Contestaţie la executare. Decizia nr. 86/2015. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 86/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 3283/218/2014
Cod operator:_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 86/R
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE Z. K.
Judecător I. M. C.
Judecător M. G. R.
Grefier M. B.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenta-reclamantă B. E. M., dom. în Baia M., ., . civile nr. 415/17.03.2015, pronunțată de Judecătoria Carei, în contradictoriu cu intimații-pârâți K. F., dom. în ., și D. F., dom. în ., având ca obiect contestație la executare.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 06.05.2015, când susținerile părților prezente au fost consemnate în acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi;
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 415/17.03.2015, pronunțată de Judecătoria Carei, în dosar cu număr de mai sus, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea B. E.-M., având C.N.P._, cu domiciliul în mun. Baia M., ., . și cu reședința în ., județ Satu M., în contradictoriu cu intimații K. F., cu domiciliul în com. Supur, ., județ Satu M. și D. F., cu domiciliul în com. Supur, ., județ Satu M., împotriva procesului-verbal de licitație din data de 31.10.2014 încheiat în dosar execuțional nr. 7/2008 al B.E.J. P. I. V., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, în speță, contestatoarea B. E.-M. solicită pe calea contestației la executare anularea Procesului verbal de licitație mobiliară încheiat la data de 31.10.2014 de Biroul Executorului Judecătoresc P. I. V. în dosar execuțional nr. 7/2008.
Referitor la legea (procedura) aplicabilă în cauză, instanța de fond reține aplicabilitatea vechiului cod de procedură civilă (din anul 1865), având în vedere că este vorba despre o contestație la executare formulată împotriva unui act de executare efectuat în cadrul unei executări începute la data de 14.01.2008 (dosar execuțional nr. 7/2008 al B.E.J. P. I. V.), deci anterior intrării în vigoare a Noului Cod de Procedură Civilă, iar potrivit art. 24 alin. (1) din Noul Cod de procedură civilă (Legea 134/2010) coroborat cu art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012: „dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor începute după .”.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a înlăturat ca neîntemeiate susținerile contestatoarei privind aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 761 din Noul Cod de procedură civilă (Legea 134/2010), contestația la executare urmând a fi soluționată exclusiv în baza dispozițiilor vechiului cod de procedură civilă (din 1865).
Analizând Procesul verbal de licitație mobiliară încheiat la data de 31.10.2014 de Biroul Executorului Judecătoresc P. I. V. în dosar execuțional nr. 7/2008, prin raportare la dispozițiile art. 431 – 449 Cod de procedură civilă (din 1865), instanța a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale incidente.
În acest sens, instanța de fond a reținut că vânzarea la licitație a bunurilor mobile trebuie să fie precedată de publicitatea vânzării. Această publicitate se realizează prin publicații de vânzare care se afișează în mod obligatoriu la locul licitației, la sediul organului de executare, la sediul primăriei de la locul vânzării bunurilor și la sediul instanței de executare. Numai dacă executorul judecătoresc apreciază că este necesar, publicitatea vânzării se poate valida și prin anunțuri într-un ziar de largă circulație.
Astfel, în conformitate cu disp. art. 437 alin. 1, art. 439 și art. 4391 Cod de procedură civilă (din 1865), executorul judecătoresc a întocmit la data de 01.10.2014 Publicația de vânzare la licitație mobiliară și condițiile licitației (f.198), pentru vânzarea ce urma să aibă loc la data 31.10.2014, la sediul Biroului Executorului Judecătoresc. Aceasta a fost afișată pe Tabela de afișaj a Judecătoriei Carei și a Primăriei Supur, precum și pe ușa sediului Biroului Executorului Judecătoresc (f.198 verso, f.199 verso), fiind publicată inclusiv în Registrul electronic de publicitate a vânzării bunurilor supuse executării silite (f.202).
Prin urmare, executorul judecătoresc a respectat întocmai condițiile prevăzute de art. 437 alin. 1 Cod de procedură civilă (din 1865) privind publicitatea vânzării, susținerile contestatoarei sub acest aspect fiind neîntemeiate. Faptul că vânzarea la licitație nu a fost anunțată și într-un ziar de largă circulație, nu este de natură să vicieze procedura de îndeplinire a publicității vânzării, atâta timp cât această măsură este una subsidiară și este lăsată la aprecierea executorului judecătoresc.
În ceea ce privește faptul că licitația s-a efectuat la sediul executorului judecătoresc și nu la locul unde se afla obiectul ce urma să fie vândut, instanța de fond a constatat că nici acest aspect nu constituie un motiv de nulitate al Procesului verbal de licitație mobiliară încheiat la data de 31.10.2014, întrucât dispozițiile art. 441 alin. 3 Cod de procedură civilă (din 1865) permit acest lucru, atâta timp cât se prevede că în situația în care vânzarea se va face în alt loc decât acela unde se găsesc obiectele, ele vor fi duse la acel loc. Totodată, se observă că nu exista vreun impediment ca bunul să fie adus la locul unde urma să aibă loc licitația, acesta nefiind indisponibilizat prin aplicarea unui sigiliu, care să oblige executorul judecătoresc să se deplaseze la locul unde se află bunul pentru a ridica pecețile astfel cum prevede art. 441 alin. 1 Cod de procedură civilă (din 1865), întrucât potrivit Procesului verbal de sechestru imobiliar încheiat la data de 11.11.2013 (f.148 verso-149) bunul sechestrat a fost lăsat în custodia debitorului proprietar K. F., acesta putând folosi bunul conform art. 419 alin. 1 Cod de procedură civilă (din 1865), bunul fiind garat la domiciliul debitorului proprietar K. F..
Faptul că bunul ce urma să fie vândut la licitație nu a fost prezentat de către custodele-debitor K. F. la data și la locul stabilit pentru organizarea licitației, nu îi este imputabil executorului judecătoresc, atâta timp cât la filele 199 verso și 200 verso din dosar există dovada comunicării către acesta a obligației de a prezenta bunul primit în custodie pentru data și ora stabilită pentru licitație. Totodată, întrucât custodele-debitor K. F. nu a prezentat bunul primit în custodie nici la licitațiile organizate anterior, se poate observa că împotriva acestuia, executorul judecătoresc a formulat la data de 22.01.2014 o plângere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere și sustragere de sub sechestru (f.179) soluționată prin Ordonanța de clasare din 28.03.2014 dată în dosar nr. 205/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei (f.185 verso) și s-a procedat la căutarea unui nou custode, urmând a se comunica creditoarei cheltuielile ce trebuiau a fi avansate pentru mutarea bunului sechestrat (f.181).
Față de acestea, instanța de fond a apreciat că nu se impune aplicarea unei amenzi executorului judecătoresc, astfel cum s-a solicitat de către contestatoare în baza art. 1081 alin. 2 lit. g C.pr.civ. (din 1865).
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei de aplicare a unei amenzi judiciare intimaților, instanța de fond a apreciat că nu se impune adoptarea unei astfel de măsuri, lipsind cadrul legal în acest sens, atâta timp cât art. 1081 pct. 2 lit. g C.pr.civ. (din 1865) se referă la aplicarea unei amenzi judiciare celui însărcinat cu îndeplinirea actelor de procedură și care a cauzat întârzierea executării silite, ori în speță, intimații neavând o astfel de calitate, iar dispozițiile art. 1083 C.pr.civ. (din 1865) se referă la plata unei despăgubiri și nu a unei amenzi, despăgubire care însă nu a fost cuantificată de către contestatoare, și de altfel nici solicitată, iar dacă instanța s-ar pronunța cu privire la aceasta, ar depăși limitele cu care a fost investită. Totodată, dispozițiile art. 1082 alin. 2 C.pr.civ. (din 1865) nu sunt incidente în speță atâta timp cât instanța de executare nu a fost sesizată de executorul judecătoresc spre a aplica o amendă persoanelor despre care se presupune că au perturbat desfășurarea normală a executării silite.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța de fond, în temeiul art. 399 și urm. C.pr.civ. (din 1865) a respins contestația la executare formulată de către contestatoarea B. E.-M. ca neîntemeiată.
Întrucât soluția îi este defavorabilă contestatoarei, rezultă că aceasta este partea care a căzut în pretenții, în sensul disp. art. 274 alin. 1 Cod Proc. Civ. (din 1865), motiv pentru care instanța a respins cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată.
Totodată instanța a constatat că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea B. E. M., solicitând instanței de control judiciar să dispună casarea sentinței și rejudecarea cauzei. În subsidiar solicită admiterea recursului și aplicarea art. 1081 pct. 2 lit. g din Codul de procedura civilă și acordarea cheltuielilor de judecata în ambele instanțe.
În motivarea căii de atac exercitate, în prealabil, contestatoarea arată ca, nu se poate face abstracție de faptul că, executarea nu a reușit, în șapte ani și nici de faptul că, este a treia licitație care a eșuat din cauza unor lipsuri procedurale.
Este de acord ca, in cauză sunt aplicabile prevederile codului de procedură civilă vechi. În cele ce urmează se restrânge la prevederile acestui cod.
Apreciază ca în cauză trebuia sa fie citat și executorul judecătoresc, mandatarul, cu participarea căruia se puteau stabili motivele care au dus la nereusita licitației, precum și răspunderea.
In ce privește publicitatea:
Daca executorul a intenționat se tina licitația la sediul Biroului Executorului Judecătoresc P. I.-V. din Carei, publicația de vanzare trebuia afișată la sediul Primăriei Carei, nu la sediul Primăriei Supur.
De altfel, recurenta apreciază că, licitația trebuia se aibă loc la local unde se afla obiectul licitației, pentru că, mijlocul de transport trebuie sa fie pecetluit la data sechestrării, pe de o parte, tinerea licitației în alt loc este subsidiara, si, considera, numai în cazuri bine justificate.
Numai in acest caz trebuia afișată publicația de vanzere la Primaria Supur și nu la Primaria Carei.
Rezolvarea problemei privind locul licitației și locul obiectului supus licitării se impunea de la sine la a treia licitație, știut fiind că și procesele verbale din 16.12.2013 și 20.01.2014 se încheie cu: custodele, deși i s-a pus in vedere, nu s-a prezentat cu mijlocul de transport la local unde urma sa aibă loc licitația. Celelalte doua procese verbele formează obiectul dosarului nr._, în care Tribunalul Seta M. a pronunțat decizia civilă nr. 54/11.03.2015.
Publicarea licitației . largă circulație se impunea, de asemenea, tot pe considerentul ca, era a treia licitație, dupa două nereușite. Publicitatea publicării in Registrul electronic de publicitate nu este cunoscuta in Codul de procedura civila din 1865.
Este adevărat că, executorul a formulat plângere penala impotriva debitorului K. F. pentru sustragere de sub sechestru etc., care a fost clasata. Dacă executorul era convins de fapta imputata debitorului, putea sa face plângere împotriva ordonanței de clasare.
Recurenta cere analizarea temeiniciei și legalității sentinței și din oficiu.
Face trimitere si la art. 4311, 432, 434, 441 din Codul de procedare civila, ediția 2004, care prevederi nu au fost respectate, considerând că aceste omisiuni au dus la nereușita licitației.
Cere judecarea recursului si in lipsa.
Prin notele de ședință- concluzii scrise, recurenta arată că nu poate face abstracție de faptul că, executorul judecătoresc nu a reușit în șapte ani să încaseze un leu de la doi debitori solvabili.
În acest timp d-l executor a solicitat și a primit mai multe răspunsuri de la unitățile încercate cu privire la starea materială a debitorilor, dar aceste răspunsuri nu au fost urmatae de sechestru asupra bunurilor aflate, din care se putea recupera creanța.
Nu s-a procedat ca atare nici după ce a fost obligat prin Decizia civilă nr. 142/R/17 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Satu M. și respectiv Decizia civilă nr. 577/R/22 iulie 2013, pronunțată de Tribunalul Satu M..
Interpretându-e neadecvat, a reluat din nou și din nou corespondența cu unitățile competente, considerând că prin aceasta execută întocmai la ceea ce a fost obligat.
Intimatul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Tribunalul, deliberând asupra recursului, prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate îl apreciază ca întemeiat, pentru următoarele considerente:
Titlul executoriu îl reprezintă sentința civilă 2116/12.11.2007 a Judecătoriei Carei prin care pârâții K. F. și D. F. au fost obligați în solidar să achite reclamantei 4662 lei despăgubiri civile cu dobânda legală și 617 lei cheltuieli de judecată.
La aceeași dată – 14.01.2008, executorul judecătoresc a emis câte o somație pentru cei 2 debitori.
Prin decizia civilă nr. 142/R/2010 irevocabilă, Tribunalul Satu M. a dispus executorului judecătoresc efectuarea executării silite. În considerentele deciziei civile se arată că executorul a pus în sarcina creditorului îndeplinirea unor acte pe care el însuși trebuia să le efectueze, respectiv: să calculeze suma datorată inclusiv dobânzile, să identifice bunurile mobile găsite la domiciliul debitorilor, precum și pe cele imobile, să instituie sechestrul, să numească un custode.
De asemenea, se reține că simpla întocmire a unui proces-verbal în sensul că nu s-au găsit bunuri, sau consemnarea refuzului debitorului de a plăti, sugerează pasivitatea executorului judecătoresc.
Ulterior pronunțării acestei decizii, executorul judecătoresc a calculat dobânda legală conform procesului-verbal din 1.09.2010 și a emis o nouă somație debitorilor.
La data de 15.10.2012, Primarul comunei Supur comunică executorului judecătoresc lista bunurilor debitorului K. F..
Prin decizia civilă nr. 577/R/2013, pronunțată în dosar_, Tribunalul Satu M. din nou dispune executorului judecătoresc efectuarea executării silite.
În decizie se precizează că executorul judecătoresc nu a realizat o executare silită efectivă. Arată că potrivit 416 Cod proc. civ. când debitorii refuză preluarea în custodie a bunului sechestrat, executorul procedează la ridicarea bunului și predarea unui custode indicat cu precădere de creditor. Când nici debitorul nu indică un custode, executorul, poate preda bunul în depozit unei persoane fizice sau juridice.
Prin procesul-verbal de licitație încheiat la 31.10.2014, se menționează că nu s-a prezentat creditorul, debitorii, nici un licitator, nu au fost depuse oferte și nu a fost prezentat unul supus executării la sediul Biroului executorului judecătoresc.
În prealabil, executorul judecătoresc a realizat publicitatea prev. de art. 437 alin. 1 C. pr.civ. cu excepția publicității într-un ziar de largă circulație.
Constatăm că actele de executare silită sunt efectuate cu încălcarea disp. art. 432 C.pr.civ.: „vânzarea la licitație se va face la locul unde se află bunurile sechestrate, sau, dacă există motive temeinice, în alt loc”.
Executorul judecătoresc a stabilit ca loc al executării silite sediul Primăriei Supur, fără a indica motivele temeinice pentru această opțiune.
Bunul supus executării este o autoutilitară Iveco Daily aflată în custodia debitoului K. F., domiciliat în . jud. Satu M.. Pe de altă parte, având în vedere vechimea dosarului execuțional (executare silită începută în ian. 2008) precum și hotărârile judecătorești prin care executorul judecătoresc a fost obligat să purceadă mai departe cu executarea silită, sesizarea disciplinară și plângerea penală formulate împotriva lui de către creditoare, apreciem că acesta ar fi trebuit să depună toate diligențele pentru finalizarea executării silite – respectiv respectarea dispozițiilor legale procedurale – art. 432 C.pr.civ., anunațarea vânzării la licitație într-un ziar de largă circulație, precum și într-un ziar local, pentru a fi încunoștințați posibilii licitatori.
Raportat la nivelul unei comune (Supur) afișarea publicației de licitație la primărie, la sediul executorului judecătoresc și pe tabela judecătoriei nu apreciem că insatisface nevoia de publicitate reală a vânzării, publicarea în ziar fiind un mijloc mult mai facil pentru înștiințarea unei populații mult mai largi.
Prin prisma celor prezentate, constatăm că a fost cauzată amânarea finalizării executării silite, fiind aplicabilă Biroului executorului judecătoresc sancțiunea de 500 lei prev. de art. 437 alin. 2 rap. la art. 108 1 alin. 2 lit. g C.pr.civ.
În consecință, în virtutea argumentelor expuse, Tribunalul apreciază ca fiind întemeiată contestația la executare formulată.
În baza art. 312 C.pr.civ. va admite recursul contestatoarei B. E. M., domiciliată în Baia M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 415/17.03.2015 pronunțată de Judecătoria Carei, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații K. F., domiciliat în ., nr. 413, și D. F., dom. în ., nr. 121, și, în consecință modifică în tot sentința atacată în sensul că admite contestația la executare a contestatoarei B. E. M. în contradictoriu cu intimații K. F. și D. F.; va anula procesul-verbal de licitație din data de 31.10.2014 încheiat în dosarul execuțional nr. 7/2008 al B. P. I. V. și dispune reluarea licitației. De asemenea va obliga intimații să achite contestatoarei 200 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
În baza art. 437 alin. 2, art. 108¹ alin. 2 lit. g C.pr.civ. va aplică B. P. I. V. o amendă de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul contestatoarei B. E. M., având CNP_, domiciliată în Baia M., ., ., împotriva sentinței civile nr. 415/17.03.2015 pronunțată de Judecătoria Carei, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații K. F., domiciliat în ., nr. 413, și D. F., dom. în ., nr. 121, și, în consecință:
Modifică în tot sentința atacată în sensul că admite contestația la executare a contestatoarei B. E. M. în contradictoriu cu intimații K. F. și D. F..
Anulează procesul-verbal de licitație din data de 31.10.2014 încheiat în dosarul execuțional nr. 7/2008 al B. P. I. V. și dispune reluarea licitației.
Obligă intimații să achite contestatoarei 200 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
În baza art. 437 alin. 2, art. 108¹ alin. 2 lit. g C.pr.civ. aplică B. P. I. V. o amendă de 500 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07 Mai 2015.
Președinte, Z. K. | Judecător, I. M. C. | Judecător, M. G. R. |
Grefier, M. B. |
Red. R.M.G. – 08.06.2015
Tehnored_LI /10.06.2015
6 ex. – .. cu: - B. E. M., K. F., D. F. și B. P. I. V.
Judecător fond: A. C.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 89/2015. Tribunalul SATU MARE | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 198/2015. Tribunalul... → |
|---|
