Reziliere contract. Decizia nr. 324/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. R.

Judecător I. M. C.

Grefier V. S.

Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelantul M. GH. P., domiciliat în Vama, nr. 1187, jud. Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 99 din 05.02.2015 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații M. P. I. G. și M. V. R., domiciliați în Vama, nr. 481, jud. Satu M., cu domiciliul procedural ales în Satu M., ./2, jud. Satu M., având ca obiect reziliere contract de întreținere.

La pronunțare nu au răspuns părțile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, privind îndeplinirea procedurii de citare, după care;

Se constată că dezbaterea asupra apelului a avut loc în ședința publică din data de 24.06.2015, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi, când;

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND:

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.99/05.02.2015 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr._, s-a respins acțiunea civilă formulată de către reclamantul M. Ghe P. în contradictoriu cu pârâții M. I. G. și M. R.; fără cheltuieli de judecată.

S-a disjuns cererea reconvențională formulată de către pârâții M. I. G. și M. R., stabilind termen la data de 19.03.2015, când se vor cita părțile.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 30.08.2006, a fost încheiat un contract de întreținere între reclamantul M. Ghe P. (în calitate de întreținut) și pârâții M. P I. G. și M. V. R. (în calitate de întreținători), contract de a fost autentificat sub nr. 4043 de către BNP T. T. T.. Având în vedere dispozițiile art. 6 alin. 2 din N. C. civ., instanța a reținut că acest contract de întreținere este guvernat de dispozițiile Codului civil din 1864.

Prin acest contract, reclamantul M. Ghe P. a înstrăinat dreptul său de nudă proprietate asupra cotei de ½ din casa de locuit și teren aferent cotei, căreia în natură îi corespunde suprafață de 750 mp, imobil situat în com. Vama, ., jud. Satu M..

Contractul de întreținere este un contract nenumit, ceea ce înseamnă că nu beneficiază de o reglementare distinctă în dreptul pozitiv, fiindu-i astfel aplicabile dispozițiile de drept comun în materie de convenții.

Obligația de întreținere ce revine pârâților a fost determinată în cuprinsul contractului încheiat între părți. În principiu, obligația de a presta întreținerea este, în esență, o obligație de a face care se execută zi de zi. Cu toate acestea, părțile au posibilitatea ca, în temeiul principiului libertății contractuale, să stabilească modalități specifice de executare a acestei obligații.

Potrivit art.977 din Codul civil, „Interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor”. În lumina acestor dispoziții, instanța a constatat că pârâții au fost plecați la muncă în Italia anterior încheierii contractului de întreținere, aspect care este recunoscut de către reclamant (interogatoriu fila 60).

Înțelegerea la care face referire reclamantul (faptul că pârâții trebuiau să revină din Italia, să locuiască în casa proprietatea lor și să-i acorde întreținere reclamantului) nu este cuprinsă în contractul de întreținere încheiat și nici nu a fost dovedită în alt fel de către reclamant.

În aceste condiții, instanța a reținut că, în mod evident, nu putea să fie voința părților ca pârâții să presteze zilnic întreținerea, ceea ce rezultă și din faptul că, de la data încheierii contractului (2006) și până în anul 2013, nu au fost probleme între părți cu privire la modul de prestare a întreținerii.

De asemenea, cu ocazia interogatoriului luat reclamantului, acesta recunoaște că s-a înțeles bine cu pârâții, până ca aceștia să vină să îl scoată din casă (respectiv până în anul 2013). De asemenea, reclamantul identifică ca principală cauză de introducerii a acțiunii, faptul că pârâtul a avut ideea de a vinde casa, în cursul anului 2013 (interogatoriu filele 60-62).

Instanța a reținut că, pentru ca un contract de întreținere să fie rezoluționat, este necesar ca debitorul întreținerii să nu își fi executat obligațiile ce îi revin și neexecutarea să îi fie imputabilă, condiții ce rezultă din dispozițiile art.1020 din Codul civil.

Având în vedere faptul că reclamantul M. Ghe P. are posibilitatea de a se întreține sigur (interogatoriu fila 62), instanța a reținut că obligația de întreținere a pârâților poate fi executată și prin echivalent bănesc.

Coroborând declarațiile martorilor B. F. și N. G. F. cu faptul că, în perioada 2006-2013, relațiile dintre părți au fost bune, precum și cu faptul că părțile au declarat valoarea în bani a întreținerii încă de la momentul încheierii contractului, instanța a constatat că reclamantul și-a dat acceptul tacit ca obligația de întreținere să fie transformată în bani.

De asemenea, prin răspunsul la întâmpinare formulat (fila 47), reclamantul a recunoscut că a primit suma de 200 euro de la pârâți, în luna august 2013.

Pe de altă parte, martorii propuși de către reclamant (O. M. și M. A.), declară că pârâții M. I. G. și M. R. nu i-au acordat întreținere reclamantului. Potrivit art. 324 din C.proc.civ. „În aprecierea declarațiilor martorilor, instanța va ține seama de sinceritatea acestora și de împrejurările în care au luat cunoștință de faptele ce fac obiectul declarației respective.”

Având în vedere că martorii cunosc aspectele relatate de la însuși reclamantul M. Ghe P., precum și faptul că declarațiile lor nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, instanța a apreciat declarațiile acestor martori ca fiind neconcludente.

Pe de altă parte, instanța a reținut că fapta pârâtului M. P. I. G., de a-i solicita reclamantului să vândă casa, nu echivalează cu neîndeplinirea obligației de întreținere. Pentru a sancționa acest comportament al pârâtului, reclamantul are posibilitatea de a formula o plângere penală, de a cere evacuarea pârâtului din locuință, sau de a formula alte acțiuni de drept comun.

De asemenea, celelalte fapte arătate de către reclamant și recunoscute de pârâți (faptul că pârâții au luat de la domiciliul reclamantului 2 henghere de la mașina de zdrobit strugurii, un hidrofor, o motoretă, o pompă de aspirat apa din fântână, un tensiometru și o mașină de tuns părul) nu reprezintă prin ele însele o neîndeplinire a obligației de întreținere, având în vedere că niciunul dintre aceste bunuri nu este indispensabil asigurării întreținerii reclamantului M. Ghe P..

Din aceste motive, instanța a respins acțiunea civilă formulată de către reclamantul M. Ghe P., în contradictoriu cu pârâții M. I. G. și M. R.. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată, deoarece pârâții nu au făcut dovada existenței acestor cheltuieli.

În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către pârâții M. I. G. și M. R., instanța a disjuns-o, stabilind termen la data de 19.03.2015.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal apelantul M. GH.P., solicitând admiterea acestuia si schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulate, să se dispună anularea contractului de întreținere cu rezerva dreptului de uzufruct viager autentificat la Biroul Notarului Public T. T., nr.4083, 30.08.2006, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare apelantul arată că potrivit contractului de întreținere cu rezerva dreptului de uzufruct viager autentificat la Biroul Notarului Public T. T., nr.4083, 30.08.2006, pârâții "se obligă să-l întrețină pe tot timpul vieții sale cu toate cele necesare traiului: hrană, îmbrăcăminte, locuință, îngrijire medicală și medicamente".

Precizează apelantul că potrivit înțelegerii, pârâții trebuiau să revină din Italia, să locuiască în casa proprietatea lor, pe care i-a ajutat să o construiască și să-i acorde întreținere la domiciliul acestuia. Zilnic trebuiau să-i asigure hrană, întreținerea locuinței sale (curățenie, lemne de foc, achitarea cheltuielilor de întreținere etc.) iar la nevoie medicamente și tratament medical.

Învederează că din probele administrate în cauză, audieri de martori și interogatorii, rezultă cu certitudine că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract: au continuat să locuiască în Italia; nu i-au asigurat hrană, medicamente și tratament medical; nu i-au asigurat locuință, în sensul întreținerii curățeniei, achitarea cheltuielilor de întreținere și asigurarea cu lemne de foc.

De asemenea, pârâții nu s-au gândit nicio clipă să respecte contractual de întreținere, ei au încheiat acest act numai pentru a intra în proprietatea imobilului. Această intenție a rezultat din propunerea pe care i-au făcut-o să fie de acord să vândă imobilul deoarece au nevoie de bani. Din acest moment, din august 2013, relațiile dintre părți s-au deteriorate în mod iremediabil. Arată că pârâtul s-a supărat, i-a cerut apelantului să-i restitui suma de 200 de euro pe care i-o dăduse și toate bunurile pe care le-a adus la domiciliul acestuia. Astfel, apelantul a restituit suma de 200 de euro și următoarele bunuri: 2 henghere de la mașina de zdrobit strugurii, un hidrofor, o motoretă, o pompă de aspirat apa din fântână, un tensiometru și o mașină de tuns părul.

Mai arată apelantul că pârâții sunt nerecunoscători, cu toate că i-a ajutat la construcția casei proprietatea lor cu: muncă fizică, 2 boxpaleți de bolțari BCA, materialul pentru gardul de fier, scheletul metalic pentru vie, WC în curte, scară dublă de 3 m, etc, nesolicitând să i plătească această contribuție și nici nu i-a acționat în judecată.

Precizează apelantul faptul că instanța de fond i-a respins acțiunea pentru niște motive neîntemeiate, contrare probatoriului administrat în cauză, după cum urmează:

Arată că nu era voința părților ca pârâții să-i presteze reclamantului zilnic întreținere. Tocmai asta a fost voința părților la încheierea contractului, ca pârâții să revină din Italia în Vama, unde să-l întrețină pe reclamant. Nu există nicio probă din care să rezulte că părțile s-au înțeles ca pârâții să nu presteze întreținere zilnică.

Învederează apelantul faptul că motivul acțiunii ar fi fost intenția pârâților de a vinde casa în care locuiește reclamantul. Astfel, motivele acțiunii a fost lipsa totală a întreținerii convenite prin contract. Pârâții au rămas în Italia, veneau acasă odată pe an, nu se ocupau deloc de reclamant, nu i-au asigurat hrană, medicamente și tratament medical, nu i-au asigurat locuință, în sensul întreținerii curățeniei, achitarea cheltuielilor de întreținere și asigurarea cu lemne de foc, intenționând să vândă casa.

Cu privire la faptul că reclamantul ar fi acceptat tacit transformarea obligației de întreținere în bani, apelantul arată că, concluzia instanței este neîntemeiată și se bazează pe faptul că în anul 2007 pârâții i-au trimis reclamantului 250 de euro prin martorul B. F., iar martorul N. F. a însoțit-o pe pârâta M. R. la domiciliul pârâtului când i-a dus haine și i-a dat un plic si că reclamantul a recunoscut că a primit 200 de euro în 2013.

Învederează apelantul că martorii audiați în cauză sunt persoane necunoscute, ei nu au fost niciodată în casa lui și au fost propuși de reclamanți să facă declarații de circumstanță. Apelantul arată că a recunoscut că pârâții i-au dat o singură dată 200 de euro, dar aceștia au venit ulterior la locuința lui și i-au luat banii precum și toate bunurile pe care le-au făcut cadou: 2 henghere de la mașina de zdrobit strugurii, un hidrofor, o motoretă, o pompă de aspirat apa din fântână, un tensiometru și o mașină de tuns părul. Însă arată că instanța de fond a reținut numai prima parte a recunoașterii reclamantului-apelant.

Arată că este greu de acceptat faptul că s-ar putea trăi 10 ani cu 250 de euro, așa cum a constatat instanța de fond.

De asemenea, apelantul arată că instanța de fond a apreciat credibile depozițiile martorilor B. F. și N. F., care n-au fost niciodată în casa lui, arată apelantul, dar a apreciat că nu sunt credibile declarațiile martorelor vecine cu locuința acestuia, care vedeau zilnic ceea ce se întâmpla în această casă.

Mai arată apelantul faptul că introducerea cererii reconvenționale de către pârâți dovedește că aceștia sunt conștienți de faptul că nu și-au executat obligațiile rezultate din contractual de întreținere și că acesta nu mai există decât pe hârtie.

Într-adevăr, arată apelantul, contractul de întreținere nu mai există, pârâții au recunoscut că din anul 2013 au încetat orice relații cu acesta, pe pârâți interesându-i numai să-i vândă casa.

În drept, invocă art.480, alin.(2) din Codul de procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată de intimații M. I. G. și M. R. (filele 17-20), aceștia solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.

În motivare intimații arată că sentința atacată este temeinică și legală, pronunțată prin aprecierea corectă a probelor administrate în cauză și solicită a se observa că toate motivele invocate în cuprinsul cererii de apel sunt nefondate.

Astfel, prin acțiunea introductivă se solicită de către reclamant „rezilierea contractului de întreținere autentificat la Biroul Notarial T. T.T. sub nr. 4083/30.08.2006", motivat de faptul că pârâții de la data încheierii contractului si până în luna august a anului 2013 nu au acordat reclamantului niciun fel de ajutor sub formă de bani, hrana, îmbrăcăminte sau de alta natura.

Precizează intimații că așa cum au arătat în fața primei instanțe si au dovedit prin probele administrate, depozițiile martorilor B. F. si Nicnită G., susținerile din cuprinsul acțiunii sunt nefondate, întrucât ei încă din anul 2000 au prestat întreținere către reclamant, constând în sume de bani, si anume sume de bani între 100-300 de euro anual sau alt ajutor acordat acestuia, sume de bani care anterior anului 2006 nu erau obligația lor de a le remite reclamantului.

De asemenea, intimații arată că este adevărat că martorii nu cunosc toate detaliile legate despre remiterea sumelor de bani sau despre trimiterea pachetelor către reclamant de la aceștia, sau efectiv ce conțineau acestea, dar nu au putut nega existența lor, de altfel reclamantul a recunoscut că i s-au trimis pachete, dar că nu i s-a prestat întreținere zilnic.

Apreciază intimații că motivarea instanței de fond în ceea ce privește faptul că „pârâții trebuiau să se întoarcă din Italia ca să locuiască cu reclamantul si să îl întrețină zilnic", nu este cuprinsă în contract si nici dovedită în alt fel de către reclamant, este corectă.

Așadar, susținerea reclamantului referitor la faptul că intimații nu îi prestează întreținere zilnică deoarece sunt plecați în străinătate, este neavenită, deoarece aceștia sunt plecați la muncă în străinătate de mai bine de 13 ani de zile, cu mult anterior încheierii contractului de întreținere în 2006, deci reclamantul cunoștea faptul că dacă sunt plecați nu vor putea presta zilnic întreținerea, ci doar atunci când vin acasă, adică o dată pe an, iar timp de 8 ani nu au existat discuții între părți. (s.c.nr.984/19.11.2009 a Jud.Hunedoara).

Mai arată intimații că în anul 2006 a fost încheiat contrastul de întreținere a cărui reziliere se solicită, dându-i reclamantului suma de aproximativ 300 de euro anual, de regulă această sumă de bani fiindu-i înmânată reclamantului în luna august, aceasta fiind luna din an în care pârâții veneau în România, ambii fiind plecați la muncă în străinătate de mai mulți ani, dar i se mai trimiteau pachete si bani prin intermediari, șoferi de microbuze (martorii propuși de către aceștia).

Totodată din anul 2010, reclamantului nefiindu-i suficientă suma de 300 de euro care i-o dădeau pentru întreținere, deși în contractul de întreținere a fost stabilită suma de 100 de RON/lunar, acesta a mai pretins suma de 300 de euro în plus pentru achiziționarea de lemne de foc, în concluzie din anul 2010 intimații îi dădeau reclamantului aproximativ suma de 600 de euro anual, sumă care acoperea atât achiziționarea lemnelor de foc, cât si cheltuielile privind întreținerea.

Susținerea reclamantului cu privire la faptul că „sumele de bani se dovedesc prin înscrisuri", este de asemenea nefondată, deoarece intimații fiind plecați în străinătate au trimis sumele de bani si pachetele prin persoane interpuse, așa cum se procedează de altfel în foarte multe cazuri, pentru a fi scutiți de comisioanele mari.

Solicită intimații a se observa că declarațiile martorilor propuși de reclamant se bazează strict pe „cele relatate de reclamant", nicidecum pe percepția proprie, coroborate cu răspunsurile la interogatoriu ale reclamantului si pârâților, rezultă că reclamantul este cel care refuză să i se presteze întreținere, așa cum recunoaște în acțiunea introductivă, ca atare intimații apreciază că instanța de fond în mod corect a reținut faptul că martorii propuși de reclamant cunosc cele relatate de la reclamant, declarațiile acestora nu se coroborează cu nicio altă probă.

De asemenea, intimații solicită a se observa faptul că susținerile reclamantului sunt nesincere, deoarece acesta inițial a susținut că de la data încheierii contractului de întreținere acesta nu a fost deloc ajutat de către aceștia, ca mai apoi prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei să afirme că pârâții i-ar fi luat toate bunurile pe care le-au adus la domiciliul său (alin.2 din răsp.la întâmpinare), la fel ca în întâmpinarea la cererea reconvențională (alin.4) i-au luat termometrul si aparatul de tuns părul pe care i l-au făcut cadou, iar ulterior la concluziile pe fondul cauzei din data de 29.01.2015, acesta a susținut prin apărător „că nu este suficient să se trimită pachete câteodată, ci este nevoie de întreținere zilnică".

Învederează intimații că prin cererea de apel sunt deja enumerate mai multe bunuri mobile care au fost „luate" de către ei de la reclamant, fiind vorba si de „2 henghere de la mașina de zdrobit strugurii, un hidrofor, o motoreta,o pompa de aspirat apa din fântâna".

Ca atare, apreciază intimații că susținerile reclamantului sunt contradictorii si nesincere, acesta a început prin a susține că nu i s-a dat niciodată nimic din partea lor, ca mai apoi să se ajungă la alte susțineri contrare, care reies din chiar afirmațiile acestuia (d.c.438/A/18.10.2011 a Trib.Clui).

Mai mult decât atât, intimații arată că deși sunt plecați la muncă în străinătate si au o familie, de câte ori au avut posibilitatea, pe lângă sumele de bani care i le dădeau reclamantului, îi mai achiziționau si hrana sau îmbrăcăminte, dar desigur acest lucru nu era posibil lunar, ci doar o dată pe an când se întorceau în România, deoarece locul de muncă nu le permitea să fie lunar în țară, aspect cunoscut foarte bine de către reclamant la încheierea contractului de întreținere.

Nu în ultimul rând, intimații arată că nu se poate discuta despre faptul că l-ar fi privat pe reclamant de locuința acestuia întrucât acesta locuiește în casa care face obiectul contractului de întreținere, iar pârâții niciodată nu l-au deranjat pe reclamant sau nu s-a pus problema să-l lase fără locuință, cu atât mai mult cu cât însăși reclamantul recunoaște si susține faptul că pârâții au o altă locuință în Vama. Dar acest contract de întreținere a fost încheiat în ideea de a i se da fiecărui fiu al reclamantului partea de moștenire care i se cuvine.

Solicită intimații a se observa faptul că din anul 2006, abia în anul 2013 a ajuns să fie reclamantul nemulțumit de prestația acestora, an în care s-a căsătorit din nou (în 2006, așa cum rezultă si din extrasul CF de la dosar, acesta nu era căsătorit) si sigur că în acest caz cu siguranță se dorește încheierea unui alt contract cu noua soție, invocându-se diverse motive neîntemeiate pentru a rezilia un contract de întreținere în urma căruia pârâții și-au respectat obligațiile si au dat sume de bani, chiar si anterior încheierii contractului de întreținere, fără nicio obligație, sume de bani care în situația rezilierii acestui contract sunt o pierdere în patrimoniul acestora.

În atare situație, intimații arată că este vorba despre o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului, printr-o pierdere patrimonială suferită de către aceștia.

Învederează că pentru ca un contract de întreținere să fie reziliat este necesar ca debitorul întreținerii să nu își fi executat obligațiile care îi revin si această neexecutare să-i fie imputabilă si totală, totodată ca întreținutul să nu aibă posibilitatea să se întrețină singur, caz în care refuzul de alimente si îmbrăcăminte ar fi devastator într-adevăr pentru reclamant să aibă nevoie de îngrijire zilnică.

Precizează intimații faptul că reclamantul nu se regăsește în niciuna dintre aceste situații, așa cum în mod corect a reținut si instanța de fond, acesta s-a prezentat în fața instanței de judecată si se poate observa faptul că se poate întreține singur, cu toate că nu s-a pus niciodată problema refuzului de a-i acorda ajutor, din chiar răspunsul acestuia la interogatoriu rezultă faptul că acesta are 1300 de lei pensie. Subliniază încă odată faptul că întreținerea nu i-a putut fi prestată zilnic, dar pârâții s-au străduit să-l ajute si să-i trimită reclamantului pachete si sume de bani, anual o dată sau erau ocazii când si de 2-3ori pe an. Totodată solicită intimații a se observa că deși a introdus prezenta acțiune, acesta prin răspunsul la interogatoriu(nr.14) susține că nu a avut probleme cu ei până la introducerea acțiunii, neexistând certuri între ei, iar intimații tocmai din acest motiv au fost surprinși de faptul că au fost dați în judecată de propriul tată, respectiv socru.

De asemenea, intimații arată că au depus diligențe pentru îmbunătățirea traiului reclamantului, care până în momentul în care s-a recăsătorit nu a fost deloc nemulțumit, anual reclamantul a fost ajutat cu sume de bani si alte ajutoare de către pârâți, atunci când aceștia veneau din străinătate acasă.

Pentru toate considerentele, intimații solicită respingerea apelului ca fiind nefondat, menținerea hotărârii primei instanțe si respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată si menținerea ca valabil încheiat a contractului de întreținere.

În drept, invocă art.205 NCPC.

Tribunalul, analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate de apelant și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, raportat la probele administrate în fața primei instanțe și a dispozițiilor legale în materie incidente în cauză, apreciază ca nefondat apelul pentru următoarele considerente:

Rezilierea contractului de întreținere, acțiune inițiată de întreținut în speță reclamantul apelant, a fost solicitată pentru neprestarea întreținerii din partea întreținătorilor, intimații-pârâți.

Încă de la încheierea contractului de întreținere din 30 august 2006, autentificat sub nr.4083, intimații erau plecați în străinătate la muncă, aspect pe care apelantul l-a cunoscut, date fiind legăturile de filiație, între acesta și fiul său M. I. G. căsătorit cu M. R.. Nu s-a stipulat în conținutul clauzelor contractuale obligația de a reveni în țară, a fost acceptată situația faptică de a nu i se presta zilnic întreținerea, care a fost transformată în bani pentru a putea fi asigurate cele necesare traiului de zi cu zi, hrană, lemne de foc pentru căldură, medicamente, etc.

Apelantul a contestat și această alternativă a întreținerii, afirmând că nu există înscrisuri care să confirme existența sumelor de bani (Euro) trimise de intimați din străinătate. Este de notorietate că în mod frecvent, cetățenii români plecați la muncă în străinătate recurs la aceste mijloace de a trimite bani și pachete cu operatorii de transport, comisioanele fiind mult mai mici față de cele percepute de către bancă.

De vreme ce apelantul folosește imobilul casă de locuit ce formează obiectul contractului de întreținere cu drept de uzufruct viager, folosință de care se bucură și actuala soție a acestuia, iar intimații au propria lor locuință în Vama, nu poate fi acceptată susținerea apelantului că a fost în situația de a pierde locuința. Nu au fost administrate probe din care să rezulte această stare de fapt și nici împrejurarea că intimații în mod unilateral au dorit să vândă imobilul.

Deși apelul este o cale de atac devolutivă unde părțile pot propune administrarea de probe în condițiile art. 470 lit. e) C.pr.civ. apelantul nu a înțeles să suplimenteze materialul probator, pentru a dovedi dincolo de orice echivoc că scopul acțiunii a fost acela de a rezilia contractul de întreținere pentru neexecutare obligațiilor din partea debitorilor întreținerii.

În privința acestei componente esențiale de neexecutare a obligației se are în vedere conduita ambelor părți întrucât există posibilitatea că deși debitorul întreținerii este dispus să își îndeplinească obligația, întâmpină refuz din partea creditorului întreținerii, pentru a putea mai apoi invoca neexecutare contractului în mod culpabil de către debitorul întreținerii.

Prin urmare, din probele care au fost administrate în fața primei instanțe nu rezultă că apelantul, ca și creditor al întreținerii, ar fi fost în nevoie și nu a primit întreținerea corespunzătoare, sau a fost refuzat. Așadar, nu a fost dovedită culpa debitorilor întreținerii în executarea obligației de a face, respectiv de a presta întreținerea ce a fost transformată într-o sumă de bani la un nivel valoric mai mare, decât cel stabilit prin contract (100 Ron/lunar).

În măsura în care se dovedește starea de nevoie a creditorului întreținerii și refuzul de a presta întreținerea din partea debitorilor, contractul de întreținere poate fi reziliat fără restituirea prestațiilor, întrucât desființarea contractului se întemeiată pe culpa exclusivă a debitorului.

Împrejurarea că apelantul are pensie de 1300 lei nu îi scutește pe intimați să participe activ la îmbunătățirea condițiilor de trai ale acestuia și să îi ofere sprijin material pentru asigurarea unui nivel de trai decent. Așa cum s-a evocat și anterior prin probele administrate nu s-a dovedit însă culpa exclusivă a debitorilor întreținerii în executarea contractului, concluzii în care nu există motive de reziliere a contractului, așa cum a stabilit și prima instanță.

În considerarea celor prezentate, în temeiul art.1020 – 1021 cod civil (de la 1865 sub imperiul căruia a fost încheiat contractul), art.480 alin.2 Cod de procedură civilă, tribunalul a respins apelul ca nefondat.

Vor fi respinse cheltuielile de judecată întrucât ar împovăra starea materială a apelantului cu consecința de a nu putea face față cheltuielilor uzuale, venitul realizat din pensie satisface aceste cheltuieli la un nivel modest și orice diminuare ar conduce la deteriorarea condițiilor de viață pentru asigurarea de hrană alte nevoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul civil declarat de apelantul M. GH. P., CNP_, domiciliat în Vama, nr. 1187, jud. Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 99 din 05.02.2015 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații M. P. I. G., CNP_ și M. V. R., CNP_ domiciliați în Vama, nr. 481, jud. Satu M., cu domiciliul procedural ales în Satu M., ./2, jud. Satu M., având ca obiect reziliere contract de întreținere.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi: 30.06.2015.

Red.I.M.C./20.07.2015.

Tehnored_VD /20.07.2015.

5 ex. – ..cu: M. Gh.P., M. P.I. G., M. V.R.

Jud.fond: F. C.