Suspendare provizorie. Decizia nr. 191/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 191/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 191
Ședința publică din data de 04.02.2014
PREȘEDINTE – M. R.
JUDECĂTORI – A. G. H.
– N. C.
GREFIER – R. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul - contestator G. I. domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova împotriva încheierilor de ședință de la termenul de judecată din data de 28.10.2013 si 4.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații M. PLOIESTI - S. P. FINANTE L. - S. URMĂRIE SI ÎNCASARE CREANTE BUGETARE cu sediul în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr. 19, județul Prahova si M. PLOIESTI - S. P. FINANTE L. cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns, intimații reprezentați prin cons.jr. Z. C., lipsă fiind contestatorul.
Procedura de citare a părților legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare.
Prin S. Registratură s-a depus la dosar cerere formulată de recurentul - contestator solicită suspendarea cauzei întrucât la data de 3.02.2014 a formulat cerere de strămutare a cauzei.
Tribunalul respinge cererea de suspendare a cauzei ca neîntemeiată, întrucât contestatorul nu a făcut dovada, cu certificat de grefă, că a formulat cerere de strămutare la Înalta Curte de Casație si Justiție.
Intimații, prin apărător, învederează instanței că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
Tribunalul ia act de susținerile intimaților în sensul de mai sus, în temeiul disp.art. 150 C.pr.civ. consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Intimații, prin apărător, având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de Judecătoria Ploiești, ca legală și temeinică, întrucât contestatorul nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu ireparabil, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Prin încheierea de ședință din data de 04.11.2013, Judecătoria Ploiești a respins cererea de suspendare a executării silite ca neîntemeiată, a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, a respins proba testimonială solicitată de petent ca nefiind utilă soluționării cauzei, a prorogat admisibilitatea probei cu interogatoriu și cu expertiză grafoscopiscă după depunerea de către intimată a originalului declarației de impunere nr._/03.01.2002 și a pus in vedere intimatei să depună originalul declarației de impunere nr._/03.01.2002.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că in ceea ce privește suspendarea executării silite potrivit art. 403 alin. 1 C.pr.civ., instanța până la soluționarea contestației poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat.
Odată îndeplinite cele 2 condiții, este o facultate pentru judecată, dacă apreciază că prin continuarea executării, contestatorul ar suferi un prejudiciu ireparabil.
Instanța a reținut că în cauză, contestatorul nu precizează în ce constă prejudiciul ireparabil pe cere l-ar suferi dacă executarea ar continua mai ales că din luna decembrie 2012 intimata nu a mai întocmit alte acte de executare.
Simpla contestare a creanței nu este suficientă prin ea însăși să justifice suspendarea, care trebuie să fie o măsură de excepție.
La data de 19.12.2013, contestatorul a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate, iar pe fondul cauzei admiterea cererii de suspendare executare silită și a sechestrului înființat.
In motivarea recursului, contestatorul a susținut că prima instanță in mod eronat i-a respins cererea de suspendare executare silită imobiliară și a sechestrului înființat, deși în cauză problema cauțiunii fixate de instanța fusese rezolvată, în sensul scutirii de la plata acesteia.
De asemenea, a precizat că instanța de fond in mod eronat nu s-a pronunțat asupra excepției prescripției dreptului de a mai cere executarea silita în baza art. 131 alin. l din O.G.92/2003 invocată de către contestator.
In continuare, a mai menționat că in fața instanței de fond a susținut faptul că procesul - verbal de sechestru nr._/6.12.2012, a fost înființat de o instituție ce nu are personalitate juridică și în aceste condiții nici capacitatea și calitatea de a emite și întocmi astfel de acte ce au rang de ipotecă, instanța neluând in seamă nici această excepție.
Totodată, a arătat că a învederat instanței prin contestația la executare că titlurile executorii ce se pretind a fi titluri de creanțe fiscale nu numai că nu întrunesc condițiile unor creanțe certe lichide și exigibile dar nu întrunesc cerința legală impusă de prevederile art. 42-46 din OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală, ele fiind prescrise. De asemenea, aceste titluri nu întrunesc nici cerința impusă de Codul de Procedură Civilă, respectiv art.579 care combinat cu art.387 arată că nici o urmărire nu poate începe decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă și numai în baza unei somații, contestatorului nefiindu-i comunicate nici titlurile de creanță fiscală nici cele executorii și nici somațiile, acesta luând cunoștință de ele pe parcursul procesului.
La data de 03.02.2014 intimatul S. P. FINANTE L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Astfel, acesta a susținut că in mod corect instanța de fond a respins cererea de suspendare a executării silite pronunțata prin încheierea de ședința din data de 04.11.2013, față de faptul că intimatul-contestator nu a precizat in ce consta prejudiciul ireparabil pe care l-ar suferi daca executarea ar continua.
In ceea ce privește suspendarea executării silite, acesta a învederat că intimatul-contestator nu a făcut dovada iminentei produceri a unui prejudiciu ireparabil si nu exista nicio justificare obiectiva a necesitații suspendării executării silite.
In ceea ce privește contestarea somațiilor si titlurilor executorii nr._/21.02.2006, nr._/30.03.2010 si nr._/23.12.2011 acestea au făcut obiectul dosarului nr._/281/2012 soluționat irevocabil prin admiterea recursului formulat de intimat si pe fond respingerea contestației la executare ca neîntemeiata.
In continuare, a mai susținut faptul că precizarea intimatului - contestator in sensul ca nu a avut cunoștința de existenta obligațiilor fiscale, este contrazisa atât de formularea unei contestații soluționata de către instituția intimatului prin Decizia nr. 70/03.04.2009. Mai mult, contestatorul a contestat Înștiințarea nr._/05.01.2009, Decizia nr. 70/03.04.2009 in dosarul nr._ al Judecătoriei Ploiești anulata ca netimbrata, si înștiințarea nr._/05.02,2011, Decizia nr. 206/26.04.2011 in dosarul nr._ al Tribunalului Prahova soluționat prin respingerea acțiunii ca inadmisibila.
Așadar, intimatul-contestator a cunoscut existenta obligațiilor de plata a impozitului pe clădire si teren situate in Ploiești, . si . inca din anul 2009 având posibilitatea de achitare a acestora.
Cu privire la prescripția invocata de către intimatul-contestator, intimatul a menționat ca pe numele acestuia au fost emise somațiile nr._/ 21.02. 2006, nr._/ 30.03.2010 si nr._/23.12.2011, comunicate atât prin posta la domiciliul acestuia, cat si prin publicitate si care potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 1 din O.G. nr, 92/2003 - Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare: „Dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.", astfel încât instituția intimată este in termenul legal de a executa creanțele restante cu care figurează intimatul-contestator in evidenta fiscala.
Referitor la procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr._/06.12.2012, a arătat că acesta este un model ITL prevăzut in Ordinul M.F.P. nr. 767/2009 in cuprinsul acestuia nefăcându-se mențiune si implicit trimitere la anexa, aceasta cuprinzând o descriere a bunului imobil supus sechestrului, nefiind o cerința imperativa existenta anexei, in sarcina contestatorului nu s-a produs nicio vătămare, valoarea terenului fiind una estimativa, întrucât organul fiscal nu are cunoștințe de specialitate, fiind respectata cerința prevăzuta la art. 152 lit. g) din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala.
Referitor la afirmația intimatului-contestator in sensul ca procesul verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr._/06.12.2012 nu cuprinde cerințele prevăzute de art. 152 literele a), b), c), e) si h) din O.G. nr. 92/2003 -Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, intimatul a învederat că acesta nu a analizat cu atenție cuprinsului actului de executare, întrucât emiterea acestuia s-a realizat cu respectarea in totalitate a dispozițiilor articolului mai sus menționat coroborat cu dispozițiile Ordinului M.F.P. nr. 767/2009.
In ceea ce privește majorările de întârziere, a arătat că acestea au fost calculate in baza dispozițiilor art. 119 si 120 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale, in speța impozit clădire si teren.
Intimata a formulat la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ca nefondată.
Tribunalul analizând cererea de recurs prin prima actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Potrivit art.304, alin.1 cod pr. civ., până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silita, instanța competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cauțiune in cuantumul fixat de instanța, in afara de cazul in care legea dispune altfel.
Suspendarea executării este o măsură facultativă, care trebuie dispusă atunci când se justifică, iar motivele care conduc la luarea sau respingerea acestei măsuri trebuie interpretate prin coroborarea lor, ele neputând fi analizate disparat.
Așadar, legea prevede o posibilitate a instanței de judecată, iar nu o obligativitate în a dispune suspendarea executării silite.
Ori, prima instanță a analizat cumulativ toate condițiile prevăzute de lege, atunci când a pronunțat încheierea a cărei casare se solicită prin prezenta cerere de recurs și a apreciat în ansamblu cu privire la această cerere.
Susținerea recurentului potrivit cu care ar fi fost îndeplinită cerința achitării cauțiunii, nu este suficientă pentru a determina instanța de judecată să procedeze l admiterea cererii.
În ceea ce privește aspectele invocate referitoare la analizarea sau neanalizarea de către prima instanță a excepției prescripției dreptului de a se mai solicita executarea silită, tribunalul costată că acest motiv excede cadrului procesual cu care a fost investit, o astfel de susținere putând fi analizată numai atunci când a fost soluționată pe fond cauza.
Nici celelalte aspecte vizând modalitatea de întocmire a actelor de executare nu pot fi reținute, recurentul având la dispoziție alte mijloace procedurale, acestea fiind exercitate omisio medio.
De altfel, obiectul prezentei căi de atac îl reprezintă încheierea prin care a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite, iar nu fondul propriu-zis al cauzei, cum din eroare menționează recurentul.
Pentru toate aceste motive, având în vedere și dispozițiile art.312 cod pr. civ., tribunalul urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul - contestator G. I. domiciliat în Ploiești, ., județul Prahova împotriva încheierilor de ședință din data de 28.10.2013 si 4.11.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații M. PLOIESTI - S. P. FINANTE L. - S. URMĂRIE SI ÎNCASARE CREANTE BUGETARE cu sediul în Ploiești, Șoseaua Vestului, nr. 19, județul Prahova si M. PLOIESTI - S. P. FINANTE L. cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2014
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. R. A. G. H. N. C.
GREFIER,
R. C.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. R.M.
2 ex. /03.03.2014
d.f._ Judecătoria Ploiești
j.f. B. M. R.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1255/2013. Tribunalul... → |
|---|
