Contestaţie la executare. Decizia nr. 434/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. S.

Judecător M. G. R.

Grefier E. P.

Pe rol se află judecarea apelului civil declarat de apelanta-contestatoareP. I., CNP_, cu dom. în Satu M., ..1, . M., împotriva Sentinței civile nr. 1484/17.04.2015, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._ , în contradictoriu cu intimații C. S., C. C. și C. I., domiciliați în Satu M., ..53, jud.Satu M., având ca obiect contestație la executare.

Prin serviciul de registratură al instanței la data de 22.09.2015, apelanta prin avocat a depus la dosar concluzii scrise.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 15.09.2015, dată la care susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea acelei ședințe, care face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea la data de azi, când;

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND:

Asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1484/17.04.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr. de mai sus, s-a respins contestația la executare formulată de către contestatoarea P. I. în contradictoriu cu intimații C. S., C. C. și C. I., ca neîntemeiată, fiind obligată contestatoarea la plata către intimată a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.947/13.02.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Satu M., s-a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la terenurile aparținând celor două părți, înscrise în CF nr._ Satu M., CF nr._ Satu M. conform variantei 6 din raportul de expertiză întocmit de exp. S. A..

Hotărârea a rămas irevocabilă prin Decizia Civilă nr.495/R/12.06.2013 a Tribunalului Satu M., la data de 12.06.2013 (fila 13 dosarul de executare).

La data de 03.06.2014, intimatele au solicitat B. „I. A. M. D.” punerea în executare silită a titlurilor executorii formate din hotărârile judecătorești anterior menționate, iar prin încheierea nr.2259/10.06.2014 a Judecătoriei Satu M., a fost încuviințată executarea silită (fila 23 dosarul execuțional).

La data de 13.06.2014, a fost emisă somația (fila 25) prin care i s-a solicitat contestatoarei, ca în termen de 8 zile de la primirea acesteia, să se conformeze titlului executoriu, în sensul de a preda suprafața de 111 mp din .._/80, suprafața de 51 mp din .._/82, suprafața de 11,5 mp din parcela nr._/81, suprafața de 110 mp din parcela_/15 și suprafața de 25 mp din parcela_/16. La aceeași dată, au fost stabilite cheltuieli de executare silită în sumă totală de 3.036 lei.

În termen legal, față de actele de executare silită, contestatoarea a formulat contestație la executare, solicitând anularea formelor de executare silită, ca premature și introduse cu rea-credință, pentru considerentele de fapt expuse punctual.

Dispozițiile art.622 C.pr.civ. stabilesc cu titlu de principiu că „obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.

În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.(3) Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare.”

Conform art.627 C.pr.civ. „În tot cursul executării, executorul judecătoresc este obligat să aibă rol activ, stăruind, prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală și cu celeritate a obligației prevăzute în titlul executoriu, cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate.”

Conform art.628 alin.1 C.proc.civ. „Pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, a unei plantații ori a altei lucrări, (…) sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu”.

Din aceste dispoziții legale rezultă că, în principal, doar în cazul în care debitorul nu execută de bună-voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.

După cum rezultă din Decizia Civilă nr.495/R/12.06.2013 a Tribunalului Satu M., la data de 12.06.2013 (fila 13 dosarul de executare), titlurile executorii ce fac obiectul prezentei executări silite au rămas definitive iar cererea de punerea în executare silită a titlurilor executorii a fost înregistrată la data de 03.06.2014. Instanța a reținut că în tot acest interval de timp de un an de zile, părțile au încercat să pună în executare hotărârile menționate dar după cum afirmă chiar contestatoarea în cererea introductivă, toate aceste încercări s-au încheiat cu scandal.

Starea conflictuală existentă între părți a fost confirmată și de către cei doi martori audiați în cauză (filele 55, 58).

Astfel, instanța a constatat că intimatele au pornit executarea silită întrucât dispozițiile sentinței civile, anterior menționată, nu au putut fi puse în executare „de bunăvoie” și ca atare nu poate fi reținută reaua lor credință drept motiv de a anula actele dosarului execuțional nr.416/2014.

D. urmare, instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată.

În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată instanța a arătat că potrivit art.453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.

Având în vedere că în speța de față contestatoarea este partea care a căzut în pretenții, instanța a admis cererea intimatei C. S. și prin urmare, a obligat contestatoarea la plata către intimată a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat (fila 42).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal apelanta-contestatoare P. I., solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivare apelanta-contestatoare arată că hotărârea atacată este netemeinică, instanța de fond apreciind greșit probele administrate, conținutul titlului executoriu ce face obiectul contestației, precum și normele de drept incidente.

Arată că a contestat executarea apreciind în principal că, noile configurări ale numerelor topografice stabilite conform sent.civ. nr.947/2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. (varianta 6 a expertizei) au fost trasate pe teren de expertul S. A., la fața locului demarcându-se cu spray roșu, limitele parcelelor noi create. Din depoziția expertului, audiat ca martor (la fila 55 dosar fond) rezultă aspectul deplasării acestuia la fața locului, efectuarea măsurătorilor, în prezenta părților, anterior demarării executării silite.

Aceste măsurători s-au făcut la insistența ei, arată apelanta-contestatoare, în vederea delimitării proprietăților, deși titlul executoriu nu stabilește în concret linia de hotar și nici predarea folosinței vreunei suprafețe de teren între vechii coproprietari.

Precizează că se poate observa, lecturând titlul executoriu, că se dispune doar sistarea stării de indiviziune prin atribuirea în proprietate exclusivă a unor suprafețe din parcelele ce fac obiectul coproprietății fără a se stabili în concret că parcelele atribuite ar fi folosite în alt mod decât cel atribuit si evident fără obligația predării între foștii coproprietari a folosinței.

Din această perspectivă, executarea silită este complet nelegală, fără obiect, întrucât obligația menționată în somația emisă de executorul judecătoresc *de a preda, folosința terenului ........* nu este cuprinsă în titlul executoriu, excedând acestuia si astfel nu se poate aduce la îndeplinire prin executare silită.

Art.622 NCPC prevede expres că, doar obligațiile stabilite prin hotărârea instanței sau alt titlu executoriu se aduc la îndeplinire prin executare silită, în cazul în care acestea nu se execută de bunăvoie. Dacă nu există o obligație stabilită, similară cu cea menționată în somația de executare... *de a preda terenul......*, evident se vorbește de nelegalitatea executării, executorul judecătoresc neputând adăuga sentinței.

Precizează că titlul executoriu dispune doar sistarea stării de indiviziune si modalitatea reconfigurării numerelor topografice, atribuind loturi exclusive, cu obligarea întabulării dreptului de proprietate a părților în cartea funciară. Practic în speță, executarea partajării presupune efectuarea mențiunilor în cartea funciară, aspect executat de părți amiabil si care conform art.622 alin.4 NCPC, nici nu se aduce la îndeplinire prin executare silită. Iar art.628 NCPC menționează că se pot executa *obligația de plată a unei sume de bani, predarea unui bun sau a folosinței acestuia....* Din nou, menționează că titlu executoriu nu obligă vechii coproprietari la predarea folosinței terenului, conform atribuirii, astfel că nu se poate executa predarea folosinței, doar amiabil părțile pot avea conduita restrângerii folosinței comune strict la suprafețele atribuite. Dacă nu, pot formula o acțiune în revendicare. Practic, arată apelanta-contestatoare, chiar dacă nu s-a stabilit grănițuirea si predarea folosinței efective a terenului atribuit (fiecare având acces pe tot terenul) a chemat expertul ce a efectuat expertiza în instanță, pe domnul S. A., pentru delimitarea faptică a variantei nr. 6 de atribuire, dorind clarificarea finală a situației. Acesta a venit, a măsurat si a trasat cu spray roșu configurația parcelelor. Ulterior, pe linia despărțitoare spre frontul proprietății (parțial), apelanta-contestatoare arată că a construit un gard despărțitor, cu meșterul S. D. (ce-l propune ca martor).

În virtutea demersurilor efectuate de părți, de întabulare a sentinței, de marcare a terenului, construcția parțială a gardului, apelanta-contestatoare a apreciat că hotărârea a fost executată si cu rea credință se solicită, prin intermediul executorului judecătoresc executarea unor obligații ce le-a executat de bunăvoie, unele chiar dacă nu au fost cuprinse în titlul executoriu. Arată că a apreciat faptul că, atâta timp cât există disponibilitate se poate demarca proprietatea atribuită, prin semne exterioare (gard) odată ce a fost măsurat si trasat de expert configurația terenului atribuit.

De asemenea, arată că pârâții, care nu sunt creditorii obligației executate *de a preda terenul...* (nu apare în titlu) urmăresc prin această executare doar a o obliga, arată apelanta-contestatoare, la cheltuieli de executare, pensia fiindu-i deja poprită, altă finalitate nu vede întrucât terenul atribuit îl folosește, nu îl deține, iar expertul a făcut deja măsurătorile.

Precizează apelanta-contestatoare faptul că a criticat executarea și din această perspectivă cheltuielile de executare, onorariul trebuind a se stabili raportat la obligația prevăzută în titlu, ori neexistând o obligație de predare a terenului, nu știe cum s-a calculat acest onorariu care oricum nu-i incumbă. Din 2014, executorul nu a făcut alte demersuri decât emiterea somației și poprirea.

Raportat la aceste aspect apelanta-contestatoare solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În drept, invocă art.466 si urm. NCPC.

Prin întâmpinarea formulată de intimata C. S. (fila 30), aceasta solicită respingerea apelului, hotărârea atacată fiind temeinică și legală.

În motivare intimata arată că prin sentința civilă atacată, instanța de fond a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată împotriva executării silite pornită în dos.exec. nr.416/2014 al B. I.-A. M. D., constatând ca urmare a materialului probator administrat în cauză că titlul executor nu putea fi pus în executare „de bunăvoie" și drept consecință era nevoie de procedura prevăzută de cod. S-a apreciat de către instanță că în situația conflictuala dintre părți, nu se poate face aplicarea art. 622 C.pr.civ. (al.l) și că deci, pe cale de consecință, apelarea la formele de executare silită se impunea, cu atât mai mult cu cât nu era vorba de o simplă linie despărțitoare dintre două proprietăți, ci de o situație mult mai complexă, fapt ce rezultă implicit din vizualizarea variantei nr. 6 (reținută de instanță) și care trebuia pusă în executare.

Precizează intimata faptul că, înainte de a trece la analiza netemeiniciei motivelor de apel, arată că obiectul contestației la executare se referă la faptul că această procedură nu trebuia demarată, deoarece apelanta - reclamantă era dispusă la executarea „de bunăvoie" a titlului executor, apelând la un expert, si deci nu este de acord să suporte cheltuielile de executare.

Sentința civilă nr. 947/13.02.2013 a rămas definitivă și irevocabilă prin dec. civ. nr. 495/R/12.06.2013. Punerea în executare a hotărârii survine la un an de la data rămânerii definitive, respectiv la data de 03.06.2014, dată până la care apelanta - reclamantă nu a făcut nimic „de bunăvoie" pentru executarea sentinței. Văzând însă că procedura de executare a demarat, a recurs la un tertip și anume, depune în dosarul execuțional o adresă datată la 25.06.2014 (deci după punerea în executare) solicitând prezența intimatei pentru soluționarea conflictului, sperând că astfel va scăpa de cheltuielile privind executarea.

Arată intimata că în speță critica formulată împotriva hotărârii instanței de fond este neîntemeiată.

Astfel, prin conținutul lor, motivele de apel încalcă principiul „tantum devolutum quantum indicatum", care exprimă ideea că efectele apelului se pot răsfrânge numai asupra a ceea ce s-a judecat la prima instanță. Dacă s-ar judeca și cereri care nu au format obiectul primei judecăți s-ar încălca grav principiul dublului grad de jurisdicție. Scopul interdicției de schimbare a obiectului cererii în apel este și acela de a nu se aduce noi pretenții direct în fața instanței de apel, de a nu surprinde adversarul cu noi cereri. Doctrina mai veche a stabilit că cereri noi sunt acelea care diferă de cererea originară prin obiect. Art.478 C.pr.civ. stabilește limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a supus judecății în prima instanță. Ori, în prima instanță s-a discutat despre faptul că nu trebuia pornită executarea silită pentru că părțile se puteau înțelege „de bunăvoie" și deci să nu se suporte nici cheltuielile ocazionate cu executarea silită.

De asemenea, arată că prin motivele de apel se schimbă obiectul cauzei arătându-se că „Subsemnata am contestat executarea apreciind în principal că, noile configurări ale numerelor topografice stabilite conform sent.civ. nr.947/2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. (varianta 6 a expertizei) au fost trasate pe teren de expertul S. A., la fața locului demarcându-se cu spray roșu limitele parcelelor nou create" și că în titlul executor nu se face vorbire „de a preda" folosința terenului și că deci somația executorului judecătoresc făcută în acest sens nu este legală. Acest aspect apare doar în apel, el nefiind invocat prin contestația la executare. D. urmare el este un aspect nou ce nu poate face obiectul apelului decât dacă se încalcă principiul invocat.

Prin concluziile scrise și depuse la dosar, apelanta-contestatoare solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, în motivare arătând următoarele:

Apreciază hotărârea atacată netemeinică întrucât instanța de fond a apreciat greșit probele administrate, conținutul titlului executoriu ce face obiectul contestației, precum și normele de drept incidente.

Arată că apelanta-contestatoarea că a contestat executarea apreciind în principal că, noile configurări ale numerelor topografice stabilite conform sent. civ. nr.947/2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. (varianta 6 a expertizei) au fost trasate pe teren de expertul S. A., la fața locului demarcându-se cu spray roșu limitele parcelelor noi create. Din depoziția expertului, audiat ca martor (la fila 55 dosar fond) rezultă aspectul deplasării acestuia la fața locului, efectuarea măsurătorilor, în prezenta părților, anterior demarării executării silite.

Se poate observa si din depoziția martorului S. D., audiat în apel, că apelanta-contestatoarea a făcut demersuri de punere în executare a sentinței de partaj, în sensul că - a demarat construcția unui gard care să delimiteze proprietatea acesteia de cea a intimaților, gard construit pe marcajele efectuate de expert.

Toate demersurile sale, arată apelanta-contestatoare, au fost inițiate înainte de data de 17.06.2014, când i-a fost comunicată somația de executare prin executor, ba chiar înainte de formularea cererii de executare. Astfel în luna aprilie a discutat cu meșterul gardului, în luna mai a cumpărat materialele care s-au si montat, tot în luna mai. Anterior expertul se de plasase pentru identificări si măsurători. Aceste măsurători s-au făcut la insistența ei, în vederea delimitării proprietăților, deși titlul executoriu nu stabilește în concret linia de hotar si nici predarea folosinței vreunei suprafețe de teren între vechii coproprietari.

Se poate observa, arată apelanta-contestatoare, lecturând titlul executoriu, că se dispune doar sistarea stării de indiviziune prin atribuirea în proprietate exclusivă a unor suprafețe din parcelele ce fac obiectul coproprietății, fără a se stabili în concret că parcelele atribuite ar fi folosite în alt mod decât cel atribuit si evident fără obligația predării între foștii coproprietari a folosinței.

Din această perspectivă, executarea silită este complet nelegală, fără obiect, întrucât obligația menționată în somația emisă de executorul judecătoresc *de a preda folosința terenului ........* nu este cuprinsă în titlul executoriu, excedând acestuia si astfel nu se poate aduce la îndeplinire prin executare silită.

Arată că art.622 NCPC prevede expres că, doar obligațiile stabilite prin hotărârea instanței sau alt titlu executoriu se aduc la îndeplinire prin executare silită, în cazul în care acestea nu se execută de bunăvoie. Dacă nu există o obligație stabilită, similară cu cea menționată în somația de executare ...* de a preda terenul*.....*, evident se vorbește de nelegalitatea executării, executorul judecătoresc neputând adăuga sentinței.

Precizează că titlul executoriu dispune doar sistarea stării de indiviziune si modalitatea reconfigurării numerelor topografice, atribuind loturi exclusive, cu obligarea întabulării dreptului de proprietate a părților în cartea funciară. Practic în speță, executarea partajării presupune efectuarea mențiunilor în cartea funciară, aspect executat de părți amiabil si care conform art.622 alin.4 NCPC, nici nu se aduce la îndeplinire prin executare silită. Iar art.628 NCPC menționează că se pot executa *obligația de plata a unei sume de bani, predarea unui bun sau a folosinței acestuia....* Mai arată că titlu executoriu nu obligă vechii coproprietari la predarea folosinței terenului, conform atribuirii, astfel că nu se poate executa predarea folosinței, doar amiabil părțile pot avea conduita restrângerii folosinței comune strict la suprafețele atribuite. Dacă nu, pot formula o acțiune în revendicare.

Practic, arată apelanta-contestatoare, chiar dacă nu s-a stabilit grănițuirea si predarea folosinței efective a terenului atribuit (fiecare având acces pe tot terenul) a chemat expertul ce a efectuat expertiza în instanță, pe domnul S. A., pentru delimitarea faptică a variantei nr. 6 de atribuire, dorind clarificarea finală a situației. Acesta a venit, a măsurat si a trasat cu spray roșu configurația parcelelor. Ulterior, pe linia despărțitoare spre frontul proprietății (parțial) apelanta-contestatoare a construit un gard despărțitor, cu meșterul S. D., la care intimații nu s-au opus.

În virtutea demersurilor efectuate de părți, de întabulare a sentinței, de marcare a terenului, construcția parțială a gardului, apelanta-contestatoare a apreciat că hotărârea a fost executată si cu rea credință se solicită, prin intermediul executorului judecătoresc executarea unor obligații ce le-a executat de bunăvoie unele chiar dacă nu au fost cuprinse în titlul executoriu. A apreciat că, atâta timp cât există disponibilitate se poate demarca proprietatea atribuită, prin semne exterioare (gard) odată ce a fost măsurat si trasat de expert configurația terenului atribuit.

De asemenea, arată că pârâții, care nu sunt creditorii obligației executate *de a preda terenul...* (nu apare în titlu) urmăresc prin această executare doar a o obliga la cheltuieli de executare, pensia fiindu-i deja poprită, altă finalitate nu vede întrucât terenul atribuit îl folosește, nu îl deține, iar expertul a făcut deja măsurătorile, din iulie 2014 si până în prezent nu s-au făcut alte demersuri de executare, nu s-a deplasat nici executorul, niciun alt expert, ceea îi întărește convingerea formulării cererii de executare doar în mod șicanator.

Precizează apelanta-contestatoare faptul că își menține criticile împotriva executării silite si în ceea ce privește cheltuielile de executare, onorariul executorului trebuind a se stabili raportat la obligația prevăzută în titlu, ori neexistând o obligație de predare a terenului, nu știe cum s-a calculat acest onorariu care oricum nu-i incumbă, dat fiind faptul că nu s-a opus la executare, ba mai mult a executat benevol ceea ce se impunea iar aceasta nu este debitorul creditorilor ci ambele părți, ca foști coproprietari sunt codebitori si cocreditori, astfel că eventualele cheltuieli de executare ar trebui suportate în comun. Oricum, arată apelanta-contestatoare, nu poate fi obligată la cheltuieli de executare atâta timp cât și-a exprimat si în scris (executorului judecătoresc) disponibilitatea spre efectuarea si a altor măsurători, față de cele deja efectuate anterior demarării executării.

Având în vedere și prevederile art.677 NCPC ce prevede executarea obligațiilor reciproce, cum este cazul în speță, care menționează *când executarea depinde de o contraprestație, ce rezultă din același titlu executoriu si urmează să fie făcută de creditor în același timp cu prestația debitorului, executarea va putea fi făcută numai după ce creditorul a oferit debitorului propria prestație sau după ce a făcut dovada cu înscris că debitorul a primit-o ori este în întârziere cu primirea ei* în cauză intimații nu au făcut dovada punerii la dispoziție a terenului atribuit si nici efectuarea unor măsurători la fața locului de câte un expert, așa cum a făcut, motiv pentru care executarea silită este din nou nelegală.

Raportat la aceste aspecte, apelanta-contestatoare solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În cauză, tribunalul a administrat proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială fiind audiat martorul S. D. C. (declarație fila 45).

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate și în limitele prevăzute de dispozițiile art. 476-479 C. pr. civ., tribunalul apreciază soluția primei instanțe ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

În primul rând, tribunalul arată că prin contestația la executare formulată apelanta contestatoare a solicitat anularea actelor de executare și implicit a cheltuielilor de executare pe motiv că intimata a apelat cu rea credință la executorul judecătoresc pentru punerea în executare a Sentinței civile nr. 947/2013.

Așadar, contestația la executare vizează două aspecte, respectiv anularea actelor de executare (somația din data de 13.06.2014, f. 4) și respectiv cheltuielile de executare (așa cum rezultă și din înscrisul depus la filele 10-11 din dosarul judecătoriei, apelanta contestă și modalitatea de calculare a cheltuielilor de executare, „..nu știu după ce criteriu au fost calculate”).

Tribunalul reține că prima instanță a respins contestația la executare în întregime, fără însă a analiza în considerentele sentinței și cererea contestatoarei referitoare la cheltuielile de executare.

În acest sens, raportat la prevederile art. 480 alin. 3 din C. pr. civ. Tribunalul apreciază că, în mod greșit prima instanță a soluționat cauza, fără a cerceta în totalitate fondul contestației la executare, astfel că urmează a schimba în tot sentința atacată și va admite în parte contestația la executare pentru motivele ce vor fi expuse mai jos.

În al doilea rând, tribunalul arată că potrivit dispozițiilor art.478 C. pr. civ. „În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi”.

În acest sens, invocarea în calea de atac de către apelanta contestatoare a faptului că „a contestat executarea apreciind în principal că, noile configurări ale numerelor topografice stabilite conform sentinței civile nr. 947/2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. (varianta 6 a expertizei) au fost trasate pe teren de expertul S. A. la fața locului demarcându-se cu spray roșu limitele parcelelor noi create”, că „titlul executoriu nu stabilește în concret linia de hotar și nici predarea folosinței vreunei suprafețe de teren între vechii coproprietari” ori că „executarea silită este complet nelegală, fără obiect, întrucât obligația menționată în somația emisă de executorul judecătoresc de a preda folosința terenului…nu este cuprinsă în titlul executoriu, excedând acestuia și astfel nu se poate aduce la îndeplinire prin executarea silită”reprezintă susțineri ce încalcă teza finală a art. 478 alin. 3 („nu se pot formula pretenții noi”) motiv pentru care nu vor fi analizate de către instanță.

Astfel, în ceea ce privește solicitarea de anulare a formelor de executare pentru reaua credință a intimatei, Tribunalul arată următoarele:

Art. 622 alin. 1 C. pr. civ. instituie principiul executării de bună voie a obligației stabilite printr-un titlu executoriu, conform căruia „obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie de către debitor” și numai în măsura în care acesta nu-și îndeplinește obligația se va putea proceda la executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă prin lege nu se prevede altfel.

În cauza de față, titlurile executorii ce fac obiectul prezentei executări au rămas definitive la data de 12.06.2013 iar cererea de punere în executare silită a titlurilor executorii a fost înregistrată la data de 03.06.2014.

Așa cum în mod corect a reținut prima instanță și tribunalul reține că în tot acest interval de timp de un an de zile, părțile au încercat să pună în executare hotărârile menționate dar, după cum afirmă chiar contestatoarea în cererea introductivă, toate aceste încercări s-au încheiat cu scandal. Starea conflictuală existentă între părți a fost confirmată și de martorii audiați atât în fața primei instanțe cât și de cel audiat în fața instanței de apel.

Astfel, acesta din urmă a arătat, printre altele că „în momentul în care trebuia să fac gardul în spatele casei mi s-a spus că sunt unele erori de măsurătoare și că mai trebuie să vină expertul urmând să fie contactat ulterior”.

Așadar, raportat la cele arătate mai sus, este evident că punerea în executare a titlurilor executorii nu s-a putut face de bunăvoie, astfel că recurgerea la procedura executării silite este pe deplin justificată.

Susținerile apelantei contestatoare referitoare la faptul că executarea nu s-a putut face din cauza intimaților, nu sunt de natură a atrage reținerea relei lor credințe pentru ca instanța să poată dispune anularea actelor dosarului execuțional. În această situația, contestatoarea, care susține că este vorba despre „executarea unor obligații reciproce” avea la dispoziție posibilitatea ea de a se adresa executorului judecătoresc pentru punerea în executare a titlului executoriu.

Oricum, față de atitudinea părților este evident că punerea în executare a titlului executoriu nu a putut fi făcută de bunăvoie.

În ceea ce privește însă contestația formulată cu privire la cheltuielile de executare instanța arată următoarele:

În privința cheltuielilor de executare, art. 670 C.proc.civ. (după republicare) prevede faptul că „partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop. Pentru actele sau activitățile dispuse din oficiu, cheltuielile se avansează de către creditor. (2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, în afară de cazul când creditorul a renunțat la executare, situație în care vor fi suportate de acesta, sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 668, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia. (3) Sunt cheltuieli de executare: 1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite; 2. onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii; 3. onorariul avocatului în faza de executare silită; 4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului; 5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită; 6. cheltuielile de transport; 7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite. (4) Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, iar suspendarea executării în privința acestor cheltuieli de executare nu este condiționată de plata unei cauțiuni. (5) În cazul în care sumele stabilite potrivit alin. (4) nu pot fi recuperate de la debitor, din lipsa bunurilor urmăribile sau din alte cauze, ele vor fi plătite de creditor, care le va putea recupera de la debitor când starea patrimonială a acestuia o va permite, înăuntrul termenului de prescripție. (6) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc.

Așadar, din textul de lege arătat mai sus rezultă că instanța de executare poate să reducă motivat partea din cheltuielile de executare, lucru care se impune în cauza de față, având în vedere că stabilirea unui onorariu pentru executorul judecătoresc în cuantum de 2728 lei este vădit disproporționat în raport cu valoarea cauzei și cu activitatea efectivă desfășurată de executor.

În acest sens, tribunalul apreciază că se impune reducerea onorariului executorului judecătoresc de la suma de 2728 lei la suma de 1240 de lei, sumă care de altfel a și fost avansată de către creditori executorului judecătoresc

Totodată, instanța constată că se impune și înlăturarea obligației contestatoarei de suportare a cheltuielilor de executare în cuantum de 248 de lei reprezentând așa cum se prevede în Încheierea nr. 2 de stabilire a cheltuielilor de executare „cheltuieli de executare cf art. 669 NCPC”, întrucât la dosarul execuțional acestea nu sunt susținute de dovezi din care să rezulte efectuarea acestora.

Pe cale de consecință, instanța constată ca fiind întemeiată în parte contestația la executare formulată de către contestatoare sub aspectul cheltuielilor de executare, sens în care urmează a dispune reducerea onorariului executorului judecătoresc de la suma de 2728 la suma de 1240 de lei, înlăturarea obligației contestatoarei de suportare a cheltuielilor de executare în cuantum de 248 de lei și desființarea în parte a încheierea cu nr. 2/13.06.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare din Dosarul execuțional nr. 416/2014 și actele de executare din același dosar în ceea ce privește suma de 1736 lei cu care s-au redus cheltuielile de executare, respingând restul pretențiilor (referitoare la anularea actelor de executare), ca neîntemeiate.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată efectuate de către părți în primă instanță, având în vedere soluția de admitere în parte a contestației la executare, raportat la prevederile art. 453 alin. 2 C. pr. civ. tribunalul urmează a dispune compensarea acestora, aceeași soluție urmând a fi adoptată și în privința cheltuielilor din apel, avându-se în vedere că doar motivele de apel referitoare la cheltuielile de executare au fost primite de către instanța de apel, nu și cele referitoare la anularea somației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de către apelanta contestatoare P. lldiko domiciliată în Satu M., P-ța A. Saligny, ., județul Satu M. în contradictoriu cu intimații C. S., C. Cannen și C. I. domiciliați în Satu M., .. 53, județul Satu M..

Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:

Admite în parte contestația la executare.

Dispune reducerea onorariului executorului judecătoresc de la suma de 2728 la suma de 1240 de lei.

Dispune înlăturarea obligației contestatoarei de suportare a cheltuielilor de executare în cuantum de 248 de lei.

Desființează în parte încheierea cu nr. 2/13.06.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare din Dosarul execuțional nr. 416/2014 și actele de executare din același dosar în ceea ce privește suma de 1736 lei cu care s-au redus cheltuielile de executare.

Respinge restul pretențiilor, ca neîntemeiate.

Compensează cheltuielile de judecată privind onorariul de avocat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția pârtilor prin mijlocirea grefei instanței, azi 24.09.2015.

Red.G.S./06.11.2015

Tehnored_VD /06.11.2015

7 ex. – ..cu: P. I., C. S., C. C., C. I., B. Anitas M. D.

Jud.fond: C. L. C.