Acţiune în constatare. Decizia nr. 40/2015. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 40/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 40/2015
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 40/R
Ședința publică de la 26 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE Z. K.
Judecător M. G. R.
Judecător I. M. C.
Grefier M. C.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta C. V., domiciliată în Huta Certeze. Nr. 134, jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 1710 din 28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în contradictoriu cu intimatul B. M., domiciliat în Huta Certeze, nr. 10, jud. Satu M., având ca obiect acțiune în constatare constatarea dreptului de superficie.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc la 18.02.2015, când concluziile părților prezente au fost consemnate prin încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, amânându-se pronunțarea la data de azi.
TRIBUNALUL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1710/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr._, s-a admis acțiunea civilă precizată și formulată de reclamanta C. V., cu dom în ..134, jud. SM, împotriva pârâtului B. M., cu dom în ..10, jud.SM și în consecință s-a dezmembrat imobilul înscris în CF nr._ Certeze, cu nr.cadastral_, în suprafață de 7611 mp (în acte) și 6761 mp (suprafață măsurată), în două parcele de teren după cum urmează: L. 1 în suprafață de 7304 mp; L. 2 în suprafață de 307 mp, conform documentației topografice pentru dezlipire, întocmite de K. Z. A. și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamanta a dobândit un drept de superficie pe o durată de 99 de ani, asupra terenului aferent construcției casă de locuit, situată în ..10, jud.SM, teren identificat prin documentația cadastrală amintită mai sus, respectiv sub L. 2 în suprafață de 307 mp, ca efect al dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției prin procesul verbal de adjudecare imobiliară încheiat în data de 23.11.2009 de executorul judecătoresc M. B. în dosarul execuțional nr. 73/2009.
A fost obligată reclamanta la plata către pârât a unei prestații sub formă de rate lunare în cuantum 3 euro/mp, rată pe care reclamanta o va achita pârâtului pe toată durata folosinței terenului din litigiu.
S-a dispus serviciului de carte funciară înscrierea acestui drept de superficie în favoarea reclamantei; fiind compensate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de adjudecare imobiliară încheiat la data de 23.11.2009 de B. M. B. în cadrul dosarului execuțional nr.73/2009, reclamanta a dobândit în proprietate prin adjudecare imobilul casă de locuit (arabil, curți, construcții în intravilan), situat în Certeze, ., înscris în CF nr. 247 nedefinitiv Certeze, nr.topo.1254. Acest imobil a fost proprietatea pârâtului B. M. care a fost soțul reclamantei.
Acțiunea promovată de reclamantă se înscrie în disp.art.693 Cod civil, aceasta solicitând ca instanța să constate că a dobândit un drept real de superficie asupra terenului aferent construcției adjudecate .
Față de natura și obiectul cauzei instanța a încuviințat efectuarea unei expertize topografice efectuată de persoana fizică autorizată K. Z. A., expertiză care a concluzionat că, terenul pe care se află construcția adjudecată de reclamantă se află înscris prin conversie din vechiul CF 247 Certeze - în CF nr._ Certeze. Aceeași lucrarea de specialitate reține că în vederea constituirii unui drept de superficie asupra terenului aferent casei de locuit proprietatea reclamantei s-a întocmit o documentație cadastrală cu propunerea de dezmembrare a noului nr. cadastral_ în două loturi, respectiv Lotul 1 în suprafață de 6454 mp. și Lotul 2 aferent casei de locuit adjudecate în suprafață de 307 mp. Cu ocazia efectuării măsurătorilor în teren ing. topograf a constatat că suprafața măsurată înscrisă pe numele pârâtului în CF- ul amintit mai sus nu corespunde cu cea din acte astfel, suprafața măsurată efectiv este de 6761 mp. fată de 7611 mp. cât este înscris în CF .
Tinând cont de concluziile părților cu privire la această documentație cadastrală efectuată în cauză instanța și-a însușit în totalitate lucrarea de specialitate efectuată de ing. K. Z. Attilia și a admis acțiunea reclamantei conform dispozitivului hotărârii, considerând că Lotul 2 aferent casei de locuit adjudecate asigură buna funcționare a acestei case și reținând incidente disp. art.694 cod civil va constitui un drept de servitute pe acest teren pe o durată de 99 de ani .
Pentru această suprafață de teren reclamanta a fost obligată să-i plătească pârâtului o rată lunară în cuantum de 3 euro/mp. rată pe care reclamanta o va achita pârâtului conform disp.art.697 Cod civil pe toată durata folosinței terenului din litigiu.
Văzând si disp.art.276 Cod.proc.civ. instanța a compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți pentru purtarea acestui proces.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal recurenta C. V., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare recurenta arată că a solicitat instanței de fond în contradictoriu cu pârâtul B. M., constatarea dreptului de superficie a imobilului casă de locuit situat în Certeze, ., înscris în CF 247 nedefinitiv Certeze, 1254, ca efect al dobândirii acestui imobil prin actul de adjudecare încheiat în data de 23.11.2009, pronunțat în dosarul execuțional nr.73/2009.
Precizează că acest imobil a fost adjudecat liber, fără sarcini, a fost construit în timpul căsătoriei cu B. M., atribuit acestuia în urma partajului si ulterior adjudecat de reclamantă.
Consideră recurenta faptul că hotărârea dată de instanța de fond este nelegală, având în vedere că întinderea dreptului de superficie este determinată de actul constitutiv, respectiv actul de adjudecare, așa că nu se pune problema de o convenție a părților, astfel încât aceasta operează de drept si cu titlu gratuit.
De asemenea, recurenta arată că nu este de acord cu modul în care s-a stabilit renta lunară în valoare de 3 euro pe metru pătrat, fără o expertiză de evaluare sau documente oficiale pentru valoarea chiriei si fără nicio motivare, iar prețul chiriei exagerat de mare duce la lezarea reclamantei în exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate, fiind prohibitiv pentru aceasta.
Având în vedere că instanța de fond a dat o soluție cu aplicarea greșită a legii, recurenta solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În drept, invocă disp.art.299-316 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul B. M. (filele 9-11), acesta solicită respingerea recursului ca nefondat și netemeinic.
În motivare intimatul arată că un prim aspect este corecta determinare a calității procesuale a recurentei, aceasta fiind reclamantă în fața instanței de fond, nicidecum pârâtă, astfel cum se menționează în recursul declarat.
Un alt aspect de menționat, arată intimatul, este cel legat de necontestarea de către el a dreptului de proprietate al recurentei asupra construcției, construcție dobândită de către aceasta (în modul în care a fost dobândită) prin adjudecare la licitație publică ca urmare a vânzării.
Precizează că este neadevărată, neavenită și de asemenea inacceptabilă susținerea că "întinderea dreptului de superficie este determinată de actul constitutiv, respectiv actul de adjudecare" susținând recurenta că "nu se pune problema de o convenție a părților", considerând că "aceasta operează de drept și cu titlu gratuit". În primul rând, arată că prin actul de adjudecare s-a transmis dreptul de proprietate asupra construcției liber de orice sarcini. Consideră că se face o confuzie intenționată între sarcinile asupra dreptului de proprietate și exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate. Astfel, sarcina reprezintă un drept de creanță care grevează un drept de proprietate, pe când dezmembrământul dreptului de proprietate reprezintă exercitarea unuia sau mai multor prerogative exclusive ale dreptului de proprietate de către o altă persoană decât titularul acestui drept. Mai mult decât atât, trecând peste confuzia intenționată, menită să inducă doar în eroare instanța de judecată, "actul constitutiv" nu stabilește nimic raportat la superficie, sau la vreun alt mod de folosință al terenului, nefiind astfel exclusă posibilitatea unei convenții a părților privind acest drept. Faptul că recurenta-reclamantă a înțeles să formuleze o acțiune în constatarea dreptului acesteia de superficie asupra terenului nu înseamnă neapărat că acea superficie trebuie în mod necesar să fie gratuită. Se omite în mod voit menționarea aspectului că prin stabilirea acestui drept de superficie se aduce o gravă și iremediabilă atingere dreptului său de proprietate asupra terenului, o ingerință vătămătoare în drepturile ocrotite atât de normele dreptului civil, cât și de Constituție și de Protocolul 1 la CEDO.
Raportat la dezacordul recurentei privind modul de stabilire al rentei, intervin două aspecte:
- raportarea recurentei la modul de stabilire al chiriilor lunare este neavenită, din moment ce nu discutăm, și nici nu avem niciun temei să discutăm despre vreo chirie, din moment ce în speță este vorba de un ""dezmembrâmânt al dreptului de proprietate, nicidecum de o convenție între părți,:
- pe de altă parte, intimatul arată că a solicitat instanței de fond stabilirea unei sume ce se va achita de reclamantă în baza îngrădirii dreptului de proprietate, sumă care a și fost stabilită de instanță la 1/3 din suma ce a solicitat-o inițial. Deci, arată că nu se poate reține faptul că suma ar fi aberantă, din moment ce doar o treime s-a acordat de instanță din suma inițial solicitată. Iar faptul că o obligație este prea oneroasă pentru una din părți nu poate explica ingerința în, și vătămarea nepermisă a dreptului de proprietate a celeilalte părți.
În ceea ce privește invocarea de aplicare greșită a legii, intimatul consideră că acest aspect a fost netemeinic invocat ca și o încercare de motivare a recursului, din moment ce instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 697 și urm. C.civ., care reglementează sediul materiei.
Consideră intimatul că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală iar raportat la solicitarea recurentei ca aceasta să fie casată și trimisă spre rejudecare, menționează că, pe de o parte nu a fost indicat niciunul din motivele de casare prevăzute de Codul de procedură civilă, pe de altă parte, nu există niciun motiv de casare, instanța de fond soluționând cauza prin dezbaterea fondului, acesta fiind legal alcătuită, nu au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, iar magistratul care a dezbătut fondul cauzei și a pronunțat soluția avea competența deplină de a proceda în acest mod.
Pentru toate aceste considerente, intimatul solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, netemeinic, prea sumar motivat și neavenit, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată cauzate prin exercitarea cu rea-credință a căii de atac.
Prin concluziile scrise și depuse la dosar (filele 26-27), intimatul B. M. solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și netemeinic, cu menținerea în totalitate a sentinței atacate, fiind temeinică și legală.
Prin concluziile scrise (filele 29-30), recurenta C. V. solicită în principal modificarea sentinței și înlăturarea obligării sale la suma lunară a valorii superficiei, în acest caz solicită aplicarea disp.art.304 și 304/1 Cod de procedură civilă; intimatul să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată în recurs .
În secundar, solicită casarea sentinței atacate în baza art.304 punctul 7 pentru motivele străine naturii cauzei (soluționarea pe NCC) și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe cu următorul îndrumar:
1. Cercetarea judecătorească să fie făcută pe baza practicii judiciare și a reglementărilor legale sub imperiul normelor vechiului Cod civil.
2. Judecarea procesului în raport de adevăratele raporturi dintre părți, știind că imobilul a fost construit de soți în timpul căsătoriei pe terenul unuia dintre ei.
3. Stabilirea cadrului legal al contra-valorii superficiei - dacă s-ar ajunge la eventualitatea obligării beneficiarului superficiei la plata unei sume de bani - în raport de folosul nerealizat de proprietarul terenului; și nu în raport de valoarea economică a terenului (cum greșit a stabilit instanța de fond); în raport de modul în care illo tempore superficia de natura celei din speță, este sau nu gratuită.
4. Să fie avută în vedere inclusiv excluderea îmbogățirii fără justă cauză a proprietarului terenului etc.
5. Cheltuielile de judecată să fie avute în vedere la rejudecarea cauzei.
În motivare recurenta arată că instanța de fond a adus o soluție ilegală întemeindu-și argumentele și raționamentele juridice pe disp. NCC cu toate că raportul juridic, care a dat naștere litigiului civil, s-a născut sub imperiul vechii reglementări juridice, adică la data adjudecării la licitație 23 noi. 2009 (iar dacă avem în vedere data partajului se situează mai îndepărtat în timp față de apariția noii reglementări).
În situația dată, chiar dacă are si susține si o cerere subsidiară, apreciază că instanța va putea - prin raportare la reglementările anterioare care nu reglementau în concret instituția superficiei, ea fiind rezultatul doctrinei și practicii judiciare - prin asemănarea cu situația reglementată de legislația prind construcția de locuințe proprietate personală dinainte de Revoluția din dec. 1989, să aprecieze că nu este evaluabilă în bani superficia și că deci este o transformare a proprietății asupra terenului într-un drept de folosință pe durata existenței construcției în favoarea coproprietarilor construcției.
În speță, arată că imobilul a fost construit de soți în timpul căsătoriei. Proprietarul terenului nu a avut în vedere de la edificarea casei că va divorța și nici faptul că imobilul, casă, va reveni pe orice cale soției sale, ci a afectat acea porțiune de cca. 300 mp teren construirii casei familiare fără gândul premeditat al unui câștig de pe urma acestui teren.
În aceste condiții și cu o motivare pe măsură se poate modifica soluția instanței de fond, apreciind că superficiarul - fost soț și co-constructor - nu este îndreptățit la plata valorii superficiei.
Învederează recurenta că nu poate să nu recunoască că atât pentru contradictorialitate cât și mai ales pentru lipsirea unei părți de o cale de atac, această soluție ar fi cam îndrăzneață.
Privind casarea, recurenta arată că instanța de fond nu trebuia să se raporteze la o soluție a instanței supreme dată pe de o parte într-o speță de superficie pură și simplă, iar pe de altă parte nu trebuia să soluționeze cauza pe baza Noului C. ci. deoarece raportul juridic declanșator al litigiului s-a născut anterior apariției noii reglementări civile.
Cum a arătat mai sus, sub imperiul vechii reglementări civile în materia construcțiilor de locuințe proprietate personală nu s-a avut în vedere plata către superficiar a unei contravalori a acesteia; stabilirea de către instanța de fond a valorii superficiei în acest context excede legii și practicii judiciare în materie.
Sub aspectul stabilirii chiriei arată că soluția instanței de fond este imorală și lipsită total de etică juridică pe de o parte iar pe de altă parte este o îmbogățire fără justă cauză: să plătești cu titlu de chirie lunară valoarea de cumpărare a terenului iar după plata folosului pe o lună tot ce primește superficiarul este câștig nemeritat.
Chiar dacă nu acceptă nici ca idee plata valorii superficiei fostului soț, arată că instanța de fond putea să acorde ca și criteriu al daunelor compensatorii numai valoarea folosinței terenului și nu însăși valoarea lui de circulație iar aceasta sub niciun chip nu putea fi lunară ci eventual anuală. Ea reflectă folosul nerealizat de proprietarul terenului folos care este pe an agricol și nu lunar. Nici chiar fânul care se cosește eventual de 2 ori pe an nu poate aduce folosul stabilit de instanță rezultând despăgubiri excesive.
Precizează recurenta că instanța de fond - în modalitatea propusă - nu a avut în vedere nici caracterul temporar al superficiei adică pe durata existenței construcției.
În drept, invocă art.321 Cod de procedură civilă.
Prin concluziile scrise și depuse la dosar, intimatul B. M. solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și netemeinic, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței atacate.
Precizează intimatul faptul că, fără a mai reitera apărările deja formulate, pe care le susține în totalitate în continuare, susținerile recurentei de la ultimul termen de judecată, când au fost formulate concluziile asupra recursului declarat sunt neadevărate, nefondate și nesusținute de niciun mijloc de probă.
Astfel, s-a susținut că prezenta acțiune ar fi guvernată de prevederile vechiului cod, fără a fi specificat la care dintre coduri s-a referit reprezentantul recurentei.
În realitate, arată că din chiar modul de formulare al acțiunii introductive, rezultă fără echivoc faptul că acțiunea este întemeiată pe prevederile Noului Cod Civil (Legea 287/2009, cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 71/2011), acțiunea în drept fiind întemeiată pe prevederile art. 693-702 NCC. Mai mult, data înregistrării acțiunii este cea de 10.11.2011, deci după data intrării în vigoare a Noului Cod Civil (01.10.201l). Astfel, apărările reprezentantului recurentei conform cărora Vechiul Cod Civil nu prevedea posibilitatea acordării unei superficii oneroase nu pot fi primite. Mai mult, chiar dacă acțiunea ar fi fost guvernată de prevederile Vechiului Cod Civil (ceea ce, astfel cum mai sus a arătat, nu este cazul), nicăieri nu este expres prevăzut în C.Civ. de la 1864 că superficia este în mod obligatoriu gratuită.
Din punctul intimatului de vedere, confuzia se datorează din aceea că, deși acțiunea este guvernată de prevederile Noului Cod Civil, însă procedura care guvernează cauza este cea a Vechiului Cod de Procedură Civilă de la 1865, Noul Cod de Procedură Civilă intrând în vigoare abia de la 15.02.2013. Confuzia a fost evidentă și cu ocazia dezbaterilor pe fond asupra recursului, unde s-a susținut că, în situația în care s-ar aplica noul cod, s-ar fi impus recalificarea în apel a căii de atac, când, instanța, în mod temeinic și pertinent a observat că, procedura se desfășoară după vechiul cod, dar dreptul material aplicabil este după noul cod.
Având în vedere cele de mai sus, raportat desigur și la principiul disponibilității prevăzut de art.129 VCPC, instanța este investită a se pronunța asupra unei cereri de stabilire a dreptului de superficie raportat la prevederile NCC (art. 693-702), care desigur, prevăd posibilitatea instituirii superficiei oneroase, astfel cum, dealtfel, a solicitat prin întâmpinare.
Prin aceeași întâmpinare (formulată și depusă în termen la instanța de fond), intimatul precizează faptul că a arătat faptul că nu se opune admiterii acțiunii, însă a solicitat ca superficia stabilită să fie una oneroasă, raportat la faptul că, dreptul său de proprietate asupra terenului există, și prin instituirea acestei superficii, atributele dreptului de proprietate sunt puternic restrânse, o parte semnificativă a dreptului de proprietate a lui este dezafectată, fiind astfel profund prejudiciat.
În ceea ce privește susținerile din fața instanței că i s-a „acordat cadou" o sumă semnificativă, intimatul arată faptul că a solicitat a se stabili suma de 10 EUR/mp/lună cu titlu de rentă pentru superficia acordată, cu toate acestea, instanța a acordat doar 3 EUR, deci mai puțin de 1/3 din ce a solicitat. Dacă s-ar fi acordat suma de 10 EUR, nici aceea nu ar fi reprezentat o sumă deosebită, dar ar fi reprezentat o justă despăgubire. Cu toate acestea, arată că a acceptat suma de 3 EUR, având în vedere și situația economică globală și posibilele dificultăți financiare, dar a se susține că suma de 3 EUR este „cadou", este puțin deplasată.
De altfel, reaua credință a recurentei este evidentă si rezultă din chiar acțiunea introductivă, precum și actele ulterioare.
Pentru toate aceste considerente, intimatul solicită onorarea prezentelor concluzii și pe cale de consecință, respingerea recursului ca nefondat și netemeinic, menținerea în totalitate a sentinței pronunțate de instanța de fond, cu obligarea recurentei Ia plata cheltuielilor de judecată cauzate, atât în fond cât și în recurs.
Prin concluziile scrise, recurenta C. V., solicită, în principal, modificarea sentinței și înlăturarea obligării ei la suma lunară a valorii superficiei, bazându-și susținerea pe faptul că - sub regimul vechiului cod civil și al reglementărilor dar al practicii judiciare în materia superficiei - în privința construcției unuia din soți pe terenului celuilalt soț nu se stabilește nici o sumă cu titlu de contravaloare a superficiei.
De asemenea, arată că modalitatea în care a ajuns pârâtul intimat în proprietatea terenului - prin uzucapiune cu joncțiunea posesiilor, în timpul căsătoriei și fără știrea reclamantei apelante - îl scoate în evidență pe acesta ca fiind de rea-credință, ori, o astfel de atitudine nu poate fi ocrotită de lege și nici nu este creatoare de beneficii.
Mai mult, arată că instanța a aplicat dispozițiile NCC în materia superficiei și a stabilit valoarea exorbitant de mare a prețului/mp egal cu prețul de cumpărare ceea ce este ilegal. Astfel, este de observat că potrivit sentinței fondului recurenta ar trebui să plătească suma de 921 euro/lună pentru 307 m.p teren ceea ce în mod evident este o sumă excesivă.
În secundar, solicită casarea sentinței în baza art.304 punctul 7 Cod proc.civ., pentru motivele străine naturii cauzei (soluționarea pe NCC) și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe cu următorul îndrumar:
1. Cercetarea judecătorească să fie făcută pe baza practicii judiciare și a reglementărilor legale sub imperiul normelor vechiului cod civil. În atașament depune extrase din practica judiciară.
2. Judecarea procesului în raport de adevăratele raporturi dintre părți, știind că imobilul a fost construit de soți în timpul căsătoriei pe terenul unuia dintre ei si analiza modalității de stabilire a valorii indemnizației de superficie raportat exclusiv la suprafața necesară utilizării normale a casei.
3. Să se țină seama că imobilul obiect al litigiului - casa fost bun comun - este amplasată în aceeași curte cu casa părinților pârâtului intimat cărora, de asemenea, li se cuvine teren aferent.
4. Stabilirea cadrului legal al contra-valorii superficiei - dacă s-ar ajunge la eventualitatea obligării beneficiarului superficiei la plata unei sume de bani - în raport de folosul nerealizat de proprietarul terenului; și nu în raport de valoarea economică a terenului (cum greșit a stabilit instanța de fond); în raport de modul în care illo tempore superficia de natura celei din speță, este sau nu gratuită.
5. Să fie avută în vedere inclusiv excluderea îmbogățirii fără justă cauză a proprietarului terenului etc.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicită să fie avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Tribunalul analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, a dispozițiilor legale în materie reține următoarele:
Asupra legii aplicabile dreptului de superficie invocat de recurenta reclamantă, se reține că:
În privința superficiei art.68 din, Legea nr.71/2011 prevede în mod expres că art.693-702 din Codul Civil nu se aplică drepturilor de superficie constituite înaintea intrării în vigoare a Codului civil (1 octombrie 2011).
Edificatoarea asupra acestui aspect sunt și dispozițiile art.6 alin.2 Cod civ. (“Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.”
Din probele dosarului și din susținerile părților, rezultă că imobilul casă de locuit s-a construit sub durata căsătoriei pe terenul proprietatea intimatului conform CF_ Certeze sub nr.top 1254, iar ca urmare a divorțului părților a fost supus partajului între foștii soți, părțile din prezenta cauză, iar mai apoi a fost adjudecat de recurentă în vederea încasării sultei. Ca efect al dobândirii dreptului de proprietate asupra construcției prin procesul verbal de adjudecare imobiliară încheiat în data de 23.11.2009 de executorul judecătoresc M. B. în dosarul execuțional nr.73/2009, recurenta-reclamantă a solicitat reglementarea situației juridice a terenului de sub construcție, invocând superficia, însă în calitate de fost soț superficiar, prin actul de adjudecare nu s-a stabilit nimic în legătură cu folosința terenului.
Așa cum s-a stabilit în practica judiciară anterioară intrării în vigoare a Noului Cod civil, în lipsa unei reglementări distincte a acestui drept, dezmembrământ al proprietății, coroborat cu doctrina care a confirmat interpretările instanțelor de judecată prin soluțiile pronunțate (V.S. D. civil, p.244) în situația în care soții realizează o construcție în timpul căsătoriei pe terenul care este bun propriu al unuia dintre ei, celălalt soț dobândește un drept de superficie, format din dreptul de proprietate devălmașă asupra construcției și prerogativele dezmembrate din conținutul juridic al dreptului de proprietate asupra terenului. Așadar unul dintre soți are calitatea de proprietar al terenului, iar celălalt de superficiar, izvorul dreptului de superficie este faptul juridic al edificării de către soți, în timpul căsătoriei, pe terenul bun propriu al unuia dintre ei, a unei construcții, fapt de care legea leagă producerea acestui efect juridic.
Acest mod de dobândire a superficiei în raporturile dintre soți a fost impus și prin interpretarea și aplicarea art.30 din Codul familiei (a se vedea interpretarea dată prin Dec.de îndrumare nr.19/1960 a T.S., în CD 1960 p.26). „Construcțiile noi făcute în timpul căsătoriei pe terenul bun propriu al unuia dintre soți, precum și construcțiile alăturate, învecinate sau suprapuse construcției vechi (cazul supraetajarilor) fiind bunuri dobândite în timpul căsătoriei, sunt ele însele bunuri comune. În consecință, soțul proprietar al terenului și al vechii construcții, rămâne mai departe proprietar exclusiv al acestora, însă, construcția noua constituie bun comun al ambilor soți. Soțul, care nu este proprietar asupra terenului, dobândește, totodată, ca titular al dreptului de superficie, un drept de folosința asupra terenului pe care s-a ridicat noua construcție” (extras din considerentele deciziei de îndrumare).
Dobândirea dreptului de superficie include atât nașterea, adică constituirea lui de către proprietarul terenului, cât și dobândirea efectivă de către superficiar prin înscrierea în cartea funciară și opunerea sa față de terți și chiar față de proprietarul terenului, cum este și cazul în speță.
Dreptul de superficie nu se constituie prin hotărâre judecătorească, întrucât instanța nu are dreptul să dezmembreze proprietatea în lipsa unui text de lege a se vedea în acest sens CEDO, cauza Bok și P. c. României, 2007, el se naște în condițiile legii și în speță se întemeiază pe acordul părților în edificarea construcției sub durata căsătoriei pe terenul bun propriu al celuilalt soț.
În acest context prezintă relevanță în determinarea legii aplicabile momentul la care s-a născut acest drept adică constituirea lui inițială, prin urmare data înregistrării acțiunii, sub aspectul normelor de drept material (nu și procedural), nu reprezintă un criteriu în aplicarea legii. Legea veche se aplică în continuare pentru drepturile civile subiective care s-au născut sub imperiul acesteia, prin ultraactivitaea legii realizarea dreptului în justiție va fii ținut în continuare de normele de drept în vigoare la data nașterii dreptului, a raporturilor juridice născute între părți.
În acord cu acest principiu, legea veche supraviețuiește pentru situațiile juridice pendinte ce reprezintă unitatea de referință la care se raportează succesiunea legilor, și care rămân guvernate de legea sub imperiul căreia s-au născut.
Față de cele ce preced și a argumentelor prezentate, Tribunalul reține că superficia este supusă legii în vigoare de la data producerii sau săvârșirii împrejurării sau faptei care atrage incidența acesteia, și cum edificarea construcției, stare de fapt rezultată și din titlurile executorii (partajul) sunt anterioare datei de 1 octombrie 2011, este evident că legea aplicabilă este vechiul Cod civil și nu Lg.287/2009, așa cum, în mod nelegal și nemotivat, a reținut prima instanță.
Întrucât judecarea cauzei a avut loc în prima instanță cu aplicarea greșită a legii art.304 pct.9 Cod proc.civ. solicitarea recurentei de reluarea judecății la aceiași instanță este întemeiată, întrucât probele administrate inclusiv expertiza nu concordă cu reglementarea aplicabilă pretenției deduse judecății. Soluția primei instanțe este criticabilă inclusiv sub aspectul stabilirii despăgubirilor care exced valorii economice a suprafeței de 307 m.p. prin chiria lunară stabilită la suma de 921 euro/lună pentru cei 99 de ani, ajungând să se depășește inclusiv valoarea de circulație/cumpărare a bunului.
În consecință, este necesară refacerea probatoriului, pentru a se determina întinderea dreptului de superficie, prin determinarea dreptului de folosință asupra terenului, utilitatea acestuia în raport de existența construcției proprietatea reclamantei în urma adjudecării, urmând ca instanța să decidă (evident că nu în raport de valoarea economică a terenului) față de împrejurările concrete în care s-a născut dreptul de superficiei dacă beneficiarul superficiei este obligat să suporte o sumă de bani pentru folosul nerealizat de proprietarul terenului. Valoarea indemnizației rezultată din superficie va fi una echitabilă pentru ambele părți în cazul în care se va ajunge la stabilire în urma probelor care urmează a fi administrate în cauză.
Pentru aceste considerente, reținând că este necesară suplimentarea probatoriului, pentru stabilirea corectă a raporturilor juridice dintre părți, față de cele arătate mai sus, tribunalul în baza art.312 alin.1, art.312 alin.5 Cod proc.civ. (cercetarea fondului s-a realizat cu aplicarea greșită a legii aplicabile în cauză), a admis recursul, a casat sentința și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, Judecătoria Negrești Oaș.
Cheltuielile de judecată din recurs vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta C. V., domiciliată în Huta Certeze, nr.134, jud.Satu M., împotriva Sentinței civile nr.1710 din 28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în contradictoriu cu intimatul B. M., domiciliat în Huta Certeze, nr.10, jud.Satu M., având ca obiect acțiune în constatare constatarea dreptului de superficie, și în consecință:
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Negrești Oaș.
Cheltuielile de judecată ocazionate în recurs vor fi avute în vedere cu ocazia rejudecării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 26.02.2015.
Președinte, Z. K. | Judecător, M. G. R. | Judecător, I. M. C. |
Grefier, M. C. |
Red.I.M.C./26.03.2015
Tehnored_BER /26.03.2015
2 ex.
Jud.fond: O. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 273/2015. Tribunalul SATU... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 41/2015.... → |
|---|
