Prestaţie tabulară. Decizia nr. 50/2015. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 50/2015 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 1891/266/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 50/R
Ședința publică de la 10 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. T.
Judecător T. B.
Judecător I. M. C.
Grefier L. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta-reclamantă N. E.- CĂS.CU N. I. -DECEDAT, domiciliată în G. M., nr.50, jud.Satu M., împotriva sentinței civile nr.1247/2014, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. A. domiciliată în G. M., . M., T. I. domiciliată în G. M., ., jud.Satu M., C. M. domiciliată în G. M., nr.154, jud.Satu M., intimații-reclamanți N. I. N. domiciliat în G. M., ., jud.Satu M., S. R. domiciliată în G. M., ., jud. Satu M., N. M. domiciliată în ., jud. Satu M., N. G. domiciliat în Turț, ., jud.Satu M., având ca obiect prestație tabulară.
La pronunțare nu se prezintă părțile.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 03.03.2015, când părțile prezente au pus concluzii, ce s-au consemnat prin încheierea ședinței publice din aceea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de azi.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1247/2014, pronunțată în dosar nr._ Judecătoria Negrești Oaș a respins acțiunea civilă formulată de către reclamanții N. E., domiciliată în .. 50, jud. Satu M., N. I. N., domiciliat în com. G. M., ., jud. Satu M., S. M., domiciliată în com. G. M., ., jud. Satu M., N. M., domiciliată în ., jud. Satu M., N. G., domiciliat în com. Turț, ., jud. Satu M., în contradictoriu cu pârâții P. A., domiciliată în com. G. M., .. Satu M., T. I., domiciliat în com. G. M., ., jud. Satu M., C. M., domiciliată în com. G. M., ., jud. Satu M..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că pentru a dovedi existența contractului de vânzare-cumpărare asupra terenului în litigiu, reclamanții se prevalează de înscrisul intitulat „declarație”-fila 7. Instanța a constatat că acest înscris nu are capacitatea de a transmite proprietatea asupra terenului în litigiu, din următoarele motive:
Conform art. 11 din Decretul nr. 144/1958 (în vigoare la data întocmirii declarației fila 24), „Înstrăinarea sau împărțeala, prin acte între vii, a terenurilor cu sau fără construcții, proprietate particulară, de pe teritoriul orașelor, comunelor reședințe de raioane, localităților balneo-climatice și a comunelor declarate centre muncitorești, precum și a comunelor în care se vor dezvolta stațiuni balneo-climatice și centre muncitorești, se vor putea face numai cu autorizația prealabilă dată, în condițiunile prezentului Decret, de către comitetele executive ale sfaturilor populare.
Actele de înstrăinare sau împărțeala terenurilor de mai sus se va face numai în forma autentică. Înstrăinările sau împărțelile terenurilor prevăzute în acest articol făcute fără respectarea cerințelor prezentului Decret, sunt nule de drept. Nulitatea poate fi invocată de Procuratură, de comitetele executive ale sfaturilor populare și de orice persoană interesată.”
În consecință, înscrisul prezentat de către reclamant nu poate conduce la transmiterea dreptului de proprietate, fiind nul de drept pentru lipsa formei autentice prevăzute de lege ad validitatem.
Cel mult, în virtutea principiului conversiunii actelor juridice, acest înscris poate constitui o promisiune sinalagmatică de vânzare cumpărare (un antecontract) asupra imobilului în litigiu, situație în care cumpărătorul ar putea solicita instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Promisiunea sinalagmatică de vânzare-cumpărare este un antecontract prin care părțile se obligă reciproc să încheie în viitor, în forma autentică cerută de lege sau stabilită de părți de comun acord pentru însăși formarea contractului, într-un termen determinat sau nedeterminat, o vânzare-cumpărare ale cărei elemente esențiale (lucru vândut și preț) au fost deja convenite.
Promisiunea dă naștere la un drept de creanță, una dintre părți fiind obligată (obligația de a face) față de cealaltă parte să vândă în viitor un anumit bun, iar oricare dintre părți poate cere încheierea contractului.
Instanța de fond a reținut însă că înscrisul depus în probațiune de către reclamanți nu îndeplinește condițiile de fond ale unui antecontract de vânzare-cumpărare, din următoarele motive:
Fiind un contract nenumit, promisiunea sinalagmatică trebuie să întrunească, în principiu, condițiile de validitate aplicabile contractelor în general (art.948-968 C. civ.). Dar cum aceasta constituie o proiecție a unei vânzări, ea trebuie să întrunească și condițiile de validitate specifice acestui contract. Mai exact, trebuie să existe un consimțământ valabil exprimat, părțile să aibă capacitatea de a contracta, acordul să privească elementele esențiale ale contractului proiectat: lucrul vândut și prețul, cauza contractului să existe, să fie licită și morală.
Declarația (fără dată) nu individualizează însă imobilul ce a făcut obiectul contractului, făcându-se o referire generică despre faptul că N. I. a cumpărat de la numitul Cîcău V. „terenul de grădină”. În concluzie, instanța de fond a reținut că acest înscris nu conține un element esențial al contractului proiectat, și anume „un obiect determinat”.
Conform art. 948 C. civ., obiectul trebuie să fie determinat. Din formularea prezentă pe declarație, obiectul a fost determinat generic ca fiind un teren, nefiind suficient pentru ca ulterior să se poată identifica suprafața terenului, locația, vecinii, etc.
Pe de altă parte, instanța de fond a mai reținut că reclamanții nu au făcut nici dovada că plătesc impozit pentru aceste teren, din certificatul fiscal depus în probațiune (fila 125) rezultând că reclamanta N. E. plătește impozit pentru o clădire și un teren aflate în intravilanul localității Turulung, în condițiile în care terenul în litigiu se află pe raza .>
Din aceste motive, instanța de fond a respins acțiunea civilă formulată de către reclamanții N. E. și N. I.-prin moștenitorii N. I. N., S. M., N. M., și N. G., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta N. E. solicitând instanței de control judiciar în principal admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive, în maniera în care ea a fost formulată și precizată ulterior, iar în subsidiar: - admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei în rejudecare la prima instanță.
În motivarea căii de atac exercitate recurenta-reclamantă arată că instanța de fond în mod eronat a constatat că actul intitulat "declarație" nu este translativ de proprietate asupra imobilului care face obiectul cererii prevalându-se doar de art. 11 din Decret nr. 144/1958, care într-adevăr stipulează că o astfel de tranzacție este nulă de drept, în condițiile în care nu este respectată cerința formei autentice.
Această nulitate putea fi cerută de autoritățile de la vremea aceea și de orice persoană interesată. Nu s-a cerut această constatare a nulității întrucât are în vedere o operațiune translativă de proprietate perfect onestă, netăgăduită de nimeni și în special nici de părți. Mai mult decât atât din probatoriul administrat pe fond în cauză rezultă fără dubii că nici acum după mai bine de 50 de ani de la tranzacție, nu avea opoziție la acțiunea lor și a fost recunoscut de urmași transferul de proprietate făcut de antecesori.
Dar critica sa nu se bazează pe acest aspect arată recurenta-reclamantă, ci pe faptul că, instanța deși a invocat art. 11 din Decret nr.144/1958, a omis a avea în vedere și prevederile articolul următor din același act normativ, respectiv art.12 din Decret 144/1958, care, în spiritul și nu în litera legii, protejează buna credința a cumpărătorului statuând că:
"In cazul în care s-a încheiat un înscris, din care rezultă ca proprietarul unui teren cu sau fără construcții s-a obligat sa-l înstrăineze cu titlu oneros și s-au respectat modalitățile de plată a prețului prevăzute în înscris, iar în termen de 3 luni de la eliberarea autorizației prevăzută în art. 11 una din părți sau succesorii acesteia nu se prezintă, din orice motive, la notariat pentru autentificarea actului de înstrăinare, instanța judecătorească va putea da o hotărâre care să țină loc de act autentic de înstrăinare........Transcrierea dreptului de proprietate sau înscrierea în cartea funciară a acestui drept, se vor face în temeiul unei copii legalizate de pe hotărârea judecătorească rămasă definitivă.
Dispozițiile prezentului articol se aplică și actelor sub semnătura privată încheiate înainte de publicarea prezentului Decret, în care scop autorizațiile de înstrăinare valabile la această dată se considera prelungite de drept până la expirarea unui termen de 6 luni de la publicarea Decretului de fața. Termenul de 3 luni, prevăzut pentru prezentarea la notariat în scopul autentificării actului, curge de la data publicării prezentului Decret. "
Este adevărat că prin art. 41 din Legea nr. 50 din 7 august 1991 a fost abrogat si Decretul nr. 144/1958, însă acest fapt nu are nici o relevanta juridica raportat la dreptul său la acțiune, fundamentat pe dispozițiile art. 12 din Decret, afirmă recurenta-reclamantă. Având in vedere ca raporturile juridice dintre parti s-au constituit sub incidența dispozițiilor Decretului nr. 144/1958, care, prin art. 12, punea la indemâna cumpărătorilor o acțiune intentata in fata instanțelor judecătorești pentru a se pronunța o hotărâre care sa tina loc de act autentic de instrainare. Tinand seama si de principiul potrivit căruia valabilitatea si eficienta raporturilor juridice vor fi evaluate in lumina reglementarilor legale in vigoare la momentul încheierii lor, rezulta ca in speța la rezolvarea situației ce face obiectul litigiului urmează a se lua in considerare prevederile Decretului nr. 144/1958. Fiind vorba de un contract care exprima legea părtilor, acesta trebuie deci sa-si producă efectele in condițiile ordinii de drept sub care s-a născut, deoarece in caz contrar s-ar aduce o atingere voinței părtilor, ceea ce este inadmisibil. (Curtea Suprema de Justiție, Secția civila, decizia nr. 207 din 6 februarie 1992)
Sub alt aspect motivarea instanței apreciază că în speța dedusă judecății, înscrisul prezentat ar putea fi o proiecție a unei vânzări ulterioare (un antecontract). Reclamanții nu pot fi de acord cu acest lucru, întrucât este cât se poate de limpede din textul actului, că este mai degrabă un înscris care consfințește o tranzacție deja realizată, indiferent de forma ei. Chiar prin însăși titulatura ei, se are în vedere o constatare a ceea ce s-a tranzacționat deja (declarantul ... "am fost de față când s-a făcut acest târg și sau cumpărat aceiea ogradă"), între vânzătorul C. V. și cumpărătorul N. loan sr, de față cu ginerele vânzătorului T. V. (probabil chiar cel care a redactat înscrisul), față de care se dorea o eventuală opozabilitate în viitor, atunci când vânzătorul nu mai era în viată.
Recurenta-reclamantă, învederează că se bazează pe afirmația din declarație conform căreia la momentul redactării, N. loan, cumpărătorul avea deja edificată casă, care există și în prezent, ori acesta nu a cumpărat casă de la C. loan.
Mai mult, instanța de fond merge mai departe cu motivarea susținând că actul nu îndeplinește nici condițiile de fond ale unui contract, conform art.948-968 C.civ. Mai exact, instanța a apreciat că contractului nostru nenumit, îi, lipsește "obiectul determinat", fiind numit doar "terenul de grădină". Aparent așa stau lucrurile dar la o analiză atentă, a textului înscrisului invocat, se mai disting unele elemente, solide care să determine obiectul determinat al tranzacției. Mai întâi observa ca, vorbesc de un teren, pe care N. loan și-a construit casa, practic fiind tânăr căsătorit. Fără să exagereze, arată recurenta-reclamantă poate afirma, că în starea de fapt concretă si economica, cumpărătorul, nu putea construi în „n" locuri casă de locuit, ci doar . mediul rural al anilor 1960, unde pentru toată comunitatea era clar determinat cine, unde locuiește sau și-a făcut o casă, motiv pentru care asta sa și menționat expres pe înscris.
Un alt element, deloc de neglijat, este ca, se face mențiune și de unde a provenit oarecum topografic acest imobil, indicându-se chiar un vecin, ("aceiea ogradă sau număr de pământ cu numitul N. loan și C. V. fiind în cauză în această grădină")
Pentru părți și pentru toată lumea obiectul era clar determinat, cu toate că părțile nu avea în vedere elemente de topografie sau cunoștințe juridice privind forma și elementele de valabilitate ale contractelor, întrucât avem in vedere mediul rural al anilor 1960.
Recurenta-reclamantă critică și observația eronată a instanței de fond conform căreia reclamanții nu au făcut dovada că plătesc impozit pe terenul în litigiu, întrucât certificatul fiscal depus în probatiune ar indica o clădire și un teren aflate în intravilanul localității Turulung. Fapt total neadevărat, se face o confuzie între . localitatea GHERTA M. și nicidecum localitatea vecină, TURULUNG. Practic imobilul în cauza noastră este adresa de domiciliu a reclamantei N. E. și casa părintească a celorlalți reclamanți de câțiva zeci de ani. La acest domiciliu reclamanta N. E. cu siguranță plătește impozit și figurează în Registrul Agricol al localității Gerța M..
Recurenta-reclamantă învederează expres instanței de recurs că în prezenta cauză nu are nici un fel de opoziție la admiterea acțiunii din partea pârâților.
Având în vedere toate aceste aspecte, consideră că acțiunea civilă formulată este admisibilă, dreptul urmare a promovat prezentul recurs împotriva soluției pronunțate de instanța de fond, rugând respectuos instanța de control judiciar, ca în urma analizei pe care o va face asupra cauzei, să admită calea de atac.
Invocă motivele de recurs prevăzute de art. 304, pt. 8 și pt. 9 și respectiv 304, ind. 1 Vechiul Cod proc.civilă
În drept recurenta-reclamantă invocă art. 304 și 304 ind.1 V.Cod.proc.civ.
Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare în cauză.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată este pronunțarea de către instanță a unei hotărâri judecătorești, care să țină loc unui contract autentic notarial de vânzare-cumpărare.
În mod cu totul eronat (dar și superfluu, deoarece condițiile impuse de decret pentru validarea unui antecontract nu diferă esențial față de cele ale Codului civil), recurenta susține aplicabilitatea Decretului nr.144/1958 în cauză.
Aceasta deoarece, în temeiul art. 6 alin.6 teza I-a din Codul civil, „executarea silită atipică” a obligației de a vinde obiectul promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare este guvernată de dispozițiile art. 1279 alin. 3 din Codul civil.
Pentru a pronunța o hotărâre care să reprezinte un contract valabil, din cuprinsul promisiunii trebuie să rezulte toate condițiile de validitate a contractului de vânzare-cumpărare.
Or, nici obiectul vânzătorului, bunul vândut, nu este determinabil, iar în privința prețului lipsește orice referire.
Mai mult decât atât; în cererea de chemare în judecată, înscrisul intitulat „declarație” este prezentat drept formă a promisiunii sinalagmatice de vânzare-cumpărare, ceea ce este de neacceptat, având în vedere că nu este semnat de promitentul-vânzător. Prin urmare, lipsește dovada încheierii antecontractului.
Chestiunea plății impozitului, invocat în motivarea recursului nu are nici o influență asupra viciilor mai sus învederate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul recurentei N. E., având CNP_, domiciliată în G. M., nr. 50, jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr. 1247/2014, pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații P. A., domiciliata în G. M., . M., T. I. domiciliată în G. M., ., jud. Satu M. și C. M. domiciliată în G. M., nr. 154, jud. Satu M..
Irevocabil.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.03.2015.
Președinte, T. T. | Judecător, T. B. | Judecător, I. M. C. fiind în concediu legal de odihnă, pentru semnează Președintele instanței |
Grefier, L. D. |
Red. T.T./09.04.2015
Tehnored_LI /15.04.2015
Ex. 2
Judecător fond: F. C.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 45/2015. Tribunalul SATU MARE | Revocare donaţie. Decizia nr. 98/2015. Tribunalul SATU MARE → |
|---|
