Pretenţii. Sentința nr. 53/2015. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 53/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 4196/83/2013
Cod operator:_
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ Nr. 53/D
Ședința publică din 27 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M. C.
Grefier I. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei civile înaintată de reclamantul F. A. I., domiciliat în Satu M., ./A, jud. Satu M., în contradictoriu cu pârâții B. A., domiciliat în Tășnad, ., jud. Satu M., N. A. M. soția supraviețuitoare a def. N. I., N. L. I. în calitate de fiu al def. N. I., ambii cu domiciliul în Tășnad, ., județul Satu M., H. R., domiciliat în Tășnad, ., jud. Satu M., V. C. I., domiciliat în Tășnad, ., . M., având ca obiect pretenții.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 06.03.2015 când susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, amânându-se pronunțarea la data de 20.03.2015, apoi la data de azi, când în urma deliberării;
INSTANȚA
DELIBERÂND
Asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub dosar cu nr.de mai sus, astfel cum a fost precizată (filele 45-48) reclamantul F. A. I. a chemat în judecată pârâții B. A., N. I., H. R. și V. C. I., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea, în solidar, a pârâților la despăgubiri materiale în cuantum 25.000 euro pentru venitul nerealizat din activitatea de expertiză contabilă pe perioada 2005-2011 și daune morale în cuantum de 30.000 euro, pentru prejudiciu de imagine suferit, pentru purtarea reclamantului în fața instanțelor, organelor de urmărire și cercetare penală, respectiv problemele de sănătate create prin stresul la care a fost expus ani la rând, afectându-i în mod negativ întreaga viață privată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că în cadrul dosarului nr.881/2002 al Judecătoriei Carei, pârâții B. A., N. losif, H. R. și V. C.-I., la care s-a alăturat și H. Ș. (decedat ulterior), au fost trimiși în judecată și condamnați prin Sentința penala nr.459/09.12.2002 pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare, fals intelectual, fals material în înscrisuri sub semnătura privata, neglijență în serviciu, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor publice, instigare la fals intelectual și complicitate la delapidare. Această condamnare a avut la baza o contraexpertiza efectuată de reclamant, prin intermediul căruia, i-a "ușurat" de câteva miliarde de lei (vechi), față de expertiza inițială. Deși au avut posibilitatea legală de a solicita o supraexpertiză, nu au uzat de acest fapt. Mulțumirea lor s-a manifestat prin declanșarea - odată cu solicitarea plății onorariului - unui denunț (dovedit a fi calomnios), care s-a finalizat prin Decizia penala nr.142/R/30.04.2010 pronunțata in cauza dosar nr._ al Tribunalului Satu M..
Urmare a plângerii formulate pentru denunțul calomnios comis de pârâți, dosar nr.1138/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei, reclamantul constituindu-se inclusiv ca parte civila cu suma câte 25.000 euro pentru daune materiale si morale, prin Ordonanța din 12.09.2012 procurorul - la sugestia organelor de cercetare penala – a decis scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, invocând prevederile art.18 ind.1 Cod penal raportat la art.91 Cod penal.
Desigur, reclamantul a atacat soluția la Judecătoria Carei, dosar 2._ neprimind nici până la aceasta dată Hotărârea nr.115/17.04.2013, contrar solicitărilor multiple formulate în scris, în acest sens.
Bazat pe prevederile art.18 ind.1, art.90 si art.91 Cod penal, reclamantul solicită a se da curs pretențiilor sale privind partea civila, adică daune materiale in cuantum de 25.000 euro și daune morale în cuantum de 30.000 euro.
În sprijinul cererii formulate, precizează faptul că - în perioada 2005 -2011, în care s-a desfășurat cercetarea penală a reclamantului, din cauza pârâților, nu a putut desfășura activitatea de expert contabil, rezultând o sumă nerealizată de aproximativ 25.000 euro, așa cum rezulta din calculul anexat acțiunii. Acest calcul nu cuantifică însă pierderea suferită ca urmare a lipsei reclamantului, ani de zile, de pe Tabloul CECCAR depus organelor judiciare, pierdere care nici nu se poate estima.
În ce privește daunele morale, menționează că activitatea calomnioasă a pârâților a afectat atât renumele profesional al reclamantului, cât și viata privata, ani de zile fiind nevoit să facă față audierilor organelor de urmărire și cercetare penala și să se prezinte în fața instanțelor în calitate de învinuit. Precizează că și sănătatea reclamantului a avut de suferit, sens în care poate prezenta biletul de ieșire din spital, unde a fost tratat din cauza stresului puternic la care a fost expus și o analiza rezonanta-magnetica privind starea generala de sănătate recenta (deplorabilă). Menționează că nu există banii de pe aceasta lume care să redea liniștea sufletească, mai ales în condițiile în care după câțiva ani de "desfătare in ce privește gonirea vânatului", adică a reclamantului, acești pârâți sunt amendați cu o suma modica de 400 de lei, si aceasta contestată de ei.
De altfel, consideră că soluția procurorului nu este corectă nici din punctul de vedere al art.90 Cod penal.
În drept, invocă prevederile art.18 ind.1, art.90 si art.91 Cod penal, cu atât mai mult cu cât, însuși procurorul stabilește faptul ca "fapta săvârșită de ... întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă prev.si ped.de art.259 alin.1" în cazul fiecărui pârât, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună acoperirea de către pârâți a pagubei create față de persoana reclamantului, adică 25.000 euro daune materiale și 30.000 euro daune morale, la plata căreia să fie obligați în solidar.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții V. C. S. și B. A., solicită respingerea acțiunii, în principal, ca prescrisă, iar, în subsidiar, ca netemeinică; cu cheltuieli de judecată.
În fapt, arată că prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicită obligarea pârâților în solidar la plata in favoarea lui a sumei de 25.000 euro cu titlu de venit nerealizat din activitatea de expertiza contabila pe perioada 2005-2011, si daune morale in cuantum de 30.000 euro.
La originea acțiunii reclamantului se găsește, conform susținerilor acestuia, o plângere penala formulata de pârâți în anul 2005, plângere care a făcut obiectul dosarului 898/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei.
În drept, sunt invocate de către reclamant prevederile art.18 ind.1 Cod pen., art.90 si art.91 Cod pen.
Invocă excepției prescripției dreptului la acțiune și prezintă normele de drept relevante în cauză, excepție care a fost soluționată anterior fondului astfel că se omite prezentarea motivelor.
Asupra fondului. Dreptul aplicabil.
Având in vedere dispozițiile art.6 alin.1 și 5 din NCC, precum si data săvârșirii ilicitului civil, pârâții apreciază că în speță, fondul cauzei (răspunderea civila delictuala) este reglementat de dispozițiile Codului civil C. (CCC), mai precis de dispozițiile art.998 si urm.CCC. Totuși, este de remarcat ca reglementarea art.998 CCC este preluata, evident cu o alta terminologie, de către NCC prin art.1357, condițiile antrenării răspunderii civile delictuale sunt aceleași in ambele reglementări, și sunt reprezentate de săvârșirea cu vinovăție a unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu și a raportului de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu.
Referindu-se la fondul propriu-zis al cauzei, motivele din plângerea depusa de pârâți în anul 2005 s-au originat în lucrarea de contraexpertiza întocmita si depusa de reclamant in dosar cu nr.881/2002 al Judecătoriei Carei, idee in care se impune examinarea lucrării de expertiza întocmita de către reclamant, si identificarea elementelor care au condus, evident prin prisma experienței juridice limitate a pârâților, la concluzia lipsei de obiectivitate si imparțialitate a expertizei. Se arată în conținu tul întâmpinării dispozițiile legale de ordin procedural penal încălcate în opinia pârâților de către expert cu ocazia întocmirii raportului de expertiză.
Existența condițiilor atragerii răspunderii civile delictuale a pârâților.
Așa cum s-a arătat mai sus, prin prisma dispozițiilor legale relevante in speța de fata, condițiile antrenării răspunderii civile delictuale implica existența faptei ilicite, săvârșirea acesteia cu vinovăție, un prejudiciu și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
A. Fapta ilicită. Așa cum este descrisa de reclamant, fapta ilicita a pârâților ar consta in depunerea plângerii penale împotriva reclamantului in anul 2005, plângere care ar avea caracterul unui denunț calomnios.
Depunerea unei plângeri penale, ca si manifestare a dreptului la petiționare, se situează in perimetrul unui demers legal si permis de Codul de procedura penala, Constituția României si Convenția CEDO. Atâta timp cât nu este exprimarea unui abuz de drept sau a unei intenții vădit calomnioase, demersul este legal si nu este susceptibil de sancționare în nicio forma, incluzând aici si obligarea autorilor la despăgubiri pentru formularea plângerii.
B. Vinovăția. Pârâții doar au enumerat câteva dintre neregularitățile raportului de contraexpertiza întocmit de reclamant si interpretările pe care le-au dat acestuia la momentul respectiv, cristalizând cumulul de împrejurări care i-au determinat să promoveze plângerea penală; este lesne de observat ca intenția de calomniere sau de formulare a unui denunț calomnios împotriva reclamantului nu a existat, dubiile asupra obiectivității și imparțialității expertului fiind justificate in planul atitudinii subiective a pârâților față de fapta așa-zis ilicită. Demersul pârâților nu a fost făcut cu rea-credință sau cu intenția manifesta de a calomnia, ci s-a fundamentat pe elemente verificabile inclusiv în prezent de către instanță.
Apreciază că în speță se poate reține în favoarea pârâților lipsa de vinovăție, lipsa relei-credințe în promovarea plângerii împotriva reclamantului F. A. și lipsa intenției de denunțare calomnioasa.
De altfel, prin sentința penală nr.115/2013 a Judecătoriei Carei (dosar nr._ ) instanța, analizând gradul de vinovăție al pârâților în raport de formularea plângerii penale împotriva reclamantului, a stabilit că "pentru existenta infracțiunii de denunțare calomnioasa este necesar ca pe plan subiectiv făptuitorii (adică pârâții) să fi fost de rea credința, adică să fi avut reprezentarea că acuzațiile lor nu corespund realității. Așa cum rezulta din actele de la dosar, făptuitorii nu au avut reprezentarea ca acuzațiile lor nu corespund realității, făptuitorii au evidențiat prin plângerile lor împotriva expertului F. A. unele aspect de fapt evidențiate de expert in expertiza efectuata. În cauza dată faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasa, respectiv latura subiectiva."
C. Prejudiciul. În contextul celor de mai sus, pârâții apreciază că în speță nu se poate reține vreun prejudiciu imputabil lor, cu atât mai mult cu cât un eventual prejudiciu, în măsura în care el ar exista, ar fi produs prin contribuția victimei in forma redactării acelei expertize cu încălcarea dispozițiilor legale, iar daunele materiale sunt nefondate întrucât singurul motiv al neînscrierii expertului pe tabloul experților este reprezentat de nedepunerea de către chiar reclamant a documentației necesare înscrierii pe tablou. Reclamantul nu se regăsește în nici unul din cauzele de nedemnitate sau incompatibilitate profesională (norma 351 SP 35)așa cum în mod nereal a încercat să sugereze instanței prin probele administrate și mai mult în stabilirea temeiniciei pretențiilor trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 35 alin. 2 din OG 2/2000 care prevede suspendarea dreptului de a efectua expertize tehnice în cazul punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva expertului, ceea ce nu este cazul pentru reclamant.
D. În aceeași logică, nu există un raport de cauzalitate în speța, în lipsa unui ilicit civil și a unui prejudiciu imputabil pârâților.
În concluzie arată că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris; în privința pârâților nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, acțiunea reclamantului se impune a fi respinsă, iar reclamantul obligat la cheltuieli de judecata in favoarea pârâților.
Prin întâmpinare (filele 250-255 vol. I) pârâții N. L. I. și N. A. M. moștenitori după def. N. I. d. la 24.07.2013 au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, în esență susțin lipsa elementelor răspunderii civile delictuale, depunerea unei plângeri penale nu reprezintă o faptă ilicită fiind un demers legal iar autorul lor încă din faza de urmărire penală a renunțat la plângere, nu a atacat soluția parchetului și nu a înțeles să continue demersul inițiat de ceilalți petenți, condiții în care nu poate fi reținută nici răspunderea civilă solidară. Solicită obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul, analizând pretenția reclamantului ce formează obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, din perspectiva dispozițiilor legale în materie și a probelor administrate, reține următoarele:
Pârâții au fost trimiși în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei și condamnați prin sentința penală nr.369/10.12.2003 în dosar nr.1306/R/2003 a Judecătoriei Carei, definitivă prin Decizia penală nr.213/A/2004 a Tribunalului Satu M., respectiv Decizia penală nr.296/R/2005 a Curții de Apel Oradea.
La stabilirea despăgubirilor civile datorate de inculpații-pârâți, în sumă de_ lei (ROL) pentru N. I., suma de_ lei (ROL) pentru N. I. și H. S., obligați în solidar, în sumă de_ lei (ROL), H. S. și B. A., în solidar către aceiași parte civilă ., s-a avut în vedere expertiza contabilă efectuată de expert F. A. I., reclamantul din prezenta cauză.
La data de 15.09.2005 pârâții, în calitate de părți vătămate, respectiv: Holczamn S., B. A., N. I., H. R. și V. C. S., au depus plângere penală împotriva numitului F. A. I. – expert contabil, înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria Carei sub dosar penal nr.898/P/2005. Prin plângerea formulată se solicită cercetarea susnumitului pentru săvârșirea, în calitate de expert contabil, a următoarelor infracțiuni: fals intelectual, prev.și ped.de art.289 Cod penal; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.și ped.de art.290 Cod penal; uz de fals, prev.de art.192 Cod penal; evaziune fiscală prev.de art.40 din Lg.82/1991; inducerea în eroare a organelor de cercetare penală și favorizarea infractorilor, insultă, calomnie și discriminare.
Latura obiectivă și celelalte elemente ale infracțiunilor aduse în acuzare prin plângerea penală formulată au ca fundament, potrivit motivelor invocate de părțile vătămate, lucrarea de expertiză contabilă efectuată de învinuit în dosar nr.881/2001 al Judecătoriei Carei, pe care o critică atât pe considerente de ordin procedural penal, dar și pentru lipsă de profesionalism, rea-credință, păreri personale, discriminare pe motive etnice, etc. (f.5-8 dosar nr.898/P/2005).
Prin rezoluția din 19.12.2005 a P.-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărire penală față de numitul F. A. I., rezoluție infirmată pentru aspecte de procedură (lipsă semnătură) prin rezoluția din 6.03.2006 a P.-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu M., ca urmare a plângerii formulată de părțile vătămate.
Prin rezoluția din 06.03.2006 din Dosar nr.53/VIII/1/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu M. s-a respins ca neîntemeiată plângerea petenților (pct.1 din rezoluție) și tardivă, rezoluția din 19.12.2005 a fost atacată la 20.02.2006.
Rezoluția de mai sus a fost atacată de petenți cu plângere la Judecătoria Carei, care prin Sentința penală nr.372/04.10.2006, respinge cererea formulată și confirmă rezoluția procurorului. Totodată, s-a luat act de renunțarea la plângere din partea moștenitorilor H. S., care a fost semnatar al plângerii, acesta a decedat la 12.06.2006, iar moștenitorii H. O. și Sejk M. nu au înțeles să își însușească demersul inițiat de autorul lor.
Împotriva Sentinței penale nr.372/4.10.2006 pronunțată de Judecătoria Carei, petenții au formulat recurs, soluționat prin Decizia penală nr.92/06.04.2007 a Tribunalului Satu M., prin care s-a dispus infirmarea Rezoluțiilor procurorului din 19.12.2005, respectiv 06.03.2007 și trimiterea cauzei la P. de pe lângă Judecătoria Carei, în vederea începerii urmăririi penale.
În urma reluării cercetărilor penale în dosar penal (inițial) nr.898/P/2005, din nou s-a propus neînceperea urmăririi penale față de numitul F. A. I., pentru infracțiunile cuprinse în plângerea penală depusă de părțile vătămate la 21.09.2005. Soluția de confirmare a neînceperii urmăririi penale a format obiectul Rezoluției procurorului de pe lângă Judecătoria Carei din data de 28.10.2008 (f.209-210 dos.nr._ ).
Părțile vătămate B. A. și V. C. S. au contestat și această rezoluție, care a fost confirmată de instanță în fond și apoi în căile de atac, prin Sentința penală nr.44/15.02.2010 a Judecătoriei Carei, Decizia penală nr.142/30.04.2010 a Tribunalului Satu M..
Reclamantul la rândul lui a inițiat un demers penal împotriva pârâților prin depunerea unei plângeri penale la I.P.J. Satu M., pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă săvârșită de cei 5 făptuitori, faptă prev.și ped.de art.259 Cod penal, fiind astfel format Dosar penal nr.127/P/2006.
Inițial, s-a apreciat prin Rezoluția procurorului din 25.07.2007 că în plan subiectiv făptuitorii nu au fost de rea credință, adică nu au avut reprezentarea că acuzațiile lor nu corespund realității, astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de B. A., N. I., V. C. S., H. R. și încetarea urmăririi penale față de H. S., intervenind decesul la 12.06.2006.
După mai mult cicluri procesuale ca urmare a contestării rezoluției la data de 23.01.2012 față de învinuiți în Dos.nr.1138/P/2010, s-a dispus începerea urmăririi penale, întrucât din actele premergătoare existau indicii de săvârșirea infracțiunilor în forma continuată reținută în sarcina lor, astfel că prin Ordonanța din 12.09.2012 se dispune scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților B. A., N. I., H. R., V. C. I., pentru săvârșirea infracțiunii de denunțare calomnioasă și aplicarea unei sancțiuni administrative de 400 lei pentru fiecare învinuit.
Se reține în conținutul Ordonanței că fapta săvârșită de învinuiți întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de denunțare calomnioasă, prev.și ped.de art.259 alin.1 Cod penal, însă prin atingerea minimă adusă valorilor sociale ocrotite prin legea penală, a gradului de pericol social coroborat cu lipsa antecedentelor penale, este justificată aplicarea unei sancțiuni administrative, fără a dispune trimiterea în judecată.
Ordonanța procurorului din 12.09.2012 a fost contestată de partea vătămată F. A. I., plângerea s-a respins prin Rezoluția din 28.11.2012, din Dosar nr.213/P/II.2/2012 dată de P.-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Carei.
Această rezoluție, de asemenea, a fost contestată de aceiași parte vătămată prin plângerea înregistrată la instanță, Judecătoria Carei, sub Dosar nr._, în care s-a pronunțat Sentința penală nr.115/2013, prin care a fost confirmată atât Ordonanța din 12.09.2012, cât și Rezoluția din 28.11.2012.
În cursul cercetărilor penale, partea vătămată F. A. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 Euro, din care 25.000 Euro daune materiale pentru veniturile nerealizate în calitate de expert contabil judiciar în perioada 2006-2010 și 25.000 Euro daune morale, pentru atingerea adusă prin fapta infracțională săvârșită de pârâții-învinuiți prin plângerea penală înregistrată împotriva reclamantului la 21.09.2005 și care a avut drept consecință afectarea dreptului la propria imagine, bunul renume profesional și particular.
În privința reclamantului, procedurile penale demarate în anul 2005 s-au încheiat în anul 2010, în urma confirmării definitive a soluției de netrimitere în judecată a acestuia, în urma respingerii recursului prin Decizia penală nr.142/R/30.04.2010 a Tribunalului Satu M..
În acest interval de timp de aproape 5 ani, reclamantul a fost obligat să se prezinte în fața organelor judiciare, inclusiv în instanță să dea declarații, să propună probe pentru dovedirea nevinovăției, așa cum în final s-a și reținut în beneficiul acestuia și corelativ s-a confirmat că demersul inițiat de pârâți prin plângerea penală depusă a fost unul calomnios, așa cum s-a stabilit prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a învinuiților (pârâții din prezenta cauză) din 12.09.2012.
Pârâții au susținut că nu au săvârșit o faptă ilicită prin demersul juridic penal inițiat la 21.09.2005, că și-au exercitat un drept constituțional, acela de petiționare a organelor judiciare, iar demersul a fost unul cu bună-credință, justificat de lipsa de obiectivitate în care a fost redactată expertiza întocmită de reclamant în calitate de expert contabil judiciar.
Considerentele reținute în Sentința penală nr.115/2013 a Judecătoriei Carei (Dosar nr._ ) nu infirmă Ordonanța procurorului din 12.09.2012, prin care reține existența faptei de denunțare calomnioasă. În măsura în care s-ar fi infirmat ordonanța procurorului, se putea reține lipsa elementelor răspunderii civile delictuale imputate pârâților de către reclamant ca urmare a prezentei acțiuni promovate.
Din prezentarea circumstanțelor care au stat la baza introducerii acțiunii de răspundere civilă delictuală din prezentul dosar rezultă fără putință de tăgadă că situația premisă a infracțiunilor ce au format obiectul plângerii penale din 21.09.2005 împotriva reclamantului nu s-a confirmat, denunțul a fost calomnios întrucât nu s-a dovedit existența niciunei fapte penale acuzatorie și nici pretinsele ilegalități atribuite făptuitorului, reclamantul din prezenta cauză în legătură cu expertiza efectuată în dosarul penal în care pârâții au fost condamnați.
Criticile pe care pârâții le-au formulat împotriva raportului de expertiză s-au obiectivat în plângerea penală depusă împotriva reclamantului și apoi au fost reluate ca apărări față de pretențiile solicitate în prezenta cauză.
De vreme ce în Dosar nr.1306/R/2003 și prin Sentința penală nr.369/10.12.2003 nu a fost anulat raportul de expertiză pentru nereguli de ordin procedural sau pentru greșita stabilire pe fond a despăgubirilor, instanța nu poate avea în vedere aceste critici, astfel cum au fost evidențiate în întâmpinare și concluzii, nici sub forma unor apărări de fond care să circumstanțieze conduita procesuală a pârâților. Orice nereguli de ordin procedural sau de fond în privința lucrării întocmite de către expert pot fi invocate și soluționate în dosarul în care proba a fost administrată și nicidecum pe cale separată, întrucât s-ar ajunge la încălcarea puterii de lucru judecat asupra unei probe care a fost concludentă și utilă cauzei.
Nefiind dovedite elemente de ordin penal cu ocazia întocmirii raportului de expertiză, cu atât mai mult poate fi calificată ca ilicită conduita pârâților în depunerea plângerii penale față de reclamant, demersul exercitat depășește limitele dreptului de petiționare a organelor judiciare, reclamantul a fost învinuit prin plângerea penală formulată de fapte penale grave care au avut drept consecință afectarea dreptului la imagine, reputație morală și profesională, crearea unei stări de disconfort și deculpabilizarea pe care trebuie să o exercite față de terți subiecții societății civile care au luat cunoștință de cercetările penale întreprinse împotriva lui.
Este de necontestat că față de reclamant s-a produs o vătămare a atributelor personalității umane, în plan particular și profesional, faptele denunțate puneau în discuție cinstea și probitatea morală și profesională a reclamantului, or, infirmarea pe cale judiciară a faptelor denunțate dă dreptul celui acuzat pe nedrept să ceară reabilitarea morală și sancționarea celui vinovat de prejudiciul suferit.
S-a apreciat, așadar, de către instanță că în cauză există atât o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție de către pârâți, că reclamantul a suferit un prejudiciu existând o legătură de cauzalitate între prejudiciu și ilicitul comis de pârâți, astfel că sunt întrunite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale care permite antrenarea răspunderii și pentru cea mai ușoară culpă în condițiile art.998-999 cod civil de la 1865, aplicabil în cauză față de data săvârșirii faptei ilicite (2005).
Reparația prejudiciului poate fi admisă numai în privința stabilirii unor daune morale, care vin să compenseze suferința psihică, consecințele dăunătoare rezultate în urma anchetei penale la care a fost supus, apoi demersurile ulterioare exercitate pentru dovedirea nevinovăției.
Așadar, pentru a compensa acest prejudiciu moral, instanța a apreciat ca fiind rezonabilă și proporțională cu prejudiciul suferit, suma de 10.000 lei, pentru care judecând în echitate s-a avut în vedere că aceste daune nu pot fi transformate în venituri nejustificate pentru cel păgubit, dar nici nu pot împovăra pe cel vinovat. Obținerea unei satisfacții morale rezultată din admiterea în parte a acțiunii si contribuie, de asemenea, la repararea prejudiciului, scopul acestor daune morale constă în realizarea unei astfel de satisfacții morale pentru suferințe de același ordin, iar nu a unei satisfacții patrimoniale (ICCJ – Dec.civ.5567/29.06.2011).
Întrucât demersul penal și depunerea plângerii penale s-a realizat în comun de către toți pârâții, inclusiv de către autorul moștenitorilor def.N. I., care nu a renunțat la plângere, intervine răspunderea civilă solidară, astfel că pârâții vor fi obligați în solidar la plata sumei de 10.000 lei (RON) față de reclamant.
În privința daunelor materiale, reținând ca fondate apărările pârâților și instanța apreciază că Standardul Profesional nr.35 emis de CECCAR (S.P.35) invocat de reclamant nu interzice în mod expres înscrierea pe tabloul experților judiciari a expertului față de care a fost formulată o plângere penală, mai cu seamă că s-a dispus ulterior scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului.
Împotriva reclamantului nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, pentru a interveni suspendarea din calitatea de expert, așa cum prevăd disp.art.35 alin.2 din OG 2/2000. Mai mult, reclamantul avea posibilitatea să formuleze cererea de înscriere pe tabloul experților judiciari și în caz de refuz să conteste decizia în contencios administrativ.
Față de aceste considerente, instanța a respins ca nefondate pretențiile reclamantului solicitate sub forma daunelor materiale.
Totodată, în lipsa documentelor justificative au fost respinse și cheltuielile de judecată solicitate de reclamant, nefiind depuse la dosar documentele de plată a onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în partea acțiunea în răspundere civilă delictuală formulată de reclamantul F. A. I., CNP_, domiciliat în Satu M., ./A, jud.Satu M., în contradictoriu cu pârâții B. A., CNP_, domiciliat în Tășnad, ., jud.Satu M., N. A. M., CNP_, soția supraviețuitoare a def. N. losif, N. L. lOSIF, CNP_, calitate de fiu al def. N. losif, ambii cu domiciliul în Tășnad, ., județul Satu M., H. R., CNP_, domiciliat în Tășnad, ., jud.Satu M., V. C. I., CNP_, domiciliat în Tășnad, ., . M. și în consecință:
Obligă în solidar pârâții să plătească reclamantului suma de 10. 000 lei daune morale și respinge restul pretențiilor inclusiv cele pentru prejudiciu material.
Cu apel în 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Tribunalul Satu M. în caz de exercitare.
Fără cheltuieli de judecată nefiind depuse documente justificative.
Pronunțată în ședință publică, în condițiile art. 396 alin. 2 NCPC prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei.
Președinte, I. M. C. | ||
Grefier, I. B. |
Red.I.M.C./28.04.2015
Tehnored_BER /29.04.2015
Ex. 8
- ..cu: F. A. I., B. A., H. R., V. C. I., N. A. M., N. L.
| ← Accesiune. Sentința nr. 46/2015. Tribunalul SATU MARE | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
