Plângere contravenţională. Decizia nr. 1107/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1107/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 1805/309/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Date cu caracter personal
Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.1107
Ședința publică din 29 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: C. N. C., judecător
L. M., judecător
H. I. D., judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de petenta S.C. B. T. S.R.L. - VÂNĂTORI-PRIN ADMINISTRATOR R. C., cu sediul în localitatea Vânâtori, ., jud.Cluj, împotriva sentinței civile nr.654 din 29 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvaniei, în dosar nr._, având ca obiect plângere contravenționala O.G. 195/2005-Declinat competența de soluționare de la Jud. Z. - dos.nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei-petente, av.I. E. fără împuternicire avocațială, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că reprezentanta recurentei-petente a depus la dosar o cerere prin care solicită instanței a lăsa strigarea cauzei pentru ora 9,30 pentru a se putea prezenta la dezbateri având în vedere distanța și condițiile meteo dimineața devreme (f.14).
Instanța verificându-și competența potrivit dispozițiilor art.1591 Cod procedură civilă, se declară competentă în soluționarea prezentei cauze cu care a fost legal investită.
Reprezentanta recurentei-petente, av.I. E. depune la dosar împuternicire avocațială (f.15).
Nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentanta recurentei-petente, av.I. E. susține recursul formulat, solicitând admiterea acestuia, casarea în întregime a hotărârii instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. Arată faptul că plângerea a fost înregistrată la Judecătoria Z. iar prin sentința pronunțată aceasta a declinat competența la Judecătoria Șimleu Silvaniei. Susține faptul că cererea a fost înregistrată la data de 19 noiembrie 2011, iar de la această dată și până la termenul din 15 mai 2013 instanța a tot amânat această cauză pentru a stabili cadru procesual și persoanele care stau în această cauză, iar la data de 15 mai 2013. Menționează că încă de la primul termen de judecată prin scriptul intitulat Note a reiterat instanței de fond o cerere în probațiune prin care a solicitat interogatoriul intimatei, adresă la Ocolul Silvic Măgura Șimleu și o probă testimonială, respectiv 3 martori pentru a dovedi apărările formulate în plângerea depusă, instanța de fond le-a respins probele solicitate lăsând cauza în pronunțare. Arată că proba privind interogatoriul intimatei a fost respinsă de către instanța de fond deoarece nu a fost depus de către recurentul-petent chestionarul cu întrebările pentru intimată, susținând că orice probă solicitată de părți mai întâi trebuie încuviințată și apoi depuse scripte.
Referitor la proba solicitată privind emiterea unei adrese la Ocolul Silvic Măgura Șimleu pentru a depune autorizație de mediu, arată că deși această probă era pertinentă și utilă cauzei, și aceasta a fost respinsă de instanță pe motiv că exista depusă la dosar. De asemenea, a fost respinsă și proba testimonială, pe motiv că recurenta nu a arătat și nu a indicat teza probatorie privind administrarea probei testimoniale, fiind privați de dreptul de apărare prevăzut expres de CEDO, instanța respingând orice probă solicitată fără a avea o motivație reală și legală cu privire la respingere. Pentru toate motivele invocate și susținute și oral solicită admiterea recursului, casarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare.
Instanța raportat la obiectul cererii și al actelor de la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N AL U L,
Prin Sentința civilă nr. 654 din 29 mai 2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta . Vânători împotriva procesului - verbal de contravenție . nr._ din 29.03.2011 încheiat de intimata Garda Națională de Mediu.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenție . nr._ întocmit la data de 29 martie 2011 de Garda Națională de Mediu, petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 50.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev.de art.96 al.3 prf.3 din OUG 195/2005 cu modificări, deoarece în urma controlului din 20.03.2011 s-a constatat că petenta exploatează material lemnos în UP IX Cizer Ua86B 86B, partida_, proprietatea Ocolului Silvic Măgura Simleu Silvaniei, nerespectând autorizația de mediu nr.114/2008, pe timp nefavorabil, solul având un conținut ridicat de apă, astfel distrugându-se căile de acces și pășunea proprietate privată. Traseele de scos au fost degradate din cauza colectării materialului lemnos prin târâre și semitârâre în perioade de precipitație. Materialul lemnos s-a colectat și pe alte trasee decât cele aprobate. Materialul lemnos trebuia depozitat pe platforma primară, însă s-a depozitat și pe terenuri proprietate privată și în șanțul pluvial al drumului care face legătura între localitatea Tusa și Calea Lată în dreptul locației „Hanul M.” și pe cursurile pâraielor. Nu s-a asigurat colectarea deșeurilor din parchet, s-au găsit deșeuri de PET-uri, unele cu conținut de substanțe periculoase, respectiv ulei de motor. Nu s-a încheiat un contract cu operatori autorizați pentru colectarea deșeurilor rezultate. Nu s-a ținut evidența gestiunii deșeurilor conform HG nr.856/2002 pentru deșeurile rezultate din activitate.
Potrivit art.96 al.3 prf.1 din OUG 195/2005 Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 7.500 lei (RON) la 15.000 lei (RON), pentru persoane fizice, și de la 50.000 lei (RON) la 100.000 lei (RON), pentru persoane juridice, încălcarea următoarelor prevederi legale:1. obligația persoanelor fizice de a funcționa cu respectarea prevederilor autorizației de mediu și a persoanelor juridice de a funcționa cu respectarea prevederilor autorizației/autorizației integrate de mediu pentru activitățile care fac obiectul procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecției mediului;
Potrivit art. 15 din contractul de vânzare-cumpărare masă lemnoasă nr. 274/14.01.2011 încheiat cu Direcția Silvică S., petenta în calitate de cumpărător are obligația de a respecta autorizația de mediu nr. 114/12.06.2008, care face parte integrantă din contract. (f. 39).
Potrivit autorizației de mediu nr. 114/12.06.2008 trebuia ținută o evidență a deșeurilor conform HGR nr. 856/2002, lunar în registre de evidență pentru producerea, valorificarea și eliminarea deșeurilor. Evidența cantității de masă lemnoasă exploatată trebuia ținută anual. Autorizația mai prevede și modul de eliminare al deșeurilor.
Petenta nu a făcut dovada că a ținut registrul de evidență pentru producerea valorificarea și eliminarea deșeurilor, așa cum prevede autorizația de mediu. Dacă deținea acel registru, depunea la dosarul cauzei o dovadă în acest sens, acest aspect neputându-se proba cu martori ci doar cu înscrisuri. De asemenea, nu s-a încheiat un contract cu operatori autorizați pentru colectarea deșeurilor rezultate. Dacă ar fi existat acel contract, petenta l-ar fi depus la dosarul cauzei și nu ar fi solicitat în probațiune audierea unor martori pentru a-și dovedi nevinovăția.
Din planșele foto depuse la dosarul cauzei rezultă că este adevărată susținerea intimatei în sensul că s-au deteriorat căile de acces. Astfel, susținerea intimatei că traseele de scos au fost degradate din cauza colectării materialului lemnos prin târâre și semitârâre în perioade de precipitație, pare a fi perfect întemeiată întrucât se poate observa cu ochiul liber că solul este foarte afectat fiind exploatat pe timp nefavorabil în condițiile în care solul era ud. (f. 82). Oricum petenta nu a făcut dovada contrară în sensul că a utilizat doar căile de acces aprobate. De altfel, nu a formulat nicio apărare cu privire la această abatere reținută de către organul constatator. Astfel, petenta nu a făcut dovada că a exploatat în mod corect materialul lemnos. Apărarea sa viza doar faptul că nu a aruncat pet-uri.
Cu privire la acest din urmă aspect, esențial era nu să dovedească cu martori că nu a aruncat pet-uri ci să depună la dosarul cauzei o dovadă în sensul că se respectă autorizația de mediu în ceea ce privește gestiunea și eliminarea deșeurilor, exploatarea corectă a materialului lemnos.
Pentru aceste considerente, prima instanță a apreciat că plângerea petentei este vădit nefondata si a respins-o in consecință.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta ., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauze spre rejudecare primei instanțe.
În motivare, recurenta a arătat, în esență, că i-a fost încălcat dreptul la apărare, drept prevăzut expres de CEDO, respingându-se orice probă pe care a solicitat-o, fără ca instanță să aibă pentru această soluție o motivație reală și legală. Recurenta mai arată că cererea în probațiune a formulat-o procedural, la primul termen de judecată la care se putea discuta probațiunea.
În aceste condiții, prima instanță s-a mulțumit să copieze aproape în întregime în considerentele sentinței aspectele invocate de intimată prin întâmpinările depuse, dezvoltând aspecte ce nu țin de contravenția descrisă în mod expres în procesul-verbal, dând astfel sentinței, și sub acest aspect, caracter de nelegalitate.
Intimatul C. G. al Gărzii Naționale de Mediu – prin C. Regional Cluj nu a formulat întâmpinare și nici nu și-a delegat reprezentant în fața instanței pentru exprimarea punctului de vedere asupra recursului petentei.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este întemeiat pentru următoarele motive:
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că actul constatator face dovada situație de fapt și a încadrării în drept, până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Frantei, Hotararea din 07.10.1988).
Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Frantei, Hotararea 07.09.1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat însă, indiferent de importanța valorii sociale protejată prin reglementarea a cărei încălcare atrage răspunderea contravențională, că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, iar componenta esențială a acestui principiu este dreptul la apărare, înțeles ca posibilitate conferită celui sancționat de a utiliza orice mijloc de probă și de a invoca orice argumente pentru dovedirea unei situații de fapt contrare celei descrise în actul constatator. Desigur că nu poate fi ignorată nici sarcina instanței de a respecta limita proporționalității intre scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. Romaniei, Hotararea din 04.10.2007).
Având in vedere aceste principii, Tribunalul constata că în speța de față acest echilibru între prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție și prezumția de nevinovăție a persoanei sancționate a fost nesocotit în defavoarea petentei, căreia nu i s-a oferit posibilitatea de a face dovada apărărilor sale expuse în cuprinsul plângerii contravenționale, prin respingerea tuturor probelor pe care le-a solicitat. În acest fel, petentei i s-a încălcat dreptul la apărare și, implicit, dreptul de a beneficia de un proces echitabil.
Tribunalul constată că petenta a formulat procedural cererea în probațiune, pentru termenul de judecată ce a urmat comunicării întâmpinării, deci la primul termen la care se puteau discuta aspectele legate de probațiune. Prin notele de ședință, societatea petentă a solicitat trei probe, respectiv interogatoriul intimatului, emiterea unei adrese către Ocolul Silvic Măgura Simleu Silvaniei și proba testimonială.
În mod nelegal prima instanță a respins aceste probe. Astfel, în ce privește interogatoriul intimatului, acesta nu putea fi respins cu motivarea că nu a fost depus chestionarul cu întrebările ce urmau a fi adresate. Instanța era chemată mai întâi să analizeze în ansamblu utilitatea acestui mijloc de probă, lista cu întrebările urmând a fi depusă doar dacă proba s-ar fi încuviințat. Pertinența și relevanța întrebărilor urma a fi cenzurată de instanța de fond cu ocazia administrării probei.
Referitor la adresa către Ocolul Silvic Măgura Simleu Silvaniei, petenta a urmărit prin această solicitare două aspecte, mai întâi să fie depusă la dosar copia Autorizației de mediu nr. 114/2008 emisă Ocolului Silvic și pentru nerespectarea căreia a fost amendată societatea, iar în al doilea rând, s-a solicitat punctul de vedere al acestei instituții cu privire la obligativitatea convocării sale la efectuarea controlului. Cel puțin pentru primul aspect vizat cererea petentei trebuia admisă, având în vedere că autorizația de mediu a fost depusă la dosar de către intimată doar în extras, respectiv paginile 1, 5 și 6, iar din conținutul acestora nu rezultă obligațiile a căror nesocotire s-a reținut că au fost încălcate de către petentă, cu excepția celei referitoare la evidența gestiunii deșeurilor. Cu privire la cel de-al doilea aspect urmărit de petentă și al cărui scop era, în opinia acesteia, de a dovedi nelegalitatea încheierii procesului-verbal, prima instanță nu a analizat în nici un fel proba solicitată și relevanța ei în dezlegarea cauzei.
În fine, referitor la proba testimonială, aprecierea primei instanțe referitoare la neindicarea tezei probatorii este de un formalism excesiv, din moment ce petenta a precizat că urmărește ca prin declarațiile acestor martori să-și dovedească apărările expuse în motivarea plângerii. Aceeași cerere în probațiune este solicitată și la finalul memoriului ce cuprinde motivele plângerii. Apoi, contrar concluziei primei instanțe, este evident că petenta contestă temeinicia procesului verbal în ansamblul său, cu privire la toate faptele consemnate, nu doar în privința obligației de gestionare a deșeurilor.
Față de aceste motive, constatând că petentei i-a fost încălcat dreptul la apărare, iar pentru remedierea acestei neregularități este necesară reluarea judecății de la actul de procedură prin care s-a cauzat această vătămare, Tribunalul constată incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.5 C.pr.civ. Totodată, apreciind că prin neanalizarea apărărilor formulate de petentă, prima instanță nu a lămurit cauza, fapt ce echivalează cu necercetarea fondului, în temeiul art.312 alin.5 C.pr.civ., Tribunalul va admite recursul petentei, va casa Sentința civilă nr. 654/29 mai 2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași prime instanțe, respectiv Judecătoria Șimleu Silvaniei.
În rejudecare, prima instanță va relua judecata de la momentul procedural al discutării cererilor în probațiune și va reanaliza cererea formulată în acest sens de petentă, ținând cont și de aspectele expuse în considerentele prezentei decizii.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
DECIDE :
Admite recursul declarat de petenta ., împotriva sentinței civile nr.654 din 29 mai 2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare același instanțe Judecătoria Șimleu Silvaniei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. N. C. L. M. H. I. D. V. V.
Red.HID/29.11.2013
Dact.VV/9.12.2013/2ex.
Jud.fond: M. A. D.
| ← Plângere contravenţională. Decizia nr. 163/2013. Tribunalul SĂLAJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3819/2013. Tribunalul... → |
|---|
