Contestaţie la executare. Decizia nr. 610/2013. Tribunalul SIBIU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 610/2013 pronunțată de Tribunalul SIBIU la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 2552/306/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SIBIU
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 610/2013
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător M. T.
Judecător V. C. D.
Grefier L. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului civil privind pe recurenta S.C. L. I. BANK S.A. în contradictoriu cu intimații .. -P. DE LUCRU B., V. A. și V. G. C., având ca obiect contestație la executare împotriva sentinței civile nr. 8942 din 17.12.2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu.
Cauza a fost dezbătută la data de 7.11.2013 când cei prezenți au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea de ședință din aceeași zi, încheierea ce face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 8942/17.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sibiu, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei . SA și, în fond, s-a respins contestația la executare formulată de aceasta în contradictoriu cu intimații: . și V. A. și V. G. C..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin contestația înregistrată sub nr._ la Judecătoria Sibiu contestatoarea L. I. BANK SA a solicitat ca în contradictoriu cu intimații ., V. A. și V. G. C. să se dispună anularea actelor de executare silită pornite în Dosar 388/2011 al B. ,,M. F. G..”
În motivarea contestației s-a arătat, în esență, că s-a început executarea silită vizând imobilul situat în . CF_ N b Șelimbăr, nr. cad. 3242, nr. p TP 182/22.
Imobilul susmenționat este ipotecat în favoarea băncii pentru garantarea unui credit acordat de contestatoarea ..
Între contestatoarea L. I. BANK SA și . s-au încheiat contractele de credit nr. SB 324/11.07.2007 și SB 365/01.10.2007.
Bunul imobil supus executării silite reprezintă bun comun al soților V. A. și V. G. C., conform art. 399 N.C. civil, astfel că executorul era obligat să suspende executarea silită asupra imobilului proprietate comună, până la o eventuală partajare a acestuia.
De asemenea, s-a mai arătat că somația de executare silită nu respectă condițiile impuse de lege, în sensul că nu cuprinde transcrierea exactă a cambiei și nici documentele aferente prin care s-a stabilit creanța.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 399 C.p.c.
Intimata . a formulat întâmpinare prin care s-a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale active motivat de faptul că înscrierea ipotecii este o sarcină reală imobiliară, care trebuie supusă publicității spre a deveni opozabilă față de terți și nu un drept real.
S-a mai arătat, prin întâmpinarea formulată că față de societatea . s-a dispus procedura insolvenței, urmărindu-se în baza art. 52 din Legea 58/1934 pe debitorul avalist, așa cum permite și Norma Cadru BNR 6/1994 a aceleiași Legi.
De asemenea, s-a mai arătat că are împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă având tot interesul de a recupera debitul.
Conform art. 137 (1) C.p.c. ,, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.”
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei L. I. BANK SA instanța o va respinge având în vedere dispozițiile art. 399 alin. 1 C.p.c. care prevăd că ,, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”, ori imobilul supus executării este ipotecat în favoarea contestatoarei pentru garantarea unui credit acordat la ..
Pe fond, contestația se privește a fi neîntemeiată pentru următoarele considerente:
. a achiziționat marfă de la . în sumă de 309.827,57 lei pe care a înțeles să o plătească cu BO . nr._- avalizat în nume propriu de numitul V. A..
Acesta a fost refuzat la plată din lipsă totală de disponibil, astfel că a fost investit cu formulă executorie și s-a format dosarul execuțional aflat pe rolul B. M. F. sub nr. 388/2011 pentru recuperarea sumei de 212.370,69 lei.
Având în vedere că față de societatea . s-a dispus procedura insolvenței, în baza art. 52 din Legea 58/1934 s-a început urmărirea față de debitorul avalist, trimițându-se către soțul debitor V. A. somația de executare din dosarul de executare 388/2011 al B. M. F. G..
Referitor la interesul . de a urmări bunul ipotecat, instanța constată că acesta se justifică atâta timp cât are o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Dispozițiile art. 399 C.p.c. stabilesc posibilitatea formulării contestației de către cei interesați sau vătămați prin executare, împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare.
Așadar, în raport de prevederile legale enunțate mai sus, contestația la executare vizează numai incidente legate de executare, în acest cadru putând fi cercetate doar formele de executare întocmite cu prilejul executării silite, urmând a fi stabilită respectarea cerințelor legale aplicabile potrivit C.p.c.
Raportat la cele reținute și având în vedere și susținerea contestatoarei că somația de executare silită nu respectă condițiile impuse de lege, instanța constată că prin actul de executare invocat L. I. BANK SA nu a fost vătămată, obligația executorului fiind aceea ca înainte de începerea executării să comunice debitorului o somație care să cuprindă elementele obligatorii prevăzute de textul de lege indicat (art. 387 alin. 1 C.p.c.).
Astfel, obligația de comunicare a somației cade în sarcina executorului, dar această comunicare este obligatorie doar către debitor și nu către terțe persoane.
Atâta timp cât după încheierea prin care s-a admis înscrierea somației de executare a fost comunicată creditorului ipotecar se constată că acesta nu a fost vătămat în nici un fel, dreptul de ipotecă înscris în favoarea contestatoarei fiind în continuare respectat, urmând față de cele reținute să se dispună respingerea contestației ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea solicitând modificarea ei în parte în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat, în fapt, că bunul supus urmăririi silite este un bun comun al soților V. A. și V. G. C., astfel încât acesta nu poate fi urmărit de creditorul personal al unuia dintre soți decât după ce, în prealabil, a urmărit bunurile personale ale acestuia și, apoi, în lipsa acestora, a cerut partajul. Executorul judecătoresc are, fără îndoială, cunoștință despre faptul că bunul urmărit este comun, așa încât el era obligat să suspende executarea. Dispozițiile art. 493 din Noul Cod de procedură civilă sunt de strictă și imediată aplicare.
Hotărârea primei instanțe este criticată și din perspectiva faptului că nu a înțeles să modifice cuantumul exorbitant al onorariului executorului judecătoresc.
Recurenta este creditor ipotecar de rangul I și dreptul acesteia este înscris în cartea funciară. Recurenta nu a contestat înscrierea somației în cartea funciară și nici dreptul creditoarei de a demara executarea silită ci, doar, faptul că se urmărește un bun comun fără a se fi epuizat urmărirea bunurilor proprii ale debitorului și fără ca să se fi cerut, mai întâi, partajul.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei capacității procesuale pasive a ., punct de lucru.
Intimatul creditor nu justifică un interes în executarea silită a unui bun ipotecat în favoarea recurentei, având în vedere că valoarea creditului băncii este mai mică decât valoarea bunului.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 alin. 1 pct. 9 și 304 indice 1 Cod pr. civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl găsește a fi nefundat pentru considerentele ce urmează:
Așa cum o arată recurenta, critica esențială a sentinței primei instanțe constă în faptul că se urmărește un bun comun al soților intimați pentru o datorie personală ce-i incumbă doar lui V. A.. Starea de fapt invocată este corectă și sunt corecte și interpretările date prevederilor legale în ceea ce privește posibilitatea urmăririi silite a unui bun comun pentru o datorie personală a unui dintre soți, cu amendamentul că o asemenea excepție poate fi invocată de soțul codevălmaș nedebitor, recurenta nejustificând un interes în acest sens. Dispozițiile au ca scop protecția soțului nedebitor, însă acesta nu a înțeles să atace actele de executare silită, iar în ceea ce o privește pe recurentă, așa cum și ea arăta, ea nu est prejudiciată din moment ce beneficiază de o garanție ipotecară, de rang I, care îi dă posibilitatea să se îndestuleze, în caz de vânzare a bunului ipotecat, cu precădere.
Soluția primei instanțe a mai fost criticată și din perspectiva onorariului exagerat al executorului judecătoresc, precum și a lipsei capacității procesuale a ., dar aceste aspecte nu au făcut obiectul criticii în contestația la executare, așa încât, firesc, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra lor și, prin urmare, nu pot face obiect al criticii nici în recurs.
Un alt motiv de critică este legat de faptul că somația de executare nu respectă condițiile impuse de lege, în sensul că nu cuprinde transcrierea exactă a cambiei și nici documentele aferente prin care s-a stabilit creanța, iar aceste documente nu au fost atașate somației, însă, așa cum a arătat și instanța de fond o asemenea împrejurare nu este de natură să atragă anularea formelor de executare, nefiind dovedită vreo vătămare.
S-a mai invocat că creditorul nu justifică un interes în demararea acestei forme de executare silită, întrucât imobilul ipotecat în favoarea băncii are o valoare mult mai mică decât valoarea creanței creditorului ipotecar de grad I, așa încât acesta nu-și va putea recupera nicio creanță din eventuala vânzare a bunului, însă o atare împrejurare nu este de natură să justifice excepția lipsei de interes a creditorului, care a solicitat și obținut încuviințarea începerii execuției silite prin toate modalitățile de executare.
Pentru toate aceste considerente de fapt și în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod pr. civilă, tribunalul va respinge ca nefundat recursul declarat și va menține ca legală sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta L. I. BANK S.A.
București împotriva sentinței civile nr. 8942/2012 pronunțată de Judecătoria Sibiu pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată, azi, 14.11.2013 în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. B. M. Ț. V. C. D.
Grefier,
L. V.
Red. V.C.D.6.01.2014
Tehnored.L.V.13.01.2014.
Ex.2.
j.f.M.M..
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 79/2013. Tribunalul SIBIU | Pretenţii. Sentința nr. 211/2013. Tribunalul SIBIU → |
|---|
