Pretenţii. Decizia nr. 593/2015. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE G. D. S.

Judecător R. G. M.

Grefier M. B.

Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanta-reclamantă A. D. PUBLIC cu sediul în Satu M., Martirilor Deportați, nr. 25, jud. Satu M. împotriva sentinței civile nr. 707/20.02.2015 în dosar nr._ pronunțate de Judecătoria Satu M. în contradictoriu cu intimatul J. V., dom. în com.. Vetiș, ., jud. Satu M., având ca obiect pretenții.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 09.11.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi;

INSTANȚA

deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 707/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC cu sediul în localitatea Satu-M., .. 25, județul Satu-M., în contradictoriu cu pârâtul J. V. cu domiciliul în localitatea Vetiș, nr. 243/A, județul Satu-M., având ca obiect pretenții.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Incidente în cauză sunt dispozițiile art. 1349 din Noul Cod Civil, potrivit cărora: „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”.

Prin Nota de control și înștiințarea de plată . nr._/27.09.2012 (fila 4 dosar fond), agenții constatatori din cadrul Administrației D. Public - Consiliului Local Satu M., au reținut că pârâtul a încălcat dispozițiile art. 37 lit. c din Anexa nr. 12 a Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în municipiul Satu M., aprobat prin H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012, săvârșind abaterea constând în parcarea autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ pe ., inclusă în aria de aplicare a sistemului de parcare cu plată din municipiul Satu M., fără tichet de parcare, expus la loc vizibil în interiorul autovehiculului.

Potrivit Somației - notificării nr. 4637/23.10.2013, reclamanta Administrația D. Public din cadrul Consiliului Local Satu M., (fila 5 din dosar fond) și comunicată în data de 28.01.2014 (fila 6 din dosar fond), a pus în vederea pârâtului obligația achitării tarifului de penalizare prevăzut de H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012, modificat prin HCL nr. 182/29.11.2012, respectiv de a plăti suma de 120 lei, consecința încălcării prevederilor Anexei 12 a H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012, modificate prin H.C.L. nr. 182/29.11.2012, subliniind că neachitarea acestuia în termen de 30 de zile de la data somării, va fi urmată de declanșarea procedurilor judiciare pentru recuperarea acestuia.

În materia răspunderii civile delictuale (art. 1357 NCPC), condițiile pentru angajarea răspunderii civile a unei persoane care se face vinovată de încălcarea unei norme care cauzează un prejudiciu, sunt existența faptei ilicite (contravenționale), existența prejudiciului, a vinovăției și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Potrivit legislației contravenționale, existența unei fapte contravenționale trebuie să rezide dintr-un proces verbal de constatare a contravenției, ori în speța pendinte, fapta contravențională este relevată doar de înscrisul intitulat Notă de control, relevându-se doar situația, că „la data de 01.11.2012, autoturismul cu număr de înmatriculare_ a fost parcat în zona de incidență a sistemului local de taxare, fără a deține în loc vizibil un tichet de parcare”, fără să stabilească însă, vinovăția proprietarului autoturismului.

În cuprinsul notei de constatare nu se rețin nici numele și datele de identificare ale proprietarului, utilizatorului, sau deținătorului autovehiculului astfel depistat, ca atare, nu se poate stabili care dintre aceste persoane prevăzute de art.37 din regulament. ar fi săvârșit abaterea constatată, și, nici din probele administrate nu rezidă că pârâtul este persoana care a parcat autovehiculul în zona de incidență a sistemului local de taxare.

D. fiind că răspunderea pentru fapta săvârșită este personală, instanța de fond a conchis că reclamanta nu a făcut dovada vinovăției pârâtului, în sensul că, din probele administrate nu rezultă că pârâtul este persoana care a parcat autovehiculul în zona de incidență a sistemului local de taxare.

Pe considerentele de mai sus, instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 424 NCPC, art. 1349, art. 1357 din Noul Codul civil, a respins acțiunea conform dispozitivului Sentinței civile nr. 707/2015.

Împotriva acestei sentințe, ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SATU M., prin reprezentanții săi legali, a formulat apel, solicitând:

- admiterea apelului, cu consecința obligării pârâtului la plata sumei de 120 lei, reprezentând contravaloarea tarifului de penalizare ca urmare a abaterii reținute în sarcina sa de angajații ADP Satu M., potrivit notei de control . nr. 249/05.10.2012;

- obligarea pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare calculate la suma în cuantum de 120 lei, de la data scadenței până la recuperarea integrală a sumei datorate, conform dispozițiilor art. 1489 din Legea nr. 287/2009, republicată, privind Codul Civil, coroborate cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 13/2011, republicată, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, apelanta reclamantă arată că intimatul pârât a încălcat dispozițiile art. 37 lit. a din Anexa nr. 12 a Regulamentului de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în municipiul Satu M., aprobat prin H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012, săvârșind abaterea reprezentată de parcarea cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe . în aria de aplicare a sistemului de parcare cu plată din municipiul Satu M., fără tichet de parcare, expus la loc vizibil în interiorul autovehiculului.

Ca urmare a săvârșirii abaterii menționate mai sus, agenții constatatori din cadrul instituției apelante au întocmit nota de control . nr. 249/05.10.2012, necontestată de către pârât.

De asemenea, instituția apelantă a emis somația nr. 4637/23.10.2013 prin intermediul căreia a solicitat pârâtului achitarea contravalorii tarifului de penalizare, însă aceasta nu s-a conformat, fiind astfel nevoită să se adreseze instanței, respectând totodată dispozițiile art. 40 din Anexa 12 la HCL Satu M. nr. 149/2012 – „neachitarea în termen de 30 de zile calendaristice de la data somării, a tarifului de penalizare este urmată de declanșarea procedurilor judiciare pentru recuperarea tarifului de penalizare și a cheltuielilor de urmărire a abaterii".

Apelanta consideră că prima instanță în mod eronat a respins ca neîntemeiată acțiunea promovată, motivând că „reclamanta nu a făcut dovada vinovăției pârâtului, în sensul că din probele administrate nu rezultă că pârâtul este persoana care a parcat autovehiculul (…)” nefiind astfel îndeplinită, în opinia sa, una din condițiile răspunderii civile delictuale.

Un prim aspect pe care-l învederează apelantă se referă la faptul că prima instanța face confuzie intre noțiunea de abatere, respectiv contravenție, prevăzute în regulamentul specificat mai sus. În acest sens, arată că fapta reținută în sarcina pârâtului nu constituie contravenție (astfel nefiind incidente dispozițiile O.G. nr. 2/2001), potrivit dispozițiilor art. 37 din Anexa 12 la HCL nr. 149/27.09.2012. Precizează că faptele ce constituie contravenție, în cazul cărora este obligatorie încheierea și comunicarea procesului-verbal, respectiv posibilitatea de atacare a acestuia în temeiul dispozițiilor actului normativ privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit dispozițiilor art. 45 din Anexa 12 la HCL nr. 149/27.09.2012, sunt menționate la art. 41 din Anexa 12 a aceluiași act normativ cu caracter local, printre acestea neregăsindu-se și abaterea reprezentata de „parcarea fără tichet de parcare expus Ia Ioc vizibil în interiorul autovehiculului".

În al doilea rând, se arată că nota de control menționată anterior a fost comunicată pârâtului prin intermediul poștei, instituția apelantă neavând nici o culpă legată de împrejurarea că motivul nepredării este "necunoscut".

Apelanta mai adăugă că nota de control . nr. 249/0510.2012 a fost afișată sub parbrizul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, respectând astfel și dispozițiile art. 33 din Regulamentul de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în municipiul Satu M., emis în temeiul H.C.L. Satu M. nr. 149/27.09.2012 (Anexa 12). Astfel, pârâtul a intrat în posesia acesteia, fiindu-i comunicată, având posibilitatea de a o contesta în situația în care ar fi considerat că cele consemnate nu corespund realității în termenul de 5 zile calendaristice de la data primirii, în conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. 2 din Anexa 12 Ia HCL Satu M. nr. 182/29.11.2012 privind completarea și modificarea HCL Satu M. nr. 149/27.09.2012, aceste dispoziții completându-se cu cele ale Legii nr. 554/2004, republicată, privind contenciosul administrativ, nota de constatare constituind act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, actualizată.

De asemenea, apelanta învederează faptul că pârâtului i s-a pus în vedere să formuleze în termen legal întâmpinare, însă nu a îndeplinit acest pas procedural, nu a făcut nici o dovadă în ceea ce privește stingerea obligației de plată raportat la creanța pretinsă, nu a răsturnat prezumția de netemeinicie a notei de control întocmite pe seama sa (abaterea menționată în cuprinsul acesteia a fost constatată ex propriis sensibus de către un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii astfel încât nota de control se bucură de prezumția de temeinicie până la dovada contrară).

Pe cale de consecința, luând în considerare argumentele expuse mai sus, rezultă că pârâtul a recunoscut tacit faptul că a săvârșit abaterea reținută în sarcina sa, implicit că el s-a aflat la volanul autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ în ziua și la ora menționata în nota de control.

Pentru considerentele de mai sus, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

În drept, apelanta invocă art. 466 și urm. C.proc.civ., OUG nr. 80/2013, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 287/2009 actualizată, Legea nr. 134/2010 actualizată, HCL Satu M. nr. 182/2012, O.G. nr. 13/2001, art. 44 alin. (7) Constituția României, Legea nr. 215/2001 actualizată.

Intimatul, legal citată, nu formulează întâmpinare.

Criticile aduse sentinței apelate sunt fondate.

Un prim motiv de respingere a acțiunii reținut de către prima instanță este acela că apelanta nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu cert și nereparat. Instanța de control judiciar va înlătura, însă, acest argument.

Astfel, prin Hotărârea Consiliului Local Satu M. nr. 149/27.09.2012 a fost aprobat Regulamentul de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în municipiul Satu M.. Acest Regulament a fost modificat și completat prin dispozițiile HCL nr. 182/29.11.2012. Prin art. 37-40 din Anexa 12 a acestui act normativ sunt reglementate faptele ce constituie abateri, sancțiunile aplicabile în cazul săvârșirii acestora și procedura de constatare. Prin art. 38 se prestabilește și întinderea prejudiciului ce se cauzează prin încălcarea dispozițiilor HCL menționată și, chiar dacă în opinia primei instanțe este exagerat de mare, acesta nu poate constitui un motiv de respingere a acțiunii. Această hotărâre este un act administrativ normativ și nu a fost atacată în condițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ fiind deci în vigoare, producând efecte juridice, respectarea acesteia fiind obligatorie pentru toți cei cărora li se adresează, indiferent cât de oneroasă ar fi.

Prin nota de control și înștiințare de plată . nr. 249/05.10. 2012 emisă de către apelantă în temeiul dispozițiilor legale menționate, s-a constatat că intimatul a săvârșit abaterea prevăzută prin dispozițiile art. 37 lit. a), respectiv a parcat autovehiculul proprietatea sa fără tichet de parcare, expus la loc vizibil în interiorul autovehiculului. I s-a pus totodată în vedere să achite tariful de penalizare prevăzut prin dispozițiile art. 38, în condițiile stabilite, adică 20 lei în cazul achitării în primele 48 de ore, 40 lei în cazul achitării în termen de 15 zile calendaristice și 120 lei după un astfel de termen. În scopul obținerii plății, apelanta a emis somația nr. 4637/23.10.2013 ce a fost primită de către intimat dar acesta nu și-a executat obligația de plată nici până la data promovării acțiunii și nici nu a uzat de dispozițiile art. 40 alin. 2 potrivit cărora nota de control poate fi contestată în termen de 5 zile calendaristice de la comunicare.

În consecință, câtă vreme intimatul nu a contestat că ar fi parcat autoturismul fără a achita contravaloarea tichetului de parcare nici după comunicarea somației iar potrivit dispozițiilor art. 38 în această situație prejudiciul este estimat la suma de 120 lei, este evident că există un prejudiciu cert și că acesta este nereparat.

Un alt motiv de respingere a acțiunii este acela că apelanta nu ar fi probat pretențiile, în sensul că nota de control nu constituie un mijloc de probă opozabil intimatului nici în ceea ce privește existența prejudiciului și nici al faptei ilicite. Tribunalul nu își însușește nici acest argument al primei instanțe deoarece, așa după cum s-a reținut, actul respectiv a fost emis în executarea și în condițiile unui act normativ în vigoare, nu a fost contestată de către intimat nici în procedura specială reglementată prin dispozițiile art. 40 și nici în prezentul litigiu nu a făcut dovada contrară. Dincolo de împrejurarea dacă această notă de constatare (control) este sau nu act administrativ unilateral – calificare juridică ce în litigiul de față nici nu are relevanță - aceasta este un mijloc de probă în prezenta cauză, împotriva căreia se poate face dovada contrară în condițiile dreptului comun. Ca atare, apelanta a făcut dovada atât a faptei ilicite (parcarea fără tichet) cât și a prejudiciului, în condițiile prevăzute de actul normativ ce le reglementează.

Nu poate fi reținut nici argumentul potrivit căruia prin HCL ce constituie temeiul juridic al prezentei acțiuni s-ar încălca dispozițiile art. 6, paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce reglementează accesul la justiție întrucât atât hotărârea de consiliu local cât și nota de constatare pot fi atacate în justiție solicitându-se anularea lor în condițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru ambele acte existând norme exprese în acest scop. Mai mult, apelanta nu poate cere și obține exclusiv în baza notei de constatare executarea obligației de plată de către autorul faptei, ci, în mod necesar, trebuie să se adreseze instanței de judecată pentru obținerea unui titlu executoriu, astfel cum prevăd dispozițiile art. 40 alin. 1 din HCL.

Tot raportat la argumentele primei instanțe referitoare la încălcarea dispozițiilor CEDO mai sus menționate, tribunalul reține că în cauză, hotărârea consiliului local prin care s-a aprobat regulamentul este un act administrativ normativ, prevede faptele cu caracter de abatere, procedura de constatare și sancțiunile aplicabile, chiar prin declarația de apel subliniindu-se natura juridică, aceea de act administrativ, inclusiv a notei de constatare a abaterii.

Potrivit doctrinei și jurisprudenței abaterea administrativă este acea încălcare a legii prevăzută și sancționată ca atare în actul normativ care o instituie și, deși nu se confundă cu contravenția, reprezintă o specie a ilicitului administrativ, de o gravitate mai mică. Tariful de penalizare stabilit nu constituie o sancțiune în sensul și de natura celei contravenționale (și care nu poate fi stabilită printr-o HCL), ci este o cuantificare anticipată a prejudicuiului cauzat domeniului public administrat de către consiliul local, prin săvârșirea faptei ilicite.

Abaterea și răspunderea administrativ-patrimonială se fundamentează pe existența, în prealabil, a unui raport de drept administrativ, rezultat dintr-un act administrativ, în speță din Regulamentul de funcționare a sistemului privind controlul, limitarea și taxarea staționărilor în Mun. Satu M., aprobat prin HCL Satu M. nr.149/27.12.2012 și HCL nr.256/2011, acte indicat ca temei de drept prin cererea introductivă.

În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate și ale art. 1357 și urm NCC, instanța de apel apreciază că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina intimatului.

În schimb, capătul de cerere privind plata dobânzii penalizatoare nu este fondat deoarece potrivit Regulamentului aprobat prin HCL nr.182/29.11.2012, pârâtului nu-i incumbă plata de dobânzi moratorii. De altfel, însuși tariful de penalizare sancționează, prin modul de stabilire a cuantumului său, plata cu întârziere, dobânda apărând astfel ca o dublă penalizare. Prin analogie, sancțiunea pecuniară atrasă de abaterea constatată - fiind o evaluare unilaterală prin act administrativ a prejudiciului creat prin neplata tichetului de parcare, atrage în parte regimul juridic al amenzii contravenționale, ori în acest caz, obligația de plată nu este producătoare de dobânzi.

În consecință, în temeiul art.480 C.proc.civ., instanța va admite apelul schimbând în tot sentința prin admiterea în parte a acțiunii și va obliga pârâtul la plata sumei de 120 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC, cu sediul în Satu M., Martirilor Deportați, nr. 25, județul Satu M., având C.I.F nr._ și cont bancar nr. R041TREZ_X010034 deschis la Trezoreria Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 707/20.02.2015 în dosar nr._ pronunțată de Judecătoria Satu M. în contradictoriu cu intimatul J. V. – CNP_, domiciliat în comuna Vetiș, ., județul Satu M..

Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei ADMINISTRAȚIA D. PUBLIC SATU M. și, în consecință:

Obligă pârâtul J. V. să plătească reclamantei suma de 120 lei cu titlu de tarif de penalizare.

Respinge cererea având ca obiect obligarea la plata dobânzilor aferente.

Fără cheltuieli de judecată.

DEFINITIVĂ și EXECUTORIE

Pronunțată în data de 16.11. 2015, prin mijlocirea grefei instanței.

Red. R.G.M. – 27.11.2015

Tehnored_NM / 12.12.2015

4 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -A.D.P. SATU M., în Satu M., .. 25, jud. Satu M.

-J. V., în Vetiș, nr. 243/A, jud. Satu M.

Jud.fond: M. T.