Acţiune pauliană. Decizia nr. 427/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. S.

Judecător M. G. R.

Grefier E. P.

Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelanții-pârâțiK. F., CNP_, domiciliat în loc. D., nr.227, . M., și K. R. F., CNP_, domiciliat în loc. D., nr.227, . M., cu domiciliile procedural alese la sediul secundar al Cabinetului de Avocat C. V., situat în Satu M., ..5, . M., împotriva Sentinței civile nr. 432/19.03.2015, pronunțată de Judecătoria Carei, în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimata-reclamantă., cu sediul în Italia, Via Gronchi 96-98,_ Imola, societate înscrisă cu nr.BO_, Cod fiscal IT_, cont bancar IT32Q_0000000157, prin lichidator CASSA DI RISPARMIO DI IMOLA, reprezentată prin d-na Matteuzi S., prin avocat C. C., cu sediul procedural ales la Cabinet de Avocat C. C., situat în Oradea, ..17, ., având ca obiect acțiune pauliană.

Prin serviciul de registratură al instanței la data de 18.09.2015, intimata . prin lichidator, prin avocat C. C. a depus la dosar concluzii scrise.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 15.09.2015, dată la care susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, care face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea la data de azi, când;

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 432/19.03.2015, pronunțată de Judecătoria Carei, în dosar nr._, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în Italia, Via Gronchi 96-98,_ Imola, prin lichidator CASSA DI RISPARMIO DI IMOLA, reprezentată prin d-na MATTEUZI Ș., prin avocat C. C., în contradictoriu cu pârâții K. F., CNP_, domiciliat în ., nr. 227, județ Satu M. și K. R. F., CNP_, domiciliat în ., nr. 227, județ Satu M..

În temeiul art. 1562, 1565 C.civ. a declarat inopozabil contractul de vânzare-cumpărare autentificat conform încheierii de autentificare nr. 2697/05.07.2013, emisă de BNP C., cu sediul în Carei, ., nr. 16, județ Satu M., având ca părți: K. F.- în calitate de vânzător și K. R. F.- în calitate de cumpărător, privind vânzarea imobilului, proprietatea vânzătorului, intravilan, casă de locuit, construită din cărămidă, compusă din S+P+M, cu teren aferent, cu categoria de folosință „curți, construcții și arabil”, în suprafață totală de 2306 mp., situat în comuna Supur, ., județ Satu M., înscris în CF nr._ Supur-intravilan, provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 920 D., cu nr. top 225, 226 de sub B1.1 și B2.1, față de reclamanta creditoare ..

A respins capetele de acțiune având ca obiect „revenirea acestor bunuri în patrimoniul pârâtului de ordin I” și „restabilirea situației anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare în CF imobilului, în sensul intabulării dreptului de proprietate pârâtului de ordin I”.

A obligat pârâții, în solidar, să achite reclamantei suma de 1865 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a constatat că reclamanta are calitatea de creditor, iar pârâtul K. F., are calitatea de debitor urmărit, în dosar execuțional nr. 429/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc Chizec M. V. S., cu sediul în Oradea (fila 44 dosar).

Între părți se desfășoară litigiu cu privire la executarea silită ( filele 45-101 dosar).

În contractul de vânzare-cumpărare autentificat, conform încheierii de autentificare nr. 2697/05.07.2013 emis de BNP C., cu sediul în Care, având ca obiect vânzarea imobilului înscris în CF nr._ Supur- intravilan D. ( provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 920 D.), nr. 225, 226 de sub B1.1 și B2.1, vânzător K. F.-proprietar tabular, cumpărător K. R. F., se menționează în mod expres: „cumpărătorul menționează totodată că are cunoștință de situația de drept și de fapt a imobilului cumpărat, înțelegând a-l dobândi pe riscul său și totodată declară, că a lua la cunoștință de existența adresei de urmărire din partea executorului Chizec M., de pe lângă Curtea de Apel Oradea, urmărire care este menționată și în certificatul de atestare fiscală nr. 315/05.07.2013, eliberat de . 117 verso dosar.

Astfel, s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea cumpărătorului - pârâtul de ordin 2, conform extras CF ( filele 114-115 dosar).â

În interogatoriu, pârâtul K. F. recunoaște că imobilul vândut era singurul bun imobil aflat în proprietatea sa ( pct.3), nu recunoaște că societatea creditoare a renunțat la o parte din pretenții, fiind menținută executarea silită pentru suma de_ Euro, plus cheltuieli de executare, din care nu a achitat creanța, menționând că reclamanta îi este datoare pentru lucrările efectuate, cu suma de_ Euro ( pct.4), recunoaște că a vândut imobilul pentru lipsă de bani, deoarece avea conturile blocate de reclamantă și trebuia să achite alte lucrări ( pct.11), recunoscând că nu are alte bunuri în patrimoniul personal ( filele 102-104 dosar).

În interogatoriu, pârâtul K. R. F., recunoaște că la data de 05.07.2013, adică după 4 zile de la primirea somației de plată de către tatăl său, pârâtul K. F., acesta a cumpărat unicul imobil al tatălui său (pct.1), recunoaște că și în continuare locuiește în același imobil, împreună cu tatăl său ( pct. 3, 4 )- filele 105-107 dosar.

Prin decizia nr. 4073/13.12.2011 a ICCJ, având ca obiect restituire împrumut și anulare contract vânzare-cumpărare imobil, se arată că, în conformitate cu prevederile art. 975 C.civ. ( art. 1562 NCC), pentru admisibilitatea unei acțiuni pauliene formulate de creditor, pe lângă dovada existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile și a producerii unui prejudiciu creditorului, în sensul producerii sau măririi stării de insolvabilitate, este necesar ca acesta să facă dovada fraudei debitorului și a complicității la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul fraudulos. În speță, instanța supremă a apreciat că în mod corect, instanța de apel a statuat că nu sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de lege pentru admisibilitatea acțiunii pauliene, întrucât la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în evidențele de carte funciară nu existau înscrieri referitoare la sarcini ale imobilului sau mențiuni ce ar fi putut conduce la concluzia de complicitate la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat contractul.

Ori, reclamanta nici nu a introdus o acțiune prin care să solicite nulitatea contractului de vânzare-cumpărare și nici nu a notat înscrieri referitoare la sarcini ale imobilului sau alte mențiuni.

Mai mult, cumpărătorul, a menționat în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentic că înțelege să dobândească pe riscul său acest imobil, cunoscând existența adresei de urmărire silită din partea executorului judecătoresc.

În această situație, instanța poate declara doar inopozabil față de creditor contractul de vânzare-cumpărare autentic, acesta beneficiind doar de disp. art. 1565 C.civ. privind efectele admiterii acțiunii revocatorii ( pauliene).

Ca un corolar al celor arătate mai sus, instanța, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, ca întemeiată.

În temeiul art. 1562, 1565 C.civ. instanța de fond a declarat inopozabil contractul de vânzare-cumpărare autentificat conform încheierii de autentificare nr. 2697/05.07.2013, emisă de BNP C., cu sediul în Carei, ., nr. 16, județ Satu M., având ca părți: K. F.- în calitate de vânzător și K. R. F.- în calitate de cumpărător, privind vânzarea imobilului, proprietatea vânzătorului, intravilan, casă de locuit, construită din cărămidă, compusă din S+P+M, cu teren aferent, cu categoria de folosință „ curți, construcții și arabil”, în suprafață totală de 2306 mp., situat în comuna Supur, ., județ Satu M., înscris în CF nr._ Supur-intravilan, provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 920 D., cu nr. top 225, 226 de sub B1.1 și B2.1, față de reclamanta creditoare ..

A respins capetele de acțiune având ca obiect „revenirea acestor bunuri în patrimoniul pârâtului de ordin I” și „restabilirea situației anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare în CF imobilului, în sensul intabulării dreptului de proprietate pârâtului de ordin I”, ca neîntemeiate.

În temeiul art. 453 C.pr.civ. a obligat pârâții, în solidar, să achite reclamantei suma de 1865 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat ( filele 149-150).

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții K. F. și K. R. F., solicitând instanței de control judiciar ca prin hotărârea ce o va pronunța în prezenta cauză să dispună:

- în principal, anularea în parte a sentinței civile nr.432/2015 și trimiterea cauzei spre rejudecare;

- în subsidiar, anularea în parte a sentinței civile nr.432/2015 și rejudecând fondul cauzei, să se dispună respingerea în tot a acțiunii ca nefondată.

Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea căii de atac promovate apelanții-pârâți arată că, în fapt, prin cererea formulată, la solicitarea intimatei, instanța de judecată a fost investită să dispună în sensul declarării ca inopozabil contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 05.07.2013, prin care pârâtul din rândul 1 a înstrăinat cu titlu oneros, în frauda drepturilor reclamantei, către pârâtul din rândul 2, fiul pârâtului din rândul 1, a bunurilor imobil casă de locuit situate în . nr.227 si teren intravilan curți si construcții 1.000 mp, arabil 2000 mp, teren extravilan arabil 1,76 ha, vie 0,10 ha, cu consecința revenirii bunurilor în patrimoniul pârâtului din rândul 1 și Restabilirea situației anterioare încheierii contractului de vânzare cumpărare în Cf imobilului, în sensul întăbulării dreptului de proprietate [pârâtului din rândul 1 în Cartea Funciară a imobilului amintit], invocând ca și temei al cererii sale prevederile art.1562 și urmat N.C.C.

Cererea formulată a fost admisă în parte, instanța de fond, considerând că nu poate fi primit capătul de cerere privind revenirea bunului în patrimoniul pârâtului de ordin I și restabilirea situației anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare în Cf -ul imobilului în sensul întăbulării dreptului de proprietate în favoarea pârâtului de ordin I, dispunând doar în sensul declarării inopozabilității contractului de vânzare-cumpărare autentificat conform încheierii de autentificare nr.2697/05.07.2013 emisă de BNP CHERESTAȘIU, cu sediul în Cărei, ., nr.16, județ Satu M., având ca părți: K. F. - în calitate de vânzător și K. R. F. - în calitate de cumpărător, privind vânzarea imobilului, proprietatea vânzătorului, intravilan, casă de locuit, construită din cărămidă, compusă din S+P+M, cu teren aferent, cu categoria de folosință "curți, construcții si arabil", în suprafață totală de 2306 mp, situate în comuna Supur, ., iudet Satu M., înscris în CF nr._ Supur- intravilan, provenit din conversia de pe hârtie a CF nr.920 D., cu nr. top 225, 226 de sub B LI si B 2.1, fată de reclamanta creditoare ..

Apelanții-pârâți apreciază că soluția instanței de fond, comportă critici de nelegalitate din perspectiva următoarelor considerente:

- a fost dată cu încălcarea principiului disponibilității;

- a fost pronunțată fără o cercetare pe fond a cauzei;

- este nemotivată.

In ceea ce privește critica de nelegalitate dată de nesocotirea principiului disponibilității.

Prin petitul formulat, reiterează apelanții-pârâți, reclamanta a investit instanța de fond să dispună:

" DECLARAREA INOPOZABILITĂȚII FAȚĂ DE SUBSCRISA A CONTRACTULUI DE VÂNZARE CUMPĂRARE ÎNCHEIAT LA DATA DE 05.07.2013 prin care pârâtul din rândul 1 a înstrăinat cu titlu oneros, în frauda drepturilor subscrisei, către pârâtul din rândul 2, fiul pârâtului din rândul 1, a bunurilor imobil casă de locuit situat în corn. Supur, loc. D. nr.227 si teren intravilan curți si construcții 1,000 mp, arabil 2000 mp, teren extravilan arabil 1.76 ha. vie 0,10 ha, cu consecința revenirii bunurilor în patrimoniul pârâtului din rândul 1;

Restabilirea situației anterioare încheierii contractului de vânzare cumpărare în Cf imobilului, în sensul întăbulării dreptului de proprietate [pârâtului din rândul 1 în Cartea Funciară a imobilului amintit].”

Prin sentința civilă, ca o consecință a admiterii în parte a acțiunii, instanța dispune în sensul că: "declară inopozabil contractul de vânzare-cumpărare autentificat conform încheierii de autentificare nr. 2697/05.07.2013 emisă de BNP CHERESTAȘIU, cu sediul în Carei, ., nr. 16, județ Satu M., având ca părți: K. F. - în calitate de vânzător și K. R. F. - în calitate de cumpărător, privind vânzarea imobilului, proprietatea vânzătorului, intravilan, casă de locuit, construită din cărămidă, compusă din S+P+M. cu teren aferent, cu categoria de folosință "curți, construcții si arabil", în suprafață totală de 2306 mp, situate în ., județ Satu M., înscris în CF nr._ Supur- intravilan, provenit din conversia de pe hârtie a CF nr.920 D., cu nr. top 225, 226 de sub B 1.1 si B 2.1, fată de reclamanta creditoare .."

Fără să fi fost investită legal printr-o cerere, formulată în condițiile art. 204 C.proc.civ., în sensul modificării cererii de chemare în judecată în sensul identificării corecte a imobilului, fie printr-o cerere scrisă, fie verbal în fața instanței, prin consemnarea unei astfel de solicitări în încheierea de ședință, instanța de fond a dispus cu încălcarea principiului disponibilității. încălcând astfel cadrul juridic cu care aceasta a fost legal investită, consideră apelanții-pârâți.

În exercitarea rolului activ, instanța de fond, poate doar să atragă atenția asupra drepturilor și obligațiilor procedurale ale părților și nu să se substituie acestora în îndeplinirea obligațiilor procedurale pentru că astfel se încalcă un principiu fundamental al procesului civil, respectiv principiul disponibilității.

Instanța de fond, în soluționarea cauzei cu care a fost investită, în temeiul prevederilor art. 22 C.proc.civ., poate să dispună administrarea probatoriului, examinarea efectivă a acestuia în verificarea temeiniciei cererii și, cel mult, în măsura în care se apreciază necesitatea calificării actelor sau faptelor deduse judecății.

Cât timp instanța de fond nu a fost investită în mod legal, în modificarea petitului formulat de intimata reclamantă, soluția ce se impune a fi dispusă în prezenta cauză, este cea de respingere a cererii privind declararea inopozabilității contractului de vânzare -cumpărare încheiat la data de 07.07.2013 pe considerentul că nu vizează bunurile identificate prin petit, respectiv " imobil casă de locuit situate în . nr.227 si teren intravilan curți și construcții 1.000 mp, arabil 2000 mp, teren extravilan arabil 1.76 ha, vie 0,10 ha" . Intimata are posibilitatea de a promova o nouă cerere cu indicarea corectă a imobilelor față de care dorește ca o instanță de judecată să declare inopozabil actul translativ de proprietate.

Fiind dovedită în prezenta cauză existența criticii de nelegalitate invocate, să se dispună modificarea în parte a sentinței civile apelate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă.

Apelanții pârâți arată că, critica de nelegalitate susținută față de necercetarea cauzei pe fond, este argumentată pe următoarele aspecte:

„Prin prevederile art. 1562, legiuitorul instituie în sarcina reclamantei obligația de a dovedii existența unui prejudiciu, ca și condiție a solicitării declarării inopozabilității actului încheiat în frauda intereselor sale, precum și complicitatea terțului la fraudarea intereselor creditorului.

Pentru admisibilitatea acțiunii, intimata-reclamantă trebuia să facă dovada îndeplinirii în mod cumulativ a cerințelor instituite de legiuitor, respectiv existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, existența unui prejudiciu creat prin încheierea actului, a existenței unei fraude a debitorului la încheierea actului, precum și a complicității terțului la fraudă.

Așa cum au arătat în fața instanței de fond, prin sentința civilă nr. 6392/2014, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._/271/2013, s-a dispus în sensul menținerii actelor de executare silită întreprinse de intimata reclamantă, în calitate sa de creditoare, față de debitorii K. F. și S.C. VIGNETO PRODUCT S.R.L., respectiv până la concurența sumei de 29.765 euro (134.537,80 lei), datorată cu titlu debit principal, 8.240 lei, datorată cu titlu onorariu executor și 446,45 lei, datorată cu titlu de cheltuieli de judecată.

Ca atare, debitorii creditoarei, pentru suma totală de 143.224,25 lei, sunt K. F., pârâtul de ordin I și societatea comercială VIGNETO PRODUCT S.R.L. Astfel, răspunderea personală a fiecărui debitor în parte, incumbă până la concurența sumei de 71.612,12 lei, respectiv echivalentul a 15.914 euro.

Conform contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 2697/05.07.2013, încheiat între pârâții de ordin I și II, imobilul "casă de locuit, construită din cărămidă, compusă din S+P+M cu teren aferent cu categoria de folosință "curți, construcții și arabil" în suprafață totală de 2.306 mp, situat în corn. Supur, . Județul Satu M...." a fost înstrăinat/dobândit pentru suma de 67.000 lei, echivalent a 14.888 euro.

Prin încheierea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, este confirmată seriozitatea prețului în ceea ce privește respectarea prețului de zonă minim stabilit de Camera Notarilor Publici cu privire la imobilul casă de locuit și teren în suprafață totală de 2.306 mp, teren din care, față de categoria de folosință confirmată de înscrierile din cf, doar pentru 475 mp este confirmată categoria de curții construcții iar, pentru diferența de 1.831 mp, categoria arabil,

Luând în considerare zona în care este situat imobilul și criza economică actuală, starea de degradare a acestuia, prețul la care ar fi putut fi înstrăinat imobilul, în decurs de câțiva ani, fie și în cadrul procedurii de executare silită imobiliară, nu se ridica la o valoare mai mare decât cea față de care s-a înstrăinat.

Față de calitatea apelantului K. F., cea de debitor pentru suma de 71.612,12 lei, prin înstrăinarea imobilului proprietate personală, intimata nu dovedește că i s-a creat un prejudiciu, pârâtul de ordin I, din suma încasată având posibilitatea achitării debitului datorat.

Prin înstrăinarea imobilului, indiferent de persoana căruia i-a înstrăinat imobilul, pârâtul de ordin I și-a asigurat resursele economice necesare acoperirii debitului către intimata reclamantă, în contextul în care, față de condițiile economice actuale, acest imobil nu putea fi valorificat în cadrul procedurii de executare silită prin vânzare imobiliară la un preț mai mare decât prețul efectiv plătit în baza actului translativ de proprietate.

Terțul dobânditor, respectiv pârâtul de ordin II, avea cunoștință despre existența debitul datorat de vânzător dar, prin achitarea unui preț real, reiteram stabilit de actuala piață imobiliară și în limitele valorilor prevăzute de grila notarială utilizată de camerele notarilor publici, fața de cuantumul debitului datorat de debitorul K. F., nu se poate reține în prezenta cauză faptul că s-a cauzat un prejudiciu intimatei prin înstrăinarea imobilului.

Intimata-reclamantă nu a făcut dovada contrară susținerilor apelanților-pârâți, respectiv nu a invocat neseriozitatea prețului, nu a făcut dovada că prețul nu a fost plătit și nici nu a cerut anularea contractului de vânzare-cumpărare.

Chiar și dacă imobilul ar fi rămas în patrimoniul debitorului K. F. și ar fi fost demarată procedura de vânzare imobiliară, acesta nu ar fi putut fi valorificat la un preț mai mare decât cel la care a fost înstrăinat. Ca atare, intimata nu dovedește faptul că prin înstrăinarea imobilului i s-a cauzat un prejudiciu.

Față de faptul că starea de fapt mai sus redată nu se regăsește analizată de instanța de fond, în considerentele hotărârii pronunțate, nefiind prezentate argumentele care au dus la înlăturarea poziției procesuale a apelanților, soluția instanței de fond apare ca nemotivată, susțin apelanții pârâți.

Un alt aspect pe care apelanții-pârâți îl învederează instanței de apel este cel ce vizează lipsa mandatului dat intimatei în promovarea cererii ce face obiectul prezentei cauze.

Intimata S.C. T. SPA se află în procedura concordatului preventiv, fiind reprezentată de CASSA DI RISPARMIO DI IMOLA prin lichidator d-na. Matteuzi S..

Cererea ce formează obiectul prezentei cauze a fost însușită prin semnătură de avocat C. C. C., în reprezentarea .. prin lichidator. Intimata nu a făcut dovada existenței mandatului dat de lichidatorul desemnat, în vederea promovării cererii ca astfel instanța de judecată să se considere legal investită cu analizarea cererii or, față de lipsa mandatului cererea nu putea fi primită.

Pentru toate aceste considerente, apelanții-pârâți solicită instanței de control judiciar să constate caracterul nelegal al soluției instanței de fond și să dispună admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În drept au fost au fost invocate dispozițiile art. 466 și urmat., art. 1562 și urmat. N.C.C.

Intimata . a formulat întâmpinare (filele 23-25) solicitând respingerea apelului formulat ca nelegal si netemeinic, cu obligarea apelanților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare intimata-reclamantă arată că inadmisibilitatea tezei a 2-a din petitul cererii formulat de catre apelanți, respectiv anularea in parte a sentinței atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare - potrivit dispozițiilor art. 480 al. 3 coroborat cu al. 6 NCPC, cauza poate fi retrimisa spre rejudecare numai in cazul in care se constata ca, in mod greșit, prima instanța a soluționat procesul fara a intra in judecata fondului ori judecata s-a făcut in lipsa părtii care nu a fost legal citata, insa motivele de anulare invocate de catre apelanți nu se încadrează in nici una din cele 2 situații prevăzute de textul de lege enunțat, respectiv prin sentința atacata prima instanța a soluționat fondul cauzei, iar motivele apelanților nu vizează lipsa lor de la judecata ca urmare a faptului ca nu au fost lega! citați. Prin urmare, soluția trimiterii cauzei spre rejudecare este inadmisibila indiferent de soarta apelului.

Intimata-reclamantă consideră că, instanța de fond in mod corect a admis in parte acțiunea formulata, respectiv declararea inopozabilitatii contractului de vânzare cumpărare autentificat conform incheierii de autentificare nr. 2697/05.07.2013 emisa de BNP CHERESTESIU, respingand capetele de cerere constând in revenirea bunurilor in patrimoniul paratului din rândul 1 si restabilirea situației anterioare incheierii contractului de vânzare cumparare in CF ui imobilului, in sensul intabularii dreptului de proprietate paratului de ordin I, întrucât, asa cum arata instanța de fond in motivarea hotărârii, efectele admiterii acțiunii revocatorii, conform dispozițiilor art. 1565 N.C.C1V., constau in inopozabilitatea fata de creditor a contractului de vânzare cumpărare, motiv pentru care au fost respinse celelalte capete de cerere. Evident, apelanții incearca, in mod greșit, sa insinueze ca instanta de judecata nu poate admite numai in parte o acțiune, soluție desigur eronata.

Intimata-reclamantă mai arată că are calitatea de creditor al apelantului parat din rândul 1, K. F., in temeiul titlului executoriu din dosar executional 429/2013, executorul judecătoresc transmițând Somația de plata la data de 01.07.2013, comunicarea fiind făcuta personal apelantului parat din rândul 1, care a semnat de primire personal, potrivit Dovezii de primire.

Potrivit adresei Primăriei Supur (Adresa 1049/2013), debitorul avalist avea in proprietate bunurile constând in imobil casa locuit situat in corn, Supur, loc. D. nr. 227 si teren intravilan curți si construcții 1.000 mp, arabil 2.000 mp, teren extravilan arabil 1.76 ha, vie 0.10 ha, insa acesta le-a instrainat ulterior primirii Somației de plata fiului sau, in vârsta de 22 ani la data incheierii contractului de vânzare cumpărare si care avea același domiciliu cu tatăl sau la adresa imobilului instrainat.

Debitorul K. F., nemaiavand alte bunuri in patrimoniu, a devenit insolvabil in urma înstrăinării acestor bunuri, fiind practic in imposibilitate de a-si recupera creanța de la debitorul devenit insolvabil arată intimata reclamantă.

Având in vedere calitatea de fiu al paratului din rândul 2, dobanditorul imobilelor, fata de paratul din rândul 1, fiu care locuia la aceeași adresa cu tatăl sau in imobilele - obiectul înstrăinării - este evident ca acesta cunoștea ca imobilele respective vor fi executate silit, iar încheierea unui contract de vânzare cumpărare ar duce la sustragerea acestor bunuri de la executarea silita si, practic, insolvabilitatea debitorului.

Nu in ultimul rând, vârsta frageda a apelantului parat din rândul 2, respectiv 22 ani si împrejurarea ca acesta locuia împreuna cu tatăl sau in imobilele respective, nu pot decât conduce la concluzia ca acest contract de vânzare cumpărare nu a avut alt scop si cauza decât sustragerea bunurilor de la executare silita, actul de instrainare fiind nul si pentru lipsa cauza si preț.

Intimata reclamantă menționează ca pe parcursul executării silite, a formulat o precizare in dosarul executional, instanța investita cu judecarea contestației la executare menținând executarea silita cu privire la suma de 29.765 euro + cheltuieli, potrivit precizării formulate în dosarul de executare (Sentința nr. 6392/2014 pronunțata de Judecătoria Oradea si care potrivit art. 650 al. 3 NCPC este executorie). In mod greșit susține apelantul parat din rândul I ca ar datora numai jumătate din creanța, acest aspect a fost deja soluționat in dosarul_/271/2013 la care face referire chiar apelantul si in care acesta a invocat aceeași chestiune, insa potrivit dispozițiilor legale avalistul este ținut la plata intregii creanțe, având un drept de regres împotriva debitorului principal, deci creanța nu este divizibila, creditorul având dreptul de a se indrepta deopotrivă împotriva debitorului principal si avalistului pentru intreaga creanța.

Intimata reclamantă apreciază ca sunt îndeplinite condițiile exercitării acțiunii revocatorii prevăzute de art. 1562 si urm. din NCC:

- prejudiciul creat creditorului - asa cum rezulta si din Adresa emisa la data de 10.11.2014 de către executorul judecătoresc, debitorul nu deține alte bunuri mobile sau imobile urmaribile inafara de bunurile care fac obiectul prezentului dosar si care au fost instrainate de către debitor la 4 zile după primirea somației de executare, situație care a dus la imposibilitatea recuperării creanței noastre intrucat debitorul nu mai are alte bunuri urmaribile.

- frauda - potrivit practicii judiciare, noțiunea de frauda - condiție a acțiunii pauliene -are un inteles special, ce nu se confunda cu dolul contractual ci, este suficient ca debitorul sa fi avut cunoștința de rezultatul păgubitor al actului fata de creditor, astfel ca, daca se probează cunosterea de către debitor a rezultatului actului (in sensul ca proprii creditori nu vor mai avea ce executa) se poate prezuma ca a vrut sa păgubească pe creditorii sai. Or din răspunsurile date la interogatoriu, debitorul parat K. F., arătând ca nu a dorit sa plătească creanța fata de societatea noastră (intrebarea nr. 4), recunoaște ca nu mai avea alte bunuri in patrimoniu care ar putea fi urmărite, ca atât la data încheierii actului de vânzare cu fiul sau, ambii locuiau si locuiesc si in prezent la același domiciliu, respectiv casa care face obiectul prezentului litigiu, de unde rezulta ca debitorul a înstrăinat bunurile intrucat nu dorea sa achite creanța către societatea reclamantă.

In practica, sunt reputate ca fiind acte frauduloase: in cazul in care debitorul a înstrăinat imobilul terților dobanditori, care sunt fiul si nora paratului debitor si care locuiesc impreuna cu acesta, la numai 4 zile după pronunțarea hotărârii care constata creanța reclamantei creditoare.1

- terțul a cunoscut ca prin acest contract debitorul isi creează sau mărește starea de insolvabilitate - practica si doctrina au reținut ca este suficient a se proba faptul ca terțul cunoștea la data facerii actului ca se creează o stare de insolvabilitate a debitorului - terțul parat K. R. a recunoscut ca atât inainte cat si după cumpărarea imobilului de la tatăl sau, aceștia locuiau si locoiesc si in prezent împreuna in casa care face obiectul prezentului litigiu, iar tatăl sau nu deținea alte bunuri in proprietate inafara de casa in litigiu. Evident ca vârsta frageda a terțului dobanditor, calitatea lui de fiu al debitorului si cu care locuia si inainte de cumprarea imobilului si in prezent, vânzare care a avut loc la 4 zile după primirea somației de plata de la executor de către debitor, dovedesc pe deplin caracterul fraudulos al actului de înstrăinare făcut in scopul sustragerii bunurilor de la executarea silita.

Terțul dobanditor, a arătat chiar prin contractul de vânzare cumpărare ca are cunoștința de somația de plata emisa de executorul judecătoresc Chizec M. pentru recuperarea creanței, asumandu-si toate riscurile ce ar decurge din acest act, iar din răspunsul la interogatoriu rezulta ca acesta cunoștea ca debitorul nu avea alte bunuri, astfel ca ar fi fost imposibila executarea silita in vederea recuperării creanței de către societatea reclamantă.

Nu in ultimul rând, debitorul a arătat prin răspunsurile la interogatoriu, ca nu a achitat creanța către societatea reclamantă întrucât nu ar datora nici o suma de bani, deci este evident ca transferul proprietății bunurilor in chestiune s-a efectuat in scopul sustragerii de la executarea silita pornita de societatea reclamantă in vederea recuperării creanței constate printr-un titlu executoriu.

Cu privire la lipsa mandatului avocatului in promovarea acțiunii - denumirea corecta a reclamantei este SRL întrucât a fost modificata forma juridica a societății (care anterior a fost SPA); lichidatorul este doamna Matteuzzi S., asa cum rezulta si din sentința de deschidere a procedurii concordatului, pe care o anexam, iar nu Casa di Risparmio di Imola cum greșit susțin apelanții, aceasta fiind banca unde are cont bancar. Acțiunea a fost semnata de avocat, care insa a depus împuternicire avocațiala la dosarul cauzei.

In drept intimata reclamantă a invocat: art. 480 si urm NCPC, art. 1562 si urm. NCC.

Prin concluziile scrise înregistrate la dosar, intimata-reclamantă . solicită respingerea apelul formulat ca nelegal si netemeinic.

În motivare intimata reclamantă arată că, în ceea ce privește incalcarea principiului disponibilității - aceasta critica este neîntemeiata deoarece acțiunea revocatorie nu este o acțiune reala imobiliara, ci una personala care izvorăște din dreptul de creanța al creditorului. Astfel, obiectul acțiunii revocatorii este declararea inopozabilitatii actului juridic incheiat de debitor in frauda creditorului, in speța, declararea inopozabilitatii contractului de vânzare cumpărare încheiat de parați la data de 05.07.2013, cererea de chemare in judecata având acest obiect in petitul cererii. Prin urmare, se va tine seama de obiectul si cauza cererii revocatorii, care consta in declararea inopozabilitatii unui act juridic civil, in speța, actul juridic, care a fost corect identificat in petitul cererii de chemare in judecata, respectiv contractul de vânzare cumpărare încheiat de parați la data de 05.07.2013. Identificarea imobilului, care reprezintă obiectul contractului de vânzare cumpărare si nu obiectul acțiunii (care este, asa cum a arătat, contractul de vânzare cumpărare din 05.07.2013) a fost identificat odată cu administrarea probatiunii in fata instanței de fond, respectiv depunerea copiei contractului de vânzare cumpărare de către primărie si biroul de cadastru, reclamanta nefiind in posesia contractului deoarece era un terț fata de acesta. De altfel, din interogatoriul administrat in fata primei instanțe, cei doi parați au arătat ca debitorul Kalos F. a avut in proprietate un singur imobil, adică cel instrainat prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 05.07.2013, unde au avut si au domiciliul ambii parați, astfel ca nu se pune in discuție existenta a doua imobile in realitate cum in mod eronat se incearca sa se sugereze prin cererea de apel, primăria, biroul de cadastru cat si executorul judecătoresc nu au identificat alte bunuri imobile in proprietatea debitorului. De altfel apelantul nu face dovada existentei in realitate a doua imobile, limitandu-se la afirmația ca in opinia sa nu este vorba de același imobil. Dispozitivul hotărârii atacate cu apel este insa clar si neechivoc, fiind corect identificat atât actul de vânzare cumpărare cat si imobilul, obiectul contractului de vânzare cumpărare, prin urmare, apelanții nu pot susține ca ai suferit un prejudiciu care nu poate fi înlăturat decât prin anularea hotărârii, in speța fiind vorba de declararea inopozabilitatii contractului de vânzare cumpărare incheiat de parați

Intimata-reclamantă consideră că, instanța de fond in mod corect a admis in parte acțiunea formulata, respectiv declararea inopozabilitatii contractului de vânzare cumpărare autentificat conform încheierii de autentificare nr. 2697/05.07.2013 emisa de BNP CHERESTESIU, respingand capetele de cerere constând in revenirea bunurilor in patrimoniul paratului din rândul I si restabilirea situației anterioare încheierii contractului de vânzare cumprare in CF ui imobilului, in sensul intabularii dreptului de proprietate paratului de ordin I, întrucât, asa cum arata instanța de fond in motivarea hotărârii, efectele admiterii acțiunii revocatorii, conform dispozițiilor art. 1565 N.C.CIV., constau in inopozabilliatea fata de creditor a contractului de vânzare cumpărare, motiv pentru care au fost respinse celelalte capete de cerere. Evident, apelanții incearca, in mod greșit, sa insinueze ca instanta de judecata nu poate admite numai in parte o acțiune, soluție desigur eronata.

Societatea are calitatea de creditor al apelantului parat din rândul I, K. F., in temeiul titlului executoriu din dosar executional 429/2013, executorul judecătoresc transmițând Somația de plata la data de 01.07.2013. comunicarea fiind făcuta personal apelantului parat din rândul 1, care a semnat de primire personal, potrivit Dovezii de primire.

Potrivit adresei Primăriei Supur (Adresa 1049/2013), debitorul avalist avea in proprietate bunurile constând in imobil casa locuit situat in corn. Supur, loc. D. nr. 227 si teren intravilan curți si construcții 1.000 mp, arabil 2.000 mp, teren extravilan arabil 1.76 ha, vie 0.10 ha, insa acesta le-a înstrăinat ulterior primirii Somației de plata fiului sau, in vârsta de 22 ani la data încheierii contractului de vânzare cumprare si care avea același domiciliu cu tatăl sau la adresa imobilului înstrăinat.

Debitorul K. F., nemaiavand alte bunuri in patrimoniu, a devenit insolvabil in urma înstrăinării acestor bunuri, este practic in imposibilitate de a-si recupera creanța de la debitorul devenit insolvabil.

Având în vedere calitatea de fiu al paratului din rândul 2, dobanditorul imobilelor, fata de paratul din rândul 1, fiu care locuia la aceeași adresa cu tatăl sau in imobilele - obiectul înstrăinării - este evident ca acesta cunoștea ca imobilele respective vor fi executate silit, iar încheierea unui contract de vânzare cumpărare ar duce la sustragerea acestor bunuri de la executarea silita si, practic, insolvabilitatea debitorului.

Nu în ultimul rând, vârsta frageda a apelantului parat din rândul 2, respectiv 22 ani si împrejurarea ca acesta locuia împreuna cu tatăl sau in imobilele respective, nu pot decât conduce la concluzia ca acest contract de vânzare cumpărare nu a avut alt scop si cauza decât sustragerea bunurilor de la executare silita, actul de înstrăinare fiind nul si pentru lipsa cauza si preț.

Intimata-reclamantă menționează ca pe parcursul executării silite, a formulat o precizare in dosarul executional, instanța investita cu judecarea contestației Ia executare menținând executarea silita cu privire la suma de 29.765 euro + cheltuieli, potrivit precizării formulate in dosarul de executare (Sentința nr. 6392/2014 pronunțata de Judecătoria Oradea si care potrivit art. 650 al. 3 NCPC este executorie). In mod greșit susține apelantul parat din rândul I ca ar datora numai jumătate din creanța, acest aspect a fost deja soluționat in dosarul_/271/2013 la care face referire chiar apelantul si in care acesta a invocat aceeași chestiune, insa potrivit dispozițiilor legale avalistul este ținut la plata intregii creanțe, având un drept de regres impotriva debitorului principal, deci creanța nu este divizibila, creditorul având dreptul de a se indrepta deopotrivă împotriva debitorului principal si avalistului pentru întreaga creanța.

Intimata-reclamantă apreciază ca sunt îndeplinite condițiile exercitării acțiunii revocatorii prevăzute de art. 1562 si urm. din NCC:

Prejudiciul creat creditorului - asa cum rezulta si din Adresa emisa la data de 10.11.2014 de către executorul judecătoresc, debitorul nu deține alte bunuri mobile sau imobile urmaribile inafara de bunurile care fac obiectul prezentului dosar si care au fost instrainate de către debitor la 4 zile după primirea somației de executare, situație care a dus la imposibilitatea recuperării creanței întrucât debitorul nu mai are alte bunuri urmaribile.

Frauda - potrivit practicii judiciare, noțiunea de frauda - condiție a acțiunii pauliene -are un inteles special, ce nu se confunda cu dolul contractual ci, este suficient ca debitorul sa fi avut cunoștința de rezultatul păgubitor al actului fata de creditor, astfel ca, daca se probează cunosterea de către debitor a rezultatului actului (in sensul ca proprii creditori nu vor mai avea ce executa) se poate prezuma ca a vrut sa păgubească pe creditorii sai. Or din răspunsurile date la interogatoriu, debitorul parat K. F., arătând ca nu a dorit sa plătească creanța fata de societatea noastră (intrevarea nr.4), recunoaște ca nu mai avea alte bunuri in patrimoniu care ar putea fi urmărite, ca atât la data încheierii actului de vânzare cu fiul sau, ambii locuiau si locuiesc si in prezent la același domiciliu, respectiv casa care face obiectul prezentului litigiu, de unde rezulta ca debitorul a înstrăinat bunurile întrucât nu dorea sa achite creanța către societatea reclamantă.

In practica, sunt reputate ca fiind acte frauduloase: in cazul in care debitorul a înstrăinat imobilul terților dobanditori, care sunt fiul si nora paratului debitor si care locuiesc impreuna cu acesta, Ia numai 4 zile după pronunțarea hotărârii care constata creanța reclamantei creditoare.

Terțul a cunoscut ca prin acest contract debitorul isi creează sau mărește starea de insolvabilitate - practica si doctrina au reținut ca este suficient a se proba faptul ca

terțul cunoștea la data facerii actului ca se creează o stare de insolvabilitate a debitorului.

Terțul parat K. R. a recunoscut ca atât inainte cat si după cumpărarea

imobilului de la tatăl sau, aceștia locuiau si locoiesc si in prezent impreuna in casa care face obiectul prezentului litigiu, iar tatăl sau nu deținea alte bunuri in proprietate inafara de casa in litigiu. Evident ca vârsta frageda a terțului dobanditor, calitatea lui de fiu al debitorului si cu care locuia si inainte de cumprarea imobilului si in prezent, vânzare care a avut loc la 4 zile după primirea somației de plata de la executor de către debitor, dovedesc pe deplin caracterul fraudulos al actului de instrainare făcut in scopul sustragerii bunurilor de la executarea silita.

Terțul dobanditor, a arătat chiar prin contractul de vânzare cumprare ca are cunoștința de somația de plata emisa de executorul judecătoresc Chizec M. pentru recuperarea creanței, asumandu-si toate riscurile ce ar decurge din acest act, iar din răspunsul la interogatoriu rezulta ca acesta cunoștea ca debitorul nu avea alte bunuri, astfel ca ar fi fost imposibila executarea silita in vederea recuperării creanței de către societatea reclamantă.

Intimata reclamantă învederează de asemenea că, debitorul a arătat prin răspunsurile la interogatoriu, ca nu a achitat creanța către societatea reclamantă intrucat nu ar datora nici o suma de bani, deci este evident ca transferul proprietății bunurilor in chestiune s-a efectuat in scopul sustragerii de la executarea silita pornita de societatea reclamantă in vederea recuperării creanței constatate printr-un titlu executoriu.

Cu privire la lipsa mandatului avocatului in promovarea acțiunii - denumirea corecta a reclamantei este SRL intrucat a fost modificata forma juridica a societății (care anterior a fost SPA); lichidatorul este doamna Matteuzzi S., asa cum rezulta si din sentința de deschidere a procedurii concordatului, anexată, iar nu Casa di Risparmio di Imola cum greșit susțin apelanții, aceasta fiind banca unde reclamanta are cont bancar. Acțiunea a fost semnata de avocat, care insa a depus împuternicire avocațiala la dosarul cauzei.

Tribunalul, deliberând asupra apelului în conformitate cu disp. art. 479 C.pr.civ. prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, îl apreciază ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Prima critică de nelegalitate invocă depășirea rolului activ și astfel, încălcarea principiului disponibilității de către instanță prin identificarea completă a obiectului cererii în cadrul dispozitivului sentinței, deși acțiunea reclamantei nu prezenta toate aceste elemente de identificare a imobilului.

Constatăm că obiectul acțiunii, astfel cum reclamanta l-a stabilit prin cerea sa, este declararea inopozabilității contractului de vânzare cumpărare din 5.07.2013 prin care pârâtul Kalos F. a înstrăinat cu titlu onors pârâtului K. Rland F. în frauda drepturilor reclamantei, bunul imobil situat în ., nr. 227 și teren intravilan, curți, construcții, arabil 2000 mp., extravilan 1,76 ha, vie 0,10 ha, cu consecința revenirii lor în patrimoniul pârâtului vânzător și restabilirea situației de CF.

Prin însăși întâmpinarea formulată de apelanții pârâți, aceștia au învederat instanței obiectul exact al contractului de vânzare cumpărare (pg. 27 dosar fond).

Contractul de vânzare cumpărare a fost depus în probațiune de către apelanții-pârâți (pg. 113-118) în mod firesc câtă vreme reclamanta nu îl deținea nefiind parte contractantă.

Acesta confirmă obiectul contractului, astfel nu a fost indicat de către pârâți.

În consecință, instanța s-a pronunțat asupra cererii reclamantei ținând seama atât de apărarea formulată de pârâți cât și de probele efectiv administrate în acest sens de către aceștia – contract de vânzare cumpărare, extras CF.

Instanța a admis cererea în limita în care a fost dovedită prin contractul de vânzare-cumpărare, respectiv a admis în parte acțiunea, a constatat inopozabilitatea doar în ceea ce privește imobilul casă și curți cu suprafață de 2306 mp., iar nu toate terenurile arătate în acțiune dar care nu fac obiectul contractului de vânzare cumpărare a cărui inopozabilitate se cere a fi declarată.

În consecință, instanța nu a încălcat rolul activ și nici principiul disponibilității întrucât nu a intervenit în stabilirea cadrului procesual sub aspectul obiectului ci a admis acțiunea în parte ținând seama în virtutea principiului contradictorialității, de probele administrate de pârât.

De asemenea, apreciem ca neîntemeiată și a 2-a critică a apelanților conform căreia reclamanta intimată nu dovedește prejudiciul care i s-ar fi cauzat prin înstrăinarea imobilului câtă vreme apelantul creditor a încasat un preț serios care permite achitarea debitului datorat intimatei reclamante.

Constatăm că imobilul în litigiu era unicul bun imobil al apelantului vânzător, fapt ce rezultă atât din adresa bej Chizec M. (pg. 44 dosar fond) cât și din răspunsurile la interogator ale apelanților pârâți, care recunosc acest fapt.

Apărarea apelanților pârâți este în sensul că pretul încasat 67.000 Ron conform contractului este în măsură să acopere debitul stabilit prin s. civ. 6392/2014 a Judecătoriei Oradea de 29.765 Euro, 8240 lei și 446,45 lei, deci un total de 143.224,25 lei întrucât acesta este datora de K. F. împreună cu . (revenind fiecărui debitor o datorie de 71.612 lei).

Această apărare nu a fost reținută ca pertinentă de către prima instanță. În consens cu aceasta, apreciem că în această cauză, instanța nu poate să se pronunțe asupra beneficiului de diviziune invocat de către apelanti. Caracterul divizibil sau solidar al obligației stabilită prin hotărâre judecătorească – titlu executoriu nu face obiectul prezentei acțiuni.

Chiar dacă am lua în considerare această apărare, prețul de 67.000 lei este sub nivelul cotei de 1/2 din datorie, sub nivelul sumei de 71.612 lei.

Mai mult, apelantul nu a făcut dovada că ar fi pus la dispoziția intimatei suma datorată sau că ar fi inițiat în vreun fel restituirea acestei sume.

Dimpotrivă, prin răspunsul la interogator învederează instanței de fond că reclamanta este cea care îi datorează suma de 78.000 Euro (pg. 102 dosar fond), afirmație care sugerează refuzul de executare benevolă a creanței.

Coroborând această probă cu data încheierii contractului (la 4 zile de la primirea somației de executare silită, după cum arată însuși apelantul-pârât K. R. la interogator, somația comunicată la 1.07- pg. 14, contractul încheiat la 5.07-pg. 113) conchidem că vânzarea de către apelantul-pârât –debitor urmărit K. F. a unicului său imobil este de natură să creeze un prejudiciu pentru intimata reclamantă creditoare urmăritoare, prin urmărirea stării de insolvalibilitate, vânzătorul urmărind acest scop prin actul juridic care este cunoscut de apelantul cumpărător.

În concluzie, apreciem că soluția instanței de fond este legală și temeinică din perspectiva disp. art. 1562, 1565 C.civ.

A treia critică vizează excepția lipsei calității de reprezentant a avocatei C. C. C. respectiv lipsa mandatului dat acesteia de către lichidatorul judiciar.

Conform dispozițiilor art. 82 C,pr.civ. excepția lipsei calității de reprezentant înaintea primei instanțe nu poate fi invocată prin prima oară în calea de atac. Or, apelanții pârâți nu au invocat această lipsă în fața instanței de fond.

În virtutea argumentelor expuse și în baza disp. art. 480 C.pr.civ. Tribunalul va

respinge apelul promovat de pârâții K. F., CNP_, domiciliat în loc. D., nr. 227, . M., și K. R. F., CNP_, domiciliat în loc. D., nr.227, . M., cu domiciliile procedural alese la sediul secundar al Cabinetului de Avocat C. V., situat în Satu M., ..5, . M., împotriva Sentinței civile nr. 432/19.03.2015, pronunțată de Judecătoria Carei, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în Italia, Via Gronchi 96-98,_ Imola, societate înscrisă cu nr.BO_, cod fiscal IT_, cont bancar IT32Q_0000000157, prin lichidator CASSA DI RISPARMIO DI IMOLA, reprezentată prin d-na Matteuzi S., prin avocat C. C., cu sediul procedural ales la Cabinet de Avocat C. C., situat în Oradea, ..17, ..

Intimata nu a făcut dovada cheltuielilor de judecate efectuate în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul promovat de pârâții K. F., CNP_, domiciliat în loc. D., nr.227, . M., și K. R. F., CNP_, domiciliat în loc. D., nr.227, . M., cu domiciliile procedural alese la sediul secundar al Cabinetului de Avocat C. V., situat în Satu M., ..5, . M., împotriva Sentinței civile nr. 432/19.03.2015, pronunțată de Judecătoria Carei, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata ., cu sediul în Italia, Via Gronchi 96-98,_ Imola, societate înscrisă cu nr.BO_, cod fiscal IT_, cont bancar IT32Q_0000000157, prin lichidator CASSA DI RISPARMIO DI IMOLA, reprezentată prin d-na Matteuzi S., prin avocat C. C., cu sediul procedural ales la Cabinet de Avocat C. C., situat în Oradea, ..17, ..

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată la data de 24.09.2015, cu aplicarea disp.art.396 alin.2 C.proc.civ.

Red. R.M.G./23.10.2015

Tehnored_LI /11.11.2015

5 ex. – .. cu: K. F., K. R. F. și . prin lichidator CASSA DI RISPARMIO DI IMOLA

Judecător fond: S. C. A.