Contestaţie la executare. Decizia nr. 113/2015. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 113/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 667/83/2015
Cod operator:_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 113/R
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D. S.
Judecător E. R.
Judecător R. G. M.
Grefier C. Z.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarele-pârâte .) LTD, prin mandatar COLECTARE RECUPERARE CREANȚE C. și . (ROMÂNIA) SA, ambele cu sediul ales la R. și Nușoi SPARL în București, sector 1, .. 31, împotriva Deciziei civile nr. 393/R/04.12.2014 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., cu sediul în Satu M., Dr. Careiului .> județul Satu M., având ca obiect contestație la executare.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 08 Iunie 2015, dată la care susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea respectivă, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea cauzei la data de 15 iunie 2015, apoi la data de azi.
INSTANȚA
deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată în prezentul dosar la data de 31.03.2015 contestatoarele pârâte: C. G. (PLUS) LTD prin mandatar COLECTARE RECUPERARE CREANȚE C. și . (ROMÂNIA) SA denumită în continuare „C. E. Bank” București, în contradictoriu cu intimata reclamantă . Satu M., în temeiul art. 318 (1) pct. 1 C.proc.civ., solicită anularea Deciziei civile nr. 393/R/2014 pronunțată de Tribunalul Satu M. la data de 04.12.2014 în dosar nr._, prin care instanța a respins recursul declarat de pârâte împotriva Sentinței civile nr. 3021/29.07.2014 pronunțată de Judecătoria Satu M., sentință prin care s-a admis în parte contestația la executare, constatându-se totodată nulitatea actelor de executare întocmite în dosarul execuțional 452/2012 format la Biroul Executorului Judecătoresc I. ANITAS MAIAN D. și refacerea acestora prin raportare la concluziile raportului de expertiză în sensul restrângerii executării silite la suma de 76.600 leu de la suma de 196.529 lei, contestatoarea C. G. PLUS fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 6030,60 lei reprezentând timbraj și onorariu expert.
Totodată contestatoarele pârâte solicită rejudecarea cererii de recurs și acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În susținerea contestației în anulare, contestatoarele pârâte arată că hotărârea atacată prin care Tribunalul Satu M. a respins recursul declarat de acestea este nelegală, având în vedere următoarele motive:
Hotărârea atacată a fost pronunțată fără ca instanța de recurs să se pronunțe asupra motivelor de modificare invocate prin cererea de recurs – art. 318 (1) teza a II-a C.proc.civ.
Motivul principal de recurs viza modul în care instanța de fond a înțeles să omologheze proba cu expertiza, în esență, au susținut că rolul acestei probe a fost doar de a cuantifica pretențiile reclamantei, nu și de a le dovedi.
Nu au contestat, în motivele de recurs, modul de desfășurare a expertizei sau rezultatul la care a ajuns expertul, ci doar utilitatea și concludența acestei probe.
Cu toate acestea, în loc să reanalizeze utilitatea și concludența probei, instanța de recurs a apreciat că nu pot contesta rezultatul expertizei, fiind vorba despre o lucrare de specialitate.
Or acest lucru echivalează cu ne pronunțarea pe motivul de recurs invocat de contestatoarele pârâte întrucât instanța s-a pronunțat pe un alt motiv de recurs neinvocat (și anume o eventual contestare a concluziilor expertizei).
Rolul probei cu expertiza a fost doar de a cuantifica pretențiile reclamantei, expertul calculând debitul conform pretențiilor și modului de interpretare dorit de reclamantă, și anume ca și când dobânda contractuală ar fi fost fixă (diferit de prevederile contractului).
Pentru a soluționa cauza, instanța trebuia să verifice dacă, potrivit prevederilor contractuale, contestatoarea pârâtă avea dreptul să aplice o dobândă variabila, însă nu a făcut acest lucru.
Instanța a preluat concluziile expertului, ca și cum acesta din urmă ar fi fost învestit să soluționeze aspectele juridice ale cauzei.
În fapt, existau două moduri de calcul:
1. Calculul făcut de contestatoarea pârâtă (pornind de la o dobândă variabilă), în urma căruia a rezultat suma care face obiectul executării silite
2. Calculul făcut de expert (pornind de la o dobândă fixă), care reflectă punctul de vedere al intimatei reclamante privind modul în care trebuia interpretat contractul.
Instanța era învestită cu problema identificării calcului corect dintre cele două, prin raportare la prevederile contractuale (dacă dobânda era fixă sau variabila), Contestatoarea pârâtă a criticat în recurs faptul că instanța s-a mărginit la a adopta calculul intimatei reclamante, fără a motiva cum se încadrează acesta în litera și spiritul contractului dintre părți.
Nu a formulat obiecțiuni asupra concluziilor expertului întrucât, acesta din urmă a răspuns la întrebările adresate de intimata reclamantă și a calculat debitul conform poziției intimatei reclamantei.
Contestatoarele pârâte menționează că este evident că nu era cazul să formuleze obiecțiuni, ci să facă aprecieri cu privire la utilitatea, pertinența și relevanța probei cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei. Expertul nu mai avea ce să adauge la expertiză, ci era rolul instanței să aprecieze dacă proba respectivă poate conduce la soluționarea justă a cauzei.
Instanța de recurs nu face nici o trimitere în sensul că nu s-ar aplica anumite clauze sau că ar fi nule. Așadar, în condițiile în care toate dispozițiile contractuale se aplică, contestatoarele pârâte apreciază că instanța ar fi trebuit și observe că acele concluzii ale raportului de expertiză contabilă intră în contradicție cu situația juridică dintre părți creată de contractul de credit.
Un alt motiv de recurs asupra căruia instanța de recurs nu s-a pronunțat viza aplicabilitatea clauzei contractuale care stabilea faptul că dobânda este variabilă (și nu fixa cum invoca intimata reclamantă).
Contestatoarele pârâte arată că au invocat în cadrul motivelor de recurs faptul că este greșită soluția de admitere a acțiunii pe motiv ca s-ar fi aplicat o dobândă variabilă (și nu fixă cum a susținut reclamanta și cum a calculat expertul) din moment ce în contract era prevăzut în mod clar faptul că dobânda este variabilă, revizuibilă în funcție de evoluția indicelui BUBOR-ROBOR.
Totodată contestatoarele pârâte au invocat și lipsa totală de motivare a sentinței de fond în respingerea apărărilor lor bazate pe textul contractului dintre părți.
În ceea ce privește acest motiv de recurs, în decizia atacată se reține că „lipsa unei argumentații juridice ar putea fi reținută în situația imposibilității exercitării unui control judiciar ori această critică nu poate fi reținută pe seama instanței de fond"; cu alte cuvinte, instanța de recurs afirmă că nu puteau invoca lipsa de motivare a hotărârii de fond din moment ce aveau deschisă calea recursului, cale pe care pot solicita repunerea în discuție a aplicării normelor juridice la situația concretă.
Or, deși reține acest aspect, instanța de recurs nu face o reanalizare a prevederilor contractuale și a normelor de drept, așa cum s-a solicitat. Ceea ce trebuia să facă instanța de recurs era să analizeze dacă dobânda se putea modifica pe parcursul contractului (așa cum au susținut contestatoarele pârâte că prevedea contractul) sau dacă intimata reclamantă avea dreptate atunci când susținea că nu aveau dreptul să calculeze debitul prin modificarea dobânzii inițiale,
Cu toate acestea, instanța de recurs nu s-a pronunțat nici asupra acestui motiv de recurs.
Pentru aceste motive, contestatoarele pârâte solicită admiterea contestației în anulare, anularea hotărârii atacate și să se dispună rejudecarea cererii de recurs.
În drept, invocă art. 318 (1) pct. 1 și urm. C.proc.civ.
Prin întâmpinare (filele 27-28), intimata reclamantă . Satu M., solicită respingerea contestației în anulare ca fiind inadmisibilă și netemeinică, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 318 alin. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, «contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317 C.proc.civ. și art. 318 C.proc.civ. (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs)», iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestația în anulare (CSJ Secția C. administrativ, Decizia nr 1182/2002).
În sensul art. 318 C.proc.civ. «greșeala materială» înseamnă greșeala de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite, respectiv acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date importante care determină soluția pronunțată. Aceste greșeli materiale care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de aprecierea probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Intimata reclamantă apreciază că susținerea contestatoarelor pârâte cum că instanța de recurs a pronunțat decizia doar pe baza expertizei sau rezultatului la care a ajuns expertul, nu reprezintă un motiv pentru a promova contestația în anulare în temeiul art. 318 alin. 1 vechiul Cod procedură civilă.
Contestatoarele încearcă să inducă în eroare instanța de judecată în sensul în care susțin că, dobânda din contractele încheiate cu C. E. BANK era variabilă; total eronat, după cum se poate observa din contractul de credit PROMT IMM nr. 2/15.02.2008, la capitolul VI «DOBÂNDA» alin. 1, dobânda creditului acordat este de 9.5%/an. În nici un caz dobânda aplicabilă contractului de credit încheiat cu CEB nu este variabilă, singura posibilitate de modificare a dobânzii este prevăzută la punctul 3, cap VI din contractul mai sus amintit unde se prevede că «banca are dreptul de a modifica dobânda în funcție de contul resurselor de creditare pe piața financiar bancară, noul procent de dobândă aplicându-se la soldul creditului existent».
Pentru aceste motive și nu numai, intimata reclamantă apreciază că, cererea formulată de contestatoarea C. E. BANK ROMÂNIA SA este inadmisibilă întrucât nu se încadrează la condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 318 alin. 1 C.proc.civ.
În ceea ce privește netemeinicia cererii de chemare în judecata, intimata reclamantă apreciază că, în fapt nu există nici o greșeală materială, dobânda la creditele încheiate cu C. E. BANK ROMÂNIA SA fiind fixă și nu variabilă, iar prezenta contestație în anulare nu reprezintă altceva decât apărări de fond care puteau fi invocate de către contestatoare pe calea motivelor de recurs sau la susținerea fondului sau în momentul în care au fost depuse la dosarul de fond obiectivele de expertiză.
Apreciază că instanța competentă cu soluționarea prezentei contestații în anulare poate să observe faptul că contestatoarea nu a formulat obiective de expertiză, nu a contestat obiectivele formulate de către societatea reclamantă, iar expertiza efectuată de către expertul numit în cauză este fundamentată și reprezintă realitatea situației financiare, ca efect al încheierii celor trei contracte de credit dintre cele două părți.
În drept, invocă art. 113 și urm., art. 318 alin. 1 C.proc.civ.
In temeiul art 242 Vechiul Cod de procedura civila solicitam judecarea cauzei și în lipsa noastră de ia dezbateri.
Contestația în anulare nu este fondată.
Contestatoarea susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra utilității și concludenței expertizei prin raportare la clauzele contractuale, precum și asupra aplicabilității clauzei care stabilea că dobânda este variabilă.
Analizând considerentele deciziei atacate, instanța reține că s-a răspuns acestor critici, instanța de recurs apreciind în acord cu judecătoria că la întocmirea raportului de expertiză s-au avut în vedere clauzele contractuale, actele adiționale și scadențarul ratelor. Aceasta înseamnă așadar că proba s-a considerat a fi concludentă inclusiv din perspectiva clauzelor contractuale.
În ceea ce privește aplicabilitatea unei clauze, instanța de recurs a apreciat, la fel ca și prima instanță, că există un calcul eronat al dobânzii penalizatoare.
În consecință, instanța de recurs a avut în vedere toate criticile formulate, contestația nefiind întemeiată, neputându-se deschide calea unui recurs la recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarele-pârâte .) LTD, prin mandatar COLECTARE RECUPERARE CREANȚE C. și . (ROMÂNIA) SA, ambele cu sediul ales la R. și M. SPARL în București, sector 1, .. 31, împotriva Deciziei civile nr. 393/R/04.12.2014 pronunțată de Tribunalul Satu M. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., cu sediul în Satu M., Drumul Careiului, . M..
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2015.
Președinte, G. D. S. | Judecător, E. R. | Judecător, R. G. M. |
Grefier, C. Z. -în concediu legal de odihnă- pentru, semnează P. grefier, |
Red. G.D. S. – 09.07.2015
Tehnored_NM / 13.07.2015
2 ex.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 289/2015. Tribunalul... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
