Plângere contravenţională. Decizia nr. 163/2013. Tribunalul SĂLAJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 163/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 1772/337/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL S.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 163
Ședința publică din data de 19 februarie 2013
Completul este compus din:
Președinte: D. PATRIȚIU, judecător
Judecător: L. M. T.
Judecător: C. N. C.
Grefier: V. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de petenta S.C. I. A. S.R.L., cu sediul social în Z., ..47, ..11, județul S., împotriva sentinței civile nr.4114 pronunțată de Judecătoria Z. la data de 30 octombrie 2012 în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională – O.U.G. nr.195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurentei petente, administrator V. A. O., lipsă fiind intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că la fila 8 din dosar sunt înregistrate motivele de recurs formulate de recurentă.
Instanța, verificându-și competența potrivit dispozițiilor art.159 1 Cod procedură civilă, se declară competentă în soluționarea prezentului recurs, cu care a fost legal investit.
Constatând că nu mai sunt de formulat cereri în probațiune, instanța acordă cuvântul pentru dezbaterea pe fond a recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele invocate în scris, pe care le reiterează oral în fața instanței.
Instanța consideră că dosarul se află în stare de judecată și, în baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 4114/30.10.2012 a Judecătoriei Z., s-a respins ca neîntemeiată plîngerea formulată de petenta S.C. I. A. S.R.L. Z. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 20.09.2011 încheiat de I.P.J. S..
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență, următoarele:
Referitor la excepția tardivității plângerii, invocată de intimat, aceasta a fost respinsă prin Încheierea de ședință din data de 26 iunie 2012, instanța apreciind că intimatul nu a făcut dovada comunicării procesului verbal cu petenta. Astfel, intimatul a comunicat procesul verbal petentei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, însă corespondența nu a fost primită de destinatară și după expirarea termenului de păstrare, a fost restituită de oficiul poștal expeditorului. În atare situație, intimatul avea obligația de a proceda la comunicarea procesului verbal prin afișare, în conformitate cu prevederile art. 27 din OG 2/2001, operațiune care însă nu s-a realizat. În consecință, instanța a respins excepția tardivității, considerând că plângerea a fost introdusă în termen.
Sub aspectul fondului cauzei, instanța constată că procesul verbal atacat a fost legal încheiat, cu respectarea cerințelor impuse prin O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare și nu există motive de natură să atragă nulitatea absolută sau anularea lui. Motivele de nelegalitate invocate de petentă nu sunt de natură să atragă nulitatea absoluta a actului, ci eventual anularea acestuia, în condițiile impuse de art. 105 alin.2 teza 1 C.pr.civ, deci a dovedirii de către cel ce o invoca a unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului. Petenta însă nu a probat o atare vătămare și nici măcar nu a invocat-o. În plus, pretinsele omisiuni ale agentului constatator nu există. Numele, calitatea agentului și instituția din care face parte au fost menționate, chiar dacă s-au utilizat anumite prescurtări, uzuale de altfel. Dreptul de a formula obiecțiuni nu a putut fi, în mod obiectiv, adus la cunoștința contravenientei, din moment ce actul constatator s-a încheiat în lipsă, dar în prezența unui martor asistent. În fine, faptul că nu s-a menționat posibilitatea contravenientei de a achita în termen de 48 de ore de la comunicarea procesului verbal jumătate din minimul legal al amenzii nu constituie o omisiune, deoarece contravenienta, fiind persoană juridică, este exceptată de la acest beneficiu, în conformitate cu prevederile art. 109 alin.5 din OUG 195/2002.
Referitor la temeinicia procesului-verbal, analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține stare de fapt descrisă în procesul verbal care. Prin Adresa nr._ din 17.06.2011 Serviciul Rutier din cadrul IPJ S., a solicitat petentei ., cu sediul în Z., .. 47, ., ., ca în termen de 5 zile de la primirea sa, să comunice intimatului datele de identificare ale persoanei care în data de 12.06.2011, orele 02:59 a condus pe drumurile publice din S., autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, întrucât a comis o contravenție la regimul circulației. Adresa a fost comunicată petentei la sediul acesteia, care este identic cu cel menționat de însăși petenta prin plângerea sa, iar primirea actului a fost confirmată la data de 13.07.2011. Începând cu această dată petenta a avut la dispoziție un termen de 5 zile pentru a comunica, prin poștă sau fax, datele solicitate, obligație pe care însă nu și-a îndeplinit-o.
Motivele invocate de petentă în plângerea sa nu înlătură caracterul contravențional al faptei și nici nu îi imprimă acesteia un grad de pericol social mai redus. Petenta, prin reprezentantul său, recunoaște că sediul societății era la adresa la care s-a realizat comunicarea, adresă la care își are domiciliul și martorul C. C. D., fost asociat în cadrul societății petente. Audiat fiind la termenul de judecată de azi, acest martor recunoaște că el este cel care a semnat confirmarea de primire. Susține că nu a deschis corespondența, dar că l-a încunoștiințat pe administratorul petentei despre primirea respectivei corespondențe și i-a solicitat să vină să o ridice. Faptul că reprezentantul societății nu a dat curs acestei solicitări, este culpa sa exclusivă. În mod legal și obiectiv, intimatul nu avea unde face comunicarea decât la sediul social legal al persoanei juridice sancționate.
Prin urmare, împrejurarea că administratorul petentei și-a îndeplinit defectuos atribuțiile sale și nu a ridicat corespondența de la persoana însărcinată cu primirea ei, cu toate că i s-a adus la cunoștință despre respectiva comunicare, nu are relevanță asupra răspunderii contravenționale a petentei care, potrivit regulilor de drept comun este ținută să răspundă de faptele săvârșite de prepușii săi în exercitarea atribuțiilor lor de serviciu. Deci, aspectul invocat în motivarea plângerii privește doar raporturile de muncă dintre petentă și administratorul său, împotriva căreia poate fi antrenată răspunderea disciplinară sau pecuniară. Pe de altă parte, corespondența este legal comunicată nu doar dacă este înmânată personal reprezentantului legal al persoanei juridice, ci și persoanei însărcinate cu primirea corespondenței.
Prin urmare, instanța reține ca intimatul a comunicat către petenta adresa prin care i-au fost solicitate datele șoferului, dovada în acest sens fiind recipisa cu confirmare de primire existentă la fila 31 din dosar.
Petenta a săvârșit fapta pentru care a fost sancționată, necomunicând către SRP Salaj, în termen de 5 zile de la primirea adresei, datele persoanei care a condus autovehiculul său în data de 12.06.2011.
Împotriva hotărârii a declarat recurs petenta S.C. I. A. S.R.L. Z., solicitând modificarea în tot a acesteia, admiterea plângerii și desființarea procesului-verbal de contravenție, arătând în motivare că acesta nu cuprinde toate elementele necesare prevăzute de art. 17 și 19 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Martorul audiat nu a relatat toate aspectele legate de fapta reținută în sarcina sa, iar motivarea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și este contradictorie.
Recursul nu este fondat.
Prin instanță a administrat probele solicitate menținând un echilibru procesual și asigurând aplicarea unui proces și a unei proceduri echitabile.
Dispozițiile 17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, prevăd că lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Aceste dispoziții sunt de strictă interpretare. Verificând conținutul procesului-verbal, se constată că aceste dispoziții au fost respectate.
De asemenea, nici dispozițiile art. 19 nu au fost încălcate, iar pe de altă parte, petentul nu a dovedit că a fost prejudiciat.
Hotărârea primei instanțe cuprinde detalii privind fapta contravențională, a analizat toate mențiunile invocate în apărare, este cuprinzătoare și răspunde la problemele abordate.
Criticile formulate de contravenientă nu sunt întemeiate, astfel că recursul urmează să fie respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE L E G I I
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta S.C. I. A. S.R.L. Z. împotriva sentinței civile nr. 4114 din 30.10.2012 a Judecătoriei Z..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. Patrițiu L. M. T. C. N. C. V. A.
Transferată la altă
Instanță,
Semnează prim-grefier
C. D.
Red. D.P./15.03.2013
Dact.B.D.R./19.03.2013/2 ex.
Jud. fond: H. I.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 427/2013. Tribunalul SĂLAJ | Plângere contravenţională. Decizia nr. 1107/2013. Tribunalul... → |
|---|
