dezlegarea pricinii, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și proba cu expertiza în specialitatea construcții, iar pentru pârâtă, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 11.05.2012 instanța a luat act că părțile nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiză specialitatea construcții.
P. sentința civilă nr.7934/17.05.2012 Judecătoria Ploiești a admis acțiunea precizată formulată și a constat că reclamanta a dobândit, prin accesiune imobiliară, dreptul de proprietate asupra mansardei edificată la imobilul construcție situat în mun. Ploiești, .. 5, jud. Prahova și a îmbunătățirilor constructive realizate la același imobil, constând în: consolidarea pereților interiori la parter și beci, edificarea plăcii de rezistență deasupra parterului și a plăcii de rezistență deasupra etajului I, recompartimentare interioară, reparație acoperiș, realizarea învelitorii de tablă și a zugrăvelii exterioare și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 2700 lei, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
Totodată s-a dispus în temeiul art. 54 alin. (2) din Legea 7/1996, ca in termen de 3 zile, hotărârea rămasă definitivă si irevocabilă, însoțită de un exemplar al raportului de expertiză în specialitatea construcții, întocmit de expertul Ț. B., înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 202/15.03.2012, să fie transmisă la O.J.C.P.I. Prahova.
De asemenea s-a dispus în temeiul art. 771 din Codul fiscal, ca în termen de 30 zile, hotărârea rămasă definitivă și irevocabilă, însoțită de un exemplar al raportului de expertiză în specialitatea construcții, întocmit de expertul Tinteanu B., înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova sub nr. 202/15.03.2012, să fie transmisă la organul fiscal competent.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 690/08.04.2005, de către Biroul Notarial Pușcasu I. din Ploiești (fila 8 dosar), reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Ploiești, .. 5, jud. Prahova, compus din teren în suprafață de 451 m.p. și construcția C1, aflată pe acest teren, realizată din cărămidă, acoperită cu tablă, compusă din șapte camere, două oficii, șase holuri, WC, coridor, bucătărie, beci și spălătorie, având o suprafață utilă de 200,91 m.p. și o suprafață construită de 261,78 m.p. și beci compus din două încăperi, având o suprafață utilă de 37,83 m.p. și suprafață construită de 56,30 m.p.
Pentru acest imobil, reclamanta a obținut de la Primăria Municipiului Ploiești Certificatul de urbanism nr. 1194 din 11.07.2005 (fila 15 dosar) și ulterior Certificatul de urbanism nr. 1415 din 31.07.2007 (fila 13 dosar).
De asemenea, reclamanta a obținut și acord de la Ministerul Culturii și Cultelor – Direcția Județeană Prahova pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național cu nr. 502/22.05.2007, precum și de la Inspectoratul de Stat în Construcții – Inspectoratul Județean în Construcții Prahova sub nr. 861/ 30.11.2006, cu privire la efectuarea lucrărilor de etajare la clădirea cu un nivel (P+1), consolidare, recompartimentare interioară, reparație acoperiș, la imobilul din mun. Ploiești, .. 5, jud. Prahova.
P. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 26 din 14.11.2006, Primăria Municipiului Ploiești a constatat că s-au executat lucrări de construcții, constând în consolidare, construirea unui etaj și a unei mansarde peste acesta, fără a poseda autorizație de construire. Pentru această faptă, în baza prevederilor art. 27 alin. (5) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată și ale art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, reclamantei i s-a aplicat o amendă în valoare de_ lei (RON), dispunându-se și sistarea lucrărilor până la . respectarea prevederilor acordurilor și avizelor, inclusiv cel al Comisiei Zonale nr. 4 a Monumentelor Istorice, în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991, republicată. S-a stabilit că măsurile dispuse se vor realiza până la data de 22.12.2006, contravenientul având obligația de a notifica organul de control de îndeplinirea acestei obligații, la termenul stabilit.
De asemenea, reclamanta a obținut și Certificatul de urbanism nr. 985/20.07.2011, cu privire la imobilul menționat.
Potrivit Raportului de expertiză tehnică în specialitatea construcții, întocmit de expertul Ț. B. și înregistrat la Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Prahova, sub nr. 202 din 15.03.2012, construcția în cauză, înainte de modificări, era o clădire din zidărie de cărămidă, construită în perioada interbelică, cu regim de înălțime demisol, parter și pod, cu compartimentări interioare cu pereți de cărămidă, cu planșeu din lemn (grinzi de lemn și podina podului), șarpantă din lemn și învelitoare din tablă. Înălțimea parterului era foarte mare, caracteristic clădirilor reprezentative din perioada construcției.
Lucrările de construcții efectuate de reclamantă au constat în: desființat planșeul de lemn de peste parterul înalt și tot acoperișul; desființarea pereților interiori de compartimentare, păstrându-se doar pereții exteriori pe conturul construcției; construirea de stâlpi din beton armat în interiorul construcției, s-a construit un planșeu din beton armat peste parter; supraînălțate zidurile din cărămidă pe conturul construcției, s-au continuat stâlpii din beton armat ai parterului și s-a mai construit un planșeu din beton armat, realizându-se etajul 1 peste parter; peste etajul 1 s-a mai construit un nivel (etajul 2), în întregime din lemn, având pereți exteriori din lemn, stâlpi și grinzi din lemn și șarpantă din lemn; construirea unei scări din b.a. de la parter la etajul 2; pe înălțimea de două nivele (parter și etaj), zidurile exterioare din cărămidă au fost cămășuite, adică au fost căptușite interior și exterior cu plasă sudată, peste care s-a turnat mortar de beton, în ideea consolidării zidurilor exterioare; pe pereții din lemn ai etajului 2, spre exterior, s-a executat o termoizolație cu polistiren și plasă din fibră de sticlă cu masă de șpaclu; peste acoperiș s-a realizat o învelitoare din tablă.
Se menționează în raport că lucrările menționate sunt executate brut, realizate în proporție de 90%. Nu s-au executat nici un fel de finisaje la interior și exterior și nu s-au făcut lucrări de instalații.
Expertul a estimat valorarea totală a lucrărilor efectuate la suma de 145.735 lei.
Instanța de fond a reținut că reclamanta este proprietara lucrărilor de construcție efectuate la imobilul construcție situat în Ploiești, .. 5, jud. Prahova, dobândit de reclamantă prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 690/08.04.2005.
Potrivit dispozițiilor art. 492 Cod Civil, „orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra”. Acest text legal, ce instituie principiul accesiunii imobiliare artificiale, stabilește totodată o dublă prezumție și anume că orice construcții făcute pe un fond sunt prezumate că au fost făcute de către proprietarul fondului și cu cheltuiala sa.
În acest sens, pornind de la un fapt cunoscut, vecin și conex faptului principal invocat de reclamantă, respectiv faptul că este proprietara terenului pe care reclamanta l-a dobândit în proprietate, conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 690/08.04.2005, de către Biroul Notarial P. I. din Ploiești și a construcției realizată pe acesta, legea deduce existența faptului principal invocat prin cererea de chemare în judecată, respectiv faptul că reclamanta este proprietara lucrărilor de construcție realizate asupra imobilului respectiv.
Această prezumție stabilită de art. 492 Cod civil, deși este o prezumție relativă, nu a fost răsturnata în cauză prin administrarea vreunei probe contrare, astfel încât își produce de plin drept efectul.
Instanța de fond a reținut și calitatea reclamantei de constructor de bună-credință, deoarece a obținut în prealabil certificat de urbanism, precum și acordurile necesare de la Ministerul Culturii și Cultelor – Direcția Județeană Prahova pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național cu nr. 502/22.05.2007, precum și de la Inspectoratul de Stat în Construcții – Inspectoratul Județean în Construcții Prahova sub nr. 861/30.11.2006, cu privire la efectuarea lucrărilor de etajare la clădirea cu un nivel (P+1), consolidare, recompartimentare interioară, reparație acoperiș, la imobilul din mun. Ploiești, .. 5, jud. Prahova, acorduri obținute anterior emiterii Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 26 din 14.11.2006, de către Primăria Municipiului Ploiești.
A fost reținutӑ și opinia majoritară exprimată în practica judiciară, conform căreia proprietarul terenului este și proprietarul construcțiilor edificate pe acel teren, conform disp. art. 489 și urm. Cod civil, chiar dacă nu a avut autorizație de construire. Pentru constatarea dreptului este admisibilă acțiunea în constatare, reglementată prin disp. art. 111 Cod pr. civ. și se judecă în contradictoriu cu persoana care ar putea să conteste dreptul, cum ar fi autoritatea publică locală. Inexistența contractului de construire, a procesului-verbal de predare-primire și lipsa autorizației de construcții pot avea consecințe pe planul raporturilor de drept administrativ, conform Legii nr. 50/1991, republicată, antrenând răspunderea contravențională, iar nu inadmisibilitatea acțiunii în constatarea dreptului de proprietate (în acest sens sunt Decizia Curții de Apel Ploiești nr. 677/07.10.2009, Decizia Curții de Apel Ploiești nr. 473/27.05.2009, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3668/2005).
Astfel, având în vedere considerentele arătate, in temeiul dispozițiilor art. 111 Cod pr. Civ., instanța de fond a admis acțiunea și a constatat faptul că reclamanta a dobândit, prin accesiune imobiliară, dreptul de proprietate asupra mansardei edificată la imobilul construcție situat în mun. Ploiești, .. 5, jud. Prahova și a îmbunătățirilor constructive realizate la același imobil, constând în: consolidarea pereților interiori la parter și beci, edificarea plăcii de rezistență deasupra parterului și a plăcii de rezistență deasupra etajului I, recompartimentare interioară, reparație acoperiș, realizarea învelitorii de tablă și a zugrăvelii exterioare.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod pr. Civa dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 2700 lei, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
În conformitate cu prevederile art. 54 alin. (2) din Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, instanța a dispus ca în termen de 3 zile, hotărârea rămasă definitivă și irevocabilă, însoțită de un exemplar al raportului de expertiză în specialitatea construcții, întocmit de expertul Tinteanu B., să fie transmisă la O.J.C.P.I. Prahova.
Față de disp. art. 771 alin. (6) din Codul fiscal, a dispus ca ca în termen de 30 zile, hotărârea rămasă definitivă și irevocabilă, însoțită de un exemplar al raportului de expertiză în specialitatea construcții, întocmit de expertul Tinteanu B., să fie transmisă la organul fiscal competent.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește aprecierea că proprietarul terenului este și al construcțiilor edificate pe acesta chiar dacă nu a avut autorizație de construire, întrucât se eludează prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție .
A criticat apelantul sentința arӑtând cӑ, în mod greșit a fost admisӑ acțiunea, întrucât potrivit Legii nbr. 50/1991 privind autorizarea executӑrii lucrӑrilor în construcții, executarea lucrӑrilor de construcții este permisӑ numai în baza unei autorizații de construcții, care se emite la solicitarea deținӑtorului actului de proprietate asupra unui imobil-teren sau construcție. Certificatul de urbanism este actul de informare al autoritӑții admistrației publice competente sӑ emitӑ autorizația de construire/ desființare, care se emite în principal în vederea începerii procedurii de autorizare, inclusiv pentru desființarea construcțiilor ori a altor lucrӑri ori amenajӑri.
Certificatul de urbanism este un act premergӑtor de informare, care, prin el însuși, nu este capabil sӑ producӑ efecte juridice directe.
Aratӑ apelantul pârât cӑ, atât timp cât, existӑ o prevedere legalӑ imperativӑ cu privire la procedura prealabilӑ executӑrii construcțiilor, o acțiune în constatarea dreptului de proprietate asupra acestora, întemeiatӑ pe Codul Civil, nu poate fi admisӑ de cӑtre instanțӑ, care în virtutea principiului legalitӑții trebuie sӑ urmӑreascӑ respectarea legilor de cӑtre toate persoanele care se adreseazӑ justiției, și nu obținerea unor drepturi prin încӑlcarea unor norme juridice speciale.
În speța de fațӑ, nu existӑ un interes juridic protejat, susține apelantul pârât, scopul final urmӑrit de intimata reclamantӑ fiind acela, de a obține pe alte cӑi decât cele admise de lege o situație fapticӑ ce trebuia admisӑ prin autorizația de construire.
Considerӑ apelantul pârât cӑ, admiterea unor astfel de acțiuni, ar putea conduce la încurajarea eludӑrii legii care reglementeazӑ executarea construcțiilor și autoritatea publicӑ va fi pusӑ în fața faptului împlinit, urmând a se edifica construcții fӑrӑ autorizație, în lipsa unor proiecte, avize și acorduri legale, fӑrӑ a respecta cerințele urbanistice în funcție de amplasamentul acestora, cu consecințe asupra siguranței construcțiilor.
Intimata reclamantӑ a formulat întâmpinare, potrivit art. 289 alin. 2 C. pr. civ. prin care a solitat respingerea apelului ca nefondat.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistratӑ sub nr._ .
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Intimata reclamantӑ a edificat la imobilul din Ploiești, .. 5, județul Prahova, o . îmbunӑtӑțiri, pentru care a depus documentația necesarӑ în vederea emiterii autorizației de construire, fӑrӑ ca, pânӑ în prezent sӑ fie în posesia acesteia.
Instanța de fond a reținut cӑ întimata reclamantӑ este constructor de bunӑ credințӑ, situație ce este prev. de art. 492 C. civil, potrivit cӑruia orice construcții fӑcute pe pӑmânt sau prezumate a fi ale proprietarului terenului, pânӑ la proba contrarie și vizeazӑ exclusiv împrejurarea celui care efectueazӑ lucrӑri de construcții cu materiale proprii pe terenul altuia, deci nefiind proprietar al terenului în cauzӑ.
Noțiunea de „constructor de bună-credință” este consacrată legislativ de dispozițiile art.494 Cod civil, potrivit cărora dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea acestor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului (alineatul 3, ultima teză).
Constructorul este de bună-credință dacă nu a cunoscut că terenul aparține altcuiva, crezând că este al său, buna-credință rezultând tocmai din convingerea pe care constructorul o are, în momentul edificării lucrărilor, că fondul pe care construiește sau plantează îi aparține, stăpânind terenul în temeiul unui titlu translativ de proprietate ale cărui vicii nu îi sunt cunoscute.
Având folosința construcției și crezându-se proprietar, constructorul va invoca buna sa credință la momentul edificării atunci când adevăratul proprietar al terenului emite pretenții asupra construcției sau a plantației, invocând accesiunea reglementată de dispozițiile art.494 Cod civil.
În speța de față, însă, întimata-reclamantă a efectuat îmbunӑtӑțirile cu privire la care solicitӑ sӑ se constate dreptul sӑu de proprietate fӑrӑ să fie în posesia autorizație de construire absolut necesarӑ în asemenea situații. Este adevӑrat cӑ autorizația de construire nu conferӑ dreptul de proprietate, însӑ cei care efectueazӑ construcții nu se pot sustrage de la obligația de a obține în prealabil autorizația de construire, prin intentarea de acțiuni în care sӑ solicite constarea dreptului de proprietate știind că nu au o astfel de autorizație.
Așa fiind, tribunalul va admite apelul, potrivit disp. art. 296 C. pr.civ., va schimba în tot sentința apelată și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul, apelantul pârât M. PLOIEȘTI prin P. cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 7934/17.05.2012 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . cu sediul în Ploiești, ., jud. Prahova și în competență:
Schimbă în tot sentința apelată și pe fond respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 10.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. N. M. C. A.
GREFIER
G. E.
Operator date cu caracter personal 5595
Red. CN/ tehnored.CN.
4 ex/30.01.2013
j.f. A. V.
d.f. 8040/_ .
| ← Completare carnet de muncă. Sentința nr. 52/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 52/2013. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
