Pretenţii. Decizia nr. 771/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 771/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 3160/296/2011
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 771/R
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Z. K.
Judecător M. G. R.
Judecător I. M. C.
Grefier V. S.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul M. A., domiciliat în Satu M., ., jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 3306 din 13 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimat . R. SA,cu sediul în Târgu M., ., jud. M., . sediul în Mediaș, ., nr. 1, jud. M. și . DISTRIBUȚIE SA, cu sediul în Târgu M., ., jud. M., având ca obiect pretenții.
La pronunțare nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, privind îndeplinirea procedurii de citare, după care;
Se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din data de 23.10.2013, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de 31.10.2013 și data de azi, când;
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3306/13.05.2013 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Satu M. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta S.C. E.ON E. Romania S.A. și a respins cererea formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâta S.C. E.ON E. ROMANIA S.A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta T. S.A. și a respins cererea formulată de reclamantul M. A., în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT gaze NATURALE „T.” S.A., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la capătul 2 de cerere referitor la despăgubiri, invocată din oficiu și a respins ca prescris capătul 2 de cerere referitor la acordarea de despăgubiri, formulată de reclamantul M. A. în contradictoriu cu pârâta S.C. E.ON G. DISTRIBUȚIE S.A.; a respins cererea formulată de reclamantul M. A., în contradictoriu cu pârâta S.C. E.ON G. DISTRIBUȚIE S.A., ca fiind neîntemeiată în rest.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâtele S.C. E.ON E. Romania S.A. și Societatea Națională de Transport Gaze Naturale „T.” S.A., instanța a reținut că, potrivit Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor fostei E.ON G. R. S.A., din 20.06.2007 (filele 103-107), s-a aprobat schimbarea denumirii acelei societăți în S.C. E.ON G. Distribuție S.A. și înființarea prin divizare a unei noi societăți, cu obiect de activitate numai pentru furnizarea/vânzarea gazelor și cu denumirea de S.C. E.ON G. R. S.A. (în prezent, S.C. E.ON E. Romania S.A.). Potrivit art.1.1 din protocolul de predare-primire încheiat la acea dată, toate bunurile imobile au rămas la E.ON G. Distribuție (fila 106). Or, conducta de gaz în litigiu constituie bun imobil. Prin urmare, constatând că reclamantul nu a făcut dovada că pârâtele S.C. E.ON E. Romania S.A. și Societatea Națională de Transport Gaze Naturale „T.” S.A. ar deține în proprietate conducta de gaz în litigiu (reclamantul fiind ținut să facă dovada identității între persoana chemată în judecată și subiectul pasiv în raportul obligațional), instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către cele două pârâte, în baza art.137, alin.(1) și (2) C.proc.civ., respingând cererea față de acestea în consecință.
Asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la capătul 2 de cerere referitor la despăgubiri, invocată din oficiu, instanța a reținut că, potrivit extrasului CF nr.6868 Satu M. (fila 31), reclamantul M. A. este proprietar asupra apartamentului nr.1 al imobilului în litigiu și asupra terenului aferent în cotă de 667/956, în temeiul dispoziției nr. 6/2005, precum și asupra boxei în suprafață de 30 mp, în baza dispoziției 8278/2007. Prin dispoziția nr. 6/11.01.2005 (fila 32), Primarul Municipiului Satu M. a dispus restituirea în natură către reclamant a cotei Statului Român din imobilul înscris în CF nr. 6868 Satu M., de sub nr. top. 1206/2 și 1207/2, situat în Satu M., ., jud. Satu M. (imobil constând în apartament nr. 1 și teren aferent în cotă de 667/956), avându-se în vedere că mama acestuia, M. M., are calitatea de persoană îndreptățită conform art.4, alin.(2) din Legea nr.10/2001, precum și faptul că aceasta a renunțat la cota ei de moștenire în favoarea fiului său, reclamantul M. A. A..
După cum rezultă din expertiza judiciară de specialitate efectuată în cauză (filele 53-65), conducta de gaz în litigiu este ridicată la nivelul gardului de separație a proprietății dintre imobilele cu nr. 1 și 3 și, postată pe acest gard, traversează terenul celor două proprietăți până la . distribuire a gazelor de la spitalul municipal. Prin urmare, conducta fiind vizibilă, la momentul intrării în posesia imobilului, reclamantul a avut cunoștință despre existența sa, aspect ce rezultă și din susținerile reprezentantei reclamantului din fața instanței. Prin urmare, dreptul de a cere despăgubiri – conform art. 91 din Legea nr. 351/2004 – pentru conducta de gaz ce traversează terenul proprietate sa, fiind un drept de creanță (având ca obiect plata unei sume de bani), se prescrie în termenul general de 3 ani de la nașterea dreptului, conform prevederilor art. 3, alin. (1) din Decretul cu nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Art. 1, alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 prevede că dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Conform art.3, alin.(1) din Decretul nr.167/1958, termenul prescripției este de 3 ani. Dispozițiile acestui act normativ sunt aplicabile în cauză, având în vedere faptul că prescripția a început și s-a încheiat sub imperiul acestuia. Potrivit art. 6, alin. (4) din Noul Cod Civil, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Cu atât mai mult, prescripțiile începute și împlinite înainte de . Noului cod civil sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Cât privește momentul nașterii dreptului, instanța a reținut că dreptul reclamantului de a cere despăgubiri pentru conducta de gaz aflată vizibil pe proprietatea sa s-a născut urmare a dispoziției nr. 6/11.01.2005. Din actele de la dosar nu rezultă că . imobilului ar fi avut loc mai târziu de anul 2006 (filele 9-10). Or, până la momentul introducerii acțiunii (28.03.2011), termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit.
Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 3, alin. (1) din Decretul cu nr. 167/1958, în temeiul art. 137, alin. (1) și (2) C.proc.civ., instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul 2 de cerere referitor la despăgubiri, invocată din oficiu, sens în care a respins acest capăt de cerere.
Pe fondul cauzei, referitor la legea aplicabilă, instanța a reținut că, potrivit art.59 din Legea nr. 71/2011, dispozițiile art. 602 – 625 din Codul civil nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia. Prin urmare, având în vedere faptul că în litigiu este vorba despre o conductă de gaz montată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009, nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 621 din acest act normativ. De asemenea, instanța a reținut că acțiunea a fost introdusă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009, motiv pentru care acest act este inaplicabil raportat și la prevederile art. 223 din Legea nr. 71/2011 (potrivit cărora, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite). Așadar, aplicabilă în cauză este Legea nr. 351/2004, invocată de reclamant în susținerea acțiunii sale, chiar dacă aceasta a fost abrogată de Legea nr. 287/2009.
Potrivit art.86 din Legea gazelor nr.351/2004 (în forma aflată în vigoare la momentul introducerii acțiunii), asupra terenurilor și altor bunuri proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, precum și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacităților, concesionării din sectorul gazelor naturale beneficiază, în condițiile legii, pe durata lucrărilor de realizare, reabilitare, retehnologizare, respectiv de exploatare și de întreținere a capacităților respective, de următoarele drepturi: a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare în vederea realizării, reabilitării sau retehnologizării capacității; b) dreptul de uz pentru asigurarea funcționării normale a capacității prin efectuarea reviziilor, reparațiilor și a intervențiilor necesare; c) dreptul de servitute legală de trecere subterană, de suprafață sau aeriană pentru instalarea de rețele, conducte, linii sau de alte echipamente aferente capacității și pentru accesul la locul de amplasare a acestora; d) dreptul de a obține restrângerea sau încetarea unor activități care ar putea pune în pericol persoane și bunuri; e) dreptul de acces la utilitățile publice.
Art. 89 din același act normativ prevedea că servitutea legală de trecere subterană, de suprafață sau aeriană cuprinde dreptul la instalare de rețele, de conducte, linii, stâlpi și de alte echipamente aferente capacității, precum și accesul la locul de amplasare a acestora pentru intervenții, întreținere, reparații, revizii, modificări și exploatare, conform prevederilor legale în vigoare. Potrivit art. 90, alin. (1) și (2) – teza întâi, drepturile de uz și de servitute legala, prevăzute la art. 86, asupra terenurilor și altor bunuri proprietate publică sau proprietate privată a persoanelor fizice ori juridice au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal și se exercită pe toata durata de viață a capacității respective sau temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparației, reviziei, lucrărilor de intervenție în caz de avarie. Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile din domeniul gazelor naturale se realizează cu titlu gratuit pe toata durata existenței acestora.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de exp. M. M. (filele 53-65), conducta de gaz în litigiu este ridicată la nivelul gardului de separație a proprietății dintre imobilele cu nr. 1 și 3 și, postată pe acest gard, traversează terenul celor două proprietăți până la . distribuire a gazelor de la spitalul municipal. S-a menționat că această conductă trece pe „coama” gardului fără a afecta niciuna din cele două proprietăți; probabil la data realizării acestei lucrări a existat acordul proprietarilor.
Instanța a constatat că, prin acțiunea de față, reclamantul reclamă încălcarea de către pârâta E.ON G. Distribuție S.A. a dreptului său de proprietate, făcând dovada unei notificări din anul 2010 (fila 7), în condițiile în care dispoziția de restituire în natură a imobilului este din anul 2005. Mai mult, instanța a reținut că dispoziția menționată mai sus s-a făcut în considerarea calității de succesor a reclamantului față de persoanele îndreptățite la reconstituire. Or, în calitate de succesor universal, reclamantului îi este opozabilă confirmarea tacită a lucrării de montare a conductei de gaz pe terenul despărțitor. Mai mult, reclamantul însuși, prin pasivitatea sa pe o perioadă de mai mulți ani de zile, a confirmat acest drept de servitute legală a pârâtei, consacrat și de prevederile legale menționate mai sus. Legea recunoscând un drept de uz pentru executarea lucrărilor necesare în vederea realizării, reabilitării sau retehnologizării capacității, cu atât mai mult trebuie recunoscut pârâtei dreptul de utilizare a capacităților, drept ce ar fi afectat prin obligarea acesteia la mutarea conductei.
Potrivit art. 21 din Legea gazelor, activitatea de transport al gazelor naturale constituie serviciu public de interes național, iar lucrările de realizare, reabilitare, retehnologizare, exploatare și întreținere a obiectivelor/sistemelor de transport de gaze naturale sunt lucrări de utilitate publică. În aceste condiții, dezafectarea unei componente a sistemului național de transport de gaze naturale trebuie să fie justificată printr-o atingere adusă dreptului de proprietate privată a cărei dimensiune să fie proporțională cu inconvenientele unei asemenea măsuri din punctul de vedere al interesului public, precum și să fie justificată în lipsa altor posibilități de apărare a dreptului de proprietate.
Din acest punct de vedere, instanța a constatat că atingerea adusă dreptului de proprietate al reclamantului nu a fost dovedită, de vreme ce acordul autorului său a existat (ori se prezumă că a existat cât timp nu a existat o opoziție expresă față de existența conductei până în anul 2010, nici măcar din partea reclamantului).
În plus, cât privește atingerea adusă dreptului de proprietate al reclamantului, instanța a reține că prejudiciul estimat de expert (de 100 euro/lună – fila 60) este unul ipotetic. Astfel, s-a arătat că suprafața de teren care constituie grădina proprietății putea fi folosită de proprietari sub forma unei grădini de zarzavaturi și că, într-adevăr, terenul putea fi utilizat și pentru a realiza o construcție, după obținerea autorizațiilor legale, însă, sub acest aspect, s-a semnalat că, pentru realizarea unei construcții noi, rămâne puțin teren deoarece distanța până la proprietatea vecinului de la marginea construcției ce urmează a fi realizată este de 1,9 m – principiul picăturii de ploaie. Prin urmare, conducta de gaz nefiind subterană, ci montată pe un gard despărțitor, stânjenirea dreptului de proprietate al reclamantului este minimă, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că vecinii și-au dat acordul pentru realizarea unei construcții pe linia despărțitoare. În plus, instanța a reținut că prejudiciul este pur ipotetic și din perspectiva faptului că reclamantul nu a dovedit schimbarea prealabilă a categoriei de folosință a grădinii (respectiv a suprafeței cu destinația arabil), conform Ordinului nr. 897 din 7 septembrie 2005, emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării.
În aceste condiții, chiar și dacă nu ar fi existat acordul proprietarului pentru realizarea conductei, inconvenientele măsurii solicitate de mutare a conductei sunt mult prea mari chiar și în raport cu valoarea terenului și cu atingerea care ar fi adusă dreptului de proprietate al reclamantului, care era în drept să solicite cel mult despăgubiri, însă în termenul legal de prescripție.
Pe lângă considerentele de mai sus, instanța a constatat că mutarea conductei nu poate fi dispusă fără a se avea în vedere toate consecințele pe care ea le implică. Expertul a arătat că nu este în măsură să răspundă la întrebarea privind costurile realizării branșamentului pe un alt traseu, el arătând că în concret există posibilitatea racordării spitalului municipal de la conducta ce trece pe . traversarea parcului din fața spitalului municipal. De asemenea, expertul a arătat că se preconizează efectuarea unor lucrări în acest sens în cursul anului 2013-2014. Prin urmare, dat fiind că pârâta urmează să demareze asemenea lucrări, instanța a reținut că prejudiciul ipotetic de care se prevalează reclamantul este limitat în timp, iar gravitatea sa nu poate fi maximizată conform solicitării reclamantului în condițiile în care pasivitatea sa până în anul 2010 nu s-a justificat în niciun fel. Solicitarea reclamantului de aplicare a art.225 C.proc.civ. nu poate conduce la concluzia temeiniciei pretențiilor, în cauză fiind vorba de un interes public care nu poate fi afectat de omisiunea pârâtei de a răspunde la interogatoriu. Așadar, instanța nu a făcut aplicarea acestor dispoziții, constatând că mărturisirea poate opera doar cu privire la drepturi de care partea poate dispune, iar nu și atunci când în cauză sunt implicate interese de ordin public.
Astfel, pentru considerentele expuse mai sus, instanța a apreciat ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privind mutarea conductei de gaz, sens în care l-a respins.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul MOLDOVAY A., solicitând admiterea recursului și, în consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și ulterior precizată, respectiv: obligarea intimatei-pârâte S.C. EON DISTRBUTIE G. S.A. TARGU M. să ridice conducta de gaz amplasata pe terenul si pe supraedificatul proprietatea tabulara a recurentului, situate în Satu M., .; obligarea aceleiași intimate pârâte la plata de despăgubiri în cuantum de 250 Euro/luna pe ultimii 3 ani de la data introducerii acțiunii și în continuare până la mutarea conductei de gaz; cu cheltuieli de judecată, motivat de următoarele:
1. Instanța de fond a apreciat că este legal ca Spitalul Municipal Satu M. - să fie alimentat cu gaz prin conducta care este amplasata pe casa proprietatea recurentului, care traversează curtea recurentului si apoi continua de-a lungul curții pe marginea gardului, până în capătul curții, care se învecinează cu partea din spate a Spitalului Municipal. Aceasta în ciuda faptului că expertul M. I. arata in expertiza efectuata ca pe . care se afla Spitalul Municipal, exista conducta de gaz, de la care s-ar putea alimenta, printr-o conducă mult mai scurta, care ar traversa doar micuțul parc din față.
Învederează că s-a considerat ca este legal să-i fie încălcat dreptul de proprietate al recurentului, drept garantat de Constituție si de prevederile legislației Curții Europene a Dreptului Omului, pentru simplul motiv ca aceasta conducta a fost amplasata cu ani in urma, in perioada comunista, perioadă în care casa și terenul care au constituit proprietatea antecesorilor săi fuseseră naționalizate.
Apreciază că prin hotărârea pronunțata au fost nerespectate dispozițiile legale care ocrotesc dreptul de proprietate (dispoziții mai sus arătate) si de asemenea au fost aplicate greșit dispozițiile Legii 351/2004.
Legea 351/2004 instituie un drept de servitute legala de suprafața pentru instalarea de rețele si conducte si accesul la acestea, ori conducta in discuție exista încă din perioada comunista. Astfel, dispozițiile Legii 351/2004 nu-i sunt aplicabile. Pe de alta parte, astfel cum a arătat in fata instanței de fond, Legea 351/2004 a fost abrogata integral prin Legea 160/2012. În consecința, la data la care instanța a soluționat pe fond cauza, nu exista nici măcar acest pretins cadru legal al disp.Legii 351/2004, pentru menținerea acestei conducte.
Consideră că speței îi sunt aplicabile disp.art.480 Cod civil (respectiv revendicarea, deoarece s-a solicitat eliberarea terenului si clădirii ocupate de conducta de gaz menținută fără acordul reclamantului pe proprietatea sa) si cele ale art. 998 Cod civil, privind despăgubirile solicitate.
Nu exista niciun acord tacit al proprietarului, respectiv al recurentului, nici pentru amplasarea si nici pentru menținerea acestei conducte pe terenul si clădirea proprietate sa. Prezenta acțiune tocmai acest lucru dovedește.
Nu exista niciun cadru legal in baza căruia intimata-parata sa susțină ca menține conducta de gaz pe proprietatea recurentului.
De altfel, din fotografiile anexate prezentului recurs este evident ca recurentul a fost obligat să-și monteze conducta de gaz separata din ., punându-i-se in vedere, după ce imobilul i-a fost restituit in baza Legii 112/1995, că supraedificatul său nu poate fi alimentat cu gaz din aceasta conducta amplasata pe zidul casei sale (cum fusese până atunci), ci trebuie să-și monteze conducta separata. Își pune întrebarea de ce nu i s-a cerut si Spitalului Municipal sa procedeze la fel, cu atât mai mult cu cat acesta este amplasat pe . nu pe .> Instanța de fond prezuma ca ar exista un acord tacit al recurentului in menținerea acestei conducte, dar nu explica ce relevanta ar avea un astfel de acord tacit într-o acțiune reala, în care dreptul solicitat este imprescriptibil.
2. Capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri nu este prescris deoarece prin precizarea făcuta in fata instanței de judecata recurentul a precizat ca solicită despăgubiri pe ultimii 3 ani de zile. Acest drept se naște de la data producerii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. Cum în ultimii 3 ani conducta a fost menținută abuziv, fără acordul recurentului, si in lipsa unui text de lege care sa ii confere intimatului un drept de servitute legala asupra casei si terenului recurentului, cerea formulata respecta prevederile art.3 din Decr.167/1958. Consideră că instanța de fond a făcut o aplicare greșita acestor dispoziții legale.
În opinia recurentului reaua-credință a intimatei-parate este evidenta prin faptul ca nici in timpul soluționării acestei cauze nu a luat masurile necesare pentru a lasă in deplina proprietate si liniștita posesie imobilele recurentului.
3. Instanța face analiza unor dispoziții legale ce nu au incidența in cauza, respectiv „ principiul picăturii de ploaie" deși este clar ca o construcție poate fi ridicata cu acoperiș . si fără sa aibă ferestre de vedere spre proprietatea învecinata, la o distanta mai mica de 1,9 m de gard. Cert este ca din cauza conductei de gaz amplasata pe gard, construcția nu poate fi ridicata pana pe mejda si nici măcar in aproprierea acesteia nu se pot ridica supraedificate. A arătat însă ca despăgubirile solicitate sunt doar o parte din prejudiciul suferit si au ca scop determinarea recurentei-parate sa-si ridice conducta de gaz.
Consideră că ilegal retine instanța de fond faptul ca „sunt implicate interese de ordin public" in prezenta cauza. În realitate, aceasta conducta de gaz nu deservește decât un singur consumator care pornește de la o conducta de interes public, respectiv cea de la care se alimentează cu gaz imobilele de pe strada M.. Pe . care se afla Spitalul Municipal, exista o alta conducta de interes public, de la care se alimentează toți consumatorii de pe aceasta . Spitalul Municipal. Fiind deci in discuție o conducta ce alimentează un singur, consumator, si încă pe o cale ocolitoare decât cea directa de pe . se poate justifica apărarea unui interes public in aceasta cauza, prin menținerea si considerarea ca amplasată legal a acestei conducte.
În drept, invocă art. 304 pct. 7,8 si 9 art. 480 si 998 Cod civil vechi.
Prin întâmpinarea formulată SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT GAZE NATURALE „T.” SA solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În fapt, arată că prin sentința recurată instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta S.C. E.ON E. R. SA, și a respins acțiunea față de această pârâtă pentru acest motiv. De asemenea, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale „T.” S.A., și a respins cererea formulată de reclamantul M. A. împotriva Societății Naționale de Transport Gaze Naturale „T.” SA ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
La pronunțarea acestei soluții instanța a avut în vedere faptul că aceste pârâte nu dețin în proprietate și nici nu administrează conducta de gaz în litigiu.
Consideră că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, a rezultat din probatoriul administrat în cauză, motiv pentru care recurentul-reclamant M. A. nu a făcut recurs cu privire la aceste dispoziții ale instanței de fond, introducând recurs doar în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. E.ON G. Distribuție S.A. Târgu-M..
De asemenea, consideră întemeiată soluția pronunțată de instanță de respingere ca prescris a capătului 2 de cerere referitor la acordarea de despăgubiri, raportat la faptul că la data introducerii acțiunii, respectiv 28.03.2011, termenul de prescripție de 3 ani a dreptului de a cere despăgubiri pentru conducta de gaz era împlinit, termenul începând să curgă încă din 11.01.2005, ca urmare a emiterii dispoziției nr. 6/2005 privind restituirea în natură către recurentul-reclamant a imobilului pe care era și este amplasată conducta de gaz.
Având în vedere faptul că operatorul de distribuție din mun. Satu M. S.C. E.On G. Distribuție S.A. este titularul drepturilor de uz și servitute legală de trecere, reglementate de legislația din domeniul gazelor naturale, iar activitatea de distribuție a gazelor naturale constituie serviciu public de interes național, ținând cont de faptul că atingerea adusă dreptului de proprietate al recurentului-reclamant este ipotetică, consideră că soluția de respingere a capătului de cerere privind ridicarea conductei de distribuție gaze naturale de pe terenul recurentului-reclamant este în concordanță cu legislația din domeniu și cu situația de fapt rezultată în cauză, motiv pentru care recursul trebuie respins ca nefondat.
În drept, invocă dispozițiile art.115, art. 299 și urm. Cod proc. civ. vechi, Legii gazelor nr. 351/2004, Legii energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Recurentul a formulat cerere de renunțare la judecată față de . Romania SA și Societatea Națională de Transport Gaze Naturale SA.
Deliberând cu prioritate asupra cererii de renunțare la judecată, instanța constată că aceste două societăți și-au pierdut calitatea procesuală pasivă prin admiterea de către instanța de fond a excepției invocată de ele privind lipsa calității lor procesuale. Acestea nu au contestat soluția instanței, deci nu mai au calitate procesuală pasivă nici în recurs. Pentru acest motiv instanța ia act de faptul că prezenta cerere de renunțare la judecată este lipsită de obiect.
De asemenea, întâmpinarea formulată de Societatea Națională de Transport Gaze Naturale „T.” SA nu poate fi primită, aceasta nemaiavând calitate procesuală pasivă în cauză.
Tribunalul, deliberând asupra recursului, în conformitate cu disp.art.304 ind.1 Cod proc.civ., prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, îl apreciază ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
După cum afirmă recurentul, conducta în discuție există încă din perioada comunistă.
Conform înscrierii CF, imobilul a intrat în proprietatea reclamantului-recurent cu titlu de restituire în baza Disp.nr.6/2005.
În anul 2010 reclamantul a solicitat pârâtei E-ON G. mutarea conductei și o chirie de 250 Eur/lună până la ridicarea ei.
Conform raportului de evaluare efectuat de ing.M. M., conducta este ridicată pe gardul despărțitor dintre proprietăți, respectiv pe mejdă „această conductă trece pe coama gardului fără a afecta niciuna din cele 2 proprietăți”. Aceasta este poziționată numai suprateran.
Recurentul-reclamant învederează că dreptul său de proprietate este prejudiciat prin existența conductei întrucât aceasta îl împiedică să edifice o construcție pe terenul său.
Reclamantul-recurent nu a făcut însă dovada că a fost împiedicat efectiv în realizarea acestei construcții din cauza conductei.
Astfel, depunerea la dosar a certificatului de urbanism eliberat în 2006 nu constituie o probă concludentă în acest sens. Acest act (conform mențiunii pe care o cuprinde) nu ține loc de autorizație de construire și nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții.
Reclamantul nu a făcut dovada că a solicitat eliberarea autorizației de construcție, dar i-a fost refuzată exclusiv datorită conductei de gaz.
Deci, nu putem reține prejudicierea reclamantului-recurent pentru acest motiv.
Pe de altă parte, reclamantul-recurent nu a dovedit nici frecvența cu care se inspectează starea conductei de către intimată, nici spațiul necesar pentru a face această verificare, nici dacă aceasta are loc pe terenul său ori pe terenul vecin, dat fiind situarea pe mejdă a conductei.
Apreciem ca nedovedit prejudiciul pretins în baza art.998 Cod civ. și în consecință neîntemeiată cererea de ridicare a conductei de către intimată.
Criticile din recurs întemeiate pe disp.art.480 Cod civil, prin care se invocă revendicarea nu pot fi primite, reprezentând cereri noi în recurs inadmisibile conform disp.art.316, 294 Cod proc.civ.
În virtutea argumentelor expuse, apreciem ca temeinică și legală sentința atacată.
În baza art.312 Cod proc.civ., tribunalul respinge recursul promovat de reclamant în contradictoriu cu intimata . G. SA Târgu M..
Intimata nu a solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamantului M. A., domiciliat în Satu M., ., jud.Satu M., împotriva sentinței civile nr.3306 din 13 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimata . DISTRIBUȚIE SA, cu sediul în Târgu M., ., jud.M..
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7.11.2013.
Președinte, Z. K. | Judecător, M. G. R. | Judecător, I. M. C. |
Grefier, V. S. |
Red.M.G.R./06.12.2013
Tehnored_BER /06.12.2013
Ex.2
Jud.fond: A. P.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1594/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1562/2013.... → |
|---|
