Grăniţuire. Decizia nr. 69/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 69/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 09-07-2013 în dosarul nr. 571/1752/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 69
Ședința publică din data de 9 iulie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: L. M. T., judecător
I. D. D., judecător
B. D. R., grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea hotărârii în cauza civilă, privind apelul declarat de reclamantul I. G., cu domiciliul în ., județul S., împotriva sentinței civile nr. 426/15.05.2012, pronunțată de Judecătoria Jibou în dosar civil nr._, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni, procedura fiind îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților pe fond sunt consemnate în Încheierea de ședință din data de 27 iunie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 426/15.05.2012, pronunțată de Judecătoria Jibou în dosar nr._ s-au dispus următoarele:
Încuviințează decontul cheltuielilor și nota de evaluare a onorariului în sumă de 1284 de lei aferente efectuării expertizei topografice de către expertul Z. T..
Obligă reclamantul I. G. ca în termen de 5 zile de la pronunțare să achite și să depună la dosar, în original, dovada plății sumei de 884 de lei ca diferență a cheltuielilor necesare efectuării expertizei.
Executorie de drept.
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul I. G., prin avocat P. A. în contradictoriu cu pârâtul B. V..
Admite cererea reconvențională formulată și precizată de pârâtul- reclamant reconvențional – B. V., prin av. G. I. D., în contradictoriu cu reclamantul- pârât reconvențional – I. G..
Anulează Încheierea nr.166 (CF nr._) emisă de OCPI S.- BCPI Z. la data de 27.01.2011 dispunând repunerea în situația anterioară de carte funciară, respectiv radierea înscrierilor efectuate în temeiul acesteia.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului I. G. privind obligarea pârâtului B. V. la plata cheltuielilor de judecată.
Obligă reclamantul I. G. să plătească pârâtului B. V. suma de 1508,3 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Titlul de proprietate nr._/_/26.03.1994 s-a reconstituit în favoarea reclamantului I. G., în calitate de moștenitor al defunctului B. T., dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafața totală de 5800 mp situat în locul numit B., între vecinii: N- P., E- C. I., S- B. V., V- B. V. din care 5000 mp teren arabil și 800 mp alte categorii.
Prin Titlul de proprietate nr.4330/_/29.03.1993 s-a reconstituit în favoarea lui B. V. dreptul de proprietate asupra suprafeței de 6100 mp teren intravilan între vecinii: N: Valea Brebilor, E:C. Gh; S. C. V.; V. Șosea, din care 5100 mp ten arabil și 1000 mp curți construcții.
Reclamantul a procedat la identificarea cadastrală și întabularea dreptului de proprietate asupra terenului cu suprafața de 5800 mp prin Încheierea nr.166/2011 emisă de OCPI S. în Cartea funciară nr._ Creaca.
Din actele depuse la dosar de către OCPI S. nu rezultă că pârâtul B. V. a fost prezent la măsurătorile efectuate de specialistul Jarca T. pentru identificarea terenului reclamantului, ceea ce echivalează cu lipsa sa de la măsurători. Prin urmare, constatările specialistului Jarca T. au la bază limitele indicate exclusiv de către reclamant.
Pentru identificarea corectă și în procedură contradictorie a celor două proprietăți s-a dispus efectuarea unei expertize judiciare topografice de către expertul Z. T. P. (filele nr.60-65).
Cu ocazia măsurătorilor efectuate s-a constatat că vecinătățile din Titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie nu corespund cu cele din documentația de întabulare.
S-a mai constatat de către expert că, potrivit limitelor indicate de către părți, reclamantul deține o suprafață de 6338 mp iar pârâtul o suprafață de 7783 mp, existând o suprapunere a planurilor celor două suprafețe pe o suprafață de 408 mp.
Potrivit limitelor indicate de reclamant, terenul folosit efectiv de către acesta are o suprafață de 5920 mp, iar potrivit limitelor folosite de către pârât terenul său are suprafața de 7783 mp. Respectându-se limita folosinței actuale indicată de reclamant suprafața terenului pârât se majorează la 7800 mp, iar dacă se respectă limita folosinței indicate de pârât suprafața terenului reclamantului se majorează la 5937 mp.
Între suprafețele rezultate din măsurători și cele din actele de proprietate nu există concordanță, întrucât fiecare folosește mai mult teren.
Raportat la suprafețele înscrise în titlul de proprietate și în procesele verbale de punere în posesie, acestea au fost avute în vedere de către expert însă a constatat că acestea nu sunt corecte, ambele părți deținând suprafețe excedentare.
Reține prima instanță că în cauza de față nu are relevanță dacă amplasamentul atribuit celor două părți în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate reprezintă sau nu vechiul amplasament al terenurilor ce au aparținut antecesorilor lor, viciile procedurii de reconstituire de reconstituire a dreptului de proprietate nefăcând parte din cadrul de învestire al instanței.
Mai solicită reclamantul evidențierea unei servituți de trecere în cazul în care se constată că terenul pârâtului nu are ieșire la calea publică însă instanța de judecată nu a fost învestită cu o cerere pentru servitute de trecere.
S-a mai explicat de către reclamant că la întabulare s-a avut în vedere terenul arabil, nu și prăpastia dinspre Valea Brebilor, neutilizabilă și pe care comisia locală nu a avut-o în vedere la momentul punerii în posesie. Aceste precizări ale reclamantului formulate prin avocat nu sunt reale și confirmă faptul că documentația de întabulare este greșită întrucât din titlul de proprietate eliberat reclamantului rezultă cu certitudine că terenul arabil are doar 5000 mp, restul de 800 mp fiind teren de o altă categorie, la această rubrică fiind trecute suprafețele de teren neproductive.
Mai invocă reclamantul că vecinătățile din titlul de proprietate emis pârâtului nu sunt corecte, cu excepția Văii Brebilor, nefiind evidențiată vecinătatea cu terenul reclamantului.
Au fost astfel respinse obiecțiunile la expertiza efectuată în cauză, cu precizarea că niciuna din părți nu contestă alăturarea celor două parcele.
Acțiunea reclamantului a fost respinsă cu motivarea că nu există o ingerință a pârâtului în dreptul de proprietate al reclamantului, iar stabilirea limitelor celor două proprietăți în modalitatea arătată de reclamant nu poate fi acceptată întrucât nu corespunde limitelor și întinderii reale a terenurilor.
Încheierea de întabulare nr. 166/2011 a O.C.P.I. S. a fost anulată, reținându-se pentru aceasta că situația juridică reală nu este conformă cu înscrierile din C.F. 50.338 Creaca.
Împotriva hotărârii astfel rezumată a declarat apel reclamantul I. G., în cuprinsul acestuia, ca și prin precizări ulterioare criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, după cum urmează:
Atât reclamantul, cât și pârâtul sunt proprietarii unor suprafețe învecinate și între părți există neînțelegeri cu privire la linia de hotar astfel că în mod greșit prima instanță a încălcat dreptul proprietarului la grănițuire, în confiormitate cu prevederile legale incidente și în mod justificat s-au respins obiecțiunile la expertiză.
Soluția de anulare a încheierii de întabulare, susține în continuare apelantul, este greșită, necesară fiind analiza situației din vechea carte funciară, care evidențiază egalitatea suprafețelor deținute de antecesorii părților.
Întabularea din cartea funciară nouă s-a făcut în baza unui titlu de proprietate necontestat iar dacă prin întabulare s-a afectat în vreun fel dreptul pârâtului, atunci trebuia anulată încheierea de întabulare numai în măsura în care acest drept a fost afectat.
Dacă s-a anulat încheierea de întabulare, menționează apelantul, atunci linia de hotar trebuia stabilită în baza titlurilor de proprietate și în raport de aceasta trebuia verificat dacă se impune stabilirea sau nu a unei servituți de trecere.
Dacă s-a restabilit situația anterioară din C.F., terenurile părților sunt egale ca întindere, or, potrivit titlului de proprietate această egalitate nu se confirmă, fiind greșit admisă cererea reconvențională.
La fila 26 – dosar apel – este consemnată o precizare la acțiune, formulată de apelant, cu privire la stabilirea unei servituți de trecere însă, aceasta fiind cererea nouă formulată în apel, urmează a nu fi luată în seamă, conform art. 294 Cod procedură civilă.
Deliberând asupra apelului de față, tribunalul reține următoarele:
Expertiza topografică efectuată la instanța de fond confirmă că întabularea terenului deținut de către reclamant în baza titlului său de proprietate nu s-a făcut corect, nerespectate fiind vecinătățile din titlul său de proprietate.
Deși terenul reclamantului se învecinează cu terenul pârâtului, acesta din urmă nu a fost prezent la măsurători, întabularea dreptului de proprietate al primului efectuându-se prin urmare conform limitelor indicate exclusiv de către reclamant, suprafața faptică astfel rezultată fiind mai mare decât aceea determinată în C.F. ca având 5.800 m.p.
Nu se poate susține, prin urmare, că prin întabulare nu au fost afectate drepturile pârâtului, astfel că în mod corect prima instanță a admis cererea reconvențională a acestuia din urmă.
Verificând criticile apelantului cu privire la greșita respingere a cererii în grănițuire, se constată însă că acestea sunt întemeiate.
Astfel, este necontestată în cauză alăturarea terenurilor pentru care părțile dețin, fiecare, titlu de proprietate, situație în care respingerea acțiunii în grănițuire sub motiv că pârâtul nu posedă teren din proprietatea reclamantului apare greșită.
Astfel, potrivit art. 560 Cod civil, proprietarii terenurilor sunt obligați să contribuie la grănițuire, prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare iar potrivit art. 556 Cod civil, dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său.
În aplicarea acestor texte legale, instanța de apel a încuviințat audierea a trei martori din declarațiile cărora rezultă următoarele:
Neînțelegerile dintre părți au intervenit când pârâtul i-a interzis reclamantului accesul la terenul său prin curtea sa. Reclamantul a stăpânit terenul până în dreptul unui stâlp de tensiune, poziționat la capătul grădinii sale (f. 22 – 24).
După administrarea probelor testimoniale s-a încuviințat efectuarea unei expertize topografice, care confirmă faptul că întabularea terenului reclamantului este neconformă cu folosința faptică.
Raportat la această folosință faptică și având ca reper stâlpul electric – acesta marcând, conform declarațiilor martorilor, hotarul la origine nelitigios – se constată că limita de hotar trasată în această modalitate corespunde textelor legale sus evocate, cu privire la reconstituirea hotarului, nefiind încălcat nici dreptul de proprietate al părților, astfel cum acesta apare evidențiat în titlurile lor de proprietate.
Această linie de hotar este evidențiată în anexa I la expertiză, pe traseul 4 – 19, la o distanță de 1,75 de stâlpul electric, pârâtul intimat B. G. solicitând cu ocazia concluziilor în fond instituirea acestei linii de hotar.
Apelantul reclamant I. G. a solicitat stabilirea liniei de hotar conform anexei II, însă potrivit constatărilor expertului, reperul pentru hotarul la origine nelitigios – stâlpul electric – este faptul că anexa II fixează linia de hotar conform întabulării în coordonate noi a terenului reclamantului, or potrivit acestei întabulări, terenul reclamantului ocupă în bună parte frontul la stradă al terenului proprietatea pârâtului, înscris în titlul său de proprietate, ceea ce confirmă, o dată în plus, justețea anulării încheierii de întabulare, care prejudiciază în mod evident drepturile legal dobândite de pârâtul intimat, prin emiterea titlului de proprietate.
Apreciind astfel asupra apelului de față, în baza art. 296 Cod procedură civilă acesta urmează a fi admis, urmând ca instanța să schimbe hotărârea atacată cu privire la acțiunea principală în tot.
Judecând în aceste limite, va admite acțiunea reclamantului I. G., împotriva pârâtului B. V. și stabilește linia de hotar dintre terenurile proprietatea părților, de 5800 mp înscris în TP_/_/1994 a reclamantului, și de 6100 mp înscris în TP 4330/_/1993, a pârâtului, conform anexei I la raportul de expertiză topografică efectuată de expertul Szoka L.-A. (schița aflată la fila 52 dosar apel).
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
Va obliga intimatul B. V. la 1300 lei cheltuieli de judecată în apel către apelantul I. G., după compensare.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE L E G I I
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul I. G. contra sentinței civile nr. 426/2012 a Judecătoriei Jibou, pe care o schimbă cu privire la acțiunea principală, în tot.
Judecând în aceste limite, admite acțiunea reclamantului I. G., cu domiciliul în ., județul S. împotriva pârâtului B. V. domiciliat în Creaca, nr.78, județul S. și stabilește linia de hotar dintre terenurile proprietatea părților, de 5800 mp înscris în TP_/_/1994 a reclamantului, și de 6100 mp înscris în TP 4330/_/1993, a pârâtului, conform anexei I la raportul de expertiză topografică efectuată de expertul Szoka L.-A. (schița aflată la fila 52 dosar apel).
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimatul B. V. la 1300 lei cheltuieli de judecată în apel către apelantul I. G., după compensare.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 iulie 2013.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. M. T. I. D. D. B. D. R.
În concediu de odihnăÎn concediu de odihnă În concediu de odihnă
Președinte instanță în COPreședinte instanță în CO Semnează prim-grefier
Semnează judecător delegatSemnează judecător delegat D. C.
S. M. S. M.
Red.I.D./19.07.2013
Dact.DC/22.07.3013
Ex. 4- ..07.2013
Jud. fond – M. C.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conf. cu prev.Legii 677/2001.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 232/2013. Tribunalul SĂLAJ | Fond funciar. Sentința nr. 4409/2013. Tribunalul SĂLAJ → |
|---|
